Steaua Roşie, martie 1959 (Anul 8, nr. 682-689)

1959-03-04 / nr. 682

Zece anii ic­­a Ploissia­­... ai P.W.R. din 3-5 martie 1949 (Urmare din pag. 1-a) Spre deosebire de anii trecuţi, în anul acesta gospodăriile agri­cole colective au produs cu mult mai multă carne, lapte, sfeclă de zahăr, zarzavaturi şi alte produ­se, pe care predîndu-le statului au realizat venituri însemnate. Experienţa muncii de transfor­mare socialistă a agriculturii în ţara noastră, a dovedit necesita­tea unei forme intermediare de lucrare în comun a pămîntului şi de creştere a animalelor. Acestea sînt întovărăşirile agricole şi zoo­tehnice. In cadrul întovărăşirilor, ţărănimea muncitoare învaţă şi se obişnuieşte cu lucrarea în co­mun a pămîntului, se convinge de superioritatea muncii pe întinderi mari şi de veniturile mari reali­zate în urma acestui mod de a munci. Tocmai pentru aceasta, organele şi organizaţiile de par­tid au acordat şi acordă un spri­jin susţinut ţărănimii muncitoare pentru a se uni în întovărăşiri a­­gricole. In regiunea noastră numărul întovărăşirilor de la 33 cîte au fost în 1952 pînă la 25 februarie 1959 s-a ridicat la 531. In anii care au trecut, în munca întovă­răşirilor agricole au fost înregis­trate o seamă de realizări şi ini­ţiative valoroase. Cea mai valoroasă iniţiativă este aceea ce caracterizează anul 1958 şi anume: intrarea ţărăni­mii muncitoare cu tot pămîntul în aceste unităţi cooperatiste ca urmare a convingerii sale despre superioritatea muncii în comun şi despre foloasele obţinute pe a­­ceastă cale. Membrii întovărăşiri­lor mai de mult create s-au con­vins că lucrarea în două părţi a pămîntului — în întovărăşire şi gospodărie individuală — nu este rentabilă şi astfel au hotărît ală­turarea şi a pămîntului rămas în afara perimetrului întovărăşirii. Astfel a crescut suprafaţa întovă­răşirilor pînă în februarie 1959 la 119.211 hectare. Paralel cu creşterea suprafeţei agricole a întovărăşirilor a crescut şi numă­rul membrilor acestora. In pre­zent numărul familiilor care şi-au unit pămînturile în întovărăşiri este de 54.359. O creştere însemnată au înre­gistrat aceste cifre în cel de-al 10-lea an al victoriosului dece­niu. In ianuarie 1959 a fost ter­minată completa cooperativizare a raionului Cristuru Secuiesc. In faţa acestui eveniment de seamă se află raioanele Sf. Gheorghe, Gheorghieni şi Odorhei. Astăzi suprafaţa agricolă a re­giunii noastre este cooperativiza­­tă în proporţie de 35,81 la sută. Ea constituie proprietatea gospo­dăriilor agricole colective, a înto­vărăşirilor agricole şi zootehnice precum şi a cooperativelor agrico­le de producţie cu­rentă. Aceasta înseamnă că 51,76 la sută din to­talul familiilor de ţărani munci­tori din regiune au trecut pe dru­mul belşugului şi al bunei stări. In cei zece ani care s-au scurs am parcurs un drum lung şi plin de realizări. In faţa noastră mai avem încă de realizat sarcini mă­reţe. Regimul nostru democrat­­popular fiind direct interesat în asigurarea îmbunătăţirii perma­nente a nivelului de trai al celor ce muncesc, pretinde tot mai mul­te produse agricole, şi alimentare, materii prime pentru industria u­­şoară. Această cerinţă poate fi realizată numai pe cele două căi indicate de partid, transformarea socialistă a agriculturii şi creşte­rea continuă a producţiei la hec­tar. Hotărîrea adusă la recenta con­ferinţă a Comitetului de partid al Regiunii Autonome Maghiare