Steaua Roşie, august 1962 (Anul 11, nr. 181-206)

1962-08-01 / nr. 181

Reducerea preşului de cost — obiectiv Important în întrecerea socialistă întrecerea socialistă pentru ca­litate şi economii a capătat un ca­racter larg, de m­asă. Colectivele de muncitori, tehnicieni, ingineri şi economişti luptă cu înflăcăra­re pentru a da patriei produse de bună calitate şi pentru a reduce continuu cheltuielile de pro­ducţie. Oamenii muncii înţeleg tot mai bine şi se conving de ma­rele rol al reducerii preţului de cost în sporirea acumulărilor so­cialiste, pentru îmbunătăţirea con­tinuă a nivelului lor material şi cultural. Ei văd cu propriii lor ochi cum pe harta patriei apar noi blo­curi de locuinţe, cu mii de aparta­mente, noi obiective culturale în care sunt concretizate o parte din eforturile colectivelor de muncă care au luptat şi luptă pentru gospodărirea cu chibzuinţă a fie­cărui leu. Muncitorii, tehnicienii, inginerii şi economiştii de la „Apemin“ Borsec şi-au unit forţele în între­cerea socialistă pentru reducerea preţului de cost şi obţinerea de beneficii sporite peste plan. Sub conducerea comuniştilor, ei s-au angajat ca prin buna organizare a producţiei, prin m­v­carea pro­ductivităţii muncii şi valorifica­rea cît mai bună a rezervelor in­terne, să dea în primul semestru al anului 89.000 lei economii şi beneficii peste plan. După 6 luni de muncă plină de avînt, colectivul întreprinderii, sub conducerea organizaţiei de partid, a dat peste plan 143.000 lei eco­nomii la reducerea preţului de cost şi 603.000 lei beneficii peste plan. In urma dezbaterilor ce au avut loc în grupele sindicale şi în ca­drul organizaţiei de partid la în­ceputul anului, muncitorii şi co­lectivul de conducere s-au angajat să reducă simţitor cheltuielile de producţie şi de desfacere. Prin buna organizare a muncii la staţia de îm­­buteliere, la rampa de încărcare şi la depozitul de descărcare din gara Topliţa a fost redus timpul de staţionare, iar vagoanele au fost încărcate la capacitatea maxi­mă. Concomitent cu îmbunătăţirea aspectului prezentării apei mine­rale, în sticle frumos etichetate, cu etichete noi, muncitorii au de­păşit planul de producţie pe pri­mul semestru cu 1.041.000 de sti­cle de apă minerală. Prin buna folosire a fondurilor de mică me­canizare s-au construit n­oi şo­­proane din beton pentru depozi­tarea sticlelor în timpul iernii. Prin­ inovaţii, a fost construit un rezervor din beton cu toate ane­xele, folosindu-se astfel apa mine­rală care rămîne de la îmbute­­lierea sticlelor. O mare atenţie s-a acordat reducerii consumurilor specifice de materiale, de energie electrică şi de combustibil, pe sea­ma cărora s-au făcut preţioase economii. Intre echipele de muncitori de la staţia de îmbuteliere şi cele de la depozite se desfăşoară o însufle­ţită întrecere socialistă pentru re­ducerea procentului de spargeri. Datorită grijii cu care s-a muncit aici, în primul semestru al anului procentul de spargeri a fost re­dus simţitor, obţinîndu-se pe a­­ceastă cale economii în valoare de 70.000 lei. Tehnica nouă şi-a adus şi ea din plin contribuţia la depăşirea planului de producţie şi la creşte­rea productivităţii muncii. Au fost mecanizate operaţiunile de încăr­care a sticlelor în vagoane, cu ajutorul mai multor benzi rulan­te, au fost introduse vagoanele izoterme