Steaua Roşie, martie 1959 (Anul 8, nr. 682-689)
1959-03-04 / nr. 682
Zece anii ica Ploissia... ai P.W.R. din 3-5 martie 1949 (Urmare din pag. 1-a) Spre deosebire de anii trecuţi, în anul acesta gospodăriile agricole colective au produs cu mult mai multă carne, lapte, sfeclă de zahăr, zarzavaturi şi alte produse, pe care predîndu-le statului au realizat venituri însemnate. Experienţa muncii de transformare socialistă a agriculturii în ţara noastră, a dovedit necesitatea unei forme intermediare de lucrare în comun a pămîntului şi de creştere a animalelor. Acestea sînt întovărăşirile agricole şi zootehnice. In cadrul întovărăşirilor, ţărănimea muncitoare învaţă şi se obişnuieşte cu lucrarea în comun a pămîntului, se convinge de superioritatea muncii pe întinderi mari şi de veniturile mari realizate în urma acestui mod de a munci. Tocmai pentru aceasta, organele şi organizaţiile de partid au acordat şi acordă un sprijin susţinut ţărănimii muncitoare pentru a se uni în întovărăşiri agricole. In regiunea noastră numărul întovărăşirilor de la 33 cîte au fost în 1952 pînă la 25 februarie 1959 s-a ridicat la 531. In anii care au trecut, în munca întovărăşirilor agricole au fost înregistrate o seamă de realizări şi iniţiative valoroase. Cea mai valoroasă iniţiativă este aceea ce caracterizează anul 1958 şi anume: intrarea ţărănimii muncitoare cu tot pămîntul în aceste unităţi cooperatiste ca urmare a convingerii sale despre superioritatea muncii în comun şi despre foloasele obţinute pe această cale. Membrii întovărăşirilor mai de mult create s-au convins că lucrarea în două părţi a pămîntului — în întovărăşire şi gospodărie individuală — nu este rentabilă şi astfel au hotărît alăturarea şi a pămîntului rămas în afara perimetrului întovărăşirii. Astfel a crescut suprafaţa întovărăşirilor pînă în februarie 1959 la 119.211 hectare. Paralel cu creşterea suprafeţei agricole a întovărăşirilor a crescut şi numărul membrilor acestora. In prezent numărul familiilor care şi-au unit pămînturile în întovărăşiri este de 54.359. O creştere însemnată au înregistrat aceste cifre în cel de-al 10-lea an al victoriosului deceniu. In ianuarie 1959 a fost terminată completa cooperativizare a raionului Cristuru Secuiesc. In faţa acestui eveniment de seamă se află raioanele Sf. Gheorghe, Gheorghieni şi Odorhei. Astăzi suprafaţa agricolă a regiunii noastre este cooperativizată în proporţie de 35,81 la sută. Ea constituie proprietatea gospodăriilor agricole colective, a întovărăşirilor agricole şi zootehnice precum şi a cooperativelor agricole de producţie curentă. Aceasta înseamnă că 51,76 la sută din totalul familiilor de ţărani muncitori din regiune au trecut pe drumul belşugului şi al bunei stări. In cei zece ani care s-au scurs am parcurs un drum lung şi plin de realizări. In faţa noastră mai avem încă de realizat sarcini măreţe. Regimul nostru democratpopular fiind direct interesat în asigurarea îmbunătăţirii permanente a nivelului de trai al celor ce muncesc, pretinde tot mai multe produse agricole, şi alimentare, materii prime pentru industria uşoară. Această cerinţă poate fi realizată numai pe cele două căi indicate de partid, transformarea socialistă a agriculturii şi creşterea continuă a producţiei la hectar. Hotărîrea adusă la recenta conferinţă a Comitetului de partid al Regiunii Autonome Maghiare ne trasează drept sarcină să muncim în aşa fel ca pînă la sfîrşitul anului 1960, 70—75 la sută din producţia cerealelor marfă să fie asigurată de sectorul socialist al agriculturii. Această sarcină măreaţă cere din partea sfaturilor populare, ca sub îndrumarea organelor şi organizaţiilor de partid să desfăşoare o activitate mai intensă în scopul obţinerii victoriei depline pe frontul muncii pentru transformarea socialistă a agriculturii. Elaborată în urmă cu 10 ani, Rezoluţia din 3—5 martie are şi astăzi deplină valabilitate. Ea constituie forţa care luminează calea ţărănimii noastre muncitoare în lupta pentru transformarea socialistă a agriculturii. In intimpinarea Zilei de 8 Martie Cu toate că primavara n-a sosit încă, ea şi-a trimis solii gingaşi. „8 Martie“ — 49 de ani de cină la Copenhaga s-a hotărît să fie declarată