Steaua Roşie, ianuarie 1962 (Anul 11, nr. 1-25)
1962-01-03 / nr. 1
JL Recomandările comisiei pentru problemele privind producţia de cereale şi plante tehnice Ţinînd seamă de rezultatele cercetărilor institutelor şi staţiunilor experimentale, de practica înaintată a gospodăriilor de stat şi a gospodăriilor colective, de experienţa pe care au înfăţişat-o, în cuvîntul lor, numeroşi participanţi la consfătuire, comisia face următoarele recomandări: Pentru sporirea producţiei la cereale şi plante tehnice, comisia recomandă să se folosească pe scară largă gunoiul de grajd, principalul îngrăşămînt ce stă la îndemîna fiecărei gospodării şi care asigură sporuri însemnate de recoltă pe toate solurile din ţara noastră. Gunoiul se poate folosi atît fermentat cît şi proaspăt, sub arătura adîncă, pentru a se descompune şi a fi mai uşor asimilat de plante. Gunoiul de grajd îngropat la adîncime mică, sub arătură superficială, mai ales în zonele secetoase, nu se poate descompune, absoarbe şi apa puţină ce se găseşte în stratul arabil, „arde pămîntul“ cum se spune, este dăunător culturilor. Cantitatea de gunoi care se recomandă să se folosească la hectar se stabileşte în funcţie de tipul de sol, de fertilitatea acestuia, de planta premergătoare şi de planta care se cultivă. Pe solurile mai fertile, din sudul ţării recolte bogate se pot obţine prin folosirea a 20 tone gunoi la hectar, iar pe terenurile mai sărace, cum sînt podzolurile şi cele erodate, 40 de tone. Organele agricole, inginerii şi tehnicienii agronomi trebuie să dea îndrumările tehnice necesare şi să organizeze demonstraţii practice, să-i înveţe pe colectivişti cum să păstreze gunoiul de grajd in platforme şi cum să-l folosească în mod raţional în cadrul fiecărei gospodării colective. Comisia recomandă să se îngroape sub arătura adîncă şi îngrăşămintele minerale fosfatice şi potasice care au nevoie de umiditate mai multă şi de timp mai îndelungat pentru a se dizolva, precum şi cea mai mare parte din îngrăşămintele azotoase. Această recomandare nu se referă la terenurile podzolice din zonele cu ploi mai abundente, unde se obţin rezultate mai bune cînd îngrășămintele azotate se îngroapă în pămînt o dată cu lucrarea de pregătire a terenului pentru însămînţare, îngrășămintele suplimentare sau die stimulare se dau la semănatul culturilor sau la începutul vegetaţiei plantelor. îngroparea îngrăşămintelor organice şi minerale, adînc sub brazdă, determină plantele să-şi dezvolte rădăcinile în profunzime, sporind astfel rezistenţa lor la seceta din timpul verii şi deci, asigurîndu-se obţinerea unor producţii mari şi constante. Pe solurile podzolice, acide, eficacitatea îngrăşămintelor organice şi minerale se dublează dacă, periodic, la 4—5 ani, se aplică 4—5 tone de amendamente calcaroase. Comisia recomandă Ministerului Agriculturii şi sfaturilor populare să ia măsuri pentru a dezvolta producţia de var, ca amendament în zona solurilor acide. Comisia subliniază importanţa pe care o are arătura adîncă, ca lucrare de bază pentru sporirea producţiei la toate cerealele şi plantele tehnice. Arătura adîncă măreşte capacitatea solului pentru reţinerea apei, îmbunătăţeşte însuşirile sale fizice şi chimice, intensifică activitatea microorganismelor şi distruge buruienile. Cu cît arătura adîncă se execută mai devreme, cu atît se asigură sporuri mai însemnate de producţie. De aceea arăturile adînci trebuie să se facă îndată după recoltare. Arătura se execută la peste 30 cm adîncime, cu întoarcerea brazdei, pe toate solurile în afara celor podzolice şi erodate, care au stratul fertil mai subţire. Pe aceste soluri, întoarcerea brazdei se face la 15—20 cm, iar pînă la 30—35 cm pămîntul se afinează cu ajutorul scormonitorului. Arăturile adînci se execută în agrega cu grapa stelată, cu excepţia acelora care se fac toamna tîrziu. Pînă la semănat, arăturile adînci, mai ales cele de vară, s recomandă să fie ţinute curat de buruieni, prin grăpări şi discuiri repetate. Comisia recomandă ca pe terenurile arate adînc , întreţinute ca