între Borsec şi Topliţa, s-au amenajat noi spaţii corespun­zătoare pentru depozitarea sticle­lor goale şi a celor pline. Prin, introducerea în producţie a in­stalaţiilor noi şi prin buna orga­nizare a întrecerii socialiste la toate locurile de muncă, producti­vitatea muncii a crescut cu 19 la sută faţă de aceeaşi perioadă a anului 1961 şi cu 4,70 la sută faţă de planul pe semestrul I al anu­lui curent. Colectivul de muncă al între­prinderii „Apemin“ Borsec este hotărît ca pînă la sfîrşitul anului să obţină noi succese importante. Un harnic grup de inovatori stu­diază şi experimentează acum problema ambalării automate a sticlelor de apă minerală în lăzi na­vetă. Şi toate acestea, pentru a satisface cererile sporite ale be­neficiarilor şi pentru reducerea în continuare a preţului de cost. Ing. GH. BARCULESCU Este ora 14. Glasul crainicului — cum îi spun muncitorii — sirenei — răzbate în tot complexul, iar ecoul său se pierde undeva departe, peste fruntea dealurilor din jur. Pe uşi încep să roiască grupuri-grupui ce se îndreaptă spre casele lor. La staţia de aburire, la centrala termică, la deruloare se string cu putere mîinile celor care intră în schimb, se fac obişnuitele urări de succes. O animaţie deosebită cu­prinde complexul. Deruloarele, po­durile transportoare, uscătoriile, pre­sele calde, n-au timp de răgaz. Alte mîini energice au trecut la coman­dă. Furnirele de 1 mm, de 2 mm şi de 3 mm aleargă pe role dispărînd fie la uşi celulare, fie la finisaj. Podul transportor de 3 tone, aido­ma unei păsări uriaşe cu aripile în­tinse, coboară lin spre bazinul de aburire. Cele două mîini metalice se desfac cu precizie şi prind deodată doi buşteni care cu greu s-ar putea cuprinde cu 4 braţe. — Vasile pregătește trunchiul cel gros, să vie mai aproape de gura bazinului, îi spunea din mers Kali Andrei, ajutorului său. Paşi siguri, supraveghere atentă și încărcătura a coborît pe rampa de cojire. Kali An­drei făcuse primul drum din schim­bul doi. De cite ori nu a purtat el podul transportor spre rampă, îşi aminteşte şi acum de data memora­bilă cînd organizaţia de partid i-a încredinţat agregatul, cînd a prins primul buştean. Cite emoţii şi cît interes nu i-a trezit meseria de con­ducător de utilaj greu. L-a frămîntat zile în şir cum să comande mai bine podul transportor, cum să alimen­teze mai bine complexul cu buşteni. Nici un gol de producţie, nici o cli­pă pierdută, a fost angajamentul său. Zi de zi, angajamentul lui a de­venit faptă. In hala de deruloare au intrat ritmic buşteni de toate dimen­siunile. La rampa de cojire muncitorul Ilyés Ştefan dădea roată unui trunchi de dimensiuni mai mari. L-a măsu­rat de mai multe ori, o dată de la capătul gros, a doua oară de la cel subţire, nu-i ieşeau bine calculele. După ce i-a studiat defectele l-a în­semnat şi partea bună a repartizat-o -□aaa- la derulorul de 2.400 mm. Avea lemn bun, şi muncitorul îl reparti­zase pe drept cuvînt acolo unde tre­buie. Pe el îl preocupă reducerea consumurilor specifice, economiile de lemn. Lanţul transportor oprea la o co­mandă buştenii în faţa derulorului mare. Harnica echipă nr. 3 înfăşură cu grijă cearșaful de furnir care mai aburea încă mîinile muncitorilor, răspîndind în jur un miros plăcut de sevă fiartă. Deodată cuţitul derulo­rului se opri brusc. Ce se întîmpla­­se ? In lemn se mai găsesc şi acum urmele războiului. Schije, unele din ele destul de mari, curmă cînd nici nu te aştepţi viaţa cuţitului. Novac Adalbert, Ambrus Iuliu, Nagy Petre Şi şeful de echipă stau la înndoială. Dar apoi, cu calm, echipa intră în acţiune, buşteanu­l pe jumătate des­puiat este desprins dintre rozete, cu­ţitul rupt este înlocuit. După cîteva minute echipa începe din nou lu­crul. — Ne-am luat angajamentul să dăm patriei f­urnir de calitate — ne spunea Novac Adalbert, însă de multe ori trebuie să lucrăm mult cu cuţitele pînă le centrăm pentru a produce furnir uniform ca grosime, pe toată lăţimea foii. La derulorul cel mic, comunistul Dumitru Teslovan tocmai cilindră un buştean. Pentru ca echipa con­dusă de el să dea mereu furnir de calitate bună, operaţiunea este pre­gătită cu grijă începînd de la cobo­­rîrea trunchiului din cîrligul trans­portorului. Avram Petru îi face toa­leta obişnuită cu o perie de armă. Ţăran Traian îl prinde în rozete, iar Teslovan Dumitru îl cilindrează. Şi toate acestea cu scopul ca desfăşu­rarea foii de furnir să se facă lin, să se evite crăpăturile. — Unghiurile acestea trebuie cal­culate bine, arăta Ciubucă Petru de la presă, în timp ce şabloanele dis­­tanţiere se aşezau cu iuţeală pe uşi­le celulare. Szabó Anton îl înştiinţă că Ionaş Sabin şi Nuţ Petru au um­plut bine uşile cu melci, că le-au uns bine cu clei, urmînd deci să verifice bine unghiurile. Lupta cu secundele la presă este de primă importanţă. Una dite una, uşile ur­cau în etajele presei, începuse în­cărcarea. „Ai grijă la aşezare Petre , îi strigă Anton, ,din partea cea­laltă. Să nu se smulgă furnirul. Toa­te etajele s-au ocupat într-o clipă, iar cei doi tovarăşi de muncă au în­ceput pregătirea lotului următor. Cîţi pasionaţi nu întîlneşti la lo­curile de muncă ! Cu cită însufleţire şi dragoste muncesc ei pentru pres­tigiul complexului. Dar nu numai că muncesc. Aici la locurile de muncă se făuresc visuri îndrăzneţe pentru viitor. Tînărul Gabor Ioan, proaspă­tul absolvent al liceului seral, unul din neîntrecuţii şlefuitori ai uşilor celulare, şi-a propus să plece chiar în acest an la facultatea de indus­trializare a lemnului. Ii place mult şi mecanica. Cunoaşte acum tainele la aproape toate maşinile din com­plex. O dată cu intrarea în schimb, el împărtăşea cu legitimă bucurie to­varăşilor de muncă impresii de la examenul de maturitate. Cuvintele sale erau sorbite cu nesaţ de Peter Ladislau, un pasionat căutător al noului, care iubeşte Complexul din Gălăuţaş, ca pe propria sa familie. Trăieşte cu intensitate fiecare clipă ce-o petrece în complex. Cite inova­ţii nu a făcut el la uscător, cite va­­gonete nu a construit! Acum are în minte multe idei, pe care vrea să le pună în aplicare chiar în acest an. STEAUA ROȘIE Construcţii agricole trainice şi economicoase Gospodăria colectivă din Rîciu a luat fiinţă abia în toamna a­­nului 1960, astfel că încă n-a îm­plinit doi ani de activitate. Astă­­primăvară, colectiviştii din Rîciu şi-au unit forţele cu cei din sate­le Nima şi Coasta Mare. S-a creat astfel o gospodărie mare, cu largi posibilităţi de dezvoltare. Printre aceste posibilităţi se în­scriu şi cele privind crearea şi dezvoltarea unui puternic sector zootehnic. Gospodăria colectivă din Biciu şi a planificat ca în anul acesta să obţină