Steaua Roşie, aprilie 1961 (Anul 10, nr. 78-103)
1961-04-01 / nr. 78
Ceva despre îngrijitori Dându-şi seama că în obţinerea de producţii mari de lapte şi sporuri însemnate de creştere ca greutate un rol important reprezintă îngrijirea şi furajarea raţională a animalelor, conducerea gospodăriei a repartizat la Îngrijirea vacilor pe cei mai buni şi pricepuţi colectivişti. Să luăm de pildă pe comunistul Mihai Frunza. El lucrează în sectorul zootehnic de mai bine de 6 ani. Printr-o bună furajare şi îngrijire a vacilor, el a reuşit să realizeze anul trecut producţii mari pe cap de vacă furajată. Este de ajuns sa amintim că de la vacile cu numărul matricol 007 şi 063 el a muls anul trecut 5.132, respectiv 4.904 litri lapte. Şi în prezent aceste vaci sunt menţinute la o producţie zilnică de 20—22 litri lapte. După cum ne informează brigadierul zootehnist al gospodăriei toţi cei nouă mulgători sunt oameni harnici, respectă întocmai programul de grajd şi modul de administrare a raţiilor, care de altfel sunt afişate în fiecare grajd şi pe grupe de animale. Programul de grajd începe aici de la ora 4:30 dimineaţa. Raţia zilnică ce se dă vacilor în perioada de stabulaţie constă în medie din: 25 kg nutreţ însilozat, 7 kg fîn, 3 kg paie sau pleavă şi 2 kg concentrate. La vacile cu producţii mari de lapte se dă pe lîngă raţia obişnuită şi un supliment de furaje. Deci, aici se aplică furajarea pe grupe de producţie. O vacă în greutate de 550 kg şi cu o producţie de 18 litri lapte primeşte zilnic o raţie compusă din: 13 kg porumb silos, 12 kg nutreţ însilozat, 10 kg fîn de categoria I şi 3—4 kg concentrate. Toate acestea au făcut să se obţină pe gospodărie rezultate bune la producţia de lapte. Aceste rezultate ar putea fi şi mai bune dacă gospodăria s-ar orienta just şi în problema permanentizării îngrijitorilor. Din cei cinci mulgători cîţi au fost anul trecut, în acest an a rămas doar unul. Permanentizarea îngrijitorilor permite ca aceştia să-şi ridice calificarea profesională, sa cunoască bine fiecare animal, să furajeze animalele în mod diferenţiat. Recomandăm gospodăriei ca pe viitor retribuţia muncii să se facă pe fiecare mulgător în parte, după producţia vacilor pe care le îngrijeşte, nu cum se face în prezent, în mod egal la fiecare mulgător după rezultatele obţinute pe întregul grajd. Retribuţia individuală va mări cointeresarea fiecărui mulgător; astfel se va putea ţine o evidenţă clară a producţiei pe fiecare lot de vaci, ceea ce va contribui în cele din urmă la mărirea producţiei de lapte. După cum s-a arătat, gospodăria are şi o frumoasă fermă de porci care este în plină dezvoltare, îngrijitori la porci sunt colectiviştii Kali, Carol şi Bocsárdi Beni. Carol baci lucrează de mai mulţi ani în acest sector şi a acumulat o bogată experienţă. Dimineaţa pe la orele 3:30—4, este primul care intră pe poarta gospodăriei pentru a pregăti din timp furajele necesare porcilor. Nu la fel procedează în schimb tovarăşul lui de muncă, Bocsárdi. Acesta cu toate că este tinăr vine la muncă numai la ora 5—6, şi nu respectă nici indicaţiile brigadierului zootehnist în ceea ce priveşte furajarea porcilor. STEAUA ROȘIE Animale multe — venituri mari Creşterea animalelor s-a dovedit a fi o ramură aducătoare de mari venituri băneşti. In anul 1960, bunăoară, de pe urma creşterii animalelor, gospodăria