ogor, la însămînţare să se facă o lucrare de afînare a solului pînă la adîncimea care se îngroapă sămînţa. Fac excepţie de la această regulă arăturile bătătorite din cauza ploilor Comisia recomandă Ministemlui Agriculturii să ia măsuri pentru dotarea S.M.T. şi G.A.S. ci mai multe grape stelate, grape ci discuri, tăvălugi — unelte atît de necesare pentru întreţinerea arăturilor adinei şi pregătirea în bune condiţii a terenului înainte de însămînţare. Cind cerealele de toamnă se seamănă după porumb sau alte culturi care părăsesc tîrziu terenul, se recomandă ca arătura să se execute la 18—20 cm, să se mărunţească şi să se tăvărgească pentru ca semănatul să se facă în teren bine aşezat. Arăturile de primăvară trebuie excluse cu desăvîrşire din practica unităţilor agricole socialiste, deoarece reduc sau chiar compromit recolta. Pentru sporirea producţiei de grîu, comisia recomandă gospodăriilor colective să extindă in cultură soiurile valoroase mai timpurii, rezistente la ger, la secetă şi cădere. Comisia recomandă Ministerului Agriculturii, organelor agricole locale să ia măsuri pentru respectarea întocmai a regulilor de producere şi înmulţire a seminţelor de sol şi pentru raionarea corespunzătoare a soiurilor pe zone şi microzone pedoclimatice. In vederea sporirii producţiei de porumb, comisia recomandă gospodăriilor colective să cultive pe suprafeţe cît mai mari hibrizi rubii de porumb, deoarece aceştia dau recolte sporite faţă de soiu■ile şi populaţiile locale. Intrucit, în ţara noastră, o mare parte din grîul de toamnă se cultivă după porumb este bine ca fiecare gospodărie să cultive un hibrid tardiv şi unul mai timpuriu care, recoltîndu-se mai devreme, permite semănatul griului la epoca optimă. Semănatul porumbului să se realizeze în epoca optimă, uniform şi în rînduri drepte, distanţate la 80—100 cm; adîncimea de semănat să fie mai mare pe solurile uşoare şi mai în faţă pe cele grele, să se semene mai adînc în primăverile secetoase şi mai în faţă în cele ploioase. In ceea ce priveşte densitatea la ha este necesar să se asigure în zonele Secetoase din regiunile Dobrogea şi Galaţi 25.000—30.000 plante, în cîmpia din sudul ţării 40.000 plante, în cîmpia din vestul ţării 15.000—50.000, în Transilvania şi în Moldova, precum şi în zona colinelor din jurul Carpaţilor cca. 30.000 plante. Trebuie larg fotolită, pe zone pedoclimatice şi regiuni, experienţa gospodăriilor de stat şi colective care prin asiguarea unei densităţi optime au ■ealizat producţii mari. La stabilirea numărului de plarate la hectar, gospodăriile colective trebuie să ţină seama de felul hibridului (cu coacere mai timpurie sau tîrzie), modul cum s-a pregătit pămîntul, de starea de fertilitate a solului şi de felul cum este el aprovizionat cu apă. Aplicarea la timp a întregului complex de măsuri agrotehnice va da posibilitatea gospodăriilor colective să înfăptuiască cu cinste sarcina trasată de partid privind obţinerea pe suprafeţe cît mai mari, a unei recolte de 5.000 kg/ha de porumb boabe în cultură neirigată. In condiţii de irigare, gospodăriile colective pot să obţină producţii de porumb şi mai mari, de 8.000—10.000 kg boabe la hectar, aplicînd 25—30 tone de gunoi de grajd, împreună cu 200—400 kg de azotat de amoniu şi 200—300 kg de superfosfat și asigurînd o densitate de 50.000—60.000 plante la hectar. Porumbul se va uda • după nevoie, începînd cu 2 săpî tămîni înainte de înspicare și pînă la sfîrșitul coacerii în lapte. La cultura porumbului de siloz se recomandă să se organizeze sole permanente în apropierea fer■ melor de animale, pentru a se ■ uşura transportul şi a se scurta perioada de însilozare; să se dea mai multe îngrăşăminte organice ■ (60—80 tone la hectar); să se asigure un număr mai mare de plante la hectar (cu 10—15.000 ■ în plus faţă de porumbul pentru boabe); să se cultive doi hibrizi cu perioade de vegetaţie diferite pentru a se putea însiloza toată cantitatea de porumb în faza de lapte-ceară. Porumbul pentru siloz să se cultive şi să se însilozeze în amestec cu