din sectorul zootehnic un venit de peste 650.000 de lei. Ea dispune în prezent de un efec­tiv de 340 de bovine, 800 de ovi­ne, 240 de porcine, din care 40­0 de scroafe, precum şi de 2.200 de păsări. Pînă la sfîrşitul anului,­­ efectivul de animale va mai spori cu 60 de bovine şi 150 de porcine. La ovine planul sporului anual din prăsila proprie a fost chiar depăşit. O dată cu grija pentru asigu­rarea unei puternice baze furaje­re, colectiviştii din Rîciu se preo­cupă să asigure animalelor pro­prietate obştească adăposturi trai­nice şi sănătoase. De curind au fost terminate construcţiile unei puterniţe şi a unui grajd. Pînă la toamnă se vor mai construi o crescătorie de porci cu o capaci­tate de 800 de capete, precum şi un grajd pentru 100 de bovine. In curind vor fi gata construcţiile unui atelier de fierărie-rotărie şi a unei magazii cu o capacitate de 30 de vagoane de cereale. Gospo­dăria mai dispune de o magazie construită recent, cu o capacitate de 70 de vagoane. Dar calitatea de buni gospodari a colectiviştilor din Rîciu se re­flectă şi in grija de a realiza construcţiile la preţuri cît mai re­duse. S-au căutat şi au fost gă­site soluţiile cele mai practice şi mai economicoase. Întreaga can­titate de cărămidă care se folo­seşte la aceste construcţii se rea­lizează pe plan local, cu forţe proprii. Pietrişul necesar fundaţii­lor de beton se aduce de la Mu­reş cu camionul gospodăriei. De asemenea şi nisipul necesar se aduce dintr-o carieră apropiată pe care o exploatează gospodăria co­lectivă. Pentru acoperirea maga­ziilor se folosesc plăci de azboci­ment, care pe lingă faptul că sunt mai ieftine decit ţiglele duc şi la un consum mai redus de cheres­tea de răşinoase. Prin această so­luţie, gospodăria colectivă din Ri­ciu va economisi în acest an 35 de metri cubi de cherestea. Iată şi o altă soluţie ingenioa­să pe care o folosesc colectiviştii din Rîcin : pe un teren în pantă, din sus de sediul gospodăriei se află o fîntînă cu presiune. Cîţiva colectivişti au propus folosirea de­bitului acesteia pentru aprovizio­narea cu apă curentă a adăpostu­rilor de animale. Lucrările pentru captarea apei au şi început. Prin­tre bunele iniţiative ale gospodă­riei colective din Rîciu se înscrie şi aceea privind crearea unei e­­chipe permanente ,de constructori­­dulgheri şi zidari, din rândul co­lectiviştilor. Toate acestea fac ca preţul de cost al grajdurilor gospodăriei să nu depăşească suma de 800 de lei pe cap de animal. Cronică judiciară „Bon de materiale'' pentru sine Pop Ioan din Luduş, a fost avan­sat în funcţia de şef al serviciului administrativ al şantierului nr. 507 —Construcţii din Luduş. In această calitate, in loc să vegheze la buna administrare a avutului obştesc, a fost preocupat de interesele lui per­sonale. Aşa se face că in loc să fi întrebuinţat bonurile de materiale pentru eliberarea materialelor de construcţii le-a folosit in aşa fel ca materialele ce figurau pe ele să ajungă la domiciliul său. Este vor­ba de două mii de kg lemne de foc, în valoare de 1.000 lei. Delapidarea şi prejudicierea în orice mod a avutului obştesc nu ra­mm însă nesqnctionate■ Pentru fap­tul de mai sus, a fost condamnat la 6 luni închisoare corecţională. Hoţul „prieten" Ludovic Máthé din comuna Ca­­sinul Nou, raionul Ciuc, era consi­derat ca un prieten