colectiva din Ernei a realizat un venit de 294.526 lei, adică 27 la sută din totalul Veniturilor, faţă de 189.229 lei în 1953. Veniturile băneşti au crescut în raport cu creşterea numărului de animale şi a producţiei de lapte şi carne-marfă. La sfîrşitul anului 1960, de pildă, gospodăria colectivă deţinea la 100 hectare teren agricol 44,61 bovine, din care 21,12 vaci, faţă de 16,59 bovine, din care 5,80 vaci în 1959, sau 15,61 bovine, din care 3,77 vaci în 1958. Producţia de lapte-marfă la 100 ha teren agricol a fost in 1960 de 347,13 hectolitri lapte, faţă de 94 hectolitri în 1959, sau 83 hectolitri în 1958. De asemenea, producţia de carne-marfă a ajuns în anul trecut, socotit la ICO hectare teren agricol, la 3.002 kg faţă de 1.510 kg în 1959. In anul 1980, gospodăria a valorificat cu 71.860 litri lapte şi cu 7.200 kg carne mai mult decit în 1959. După cum am arătat mai sus, veniturile realizate de gospodăria agricolă colectivă din Ernei, de pe urma creşterii animalelor depăşesc cu peste 100.000 lei pe cele realizate în 1959. Această cifră însă nu ne spune totul. De avantajele creşterii animalelor ne dăm uşor seama privind veniturile realizate la 100 ha teren agricol. In 1980, bunăoară, gospodăria colectivă a realizat la suta de hectare un venit bănesc de 294.126 lei. In timp ce venitul realizat din cultura plantelor a crescut la suta de hectare, de la 132.600 lei în 1959, la 204.748 lei, cel din creșterea animalelor a crescut de la 33.473 lei la 80.385 lei. Acest lucru a făcut posibil ca, pe lîngă faptul că însemnate sume de bani au fost folosite pentru cumpărări de animale, gospodăria a putut repartiza membrilor în 1960 cîte 9 lei la zi-muncă. Valoarea zilei-muncă a fost de 25 lei. Creşterea numărului de animale a contribuit şi la sporirea producţiei agricole, asigurînd an de an cantităţi sporite de gunoi de grajd. Anul trecut de pildă, cu tot timpul nefavorabil, la cultura sfeclei de zahăr s-a înregistrat o creştere de aproape 3.000 kg la hectar, faţă de 1959 şi de peste 10.000 kg, faţă de 1958. La cartofi de asemenea, s-a obţinut o producţie medie la hectar de 18.601 kg, faţă de 15.800 kg în 1959, sau 14.580 kg în 1958. Anul acesta numărul animalelor se va dubla faţă de anul trecut. Prin aceasta va creşte şi cantitatea de gunoi de grajd, asigurîndu-se îngrăşarea cu gunoi de grajd a unei suprafeţe de 150 ha anual, socotind cîte 20 tone la hectar. Practica a demonstrat că prin îngrăşarea unui hectar de teren cu numai 20 tone gunoi de grajd se poate realiza un spor de producţie de 400—520 kg cereale. Aceasta înseamnă că animalele pe care le-au planificat să le obţină, vor aduce anual colectiviştilor din Ernei, pe lîngă veniturile băneşti, un spor de producţie de 60.000—78.000 kg cereale. lată deci de ce colectiviştii din Ernei sînt hotărîţi să ridice creşterea animalelor la nivelul unei ramuri principale de producţie. 