leguminoase (soia, mazăre), pentru a se mări valoarea sa nutritivă. Pentru hrănirea raţională a animalelor se recomandă gospodăriilor colective să mărească suprafeţele cultivate cu mazăre, soia şi alte culturi leguminoase, bogate în proteine. Mazărea trebuie să se însămînţeze primăvara timpuriu, „în mustul zăpezii“, să se asigure 200—240 kg Sămînţă la hectar care să se îngroape la 5—8 cm. După însămînţare să se facă tăvălugirea şi grăparea semănăturilor. Să se acorde aceeaşi atenţie măsurilor agrotehnice şi la celelalte plante leguminoase: soia, fasolea şi bobul, culturi deosebit de valoroase. La floarea soarelui, comisia recomandă extinderea pe toate suprafeţele a soiurilor WMIMK, productive şi bogate în ulei. In vederea mecanizării lucrărilor cu aceleaşi maşini folosite în cultura porumbului, se recomandă ca semănatul florii-soarelui să se facă la 80 cm între rînduri şi 25—35 cm pe rînd, pentru a se realiza cel puţin 40.000 plante la hectar. Pentru sporirea producţiei de sfeclă de zahăr, comisia recomandă gospodăriilor colective să aleagă cele mai fertile terenuri şi cît mai apropiate de căile de comunicaţie, iar Ministerul Agriculturii să ia măsuri pentru introducerea şi generalizarea în cultură a soiurilor polipide şi. ra.onogf.rme.. xu. un conţinut mai ridicat de zahăr şi mai productive. Gospodăriile colective să însămînţeze sfecla îndată ce se poate ieşi în cîmp, organizînd în aşa fel munca încît cu o parte din agregate să se pregătească terenul şi în urmă să se vină cu maşina de semănat. Institutelor de cercetări le revine sarcina să creeze soiuri şi hibrizi valoroşi, să producă sămînţă elită în cantităţi sporite, pentru a asigura schimbul periodic al seminţelor de soi. Este în interesul gospodăriilor colective şi al colectiviştilor să schimbe seminţele obişnuite din soiurile şi populaţiile locale, cu seminţe de soi, condiţionate şi tratate contra bolilor şi dăunătorilor, cu însuşiri de productivitate şi calitate superioară, deoarece acestea asigură sporuri de recoltă. Comisia recomandă inginerilor şi tehnicienilor din gospodăriile colective, brigadierilor, ca în strînsă colaborare cu cercetătorii din staţiunile experimentale, să organizeze loturi demonstrative pentru a da posibilitatea fiecărei gospodării în parte să-şi aleagă soiurile şi hibrizii valoroşi, care dau producţiile cele mai mari. Prin introducerea şi generalizarea în producţie a seminţelor din soiurile şi hibrizii ,cu productivitate ridicată, prin folosirea în mod diferenţiat a regulilor agrotehnice specifice fiecărei culturi în parte, prin organizarea unui larg schimb de experienţă cu unităţile agricole fruntaşe se vor obţine recolte bogate de către toate gospodăriile de stat şi colec- , tive. Se vor înfăptui cu succes sarcinile stabilite de partid pen- tru sporirea producţiei de cereale şi plante tehnice. I pentru anul 1965 în gospodăriile agricole colective. Ţinînd seama de faptul că baza sigură a creării unor ferme cuanimale de mare productivitate este creşterea tineretului în condiţii optime de hrănire, îngrijire şi adăpostire, comisia recomandă gospodăriilor colective să ia următoarele măsuri: Să se asigure vacilor gestante cît şi celor în lactaţie furaje de bună calitate şi în cantităţi îndestulătoare, astfel ca tineretul să se dezvolte normal, să aibă o constituţie robustă şi să fie sănătos. De creşterea tineretului taurin să se ocupe colectivişti cu dragoste faţă de animale, oameni cu experienţă care să asigure îngrijirea şi furajarea corespunzătoare a acestora. Pe timpul verii creşterea tineretului taurin să se facă în aer liber, pe păşuni de bună calitate, unde să fie construite şoproane simple şi ieftine, iar pentru iarnă să se asigure adăposturi şi hrană de cea mai bună calitate. Să acordăm o grijă deosebită creşterii efectivelor de taurine, urmărind realizarea planului de montă pentru a obţine de la fiecare vacă, în fiecare an, cîte un viţel, pe care să-l creştem pentru reproducţie sau pentru carne, să sacrificăm tineretul mascul la greutăţi cît mai mari şi să