Steaua Roşie, decembrie 1963 (Anul 12, nr. 283-309)

1963-12-01 / nr. 283

W­lpauaromt BionUfr — ştiinţa care c&fU&zâ stcMtele­ naturii Dacă întlmplător reuşiţi să descoperiţi ceva nou în privinţa felului cum zboară muştele, cum văd broaştele şi cum aud liliecii, este sigur ca posedaţi un secret urmărit de un număr foarte ma­re de oameni de ştiinţă. In ulti­mul timp există un interes deose­bit faţă de activitatea naturaliş­­tilor şi­ se caută să se obţină cu­ mai multe date privind, de pildă, misterul zborului păsărilor sau al posibilităţii albinelor de a se înţelege între ele. Graţie ochiului broaştei, de pildă, parre ş­­i de ştiinţă speră să obţină posibilitatea de perfec­ţionare a instalaţiilor radar. La o distanţă de peste 80 de km, instalaţiile radar supersensibile sunt incapabile de a distinge clar imaginea, de pildă, a unei ra­chete, de imaginea altor obiecte. Aceasta, în vreme ce broasca cea mai obişnuită este în stare, în răstimp de o secundă, să distin­gă o musculiţă de un grăunte de polen care pluteşte în aer. Sunt numeroase departamentele tehnice care cer naturaliştilor să disece secretele vieţii, să afle, cum localizează liliecii, la dis­tanţă şi în plin zbor, aotă întune­ric, un obiect de numai cîteva zecimi de milimetru; cum reac­ţionează şarpele cu clopoţei la razele infraroşii şi distinge tem­peraturi aproape la o miime de grad; cum anumiţi peşti pot de­tecta în apă diferenţe de poten­ţial de cîteva milionimi de volţi. Numeroşi sînt tehnicienii care încearcă să copieze secretele na­turii cu ajutorul biologilor. Acest „plagiat“ sistematic al naturii s-a organizat în ultimii ani ca o ştiinţă independentă, denumită bionica. ALBINELE — INGINERI DOMENIUL OPTICII începuturile bionicii sunt de fapt foarte îndepărtate. Ele pot fi legate de legenda lui Icar, ca­re şi-a făcut aripi de ceară în care a înfipt pene pentru a zbu­ra ca păsările... O formă mai precisa a dat bionicii omul de ştiinţă german Karl vo­­ Frisch, devenit celebru în lumea întreagă prin lucrările sale de entomolo­gie. El a dovedit că albinele se orientează graţie unui surprinză­tor sistem dublu de navigaţie. Cînd soarele străluceşte, ele se orientează după soare, la fel cum fac navigatorii. Cînd soarele es­te ascuns de nori, albinele se orientează ... „analizînd“ pola­rizarea acestor raze. După cum se ştie, vibraţiile luminii se răspîndesc în toate di­recţiile. Dar, atunci cînd lumina traversează o lamă denumită „po­larizantă“, ea nu mai vibrează decît pe un singur plan, ca şi cum ea ar fi traversat o fentă: ■ lumina devine „polarizată“. Dacă axele a două astfel de lame sînt paralele, lumina traversează lama a doua ca şi pe prima, planul ră­­mînînd acelaşi. Dacă, dimpotri­vă, cele două axe sînt perpendi­culare a doua lamă acţionează ca un baraj şi nici o rază nu o mai poate traversa. Intr-o poziţie in­termediară lumina nu este decît pe jumătate „stinsă“, lama a doua servind drept „analizor“. Or, atmosfera noastră polari­zează razele luminoase şi fieca­re sector al cerului ne retrimite o lumină mai mult sau mai pu­ţin polarizată, în raport cu pozi­ţia soarelui. Oamenii nu sunt ca­pabili s-o observe, dar albinele o pot observa. Fiecare din feţe­­tele ochiului lor posedă, în rea­litate, opt celule senzoriale dis­puse în stea. Aceste celule sunt acoperite fiecare cu o lamă po­larizantă distinctă şi axele dife­ră unele în raport cu celelalte. Ochiul albinei „analizează“ deci sensul de polarizare al fiecărui colț de pe cer, care îi apare de o parte clar, de cealaltă obscur. Şi, întrucît insecta ţine cont de oră, ea poate să se orienteze în raport cu soarele chiar atunci cînd acesta este în întregime as­cuns de nori. Acest