3 isinia CREŞTEREA ANIMALELOR LA NIVELUL UNEI RAMURI PRINCIPALE DE PRODUCŢIE Din experienţa gospodăriei agricole colective din Ernei . „In anii care urmează este necesar să ne concentrăm forţele in mod deosebit în direcţia dezvoltării creşterii animalelor. In centrul preocupărilor noastre va sta mărirea numărului şi a productivităţii vacilor de lapte. Pină la sfirşitul anului 1965 numărul bovinelor trebuie să ajungă la 5.800.000, din care vaci de lapte 2.900.000, realizîndu-se o producţie anuală de peste 50 milioane hectolitri de lapte. Gospodăriile agricole de stat şi gospodăriile colective au datoria să se ocupe îndeaproape de creşterea tineretului bovin din cele mai bune şi mai productive rase de lapte, spre a asigura creşterea efectivelor din matcă proprie". (Gh. Gheorghiu-Dej, Raport la cel de al IlI-lea Congres al P.M.R.) Dezvoltarea creşterii animalelor în centrul activităţii organizaţiei de bază Gospodăria agricola colectiva „Partizanul“ din Ernei, raionul Tg. Mureş a luat fiinţă în august 1950. De atunci, an de an, colec-ctiviştii de aici au înregistrat succese tot mai de seamă în întărirea economică şi organizatorică a gospodăriei lor. In zece ani, valoarea fondului de bază a crescut de zece ori, la sfîrşitul anului 1960, trecînd de 1.300.000 lei. Astăzi în gospodăria agricolă colectivă din Ernei fac parte aproape 400 familii, cu peste 850 hectare de teren. Cele 74 familii de ţărani muncitori, care cu 10 ani în urmă, urmînd îndemnul partidului au pus bazele gospodăriei colective, au demonstrat întregului sat superioritatea agriculturii socialiste. A crescut an de an producţia la hectar, a crescut numărul de animale, fondul de bază şi veniturile colectiviştilor. Rezultatele înregistrate de gospodăria colectivă din Ernei nu sunt întîmplătoare. Ele sunt rodul unei munci politice permanente desfăşurate cu competenţă de organizaţia de bază P.M.R. Organizaţia de bază din cadrul gospodăriei a mobilizat colectiviştii pentru dezvoltarea multilaterală a producţiei agricole. In primii ani de activitate a gospodăriei, atenţia principală a fost îndreptată înspre cultură cerealelor şi a plantelor tehnice. In schimb a fost neglijată o ramură deosebit de importanta, şi anume creşterea animalelor. Astfel, în 1956 gospodăria colectivă deţinea în proprietate obştească abia 29 bovine, din care 9 vaci cu lapte. In anii care au urmat numărul animalelor a crescut, însă într-o măsură foarte mică. Abia în 1959, în urma Conferinţei regionale de partid creşterea animalelor a început să ia o dezvoltare tot mai mare. Organizaţia de bază a analizat temeinic situaţia creşterii animalelor, posibilităţile ce există pentru mărirea numărului de animale. La propunerea organizaţiei de bază, cu creşterea animalelor au fost însărcinaţi cei mai pricepuţi colectivişti, ca Frunza Petru, Frunza Iosif, Frunza Mihai, membri de partid şi Frunza Ioan, utemist. In centrul activităţii organizaţiei de bază a stat, odată cu sporirea numărului de animale, îmbunătăţirea rasei, pentru creşterea continuă a producţiei de lapte şi carne. Preocuparea organizaţiei de bază în această direcţie n-a întinziat să-şi arate roadele. La sfîrşitul anului 1959, gospodăria colectivă a ajuns să deţină 77 capete bovine, din care 27 vaci. In anul 1960 numărul animalelor s-a triplat. Din cumpărări şi din prăsilă proprie, gospodăria colectivă a ridicat numărul animalelor, pînă la sfîrşitul anului 1960 la 219 bovine, din care 101 Vaci, 81 tineret bovin etc.. Pentru creşterea productivităţii animalelor o atenţie deosebită s-a acordat asigurării bazei furajere şi în special culturii porumbului pentru siloz. In 1960 suprafaţa cu porumb siloz a ocupat 3,2 la sută din suprafaţa arabilă faţă de 1,82 la sută în 1959, sau 0,59 la sută în 1958. îmbunătăţirea rasei de animale, asigurarea unei bogate baze