reformăm cu chibzuinţă animalele destinate sacrificării, Ministerul Agriculturii şi comitetele executive ale sfaturilor populare să ia măsuri ca pe păşunile din golurile de munte să se organizeze tabere de vară pentru păşunatul tineretului taurin. Pentru sporirea producţiei de lapte pe cap de vacă furajată este necesar ca munca în fermele de vaci să se facă după un program bine stabilit. întreţinerea şi mulsul vacilor să se facă de către îngrijitori bine pregătiţi, permanentizaţi în această muncă, care să poată asigura furajarea corespunzătoare producţiei animalelor, mulsul organizat după program şi la anumite intervale de timp, precum şi urmărirea strictă a planului de montă şi fătări. Ministerul Agriculturii şi comitetele executive ale sfaturilor populare vor orienta creşterea vacilor de lapte în primul rînd în gospodăriile agricole colective situate în zona marilor oraşe şi a centrelor muncitoreşti, aceasta asigurînd venituri însemnate pentru gospodării şi aprovizionarea cu lapte a populaţiei. Din dezbaterile Consfătuirii au rezultat marile avantaje pe care "creşterea porcilor le aduce gospodăriilor colective. Pe baza experienţei multor gospodării care au obţinut venituri foarte importante prin creşterea şi valorificarea către stat a porcinelor, comisia recomandă gospodăriilor colective să dezvolte şi mai mult creşterea porcilor. Datorită faptului că porcii se pot înmulţi repede şi produc într-un timp scurt cantităţi mari de carne, aduc venituri însemnate. Creşterea porcilor trebuie să devină un sector de producţie de primă importanţă, mai ales în gospodăriile agricole colective din zona cerealieră care dispun de toate condiţiile necesare organizării acestui sector şi în special de cantităţi mari de furaje concentrate. Este necesar ca gospodăriile agricole colective să-şi dezvolte în primul rînd prin reţinerea din prăsilă proprie matca de scroafe planificate, astfel ca să se obţină un număr cît mai mare de purcei care să fie crescuţi şi îngrăşaţi în gospodărie. Ministerul Agriculturii, împreună cu sfaturile populare, să asigure în toate fermele de porci, vieri din rasele precoce de carne şi să îndrume gospodăriile colective în organizarea pla nului de montă, astfel ca să se obţină de la întregul efectiv de scroafe 2 fătări pe an, iar prin gospodăriile agricole de stat să se furnizeze gospodăriilor colective scrofiţe şi vieri din rasele cele mai bune. Pentru mărirea numărului de purcei şi a îngrăşării unui număr sporit de porci în condiţii avantajoase se recomandă gospodăriilor agricole colective ca în afară de scroafele stabilite prin plan să organizeze reţinerea şi creşterea unui număr de scroafe în plus, care să fie păstrate pentru o singură fătare, după care să fie puse la îngrăşare . In vederea asigurării de venituri permanente se recomandă gospodăriilor agricole colective să organizeze procesul de reproducţie a porcinelor şi îngrăşarea lor astfel ca livrarea porcilor îngrăşaţi să se facă ritmic, conform planului contractual pe luni şi pe trimestre. Experienţa gospodăriilor agricole fruntaşe în creşterea păsărilor dovedeşte că acest sector este adu-cător de însemnate venituri atunci cînd creşterea şi îngrijirea se face în mod raţional. In vederea lichidării rămînerii în urmă a sectorului creşterii păsărilor în gospodăriile agricole colective, comisia recomandă: Comitetele executive ale sfaturii lor populare să sprijine consiliile de conducere ale gospodăriilor colective în întocmirea de planuri concrete pentru dezvoltarea creşterii păsărilor în fiecare gospodărie agricolă colectivă, ţinînd cont de toate posibilităţile existente. Ministerul Agriculturii să ajute gospodăriile agricole colective sae organizeze creşterea păsărilor în complexe mari, prin care se pot asigura producţii sporite de ouă şparne la un preţ de cost redus, Ministerul Agriculturii să profileze unele gospodării agricole colective şi gospodării de stat din jurul oraşelor şi centrelor muncitoreşti pentru creşterea păsărilor treale mari, organizate pe baza tehnicii noi, care