surprinzător dispozitiv optic a captat atenţia oamenilor de ştiinţă care şi-au pus proble­ma zborului deasupra Polului Nord, unde busola nu poate fi folosită. Ei au copiat ochiul al­binei construind un analizor cu opt lame polarizante, situate în stea. OCHIUL BROAŞTEI — MODEL ELECTRONIC In septembrie 1960 s-au întru­nit la Dayton (Ohio-S.U.A.) 700 de cercetători din mai multe ţări aparţinînd unor discipline ştiin­ţifice atît de diferite cum sînt: matematica, electronica, neurolo­gia, zoologia. Pentru prima dată în istoria ştiinţei s-a folosit în repetate rînduri la acest congres internaţional termenul de „bioni­că“. Unul dintre organizatorii congresului a declarat atunci că „în natură se găsesc prototipu­rile viitorului". In luna martie 1963 s-au întrunit la Wright- Patterson bionicienii americani pentru a discuta despre primele lor descoperiri. Pe ordinea de zi se afla un singur punct — ochiul broaştei. Cele mai perfecţionate „ma­şini de văzut“ cum sunt celula fotoelectrică, radarul şi creierele electronice, pot vedea foarte bine dar nu pot citi, adică nu sunt capabile să selecţioneze informa­ţiile utile din ansamblul mesaje­lor care le sunt prezentate. A­­ceasta, în vreme ce broasca pose­dă un ochi în mod „automat“ se­lectiv, care interpretează infor­maţiile vizuale cu o uluitoare „inteligenţă“. Dacă trece o frun­ză purtată de vînt, ochiul, cu a­­jutorul unui mecanism complex, analizează viteza sa, o aprecia­ză ca fiind prea lentă (sau prea rapidă) şi informaţia se pierde înainte de a fi transmisă creie­rului. Dar dacă trece o pasăre, viteza sa specifică este identifi­cată de urgenţă, creierul broaştei permite uri semnal de alarmă datorită influxului nervos şi a­­nimalul sare imediat în baltă pentru a scăpa de inamic. Cît priveşte insectele care trec şi ca­re interesează broasca, acestea nu sunt identificate şi semnalate cre­ierului decît dacă mărimea şi vi­teza zborului lor le fac proprii pentru a fi prinse şi consumate. Doctor Lettvin şi colaboratorii săi au „demontat“ retina de broască, celulă cu celulă şi au a­­nalizat cablajul. Ei au descoperit că selectivitatea sa rezidă în­tr-un sistem de conexiuni supercom­­plexe cu „paliere de informaţii“. Senzaţia nu trece în palierul per­cepţiei şi al informaţiei cerebrale decît dacă interesează din punct de vedere biologic animalul. In toate celelalte cazuri ea este în mod voluntar „pierdută“. Cercetătorii amintiţi au dese­nat schema retinei broaştei pe baza căreia doctor Egon Laeb­­ner, de la R.C.A., a realizat un model electronic — un panou cuprinzând 1.600 celule fotoelec­­trice şi al cărui cablaj este calcu­lat pe baza aceluia al retinei broaştei. Modelul, foarte selec­tiv, funcţionează minunat. In prezent se efectuează numeroase , cercetări pentru a pune la punct o instalaţie radar dublată de un „ochi de broască". VI Din lumea științei şi tehnicii Sfaturi practice 9 Tortul nu se va usca dacă pe platoul pe care-l păstrăm vom pune un măr. 9 Se ştie că sfecla fierbe foarte mult timp, 3—3 l/a ore. Durata poa­te fi considerabil redusă dacă după o oră de fierbere continuă scoatem sfecla şi o ţinem 10 minute sub jetul de apă rece de la robinet.­­ Un vîrf de cuţit de sare, ne va ajuta să batem mai uşor albuşu­rile. Iar dacă amestecăm albuşurile bătute cu zahăr vanilat şi cu puţină frişca, vom avea la masă o delicioa­să cremă. ¤ Puteţi lipi singure acasă obiec­tele şi vasele din faianţă sau argilă sparte. Pentru aceasta, bucăţile rupte trebuie unite cu grijă şi legate cu o sforicică apoi cufundate pentru cî­teva minute în laptele care cloco­teşte. Se scoate obiectul şi se lasă să se usuce timp de 48 de ore şi abia după aceea dezlegaţi sfoara. Bucă­ţile rupte, s-au lipit perfect. „ Dulceaţa se va păstra foarte bine timp îndelungat, chiar într-un borcan neacoperit, dacă o vom aco­peri cu un strat de 1 cm zahăr pu­dră.