furajere au contribuit la creşterea productivităţii vacilor. In 1960, s-a realizat o producţie medie pe cap de vacă furajată de 2.933 litri de lapte, cu 38 litri mai mult decît în 1959 şi cu 1.556 litri maî mult decît în 1957. Recenta Hotărîre a C.C. al P.M.R. şi a Consiliului de Miniştri cu privire la creşterea numărului de animale a fost primită cu însufleţire de colectiviştii din Ernei. Şi de data aceasta organizaţia de bază a studiat posibilitatea pentru creşterea numărului de animale, pentru asigurarea bazei furajere şi a adăposturilor necesare. Astfel, pînă la sfîrşitul acestui an numărul bovinelor va ajunge la 471 capete, din care 190 vaci, 181 viţele etc. O condiţie principală pentru obţinerea de animale sănătoase şi cu producţii ridicate este creşterea raţională a animalelor tinere. Aceasta o au în vedere şi colectiviştii cinernet. In creşterea tineretului bovin colectiviştii au acumulat o oarecare experienţă. Aici se aplică cu succes alimentaţia viţeilor cu lapte degresat, introdus treptat în raţie. Fiecărui viţel, pînă la vîrsta de 6 luni, i se dau zilnic cîte 6 litri lapte degresat în două tainuri (laptele degresat totalizează 500— 600 litri pentru fiecare viţel de 6 luni). Pe lingă alte avantaje legate de dezvoltarea viţelului, prin folosirea laptelui degresat în raţie se economiseşte aproximativ cîte 200 litri lapte integral de fiecare viţel înţărcat. Prin folosirea laptelui degresat în hrana celor 80 de viţei cîţi se vor creşte în acest an, gospodăria va conomisi circa 16.000 litri lapte integral. Ţinînd seama de acest avantaj şi de unele indicaţii de ordin zooveterinar, colectiviştii au amenajat o Cameră specială, unde au instalat o centrfugă cu tot aparatajul necesar în vederea producerii laptelui smîntînit în gospodărie. Staţia de separare a laptelui a funcţionat cu bune rezultate, de mai mult timp. Nu se cunoaşte Insă, din ce motiv, în urmă cu vreo 15 zile staţia a fost oprită de către I.C.I.L. Tg. Mureş. In prezent colectiviştii sînt nevoiţi să transporte laptele integral la centrul I.C.I.L. comunal, iar de aici pe cel degresat la gospodărie. Pentru înlăturarea unor neajunsuri de ordin zooveterinar şi a pierderii de timp cu transportul, considerăm necesar să fie luate de urgenţă măsuri pentru ca staţia de separare să funcţioneze din nou în gospodăria colectivă. Gospodăria a încredinţat creşterea tineretului bovin celor mai buni colectivişti. Măsura muncii îngrijitorilor de tineret se soco- teşte după sporul în greutate realizat. Putem să evidenţiem pe îngrijitorul Nemes László, care prin priceperea şi hărnicia cu care îngrijeşte animalele tinere a reuşit să realizeze zilnic sporuri de creştere în greutate de cîte 800— 1.000 grame pe cap de viţel. Rezultate frumoase au obţinut şi îngrijitorii Valellie şi Nemesillek, care îngrijesc cu atenţie şi pasiune animalele tinere. Faţă de aceste rezultate, pentru aplicarea complexului de măsuri în vederea creşterii raţionale a tineretului bovin gospodăria mai are încă multe de făcut. Recomandăm să se introducă alăptatul artificial al vitelor, la biberon, pentru a se cunoaşte cantităţile de lapte necesare pentru fiecare perioadă şi pentru a se putea înlătura şi alte neajunsuri în furajarea viţeilor. Este necesar să se introducă în programul de grajd plimbările zilnice ale tineretului bovin, cel puţin de 1/2—2 