bun, al lui Pál Ioan, din aceeaşi comună, cu care era şi vecin. Se vizitau reciproc şi se ajutau uneori. Numai că Ludo­vic Máthé a inteles greşit „priete­nia" şi a încercat să profite de pe urma ei, în modul cel mai ruşinos. Ştiind că vecinul lui şi-a vindut vaca şi cunoscînd locul unde obiş-Intreprinderea poligrafică nr. 5 Bucureşti. In această întreprinde­re se lucrează diferite ambalaje şi etichete în culori, necesare în­treprinderilor, industriei farma­ceutice, alimentare, uşoare etc. In ultima vreme întreprinderea a fost utilată cu maşini noi şi moderne, cu ajutorul cărora se obţin produ­se de calitate superioară. In fotografie: Maşina de ştan­­ţat şi tipărit în trei culori este deservită de maşinistul Paul Pe­­trescu. (Foto-Agerpres: SANDU LAZAR) Puieşte să ţină cheia atunci cind pleacă de acasă, „prietenul" Ludo­vic Máthé s-a introdus în domici­liul lui Ioan Pal şi i-a furat suma de 5.000 de lei. A fost însă descoperit de orga­nele de miliţie şi fiind deferit Tri­bunalului popular al raionului Ciuc, a fost condamnat la 2 ani şi 6 luni închisoare corecţională şi 2 ani interdicţie corecţională. Sentinţa a rămas definitivă, prin respingerea recursului inculpatului de către Tri­bunalul regional- Pensionar cu acte false Legea prevede că cei care prezin­tă acte false în vederea obţinerii dreptului la pensie îşi pierd pensia. De acest lucru a fost pe deplin conştientă şi numita Balint Ana din Miercurea-Ciuc. Cu toate acestea, pentru a obţine pensie după soţul ei, a procurat pe căi necinstite un act din care rezultă că soţul ei ar fi muncit la o firmă particulară din Braşov timp de 28 de ani. De asemenea, prin „bunăvoinţa" uno­ra a pus mina şi pe alte acte false. Asemenea faptă nu putea insă să rămină nedescoperită şi nepedepsi­tă. Tribunalul popular al raionului Ciuc a condamnat-o pentru înşelă­ciune in dauna avutului obştesc, la 2 ani închisoare corectională şi 11 ani interdicţie corectională, iar Tri­bunalul regional i-a respins recur­sul, hotărîrea răminînd definitivă. Neînţelegerile nu se rezolvă cu „bătaia" Lăcătuş Gheorghe din satul Ozd, raionul Lu­duş, a căutat să se răz­bune pe Lupşa Ecaterina, consătea­­na lui, pentru o mică neînţelegere avută intre ei, în felul că, într-o seară, pe neobservate, i-a aplicat o lovitură in cap, cauzîndu-i leziuni vindecabile. Pentru fapta sa nedemnă, Lăcă­tuș Gheorghe a fost pedepsit de Tribunalul raionului Tirnăveni cu trei luni închisoare corecțională. Experienţa noastră Folosirea spaţiilor dintre pomi In­ urma indicaţiilor date de partid, ca o sarcină de cea mai mare importanţă ce a stat şi stă in centrul preocupărilor lucrători­lor din gospodăria noastră este lupta perseverentă pentru ridica­rea capacităţii de producţie a pă­­mîntului, pentru folosirea raţiona­lă a fondului funciar şi pentru creşterea suprafeţei arabile. Pe lingă fertilizarea solului, re­partizarea judicioasă a culturilor pe diferite terenuri şi redarea de noi suprafeţe circuitului agricol, începînd din, anul 1958 şi pînă acum, gospodăria noastră a acu­mulat o bogată experienţă în fo­losirea raţională a spaţiilor dintre pomi. Avind în vedere că culturile intercalate nu au nici o influenţă negativă asupra dezvoltării pomi­lor (cu condiţia ca terenul să fie îngrăşat), noi am extins an de an cultivarea plantelor printre rîndu­­rile de