să asigure un număr sporit de ouă şi o cantitate sporită de carne pentru aprovizionarea populaţiei. In acest scop Institutul de proiectări agricole să elaboreze proiecte de construcţii simple şi ieftine încă în cursul primului semestru al anului 1962. Se recomandă Ministerului Agriculturii şi Institutelor de cercetări să studieze experienţa bună dobîndită de G.A.S. Andrăşeşti, regiunea Bucureşti, şi G.A.S. Giarmata, regiunea Banat, în creşterea păsărilor, precum şi a gospodăriilor agricole colective fruntaşe şi să generalizeze această experienţă în cît mai multe unităţi agricole socialiste. Pentru îmbunătăţirea continuă a creşterii păsărilor în condiţiile gospodăriilor agricole colective se recomandă Ministerului Agriculturii să elaboreze pînă la 1 martie 1962 norme raţionale privind hrănirea păsărilor, care să aibă în vedere posibilităţile de furajare specifice diferitelor regiuni. In acelaşi timp se vor elabora noi norme de întreţinere şi îngrijire precum şi norme sanitar-veterinare care să asigure apărarea sănătăţii păsărilor. Se recomanda gospodăriilor agricole colective care dispun de condiţii naturale favorabile să dezvolte creşterea păsărilor de apă, care sînt mai uşor de îngrijit şi deosebit de rentabile. Ministerul Agriculturii, împreună cu sfaturile populare vor organiza în unităţi de stat cu sector avicol, instruirea unui număr de crescători de păsări şi în mod deosebit femei harnice care pot da rezultate bune în acest sector. In scopul realizării sarcinilor trasate de Plenara C.C. al P M.R. din 30 iunie — 1 iulie 1961, cu privire la sporirea producţiei de lînă în vederea lichidării importului de lînă, este necesar ca gospodăriile agricole colective să-şi sporească an de an efectivele de ovine din rasele cu lînă fină şi semifină. In acest scop comisia recomandă: Să se reţină în totalitate mieluţele din rasele Merinos, Spancă şi Ţigaie şi să fie crescute atît, pentru completarea şi lărgirea an de an la măteii proprii, cît şi pentru vînzare către alte gospodării, care dezvoltă, . creşterea . ■ acestorrase de oi. Ministerului Agriculturii şi co mitetelor executive ale sfaturilor populare le revine sarcina de a organiza cumpărarea şi transferul de mieluţe cu lînă fină şi semifină din regiunile avansate în procesul de ameliorare, în gospodăriile colective din alte regiuni, zonate pentru creşterea oilor cu lînă fină şi semifină. In acelaşi timp gospodăriile agricole colective să reţină pentru batalizare şi să crească în primăvara anului 1962 un număr de 750.000 berbecuţi din rasele Merinos, Spancă şi Tigaie, care să asigure producerea anuală a cel puţin 3800 tone lînă fină şi semifină. Cantitatea şi calitatea linurilor depinde în cea mai mare măsură de modul de întreţinere a ovinelor. Pentru a obţine cantităţi cît mai mari de lînă de calitate superioară se recomandă gospodăriilor agricole colective să asigure ovinelor pe timpul verii păşuni de bună calitate, curăţate de scaieţi, mărăcini etc, care degradează lina, iar pe timp de iarnă să le asigure o furajare completă, adăposturi bune şi curate. In scopul folosirii tuturor resurselor existente în fiecare gospodărie agricolă colectivă este necesar ca pe lîngă creşterea animalelor şi păsărilor să se dezvolte albinăritul şi sericicultura, ramuri ce pot fi dezvoltate fără investiţii mari, dar care pot aduce venituri însemnate.n gospodăriile agricole colective care au posibilităţi (iazuri, eleştee, bălţi etc.) se recomandă ca acestea să fie amenajate în vederea organizării sectorului piscicol. Participanţii la consfătuire au subliniat în cuvîntul lor importanţa deosebită pe care o are organizarea reproducţiei în sporirea şi îmbunătăţirea şeptelului din ţara noastră. Pentru aceasta este necesar Ca Ministerul Agriculturii şi comitetele executive ale sfaturilor populare să ia măsuri ca să se asigure în permanenţă numărul necesar de n reproducători valoroşi şi în modt deosebit la specia taurine, fi Introducerea însămînţărilor artificiale care reprezintă o metodă i nouă şi valoroasă pentru înmulţirea