­­ Pentru ca batistele să miroasă plăcut, în ultima apă în care le lim­pezim turnăm cîteva picături de co­lonie. # Boabele de cafea ţinute mult timp într-o cutie închisă îşi pierd aroma. Răul poate fi îndepărtat dacă punem boabele pentru 10 mi­nute în apă rece și apoi imediat le uscăm în cuptor.­­ Pentru ca obiectele de sticlă și cristal să aibă întotdeauna un lu­ciu frumos, ele se spală­ numai în apă rece. Portrete din epoca Urartu Două sculpturi în os, înfăţişînd portrete de femei şi care datează din epoca anticului stat Urartu au fost descoperite de arheologi în ca­drul săpăturilor efectuate în apro­pierea localităţii Murei din sudul Gruziei. Cele două sculpturi au elemente comune, ele amintesc medaliile de aur şi argint ale statului Urartu, reprezentînd profiluri de zeiţe şi femei în rugăciune. Execuţia şi ca­racterul portretelor găsite amintesc de sculptura în bronz înfăţişînd-o pe Arubani — soţia zeului suprem din Urartu — Halde. ■ contra- Dezgroparea unei şcoli de gladiatori In decembrie 1961 s-a terminat dezgroparea celei mai mari şcoli de gladiatori din Roma, denumită „Lu­dus magnus“. Aici erau pregătiţi sclavi tineri, pentru a deveni gladia­tori şi a lupta pe viaţă şi moarte în Colisseum, în cadrul acestor „jo­curi“ (circensis) în care piereau mii de oameni. Şcoala avea un caracter militar, cu o disciplină de fier. Nu se ştie cîţi gladiatori au ieşit pe „poarta morţii“ arenelor roma­ne, dar într-un manuscris descoperit nu demult se arată că în timpul domniei lui Traian, cu mi­elul unor „jocuri“ care au ţinut 117 zile, şi-au măsurat puterea 9.883 de gla­diatori, din care mai mult de ju­mătate au pierit. Cel de-a! 8-lea Congres International de arheo­logie clasică In iepttmbrie a. c. a avut loc la Paris cel de-al 8-lea Congres inter­naţional da arheologia clasici. Spre deosebiră da congresele anterioare, la acesta a fost dezbătut­ o singură temă, foarte vastă — „Influenţa ci­vilizaţiei greceşti şi romane asupra culturii altor popoare*« In rapoartele prezentate, specia­liştii din lumea întreagă au urmărit elenizarea şi romanizarea culturilor altor popoare venite în contact cu antica civilizaţie greco-romană, pre­cum şi influenţa pe care ele au exer­citat-o la rîndul lor asupra civiliza­ţiei greco-romane. Au fost prezen­tate rapoarte despre cultura celţilor, despre influenţa triburilor etrusce asupra regiunii mediterane şi Euro­pei occidentale, despre influenţa greacă în peninsula Iberică. Vorbind despre arhitectura galo-romană, sa­vantul francez Paul-Marie Duval a subliniat că ea nu şi-a pierdut origi­nalitatea în urma procesului de ro­manizare, ci dimpotrivă. S-a dovedit originalitatea artei în coloniile ro­mane de dincolo de Rin, în Galia Cisalpină, precum şi influenţa cul­turii greco-romane în Europa răsări­teană, Orientul Apropiat etc. STEAUA ROȘIE Liant pentru construcţii Specialiştii estoni au creat un nou liant de calitate superioară pentru construcţii. Ei intenţio­nează să-l folosească la asambla­rea diferitelor elemente ale lo­cuinţelor cu două etaje care se construiesc acum în oraşul Tal­lin. Calităţile deosebite ale noului preparat au fost dovedite la a­­coperirea podelelor cu materia­le plastice colorate şi restaura­rea plăcilor de azbest sau silo­­calcit crăpate sau sparte. Noul preparat are la bază o răşină specială obţinută din şisturi pe­trolifere care se găsesc în mari cantităţi în Estonia. Substanţa fiantă poate fi folosită fără o pregătire prealabilă a suprafeţe­lor, ea se întăreşte chiar la frig şi nu este atacată