pomi. Astfel, în acest an, pe toate cele 120 ha livadă, culti­văm diferite plante printre pomi. Cum cultivăm aceste plante şi ce rezultate am obţinut ? In livadă cultivăm de obicei plante cu talie mică, cerealele fiind excluse cu desăvîrşire. La alegerea plantei ţinem cont de mărimea pantei. Pe terenurile cu pante mai mici cultivăm culturi alimentare ca : mazăre, castraveţi, căpşuni, iar pe pantele mai mari supuse eroziunii cultivăm sparce­­tă şi lupin. La o distanţă de 0,70 m de o parte şi de alta a rîndu­­rilor de pomi nu cultivăm nimic, răminînd în felul acesta în jurul pomilor o bandă de 1,4 m pe care o întreţinem ca ogor negru. Anul trecut, cultivînd pe aceas­tă cale 10 ha cu castraveţi, gos­podăria a obţinut un venit brut de 280.000 lei. Producţia obţinută a fost de 16.000 kg la hectar. Anul acesta am extins suprafaţa culti­vată cu castraveţi la 20 de ha. Ma­zăre păstăi am cultivat anul a­­cesta pe 10 ha, de pe urma căreia, prin valorificare, am obţinut un venit de 7.000 lei la hectar. Toate cheltuielile de întreţinere a mază­­rei s-au ridicat la abia 2.000 lei, deci venitul net este de 5.000 lei la hectar. Tot printre rîndurile de pomi am cultivat anul acesta 10 ha căp­şuni, iar in anul viitor această cultură se va extinde pe 20 de­ ha. Recolta de căpşuni obţinută la hectar a fost de peste 3.000 kg. Prin valorificarea căpşunilor am realizat un venit total de 145.000 lei. In al doilea an de la planta­re (în primul an se amortizează complet cheltuielile) se poate rea­liza din cultura căpșunilor un ve­nit net de 10—12 mii lei la hec­tar. Sparcetă o cultivăm pe 20 ha, cultură din care am realizat 4.000 kg fin la ha. Lupinul după cum am­ mai arătat îl cultivăm pe pantele mai mari, erodabile şi care se pot îngrăşa greu. Această cultură o folosim ca îngrăşămînt verde in­trodus sub brazdă. O producţie de 20.000 kg lupin masă verde la hectar echivalează cu 17—18 tone îngrăşămînt natural. Prin, cultivarea printre rîndurile de pomi a diferitelor plante, gos­podăria va obţine anul acesta un venit de aproape 400.000 lei. Cheltuielile de întreţinere a între­gii livezi de pomi se pot acoperi numai din, beneficiile realizate de pe urma acestor culturi. Cheltuie­lile medii de întreţinere a unei li­vezi pe timp de un an sunt de cir­ca 1.700 lei, iar beneficiile reali­zate la hectar din culturile alimen­tare şi furajere sînt cu mult mai mari. Pînă cînd livada va avea 10— 13 ani vom cultiva în fiecare an asemenea plante pe toate suprafe­ţele din livadă, iar după aceasta vom cultiva numai plante furajere, deoarece pomii dezvoltîndu-şi co­roana, vor umbri în mare parte spaţiile dintre ei. O condiţie de bază pentru obţinerea de rezultate bune la culturile dintre pomi este îngrăşarea corespunzătoare a so­lului. Ingrăşarea se face în aşa fel incit să satisfacă atît nevoile plantelor cultivate cit şi ale plan­taţiei de pomi. Cheltuielile ocazio­nate cu îngrăşarea solului se a­­mortizează încă în primul an nu­mai din veniturile ce le aduc plan­tele ce se cultivă printre rînduri­le de pomi. In felul acesta înţeleg lucrătorii de la G.A.S. Sîncraiu de Mureş să folosească raţional terenul, rea­­lizînd venituri mari de pe aceeaşi unitate de suprafaţă. EUGEN DOMBI in­giner-şef la G.A.S. Sîncraiu de Mureş ___3 La G.A.C. Baida, raionul Luduş, se recoltează tutunul Din