Ziua Internaţională a Femeii. Odată cu viaţa noastră nouă ea a intrat în tradiţia sărbătorilor şi este aşteptată cu nădejdi mari pentru o viaţă ferită de pericolul războiului, căci orice femeie din ţara noastră, muncitoare, ţărancă muncitoare, intelectuală, legată de popor ori gospodină nutreşte ură faţă de agresori şi speranţa că niciodată copiii noştri nu vor cunoaşte grozăviile războiului. Puterea populară a acordat femeii întreaga preţuire pentru capacitatea ei de muncă, pentru hotărîrea şi abnegaţia de care este capabilă. Tocmai de aceea, femeile din Ruşii-Munţi se străduiesc să întîmpine această zi cu noi realizări în muncă. Conform planului de muncă comitetele săteşti vor face dări de seamă în faţa adunării de femei, iar comitetul comunal în faţa comisiei comunale. De pe acum comuna este frumos pavoazată cu lozinci în legătură cu această zi, iar la gazeta de stradă s-au scris articole din viaţa şi munca femeilor din ţară şi comuna noastră. Numai in săptămîna aceasta cinci femei muncitoare au păşit cu familiile lor în întovărăşirea zootehnică „înfrăţirea“. In acest sens ,merită a fi evidenţiate tov. Bota Maria, Deiac Măriuţa ş. a. Tot în cinstea zilei de 8 Martie ne-am străduit să terminăm cele 16 lecţii politice din cadrul cursului politic al femeilor. In seara zilei de 24 februarie a avut loc încheierea festivă a cursului, cu care ocazie s-au discutat probleme ca patriotism şi internaţionalism proletar, şi problema transformării socialiste a agriculturii — problema centrală în comună. Prin frecvenţa regulată şi participarea la discuţii s-au evidenţiat tovarăşele : Rotar Maria, Muntean Mari, Frenţ Livia, Sigmirean Savina, Frenţ Victoria, Piştănilă Gafina ş. a. La cercurile de citit participă aproape 100 de femei. E demn de evidenţiat cercul de citit „al femeilor“ de la şcoală, care numără peste 30 de femei, care citesc şi discută fragmente din opere privind viaţa copiilor şi îndatoririle femeilor pentru creşterea şi educarea tinerei generaţii, aspecte din viaţa grea a femeilor din trecut, şi altele. Biblioteca sătească şi de casă numără peste 200 de cititoare. In intimpinarea zilei de 8 Martie corul căminului cultural şi-a mărit efectivul cu încă 20 de femei care vor participa la cel de-al V-lea concurs al căminelor culturale. Pentru 8 Martie mîinile dibace ale elevilor Şcolii noastre lucrează de zor mici daruri pentru mamele lor dragi. O dantelă, un desen, o scrisorică, sunt doar mici atenţii în semn de dragoste şi recunoştinţă pentru cea care a vegheat liniştea somnului nevinovat şi căreia-i pregătesc un frumos program arttistic. Programul artistic pregătit de cei 100 de tineri va fi urmat de un frumos bal şi va constitui un omagiu adus femeilor care, ţinute în trecut departe de cultură, exploatate şi înjosite la tot pasul, îşi aduc astăzi contribuţia la întărirea şi dezvoltarea continuă a ţării, la construirea vieţii noi, la zdrobirea celor care ar încerca să ne alunge primăvara. 'EUGENIA MfJREjjrANfl. 6 martie 1945 — 6 martie 1959 „Regimul democrat-popular este opera poporului - adevăratul făuritor al istoriei“ (Din raportul C.C. al P.M.R. la Congresul al ll-lea al Partidului) Iarna anului 1944—1945... Poporul descătuşat din lanţurile robiei fasciste fremăta... Ostaşii romîni luptă cu fiara fascistă pe viaţă şi pe moarte dincolo de Tisa şi Dunăre — umăr la umăr cu ostaşii sovietici ... In ţară muncitorii, ceferiştii şi minerii, metalurgiştii şi textiliştii, luptă împotriva sabotajului patronilor, pentru aprovizionarea frontului antihitlerist, luptă pentru înlăturarea elementelor fasciste, pentru democratizarea aparatului de stat. Muncitorii se duc la sate şi-i cheamă pe ţărani la organizare şi luptă împotriva moşierilor, pentru înfăptuirea reformei agrare. Oamenii muncii luptă împotriva speculei, a sabotajului celor avuţi şi a acelora care vor să se îmbogăţească peste noapte... La cîrma ţării se afla încă un guvern care vroia să oblăduiască fasciştii, care luptă împotriva a tot ceea ce năzuieşte covîrşitoarea majoritate a populaţiei ţării... Guvernul prezidat de generalul Sănătescu patronează încercările de sabotare a prevederilor convenţiei de armistiţiu, tolerează specula, încearcă să