de reactivi chimici. Preparatul a fost inven­tat de Augu­rann, care conside­ră că el va înlocui­ cu succes mortarul care se foloseşte de veacuri la construirea clădirilor din piatră și cărămidă, dar nu dă rezultate satisfăcătoare la a­­samblarea blocurilor mari pre­fabricate și a panelelor. PE SCHIURI LA POLUL NORD 12 norvegieni, însoţiţi de 100 de dini eschimoşi, organizează în prezent o expediţie pe schiuri la Polul Nord. Conducătorul expediţiei este Bjorn Staib, student la facultatea de ştiinţe eco­­nonice din Oslo. Această expediţie va fi prima care va încerca traversarea acestei suprafeţe glaciale pe uscat. Pînă în prezent în regiunea respectivă s-a ajuns numai cu submarine nucleare sau avioane. Expediţia va pleca de la Ellesmere Land, coasta arctică a Canadei, şi va avea ca punct terminus Spitzbergen sau coasta Siberiei, în regiunea Severnaia Zemlia. Ea va străbate 1.500 de mile și va dura 100 de zile. Nu va fi folosit nici un vehicul motorizat, cei 12 oameni ducîndu-și echi­pamentul fie în rucsacuri, fie în sănii trase de cîini. "Timp- Ultimii oameni primitivi Pe cursul superior al unuia din afluenţii Amazonului, în regiunea Mato Grosso din Brazilia, mai trăiesc şi astăzi unele din ultimele triburi primitive din lume. Fiecare trib îşi construieşte în pădure o aşezare separată de vreo zece colibe mari, în care locuiesc membrii cîtorva fa­milii înrudite. Colibele, întreţinute în cea mai mare curăţenie, sunt aco­perite cu frunze de palmier şi au de obicei cîte două intrări scunde. Nu numai locuinţele, ci şi hrana triburilor indiene din Mato Grosso este foarte primitivă. Bărbaţii se în­deletnicesc în special cu pescuitul, aceste regiuni nefiind bogate în vî­­nat. Băieţii învaţă de mici să con­ducă micile luntri de lemn, să tragă cu arcul şi săgeata în peşti sau să-i prindă de-a dreptul cu mîna. Fe­meile şi fetele îngrijesc planta­ţiile de arbori de pîine din apropie­rea aşezării. Din rădăcinile arbore­lui de pîine, pe care le cojesc, le pisează în piuliţe de lemn, le usucă şi le cern se obţine o făină din care coc turte mari, albicioase. Cu şapte-opt ani in urmă intr-un orăşel din Brazilia „înfipt“ într-o imensă plantaţie de cafea şi-a făcut debutul într-o echipă de fotbal din ca-­ tegoria a doua un tînăr jucător de culoare cu nu­mele de Edson Arantes do Dascimento. Intr-un singur sezon el avea să fie remarcat în întreaga ţară, sub un alt nume PELE. Remarcat curînd de marii jongleri ai fotbalu­lui din ţara sa juniorul cu calităţi impresionante a fost achiziţionat de clubul profesionist din Santos la vîrsta de 15 ani doar. La un an după debut tînărul PELE îmbracă tricoul naţionalei Braziliei alături de alte stele ale balonului ro­tund. In 1958, la Stockholm naţionala Braziliei cîştigă Cupa Mondială la fotbal, apoi alte succe­se de prestigiu... Specialiştii lumii de mai multe ori l-au con­sacrat pe PELE drept „fotbalistul nr. 1“ al lu­mii. Autorul faimoasei lovituri „folia secca" (frunză uscată) a devenit celebru. Un singur regret pentru Pele — acela de a nu fi jucat în finala campionatului mondial ur­mător, în Chile 1962, unde brazilienii și-au apă­rat cu succes Cupa. Un accident ușor, în preli­minarii, l-au așezat pe Pele pe banca spectatori­lor. Dar, în timp ce patronii de cluburi calculea­ză cote şi ii evaluează talentul în cifre cu multe zerouri, Pele îşi vede mai departe treabă nu, minte şi sîrguincios, nu ca un virtuos celebru, ci ca un elev­­ care bate abia la poarta măies­triei. Se scoală în fiecare zi la 1, se culcă totdeauna devreme. Dimineaţa — masaj, exerciţii de gimnastică, antrenament pentru controlul mingii,­­uneori cu două mingi deodată, după-amiază — antrenament colectiv, pase, jocuri