ne trasează drept sarcină să mun­cim în aşa fel ca pînă la sfîrşitul anului 1960, 70—75 la sută din producţia cerealelor marfă să fie asigurată de sectorul so­cialist al agriculturii. Această sarcină măreaţă cere din partea sfaturilor populare, ca sub îndru­marea organelor şi organizaţiilor de partid să desfăşoare o activita­te mai intensă în scopul obţinerii victoriei depline pe frontul mun­cii pentru transformarea socialis­tă a agriculturii. Elaborată în urmă cu 10 ani, Rezoluţia din 3—5 martie are şi astăzi deplină valabilitate. Ea constituie forţa care luminează calea ţărănimii noastre munci­toare în lupta pentru transforma­rea socialistă a agriculturii. In intimpinarea Zilei de 8 Martie Cu toate că primavara n-a sosit încă, ea şi-a trimis solii gingaşi. „8 Martie“ — 49 de ani de cină la Copenhaga s-a hotărît să fie declarată Ziua Internaţio­nală a Femeii. Odată cu viaţa noastră nouă ea a intrat în tra­diţia sărbătorilor şi este aştep­tată cu nădejdi mari pentru o viaţă ferită de pericolul războ­iului, căci orice femeie din ţara noastră, muncitoare, ţărancă muncitoare, intelectuală, legată de popor ori gospodină nutreş­te ură faţă de agresori şi spe­ranţa că niciodată copiii noştri nu vor cunoaşte grozăviile răz­boiului. Puterea populară a acordat femeii întreaga preţuire pentru capacitatea ei de muncă, pentru hotărîrea şi abnegaţia de care este capabilă. Tocmai de aceea, femeile din Ruşii-Munţi se stră­duiesc să întîmpine această zi cu noi realizări în muncă. Con­form planului de muncă comi­tetele săteşti vor face dări de seamă în faţa adunării de fe­mei, iar comitetul comunal în faţa comisiei comunale. De pe acum comuna este frumos pa­voazată cu lozinci în legătură cu această zi, iar la gazeta de stradă s-au scris articole din viaţa şi munca femeilor din ţa­ră şi comuna noastră. Numai in săptămîna aceasta cinci fe­mei muncitoare au păşit cu fa­miliile lor în întovărăşirea zoo­tehnică „înfrăţirea“. In acest sens ,merită a fi evidenţiate tov. Bota Maria, Deiac Măriuţa ş. a. Tot în cinstea zilei de 8 Mar­tie ne-am străduit să terminăm cele 16 lecţii politice din cadrul cursului politic al femeilor. In seara zilei de 24 februarie a a­­vut loc încheierea festivă a cursului, cu care ocazie s-au discutat problem­e ca patriotism şi internaţionalism proletar, şi problema transformării socia­liste a agriculturii — problema centrală în comună. Prin frec­venţa regulată şi participarea la discuţii s-au evidenţiat tovară­şele : Rotar Maria, Muntean Mari, Frenţ Livia, Sigmirean Savina, Frenţ Victoria, Piştăni­­lă Gafina ş. a. La cercurile de citit participă aproape 100 de femei. E demn de evidenţiat cercul de citit „al femeilor“ de la şcoală, care nu­mără peste 30 de femei, care citesc şi discută fragmente din opere privind viaţa copiilor şi îndatoririle femeilor pentru creşterea şi educarea tinerei generaţii, aspecte din viaţa grea a femeilor din trecut, şi altele. Biblioteca sătească şi de casă numără peste 200 de cititoare. In intimpinarea zilei de 8 Mar­tie corul căminului cultural şi-a mărit efectivul cu încă 20 de fe­mei care vor participa la cel de-al V-lea concurs al cămine­lor culturale. Pentru 8 Martie mîinile diba­ce ale elevilor Şcolii noastre lu­crează de zor mici daruri pen­tru mamele lor dragi. O dante­lă, un desen, o scrisorică, sunt doar mici atenţii în semn de dragoste şi recunoştinţă pentru cea care a vegheat liniştea som­nului nevinovat şi căreia-i pre­gătesc un frumos program art­­­tistic. Programul artistic pregătit de cei 100 de tineri va fi urmat de un frumos bal şi va consti­tui un omagiu adus femeilor care, ţinute în trecut departe de cultură, exploatate şi înjosi­te la tot pasul, îşi aduc astăzi contribuţia la întărirea şi dez­voltarea continuă a ţării, la con­struirea vieţii noi, la zdrobirea celor care ar încerca să ne alun­ge primăvara. 