activitatea sfaturilor populare se recomandă, ca pentru îm­bunătăţirea activităţii comisiilor permanente să se studieze po­sibilitatea ca şedinţele de lu­cru ale acestora să se ţină la co­mune şi oraşe — în­ fiecare caz — în mod diferenţiat, nu în ziua se­siunii şi nu în aceeaşi zi pentru toate comisiile. Data ţinerii acestor şedinţe să fie prevăzută în planul de muncă lunar al fiecărei comisii permanente. La aceste şedinţe să participe şi acel membru al comi­tetului executiv (preşedinte, vice­preşedinte, sau secretar), care răs­punde de domeniul de activitate în care lucrează comisia permanentă respectivă. Periodic, în cadrul şedinţelor de colaborare ale comitetelor executive cu conducerile comisiilor permanen­te, pe lingă alte probleme ce se dis­cută, să se prelucreze şi conţinutul unor acte normative (hotărîri, deci­zii, etc), ce privesc domeniul de activitate respectiv. De asemenea, să se iniţieze schimburi de păreri în legătură cu metodele de studiu şi control folosite de unele comisii permanente. La ordinea de zi a sesiunilor analiza activităţii comisiilor per­manente să fie planificată în aşa fel ca în cursul actualei legislaţii, activitatea fiecăreia să fie analiza­tă cel puţin o dată. Cu sprijinul deputaţilor, a comi­siilor permanente, al comitetelor de cetăţeni şi al salariaţilor sfaturilor populare, comitetele executive au obţinut rezultate bune în încasarea contribuţiei voluntare (băneşti) a locuitorilor, votată pe acest an. Astfel, încă în primul semestru în­casarea sumelor votate s-a realizat pe regiune,în proporţie de 85 la su­tă, încasîndu-se peste 5 milioane lei. Pînă la 30 iunie a. c. pe regiune s-a terminat încasarea sumelor vo­tate pentru contribuţie voluntară în 154 comune. In raionul Luduş datorită preocu­pării comitetelor executive al sfatu­lui popular raional şi a celor co­munale, care au iniţiat întreceri în­tre comune şi pe circumscripţii elec­torale, sumele votate pe anul 1962 au fost încasate încă la data de 29 mai. Rezultatele cele mai bune în acţiunea de încasare a sumelor au fost obţinute în comunele Căpuş, Sînger, Oroi, Vidrasău, Iclănzei, Căcuci, Iernutt, Tăureni, Grebeniş şi Miheşul de Cîmpie, unde s au încasat sumele votate încă înainte de 1 mai a. c. O contribuţie de seamă La înca­sarea sumelor au avut deputaţii ra­ionali Grigore Răceanu din Căpu­şul de Cîmpie, Elena Olariu din comuna Sînger, Victoria Jurcu şi Toader Nicoară din comuna Vidra­său, precum şi deputaţii comunali Nicolaie Pop, Abel Nemeş şi Teo­dor Cioca din comuna Căpuşul de Cîmpie, Aurel Simon, Vasile Ignat, Ioan Brustur din comuna Iernut şi alţii. La chemarea lansată de Comitetul executiv al Sfatului popular al co­munei Cobăteşti din raionul Odor­­hei, şi în acest raion au fost orga­nizate întreceri între comune şi pe circumscripţii electorale, pentru în­casarea sumelor şi începerea, res­pectiv­ terminarea lucrărilor planifi­cate. In comunele Cobăteşti, Căpîl­­na, Vlăhiţa, Lueta şi altele, stadiul încasărilor s-a analizat săptămînal, pe circumscripţii electorale, fiind evidenţiate circumscripţiile frunta­şe. In multe comune, printre care şi în cele de mai sus, sumele vo­tate au fost încasate în întregime încă la 15 mai a.c. S-au evidenţiat în această acţiune deputaţii comu­nali Ákos Molnos, Áron Vasas din comuna Cobăteşti, S. Lorincz, Cla­ra