la două porţi fără a privi balonul, ci numai plasamentul jucătorilor... Acum Pele este şi prim golge­­ter al lumii. Are marcate peste 500 goluri în întîlniri oficiale, și continuă să marcheze... S.U.A. — Fereastra (indicată cu săgeata) de unde s-a tras asupra fostului preşedinte al S.U.A., John Kennedy (dreapta), şi presupusa armă cu care s-a săvirşit atentatul (stingă). ­ŞTI­A­ŢI C­Ă... ... a fost desco­perită o nouă şi ingenioasă formă de combatere a muştelor: hîrtie insecticidă pentru dulapuri, şifonie­re, bufete etc.? ... medicii din Moscova au ajuns la concluzia că prin adăugarea de plasmă sanguină în laptele cu care sunt hrăniţi copiii născuţi prema­turi, aceştia cîşti­­gă rapid în greu­tate? ... graţie unor fire de nylon elas­tic, bărbaţii vor fi scutiţi de acum înainte de înno­­darea şi desface­rea de mai multe ori pe zi a şiretu­rilor de la pan­tofi. DRUM DE APA ÎNTRE DUNĂRE ŞI MAREA EGEE Lucrările care se efec­tuează în Iugoslavia pen­tru regularizarea apelor Moraviei şi Vardarului şi legarea acestor două cursuri de apă traduc în viaţă un proiect de la în­ceputul veacului nostru, o cale pe apă care să lege Marea Nordului cu Ma­rea Egee (trecînd prin Rin — Main — Dunăre— Morava—Vardar). Drumul de la Dunăre la Marea Egee va fi lung de 612 km, în acelaşi timp însă cursul Moraviei şi al Var­darului se va scurta cu 250 km. Planurile lucrării sînt gata. Se vor construi 104 ecluze pentru vase, 30 de diguri cu porţi, canalul va trece de nouă ori dea­supra unor rîuri, tot de nouă ori deasupra unor căi ferate şi o dată sub o cale ferată; la cumpă­na apelor de la Prsevo se va forma un lac artifi­cial lung de 12 km, pri­mul de această amploare în sudul Europei, care va aduna apele mai multor rîuri şi pîraie. Drumul va lua sfîrşit lîngă Salonic. Mai multe oraşe de la Morava şi Vardar, printre care Po­­zarevac, Niş, Skoplje vor deveni importante porturi fluviale. Noua cale va deveni drumul cel mai ieftin pentru transportul produselor agricole şi ale industriei extractive spre centrele industriale şi de desfacere. Numai traficul intern va reprezenta mai bine de 3 milioane tone cu vase fluviale mergînd pînă la 1.500 de tone. Pe porţiunea rîului Morava, la vărsarea ei în Dunăre şi pe parcurs au şi înce­put lucrările de amena­jare. POŞTA ÎN STICLA Două mici insule din Indonezia — Nadina şi Palan — sunt înconjurate de un curent maritim foarte regulat, care într-o singură zi ajunge de la una la cealalată. Folosind acest curent, locuitorii îşi trimit adeseori „cores­pondenţa", închisă ,în *sti-„ clă. Poşta aceasta merge mai repede ca poşta obiş­nuită — serviciul poştal fiind asigurat de un va­por care circulă numai o dată pe săptămînă, în timp ce curentul este re­gulat și continuu, avînd în plus avantajul că nu necesită nici un fel de porte, taxă sau timbre. In schimb are un dezavan­taj, nimeni nu înmînează scrisoarea destinatarului și nici nu poate fi cineva tras la răspundere dacă ea este pierdută. VENEŢIA, REYKIAVIK ŞI FUMATUL De mult timp se fac cercetări pentru a stabili cu cît contribuie fumatul şi cu cît aerul viciat al marilor oraşe la apariţia cancerului pulmonar. In legătură cu aceasta două oraşe europene, Veneţia şi Reykjavik pot servi foar­te bine pentru un studiu, deoarece în ambele oraşe nu circulă automobile, a­­proape că nu există fa­brici, deci aerul este cu­rat, mai­ ales că ambele sînt porturi la mare. Cu toate acestea la Ve­neţia mortalitatea cea mai mare este cauzată de cancer. După părerea specialiştilor cauza con­stă în aceea că din în­treaga Italie la Veneţia se fumează cel mai mult. Cît priveşte Reykjavik-ul, prof. Niels Dungal arată că dacă acum 10 ani can­cerul pulmonar