sperie ţărănimea pentru a o opri de la împărţirea pămînturilor moşiereşti, ocroteşte hoardele huliganice, legionare şi maniste, stîrneşte şovinism şi ură de rasă. Guvernul Rădescu e şi mai reacţionar ... ... Cam aşa ar stma cronica martorului ocular al primei ierni de după Marea Cotitură din istoria poporului nostru: 23 August 1944 ... ... Poporul muncitor freamătă! E indignat de purtarea guvernanţilor reacţionari Sănătescu-Rădescu, care în loc de democratizarea ţării vor să readucă vechile orînduieli de teroare şi jaf, împotriva lor s-au ridicat masele populare conduse de P.C.R. — deoarece politica acestor reacţionari era o contradicţie cu ţelurile democratice ale poporului nostru descătuşat de lanţurile robie fasciste abia înainte cu citeva luni. Sunt 14 ani de atunci. Mult am fost martorii şi părtaşii acelor evenimente de neuitat. Făţarnicul general-călău Rădescu — preşedintele guvernului care a urmat celor două guverne reacţionare prezidate de generalul Sănătescu (alungate în urma presiunii maselor radicalizate) în timp ce declara în public înfăptuirea revendicărilor democratice, — proclama în faţa patronilor săi — moşieri şi fabricanţi, bancheri şi afacerişti că: „şi-a însuşit programul... din guvernarea trecută“. Şi, într-adevăr, în ceea ce priveşte metodele de reprimare a forţelor democratice — acest fost comandant al jandarmeriei regale — şi-a întrecut predecesorii. Cu toate că în acest guvern forţele democratice au cîştigat noi poziţii, majoritatea portofoliilor erau ocupate de elemente reacţionare, care sabotau democratizarea ţării, împiedecau epurarea aparatului de stat de fascişti şi colaboraţionişti, sabotau frontul antihitlerist şi îndeplinirea obligaţiilor convenţiei de armistiţiu, se opuneau cu îndîrjire să legifereze , reforma agrară, visul de secole al maselor ţărăneşti. „Cine seamănă vînt — culege furtună“ — spune o vorbă din popor. In loc să înfrîngă hotărîrea poporului de a instaura un regim democratic — prin comportarea sa ultrareacţionară, guvernul Rădescu a stîrnit şi mai mult valul luptei revolu-i Aii,ţionare,a maselor populare. Lămurite şi conduse de P.C.R., masele populare în frunte cu clasa muncitoare dau o ripostă hotărîtă reacţiunii burghezomoşiereşti. Sub conducerea nemijlocită a P.C.R., mase de sute de mii de muncitori îşi ridică glasul împotriva politicii falimentare a lui Rădescu, demască sabotajul patronilor, îi alungă pe fascişti din conducerea întreprinderilor. Ţăranii muncitori, îndemnaţi de muncitorii de la oraşe, luptă din ce în ce mai organizat, în sindicate şi comitete ţărăneşti pentru înfăptuirea reformei agrare, reuşind tot mai mult să înfrîngă împotrivirea moşierilor şi a primarilor reacţionari. Călit în luptă, cu rîndurile întărite, Partidul Comunist Român, după o analiză amănunţită a situaţiei din ţară, dezvăluie în faţa maselor ce anume au de făcut: 1. să înlăture rămăşiţele feudale prin împroprietărirea imediată şi fără plată a ţăranilor fără pămînt şi cu pămînt puţin din moşiile boierilor; 2. Să obţină democratizarea ţării prin luptă pentru înfrîngerea deplină a fascismului, cîştigarea independenţei totale a ţării, înlăturarea elementelor fasciste din toate verigile aparatului de stat. Pentru înfăptuirea acestora P.C.R. luptă pentru închegarea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare , asigurînd prin fapte hegemonia proletariatului, clasa cea mai consecvent revoluţionară. Activitatea organizatorică a P.C.R. a chemat la viaţă Frontul Naţional Democratic , unde alături de Partidul Comunist şi sub conducerea sa au fost grupate toate organizaţiile democratice: P.S.D., Uniunea Patrioţilor, Frontul Plugarilor, Sindicatele, Uniunea Populară Maghiar 5'. Acest front democratic larg a elaborat un nou program de guvernare, care — datorită faptului că ex- lprima năzuinţele cele mai fierbinţi ale celor ce muncesc, — , a fost sprijint de majoritatea covîrşitoare a poporului. . După făurirea, sub conducerea partidului marxist-leninist, a unităţii sindicale, organizaţiile sindicale au avut o contribuţie de seamă prin lămurirea şi mobilizarea maselor de muncitori şi funcţionari la traducerea în viaţă a programului de guvernare al F.N.D., reunind