şi îmbunătăţirea taurinelor şi ovinelor se va face treptat, pe măsura creării condiţiilor materialee- cadre cu pregătire corespunză toare, aparatura necesară şi reproducători de calitate. este necesar ca un număr cît mai mare de gospodării agricole i colective, şi mai ales cele situate în zonele cu tradiţii în creştere, animalelor de rasă, să organizeze ferme de selecţie pentru a putea. să livreze animale bune pentru prăsilă altor unităţi agricole din zonele mai puţin avansate. Rezultatele bune obţinute de către fruntaşii în sectorul creşterii , animalelor trebuie să mobilizeze toate gospodăriile colective, să stimuleze pe toţi colectiviştii în sporirea producţiei, astfel ca sarcinile de livrări de carne, lapte, lînă, ouă prevăzute pentru anul 1965 să fie realizate şi chiar depăşite. Gospodăriile colective pot şi trebuie î să devină mari furnizoare de produse alimentare pentru aprovizionarea populaţiei şi a industriei cu materiile prime necesare. Se recomandă Ministerului Agriculturii să elaboreze un sistem de stimulare a gospodăriilor şi frunttaşilor în producţia animală. Majoritatea participanţilor la consfătuire au subliniat importanţa bazei furajere ca parte integrantă din economia creşterii animalelor, constituind condiţia hotă■ rîtoare în realizarea planului de dezvoltarea zootehniei în z ana ■ noastră, , Furajul de bază în creşterea animalelor şi în special a taurinelor şi ovinelor trebuie să-l constituie nutreţurile veri şi însilozate Multe gospodării loricole colective au obţinut reziltate bune prin furajarea animalele cu nutreţ însilozat din porumb amestecat şi leguminoase. Este necesar ca în toate gospodăriile elective, aceste furaje să se pradă în cantităţi îndestulătoare, peri fiecare vacă şi pentru fiecare e. Pentru asigurareanimalelor cu raţii furajere echipate, formate din nutreţuri cu care nutritivă ridicată şi complete recomandă gospodăriilor agrie colective să acorde o atenţie mită cultivării unor suprafeţe de ce în ce mai mari cu legumime furajere şi în special cu lucer, trifoi, mazăre, soia etc. Intre unde se obţin producţii ridfe şi economicoase de sfeclă dihăr şi cartofi, aceste nutreţuri trebui să fie folosite pe scalărgă, devenind furajul de bază hrana animalelorVil . ,, kesired Gospodăriile cere trebuie să dea cea mai maitenţie extinderii culturilor vitrate şi duble, culturilor în mic, contribuind în acest mod la gurareia bazei furajere prin câni mari de masă verde, porumbaz şi alte furaje. In fiecare gipărie agricolă colectivă trebuie se organizeze loturi semince pentru asigurarea seminţelor nece îmbunătăţirii compoziţiei furaj In acest scop se recomandă isterului Agriculturii să asii un sortiment cît mai varia seminţe, iar institutele să ci soiuri noi de plante furajere. Un rol impdt în obţinerea de furaje cute nutritivă ridicată îl are oltarea lor la timp, conservam bune condiţii precum şi pirea înainte de administrare îii a animalelor. Suprafaţa flăşuni naturale constituie o rei imensă pentru producerea unintităţi mari şi ieftine de furare acest temei comisia readă sfaturilor populare să crească pînă la sfîrşitul primiîmestru al anului 1962 lacire trebuie efectuate pe fiecăprafaţă de păşune. Esteîn vita tuturor gospodăriilor colectă antreneze pe toţi colectivi a aplicarea măsurilor de cuddrenare, îngrăşare etc. a stelor de păşuni pe care le fai astfel ca în următorii 2—3 să producă cel puţin 10.OOOiarbă verde pe fiecare ha. Suprafeţel păşuni şi goluri alpine ce s®u în folosinţă pe termen gospodăriilor colective trebuievină model de gospodărire producţie ridicată de masă la hectar. In zonele unde, prin efectuarea lucrărotehnice obişnuite, păşuninale nu pot da producţii mioare, este indicat să se ta refacerea lor prin cultivat plante de nutreţ de mare prutate, după sistemul conuţ verde, pentru asigurarea ţsunat continuu, începînd dhăvară și pîjiâ toamna tîrzi ^na ^in problemele importante in dezvoltarea creșterii animalelor o constituie asigurarea adăposturilor. Folosind din plin ajutorul acordat de stat şi posibilităţile