ore. Dezvoltarea septelului de animale depinde in primul rind de asigurarea unei baze furajere corespunzătoare. De aceea, baza furajeră a stat şi stă in permanenţă în atenţia Colectiviştilor din Ernei. Suprafeţele cultivate cu diferite plante furajere au crescut paralel cu sporirea numărului de animale. Dacă in prezent gospodăria are furaje suficiente şi de bună calitate, aceasta se datoreşte conducerii gospodăriei care a asigurat anul trecut furajele necesare aţii pentru animalele gospodăriei cât şi pentru ale membrilor. Cele peste 100 vagoane nutreţuri insilozate, din care 38,5 vagoane porumb siloz, recoltat in faza de coacere lapte-ceară, împreună cu cele peste 540 tone fîn de lucernă şi trifoi de cea mai bună calitate, au constituit furajul de bază în hrana animalelor, în special a vacilor , cu lapte. Ţinînd cont că în acest an nu■ mărul unităţilor vită mare Va creşte de la 16 la 292 (pină la 31. XII. 1961), colectiviştii au repartizat din vreme suprafeţele necesare pentru producerea de furaje. Din totalul suprafeţei arabile a gospodăriei, în afară de suprafeţele ce se însămînţează pentru furaje concentrate, 112 ha sînt repartizate pentru cultivarea diferitelor plante furajere. Anul treicut, porumbul pentru siloz a fost cultivat pe 10 ha şi s-a obţinut o producţie foarte bună. Anul a-cesta porumbul siloz se va cultivă pe 30 ha, asigurindu-se din acest furaj cite 4 tone pe cap de vită mare. Pentru completarea suculentelor în hrana animalelor şi in special a vacilor cu lapte, anul acesta pentru prima oară se vor cultiva 6 ha cu sfeclă de zahăr pentru furaj. La fel, intercalat prin porumb, se vor cultiva dovleci. Pentru asigurarea unor tinuri de bună calitate, in afară de cele 71 ha fineţe naturale, gospodăria mai cultivă 100 ha cu trifoi şi 19 ha cu lucernă, din care se vor obţine peste 50 vagoane fin de lucernă şi trifoi. Masa verde este asigurată de primăvara devreme pină toamna, tirziu, prin păşune şi prin insăminţarea succesivă a diferitelor plante furajere. Cele 10 ha cu secară furajeră, însămînţate din toamna anului trecut, vor asigura masa verde necesară la sfirşitul lunii aprilie, în perioada cind se va termina nutreţul însilozat. In perioada de vară, adică de la jumătatea lui mai şi pină în octombrie, masa verde este asigurată în cea mai mare parte prin păşune. Gospodăria are în folosinţă 180 ha păşune de bună calitate, pe care se execută cu regularitate lucrări de întreţinere. Anul acesta s-a hotărtt ca păşunatul să se facă in mod raţional pe parcele de cîte 10—15 ha. Tineretul bovin — baza obţinerii unor animale sănătoase şi productive Asigurarea furajelor — preocupare de seamă Grajdurile gospodăriei adăpostesc azi peste 100 vaci cu lapte. Multe din ele au o producţie de peste 3.000 litri lapte anual. Pină la sfîrşitul acestui an numărul de vaci aproape se va dubla. Sporirea numărului de animale impune și asigurarea adăposturi■ 4)ior necesare. In clișeu: grajdurile pentru vaci ale gospodăriei colective. îngrăşarea porcilor — îndeletnicire deosebit de rentabilă La sediul gospodăriei colective din Ernei echipa de constructori lucrează de zor. Se pregăteşte construirea unui nou grajd şi a unei maternităţi pentru scroafe. Incepînd din acest an gospodăria colectivă va deveni o mare producătoare de carne de porc. In prezent colectiviştii din Ernei deţin 49 de scroafe. Pînă