'EUGENIA MfJ­REjjrANfl. 6 martie 1945 — 6 martie 1959 „Regimul democrat-popular este opera poporului - adevăratul făuritor al istoriei“ (Din raportul C.C. al P.M.R. la Congresul al ll-lea al Partidului) Iarna anului 1944—1945... Poporul descătuşat din lanţuri­le robiei fasciste fremăta... Ostaşii romîni luptă cu fiara fascistă pe viaţă şi pe moarte dincolo de Tisa şi Dunăre — umăr la umăr cu ostaşii sovie­tici ... In ţară muncitorii, ce­feriştii şi minerii, metalurgiştii şi textiliştii, luptă împotriva sa­botajului patronilor, pentru a­­provizionarea frontului antihit­lerist, luptă pentru înlăturarea elementelor fasciste, pentru de­mocratizarea aparatului de stat. Muncitorii se duc la sate şi-i cheamă pe ţărani la organizare şi luptă împotriva moşierilor, pentru înfăptuirea reformei a­­grare. Oamenii muncii luptă împo­triva speculei, a sabotajului celor avuţi şi a acelora care vor să se îmbogăţească peste noapte... La cîrm­a ţării se afla încă un guvern care vroia să oblăduiască fasciştii, care luptă împotriva a tot ceea ce năzu­ieşte covîrşitoarea majoritate a populaţiei ţării... Guvernul prezidat de generalul Sănătescu patronează încercările de sabo­tare a prevederilor convenţiei de armistiţiu, tolerează specu­la, încearcă să sperie ţărănimea pentru a o opri de la împărţi­rea pămînturilor moşiereşti, ocroteşte hoardele huliganice, legionare şi maniste, stîrneşte şovinism şi ură de rasă. Guver­nul Rădescu e şi mai reacţio­nar ... ... Cam aşa ar stma cronica martorului ocular al primei ierni de după Marea Cotitură din istoria poporului nostru: 23 August 1944 ... ... Poporul muncitor freamă­tă! E indignat de purtarea gu­vernanţilor reacţionari Sănă­­tescu-Rădescu, care în loc de democratizarea ţării vor să rea­ducă vechile orînduieli de te­roare şi jaf, împotriva lor s-au ridicat masele populare condu­se de P.C.R. — deoarece politi­ca acestor reacţionari era o contradicţie cu ţelurile demo­cratice ale poporului nostru descătuşat de lanţurile robie fasciste abia înainte cu citeva luni. Sunt 14 ani de atunci. Mult am fost martorii şi părtaşii a­­celor evenimente de neuitat. Făţarnicul general-călău Ră­descu — preşedintele guvernu­lui care a urmat celor două guverne reacţionare prezidate de generalul Sănătescu (alun­gate în urma presiunii maselor radicalizate) în timp ce decla­ra în public înfăptuirea reven­dicărilor democratice, — pro­clama în faţa patronilor săi — moşieri şi fabricanţi, bancheri şi afacerişti că: „şi-a însuşit programul... din guvernarea trecută“. Şi, într-adevăr, în ceea ce priveşte metodele de reprimare a forţelor democra­tice — acest fost comandant al jandarmeriei regale — şi-a în­trecut predecesorii. Cu toate că în acest guvern forţele democratice au cîştigat noi poziţii, majoritatea portofo­liilor erau ocupate de elemente reacţionare, care sabotau de­mocratizarea ţării, împiedecau epurarea aparatului de stat de fascişti şi colaboraţionişti, sa­botau frontul antihitlerist şi îndeplinirea