loi care este necesar ca gospodăriile agricole colective să treacă la executarea de construcţii ieftine, trainice şi igienice, Comisia recomandă sfaturilor populare regionale şi raionale să ia măsuri pentru întocmirea schiţeor de sistematizare încă din lunile ianuarie şi februarie, astfel ca în gospodăriile colective să se poată începe lucrările de construcţie o dată cu venirea primăverii. In acelaşi timp se recomandă organelor centrale de resort să studieze simplificarea formelor de avizare a construcţiilor. Este necesar ca gospodăriile agricole colective să ia măsuri pentru producerea materialelor, transportul nisipului, pietrei de construcţie etc, încă din primele luni ale anului cînd mijloacele de transport sînt mai puţin folosite la alte lucrări. La amplasarea construcţiilor să se evite pe cît posibil risipa de pămînt arabil. Proiectele de amplasare a fermelor zootehnice să aibă în vedere şi asigurarea cu apă, drumurile de acces, canalizare şi bazine pentru colectarea urinei. Dezvoltarea creşterii animalelor impune rezolvarea într-un timp cît mai scurta alimentării cu apă în gospodăriile agricole colective prin construirea de fîntîni cu un debit suficient de apă. Comisia recomandă Ministerului Agriculturii și sfaturilor populare să ia măsuri în vederea executării de foraje la gospodăriile agricole colective din zonele unde apa se găsește la adîncime mare. Sfaturile populare regionale şi raionale trebuie să acorde asistenţa tehnică directă în execuţia lucrărilor, prin cadre tehnice suficiente, astfel ca fiecare gospodărie agricolă colectivă, care efectuează construcţii, să fie îndrumată permanent şi calificat prin grija sfaturilor populare. Comisia recomandă Ministerului Agriculturii şi celorlalte organe centrale să analizeze şi să ia măsuri pentru îmbunătăţirea aprovizionării gospodăriilor agricole colective cu materiale şi utilaje necesare procesului de producţie în zootehnie. Apărarea sănătăţii animalelor trebuie să se realizeze în primul rînd prin asigurarea de furaje mai mice şi cu valoare nutritivă cornită prin îngrijirea şi întreţineea animalelor după metodele noii adăposturi simple şi bune şi'”*' prin respectarea regulilor de zoogrena. Este necesar ca orgarele de specialitate să sprijine gospo-.....lăriile colective ca să ia toate măsurile de profilaxie şi combatere a bolilor epizootice, convingînd pe toţi colectiviştii de necesitatea respectării disciplinei sanitar-veterinare. Folosirea substanţelor medicamentoase şi tratamentul animalelor să fie ultima măsură în apărarea sănătăţii lor. Pentru conducerea competentă a sectorului zootehnic proprietate obştească, pentru gospodărirea cu grijă a furajelor şi creşterea productivităţii animalelor se recomandă gospodăriilor colective ca în sectorul zootehnic să fie antrenaţi colectivişti destoinici, cu dragoste şi pricepere pentru creşterea aninalelor. Totodată se recomandă gospodăriilor agricole colective cu arme mari să încredinţeze unui vicepreşedinte responsabilitatea creşterii animalelor, asigurarea razei furajere, inclusiv îmbunătăţea păşunilor. Sarcinile mari de producţie ce trebuie realizate de la an la ian cer colectiviştilor din acest sector să-şi ridice necontenit calificarea profesională. In acest scop Ministerul Agriculturii şi comitetele executive ale sfaturilor populare vor organiza în tot cursul anului şcolarizarea tuturor îngrijitorilor de animale, atît la locul de producţie, cît şi prin participarea la cursuri de scurtă durată organizate în gospodăriile agricole de stat fruntaşe şi staţiunile experimentale zootehnice. Comisia consideră necesar ca institutele de cercetări şi de învăţămînt, oamenii de ştiinţă şi specialiştii să acorde un sprijin cît mai eficient gospodăriilor agricole colective în aplicarea metodelor înaintate de sporire a efectivelor şi a productivităţii lor. Cadrele zootehnice şi veterinare de specialitate sînt chemate să lupte alături de crescătorii de animale din gospodăriile agricole colective pentru dezvoltarea sectorului zootehnic, să arate acestora