la sfîrşitul anului numărul scroafelor va ajunge la 90. Nimic de zis, şi în anii trecuţi gospodăria a avut cîteva scroafe şi a îngrăşat porci. Anul trecut de pildă, pe bază de contract, gospodăria a îngrăşat şi valorificat 20 de porci graşi, în greutate totală de 2.742 kg. Pentru aceşti 20 de porci valorificaţi, gospodăria a încasat 24.678 lei. Avînd în vedere însă posibilităţile de care dispune gospodăria s-a făcut puţin în această direcţie. Din lipsa de orientare a consiliului de conducere purceii s-au valorificat la o greutate medie de 28 kg. Dacă cei 64 purcei care au fost valorificaţi după înţărcare ar fi fost crescuţi şi îngrăşaţi la o greutate de peste 100 kg, gospodăria colectivă putea să realizeze în plus un venit de peste 16.000 lei, care ar fi contribuit la creşterea valorii zilei-muncă. Multe gospodării colective au demonstrat în practică avantajele creşterii şi îngrăşării porcilor. Gospodăria colectivă din Iernut, bunăoară, anul trecut a crescut şi îngrăşat 300 de porci, din purceii proveniţi din prima fătare. Pentru creşterea acestor porci s-a cultivat o suprafaţă de 10 ha ca lucernă, care s-a folosit prin păşunare. Desigur, raţia zilnică a porcilor a fost completată cu urucială şi lapte degresat. Insă, furajul de bază în hrana porcilor l-a constituit lucerna masă verde. In felul acesta, pînă la sfîrşitul lunii august, porcii au ajuns la o greutate de 40—50 kg. Incepînd din luna septembrie, porcii nu au mai fost scoşi la păşune, ci li s-a mărit raţia de uruială la 700—800 gr la zi. De asemenea, în ultimele trei luni pînă la valorificare, porcii au fost hrăniţi şi cu cartofi, tăieţei de sfeclă de zahăr, şi porumb. Astfel, pînă în luna decembrie porcii au ajuns la greutatea medie de peste 100 kg fiecare. In urma valorificării acestor porci, gospodăria a încasat sumă de 277.344 lei. Pentru creşterea acestor porci pînă la valorificare, gospodăria a folosit 4 vagoane cartofi, 200 hl lapte degresat, lucerna de pe 10 ha şi un vagon şi jumătate de porumb. Valoarea acestor furaje, precum şi retribuţia cuvenită celor doi îngrijitori se ridică la 80.200 lei. Deci venitul net realizat de gospodăria colectivă din aceşti porci se ridică la 197.144 lei. O socoteală simplă ne arată că dacă această gospodărie valorifica porcii după înţărcare, pierdea 160.000 lei. Desigur, despre avantajele creşterii şi îngrăşării porcilor şi-au dat bine seama şi colectiviştii din Ernei. Anul acesta nici ei nu vor mai valorifica purceii după înţărcare, ci îi vor creşte şi îngrăşa. Au prevăzut de pildă, ca în acest an să îngraşe 270 de porci, faţă de 20 în anul trecut. Prin aceasta va creşte contribuţia lor la fondul central al statului şi totodată vor spori veniturile băneşti ale gospodăriei. • La sfîrşitul anului 1961, gospodăria agricolă colectivă din Ernei va deţine la 100 ha teren agricol 57,4 bovine, din care 23,1 vaci. • Anul acesta gospodăria va cumpăra din credite acordate de stat 50 de viţele. Un număr de 131 capete tineret bovin se realizează din prăsilă proprie. • In anul 1960 colectiviştii din Ernei au realizat hectolitrul de lapte cu 2 zile-muncă, faţă de 3,32 zile-muncă în 1959, sau 12,74 zile-muncă în 1958. • Gospodăria colectivă deţine 6 vaci cu o producţie anuală de peste 4.000 litri lapte şi 13 vaci cu producţie de peste 3.000 litri. Pagină redactată de: P. POPȘOR și G. TRAIANU