era foarte rar, o dată cu creşterea vertiginoasă a cantităţilor de ţigări fumate el a de­venit din ce în ce mai frecvent. Cum în ambele oraşe aerul nu este viciat de emanaţiile automobilelor şi ale fabricilor, este foarte verosimil că fuma­tul să fie cauza creşterii numărului canceroşilor. MINA DE SARE PĂRĂSITA FOLOSITA CA REZERVOR Intr-o mină de sare pă­răsită din Başkiria (Uniu­nea Sovietică), au fost depozitate timp de patru luni 23.000 tone de ţiţei. După această perioadă ţi­ţeiul s-a păstrat în con­diţii perfecte, fără nici o modificare. In afară de faptul că este un mijloc foarte ieftin de depozita­re, sistemul prezintă şi un alt avantaj şi anume, nu se pierde aproape ni­mic prin evaporare. Fap­tul acesta este de mare importanţă, deoarece în condiţiile depozitării în rezervoare metalice pier­­derea prin evaporare es­te de cel puţin 3 la sută anual. AVION ATACAT DE VULTURI In Asia Centrală, dea­supra Kirghiziei doi vul­turi au atacat un avion sovietic. Una din­­păsări, mai îndrăzneață, s-a re­pezit asupra unei aripi a avionului avariindu-l. Pa­sărea a fost rănită mortal. Cela­lau­ vultur s-a înde­părtat* * O CONFUZIE PUŢIN OBIȘNUITĂ Recent, în clinica din oraşul belgian Boitsfort s-a produs o confuzie cu totul neobişnuită. O bolnavă care venise pentru o extracţie denta­ră sub narcoză, a fost con­fundată cu o alta, atinsă de o tumoare la vezica biliară. Eroarea a fost des­coperită abia atunci cînd chirurgul care opera a constatat că pacienta nu prezenta nici o tumoare. Ziarul „Le Soir", care re­latează această ştire afir­mă că, din fericire, după zece zile petrecute la clinică şi 15 zile de con­valescenţă pe malul mă­rii, bolnava s-a refăcut complet. Eseu rebustst înlănţuire de idei ORIZONTAL: 1) Ţi-aduci amin­te? In primăvara vieţii tale, ţi-am dăruit din plin su­pleţea gingăşiei, înfăşurată în calde simţiri. 2) Şi pe principiul unităţii de vederi, ne-am spus să fim ade­văraţi tovarăşi. 3) Dar, într-un tîr­­ziu, tu te-ai re­tras în carapacea singurătăţii şi-ai început a medita. 4) Oh, nu! Tovără­şia noastră nu i ca o „Intrigă şi iubire* a lui Schiller. — Teo­dor Cozma. — 5) Tu ai fost întotdeauna de acord! — N-ai bătătorit niciodată cărările ini­mii (fig.). 6) Iar Radu Tudoran ne-a oferit din plin plăcerea de a cu­noaşte „O pînză în depărtare". — Diftong latin — Şi-apoi tuna! — 7) tîrziu, către toamna vieţii, pe ea au prins a înflori primii ghiocei (pl.) — Iar ei credeau că fac parte dintr-o „nobilă familie*... 8)... O, şi cît erau de îndrăgostiţi de debitul lor de vorbe!... — 9)... Iar pe obraz nu li se zărea nici un fir de barbă.. — ... Şi-a timpului eternă fugă !e învechea rostirea... 10) Şi totuşi, prin gesturi, ne amintea de Demos­­tene sau de Cicero... — ... Şi-apoi, silueta lor ne aducea în faţă idealul gabaritului popular. VERTICAL: 1) Ce clipe triste, cînd pe un peron de gară, batistele noastre flutură voalat, pierzîndu-se apoi în depărtări (pl.). 2) Vezi? Așa sînt ei: se iubesc prea mult pe el însuși. — Și aceasta însemnează înainte de prînz! — 3) Da, da! Du­mas a văzut-o neagră la timpul său. — Dar noi, cînd vom fi bătrîni? —• 4) Ce bine că n-am trăit acele tim­puri, cînd străbunii noştri plăteau excepţionala dare (ed.) — Şi-acele clipe au stat de mult în loc. 5) Şi-n vechea cetate .. — 6) ... îl dobora pe Rigă... — ... cu o literă elină. — 7) Şi iată un nume polonez. — Dar n-are nici o legătură cu rîurile de pe umerii iilor ţărăncuţelor noastre. — 8) Şi totuşi, este o fe­tiţă alintată.... — Şi-i aidoma unui vis. — 9) Nu, nu! Ispitele n-o atrag, deşi aicea sînt multe... — 10) Şi-i chiar la cinematograf... — alăturea cu ea! (Cuvinte rare: Ciu, Ilis, Oni). Ing. C. STOENESCU 3

Next