obligaţiilor con­­­­venţiei de armistiţiu, se opu­neau cu îndîrjire să legifereze , reforma agrară, visul de secole­­ al maselor ţărăneşti. „Cine seamănă vînt — culege­­ furtună“ — spune o vorbă din popor. In loc să înfrîngă hotă­rîrea poporului de a instaura­­ un regim democratic — prin comportarea sa ultrareacţiona­­ră, guvernul Rădescu a stîrnit şi mai mult valul luptei revolu-i Aii,ţionare,­a maselor populare. Lămurite şi conduse de P.C.R., masele populare în frunte cu clasa muncitoare dau o ripostă hotărîtă reacţiunii burghezo­­moşiereşti. Sub conducerea ne­mijlocită a P.C.R., mase de sute de mii de muncitori îşi ridică glasul împotriva politicii fali­mentare a lui Rădescu, demască sabotajul patronilor, îi alungă pe fascişti din conducerea în­treprinderilor. Ţăranii muncitori, îndemnaţi de muncitorii de la oraşe, luptă din ce în ce mai organizat, în sindicate şi comitete ţărăneşti pentru înfăptuirea reformei a­­grare, reuşind tot mai mult să înfrîngă împotrivirea moşieri­lor şi a primarilor reacţionari. Călit în luptă, cu rîndurile întărite, Partidul Comunist Român, după o analiză amănun­ţită a situaţiei din ţară, dezvă­luie în faţa maselor ce anume au de făcut: 1. să înlăture ră­măşiţele feudale prin împro­prietărirea imediată şi fără pla­tă a ţăranilor fără pămînt şi cu pămînt puţin din moşiile boierilor; 2. Să obţină democra­tizarea ţării prin luptă pentru înfrîngerea deplină a fascismu­lui, cîştigarea independenţei totale a ţării, înlăturarea ele­mentelor fasciste din toate ve­rigile aparatului de stat. Pen­tru înfăptuirea acestora P.C.R. luptă pentru închegarea alianţei clasei muncitoare cu ţărăni­mea muncitoare , asigurînd prin fapte hegemonia proleta­riatului, clasa cea mai consec­vent revoluţionară. Activitatea organizatorică a P.C.R. a chemat la viaţă Fron­tul Naţional Democratic , unde alături de Partidul Comu­nist şi sub conducerea sa au fost grupate toate or­ganizaţiile democratice: P.S.D., Uniunea Patrioţilor, Frontul Plugarilor, Sindicatele, Uniunea Populară Maghiar 5'. Acest front democratic larg a elaborat un nou program de guvernare, care — datorită faptului că ex- l­prima năzuinţele cele mai fier­binţi ale celor ce muncesc, — , a fost sprijint de majoritatea covîrşitoare a poporului. . După făurirea, sub conduce­rea partidului marxist-leninist, a unităţii sindicale, organizaţii­le sindicale au avut o contri­buţie de seamă prin lămurirea şi mobilizarea maselor de mun­citori şi funcţionari la tradu­cerea în viaţă a programului de guvernare al F.N.D., reunind sute de mii de salariaţi sub stindardul de luptă pentru cu­cerirea puterii democrat-popu­­lare. Sindicatele, comitetele ţărăneşti, organizaţiile Uniu­nii Patriotice, U. P. M., Fron­tul Plugarilor, organizaţiile tineretului şi cele de feme, ridică sute de mii de oameni la o mişcare de masă care cere cu energie instaurarea unui gu­vern democratic. In cîteva săptămîni S­-au şu­brezit deabinelea poziţiile clase­lor exploatatoare şi a partide­lor pe care se susţinea majori­tatea reacţionară a guvernului Rădescu. Ei încep cu înfrigura­re să adune forţe pentru a ins­taura o dictatură militaro-fas­­cistă deschisă. (De cele ma multe ori burghezia şi moşieri­­mea în agonie apelează la ase­menea „salvatori“). Rădescu ţine discursuri aţîţă­­toare­ în faţa huliganilor fas­cişti, instigîndu-i la măcel şi devastări, atentate împotriva conducătorilor muncitorilor