Deák din comuna Vlăhiţa şi al­ţii care au dat un ajutor preţios comitetelor executive ale sfaturilor populare comunale în mobilizarea cetăţenilor pentru achitarea sume­lor votate. Rezultate bune la încasarea su­melor au fost obţinute şi în comu­nele Cucerdea, Tirimia, Lăscud, Adămuş, Cor­oisinmartin, Şona şi Şilea din raionul Tîrnăveni, unde încasarea sumelor s-a terminat în întregime la 15 iunie ia. c Sînt ră­mase în urmă cu încasările raioa­nele: Topliţa, (cu planul realizat în proporţie de 80 la sută), Gheor­­ghieni (cu 82 la sută) şi oraşul Tg. Mureş — care deşi are un debit mic — a realizat numai 86 la sută. După încasarea sumelor să se treacă la începerea, respectiv conti­nuarea lucrărilor votate, punîndu-se un accent deosebit pe terminarea şcolilor şi sălilor de clasă încă înain­te de începerea noului an şcolar. Co­mitetele executive ale sfaturilor populare trebuie să sprijine comite­tele de cetăţeni alese pentru condu­cerea lucrărilor votate din contribu­ţia voluntară a locuitorilor, în or­ganizarea muncii, procurarea de materiale şi folosirea cu pricepere a tuturor resurselor locale pentru realizarea de lucrări de bună cali­tate, la un preţ de cost cît mai scă­­zut. In scopul impulsionării execută­,­rii lucrărilor este necesar să fia sprijinite comitetele de cetăţeni spre a prezenta dări de seamă in adunările populare, în care să se dezbată pe larg situaţia lucrărilor şi măsurile ce mai trebuie luate pentru realizarea la termenul pla­­n­ificat a unor construcţii de buna calitate. Deosebit de fructuos a fost schimbul de experienţă organizat în cartierul 7 Noiembrie din Tg. Mu­reş, unde participanta la por sfătui­­re au văzut la faţa locului realiză­rile unor comitete de cetăţeni şi modul cum acestea se ocupă de bu­na gospodărire a blocurilor şi în­frumuseţarea terenului înconjurător. Astfel, numai în raza circumscrip­ţiei electorale nr. 78, sub îndru­marea comitetului de cetăţeni (pre­şedinte Iosif Andradi) au fost plantate fiori pe 1.200 m­p, s-a re­­vopsit casa scărilor la m­ai multe blocuri şi s-au executat alte lucrări prin munca patriotică a peste 300 de locatari. Din cele văzute aici şi din discu­ţiile purtate, a reieşit necesitatea imperioasă a înfiinţării — o dată cu darea în folosinţă a noilor blo­curi — de comitete de cetăţeni pe bloc şi a activizării celor existente. In scopul realizării în oraşe a unor lucrări edilitare de interes obştesc cu mai puţine cheltuieli si intr-un termen mai scăzut — prin mobilizarea la executarea acestora a maselor de cetăţeni — Comitetul executiv al Sfatului popular al ora­şului Tîrnăveni a chemat la între­cere sfaturile populare orăşeneşti din regiune. Chemarea a fost primi­tă cu entuziasm de cei prezenţi la consfătuire, care s-au angajat să extindă întrecerea şi între comite­tele de cetăţeni din circumscripţiile electorale orăşeneşti. In încheierea lucrărilor consfătui­rii, tovarăşul Ioan Benkő, vicepre­­şedinte al Comitetului executiv al Sfatului popular regional, a scos şi evidentă necesitatea folosirii me­todelor şi iniţiativelor bune pentru înlăturarea practicilor birocratice ce mai persistă în munca comitete­lor executive ale sfaturilor popu­lare. Munca vie cu oamenii, consti­tuind factorul hotărîtor în întărirea legăturii sfaturilor populare cu ma­sele largi de oameni ai muncii..

Next