căile ce duc la realizarea unor producţii ridicate şi la obţinerea de venituri mari, mobilizîndu-i să folosească cele mai noi sisteme, de creștere națională. Recomandările comisiei pentru problemele creşterii animalelor Ca urmare a sprijinului important acordat de partid şi guvern, gospodăriile agricole colective au obţinut rezultate bune în sectorul creşterii animalelor proprietate obştească atît în ceea ce priveşte sporirea efectivului, cît şi în creşterea productivităţii acestora. Din experienţa unităţilor agricole socialiste s-a desprins în mod convingător faptul că pentru realizarea sarcinilor trasate de Directivele Congresului al IH-lea al P.M.R., una din cele mai importante pîrghii în dezvoltarea multilaterală a gospodăriilor colective este sectorul creşterii animalelor. Exemplele minunate a numeroase gospodării agricole colective din ţara noastră demonstrează cu prisosinţă că ,valorificarea avantajoasă către fondul central a unor cantităţi sporite de produse animale constituie una din pîrghiile cele mai importante în sporirea veniturilor băneşti, în creşterea înr stăria colectiviştilor şi în întărirea economică a gospodăriilor agricole colective. Participanţii la consfătuirea pe ţară a colectiviştilor au subliniat faptul că dezvoltarea şi creşterea raţională a tuturor speciilor de animale în ferme mari duce la folosirea mai bună şi mai completă a resurselor interne, a braţelor de muncă şi a mijloacelor de producţie ale gospodăriilor, asigură obţinerea de venituri băneşti în tot cursul anului, contribuind la acordarea de avansuri lunare colectiviştilor şi la creşterea simţitoare a fondului de bază. O preocupare de bază în sectorul creşterii animalelor trebuie să o constituie sporirea şi îmbunătăţirea taurinelor şi în mod deosebit ,a vacilor de lapte, precum şi ridicarea permanentă a productivităţii lor. Succesele celor peste 2.400 gospodării colective care au realizat o încărcătură de 22 taurine la 100 ha, în anul 1961, din care 400 au realizat 40 taurine la 100 ha,, dovedeşte cu prisosinţă că în toate gospodăriile agricole colective se pot crea condiţii pentru creşterea într-un ritm susţinut a efectivului de taurine, astfel ca prevederile Congresului al II-ea al PM.R. să fie realizate într-un termen chiar mai scurt decît cel prevăzut. Pentru sporirea efectivelor de taurine şi în special a vacilor de lapte, gospodăriile agricole colective vor reţine şi creşte pentru prăsilă întregul efectiv de viţele din producţie proprie. O altă sursă de sporire a numărului de vaci este cumpărarea şi creşterea pentru prăsilă a viţelelor ce se oferă spre vînzare de către ţăranii colectivişti sau întovărăşiţi. Reţinerea pentru prăsilă a viţelelor din producţia proprie, precum şi cumpărarea de viţele constituie singura cale de asigurare a numărului de vaci planificate STEAUA ROȘIE Din lucrările Consfătuirii pe ţară a ţăranilor colectivişti Recomandările comei pentru problemele privind prodia pomi-viticolă Ţinînd seama de sarcinile mari privind sporirea producţiei de fructe şi struguri, de discuţiile purtate şi de propunerile făcute în cadrul şedinţei de lucru, Comisia pentru problemele viti-pomidole face următoarele recomandări: In sectorul viticol, potrivit prevederilor Directivelor Congresului al IlI-lea al Partidului Muncitoresc Român, trebuie ca pînă în 1965 să se planteze peste 80.000 ha, vii, din cel puţin 60.000 ha, în gosp agricole colective. In privigorăria bazei de producere triajului săditor viticol, se dă că în ultimii ani s-a dat un progres simţitor, oi de viţe altoite fiind aproaă în anul acesta faţă de ai Ţinînd de indicaţia data ca soiurile să să reprezinte peste 50 kn suprafaţa noilor plantaţii, comisia recomandă ca organele agricole şi unităţile de stat şi gospodăriile colective producătoare de material săditor viticol să depună un efort deosebit pentru a spori producţia de viţe altoite din aceste soiuri, precum şi din cele mai valoroase soiuri de vin. Se apreciază ca deosebit de valoroasă experienţa cîştigata de (Continuare în pas. 3-a\