şi altor democraţi. Tot el dă ordin jandarmilor şi armatei de a-i alunga pe prefecţii şi primarii instalaţi de popor. La Bucureşti şi Craiova, Turnu Măgurele şi Arad, provocările lui Rădescu primesc răspunsul promt al oa­menilor muncii. Masele popu­lare prin manifestaţii puterni­ce îşi menţin la putere aleşii, îşi apără puterea nouă făurită de ei. Capitalei mai bine de 600.000 de cetăţeni demonstrau neînar­maţi răspunzînd chemării P.C.R. pentru un guvern F.N.D. pentru încetarea terorii instau­rate de Rădescu. Demonstranţii fără arme au fost întîmpinaţi cu focuri de mitralieră. Au că­zut morţi şi răniţi. Valul revol­tei nu a scăzut dar a cres­cut şi mai mult. Sutele de mii de manifestanţi şi-au unit glasul de tunet într-o voinţă. JOS GUVERNUL RĂDESCU! VREM GUVERN F.N.D.! Uneltirile reacţiunii de a în­cerca dezlănţuirea războiului civil în Capitală au fost ză­dărnicite. Oamenilor muncii civili li se alătură pe măsură ce creşte valul revoluţionar tot mai mulţi ostaşi. Muncitorii, ţăranii şi intelectualii din popor îmbră­caţi în haine militare refuză să tragă în fraţii lor. Masele populare, conduse de partid, au cerut în întreaga ţară demisia imediată a guver­­nului Rădescu şi trimiterea a­­cestuia in judecată. Numărul demonstranţilor creşte neînce­­tat. Sute de mii, milioane de oameni prin acţiuni hotărîte îl silesc pe Rădescu să demisio­neze. Sprijinindu-se pe mase, Par­tdul Comunist Român şi aliaţii săi au impus alcătuirea unui guvern democratic care cores­pundea voinţei şi năzuinţelor maselor populare. Astfel, la 6 martie 1945, se formează un guvern democratic, avînd ca prim-ministru pe dr. Petru Groza, în care reprezentanţii clasei muncitoare aveau un rol preponderent. Victoria obţinută a fost pri­mită cu mare însufleţire în ţa­ra întreagă. La 6 martie 1945, 800.000 de bucureşteni şi oameni veniţi din împrejurimi au salu­tat cu entuziasm în Piaţa Na­ţiunii primul guvern democratic din zbuciumata istorie a ţării noastre. Acestei cotituri istorice,­­­ datorită luptei revoluţionare a maselor conduse de partid, —­i se poate mulţumi mersul con­tinuu spre noi cuceriri revolu­ţionare ale poporului nostru muncitor. Noua putere popu­lară— formă a dictaturii revolu­­ţionar-democratice a proleta­riatului şi ţărănimii, în ciuda furiei burgheziei şi moşierimii, a înfăptuit legiferarea refor­mei agrare, împroprietărind a­­proape un milion de ţărani ne­voiaşi; a acordat drepturi egale naţionalităţilor conlocuitoare; a judecat şi pedepsit criminalii de război; a epurat aparatul de stat de fascişti; a curmat sabo­tajul patronilor; a introdus controlul muncitoresc în între­prinderi, a înfăptuit etatizarea Băncii Naţionale; a înfăptuit prima reformă bănească. Toate cu sprijinul şi în favoarea ma­selor populare, împotriva voin­ţei şi contra claselor exploata­toare. Sprijinul larg pe care masele îi acordau noii puteri populare, au pregătit condiţiile pentru trecerea deplină a puterii în mîinile clasei muncitoare , prin înlăturarea din guvern a ultimelor rămăşiţe ale repre­zentanţilor claselor exploata­toare şi răsturnarea monarhiei, cel mai mare duşman al po­porului nostru. Cotitura istorică de la 6 Mar­tie 1945, pregătită și condusă de partid este opera poporului muncitor, așa cum se arată în raportul C.C. al P.M.R. la cel de-al II-lea Congres: „Regimul democrat-popular este opera poporului — adevăratul făuri­tor al istoriei“. V. KONYA HTSBI.

Next