sute de mii de salariaţi sub stindardul de luptă pentru cucerirea puterii democrat-populare. Sindicatele, comitetele ţărăneşti, organizaţiile Uniunii Patriotice, U. P. M., Frontul Plugarilor, organizaţiile tineretului şi cele de feme, ridică sute de mii de oameni la o mişcare de masă care cere cu energie instaurarea unui guvern democratic. In cîteva săptămîni S-au şubrezit deabinelea poziţiile claselor exploatatoare şi a partidelor pe care se susţinea majoritatea reacţionară a guvernului Rădescu. Ei încep cu înfrigurare să adune forţe pentru a instaura o dictatură militaro-fascistă deschisă. (De cele ma multe ori burghezia şi moşierimea în agonie apelează la asemenea „salvatori“). Rădescu ţine discursuri aţîţătoare în faţa huliganilor fascişti, instigîndu-i la măcel şi devastări, atentate împotriva conducătorilor muncitorilor şi altor democraţi. Tot el dă ordin jandarmilor şi armatei de a-i alunga pe prefecţii şi primarii instalaţi de popor. La Bucureşti şi Craiova, Turnu Măgurele şi Arad, provocările lui Rădescu primesc răspunsul promt al oamenilor muncii. Masele populare prin manifestaţii puternice îşi menţin la putere aleşii, îşi apără puterea nouă făurită de ei. Capitalei mai bine de 600.000 de cetăţeni demonstrau neînarmaţi răspunzînd chemării P.C.R. pentru un guvern F.N.D. pentru încetarea terorii instaurate de Rădescu. Demonstranţii fără arme au fost întîmpinaţi cu focuri de mitralieră. Au căzut morţi şi răniţi. Valul revoltei nu a scăzut dar a crescut şi mai mult. Sutele de mii de manifestanţi şi-au unit glasul de tunet într-o voinţă. JOS GUVERNUL RĂDESCU! VREM GUVERN F.N.D.! Uneltirile reacţiunii de a încerca dezlănţuirea războiului civil în Capitală au fost zădărnicite. Oamenilor muncii civili li se alătură pe măsură ce creşte valul revoluţionar tot mai mulţi ostaşi. Muncitorii, ţăranii şi intelectualii din popor îmbrăcaţi în haine militare refuză să tragă în fraţii lor. Masele populare, conduse de partid, au cerut în întreaga ţară demisia imediată a guvernului Rădescu şi trimiterea acestuia in judecată. Numărul demonstranţilor creşte neîncetat. Sute de mii, milioane de oameni prin acţiuni hotărîte îl silesc pe Rădescu să demisioneze. Sprijinindu-se pe mase, Partdul Comunist Român şi aliaţii săi au impus alcătuirea unui guvern democratic care corespundea voinţei şi năzuinţelor maselor populare. Astfel, la 6 martie 1945, se formează un guvern democratic, avînd ca prim-ministru pe dr. Petru Groza, în care reprezentanţii clasei muncitoare aveau un rol preponderent. Victoria obţinută a fost primită cu mare însufleţire în ţara întreagă. La 6 martie 1945, 800.000 de bucureşteni şi oameni veniţi din împrejurimi au salutat cu entuziasm în Piaţa Naţiunii primul guvern democratic din zbuciumata istorie a ţării noastre. Acestei cotituri istorice, datorită luptei revoluţionare a maselor conduse de partid, —i se poate mulţumi mersul continuu spre noi cuceriri revoluţionare ale poporului nostru muncitor. Noua putere populară— formă a dictaturii revoluţionar-democratice a proletariatului şi ţărănimii, în ciuda furiei burgheziei şi moşierimii, a înfăptuit legiferarea reformei agrare, împroprietărind aproape un milion de ţărani nevoiaşi; a acordat drepturi egale naţionalităţilor conlocuitoare; a judecat şi pedepsit criminalii de război; a epurat aparatul de stat de fascişti; a curmat sabotajul patronilor; a introdus controlul muncitoresc în întreprinderi, a înfăptuit etatizarea Băncii Naţionale; a înfăptuit prima reformă bănească. Toate cu sprijinul şi în favoarea maselor populare, împotriva voinţei şi contra claselor exploatatoare. Sprijinul larg pe care masele îi acordau noii puteri populare, au pregătit condiţiile pentru trecerea deplină a puterii în mîinile clasei muncitoare , prin înlăturarea din guvern a ultimelor rămăşiţe ale reprezentanţilor claselor exploatatoare şi răsturnarea monarhiei, cel mai mare duşman al poporului nostru. Cotitura istorică de la 6 Martie 1945, pregătită și condusă de partid este opera poporului muncitor, așa cum se arată în raportul C.C. al P.M.R. la cel de-al II-lea Congres: „Regimul democrat-popular este opera poporului — adevăratul făuritor al istoriei“. V. KONYA HTSBI.