Steaua Roşie, ianuarie 1965 (Anul 17, nr. 1-25)

1965-01-03 / nr. 1

2 Calitatea produselor­­ în centrul atenţiei noastre In anul care s-a încheiat, co­lectivul întreprinderii noastre, sub îndrumarea permanentă a comitetului de partid, a muncit cu entuziasm pentru îndeplini­rea cu succes a sarcinilor de plan. El a raportat partidului şi guvernului realizarea planului pentru anul 1964 în ziua de 19 decembrie. De remarcat că pla­nul tehnico-financiar al între­prinderii a fost depăşit la toţi indicatorii, că a existat o core­laţie justă între aceştia. S-au produs peste prevederi 520 gar­nituri de dormitoare şi camere combinate, precum şi 1.900 de piese separate. Deşi sarcinile pe 1965 sînt sporite faţă de anul trecut a­­vînd la bază experienţa acumu­lată, colectivul nostru s-a hotă­­rît să le depăşească. Astfel, vom produce peste plan 250 cana­pele tip „Carpaţi", 500 fotolii „­Brateş", 500 fotolii „Practic 7", 500 dormitoare „Căliman", 200 dormitoare „liva" din plăci fi­­brolemnoase melaminate şi al­tele, în valoare totală de 2.650.000 lei. Pe lingă faptul că ne vom strădui să depăşim planul pe 1965, gîndurile noastre se în­dreaptă spre realizarea în cele mai bune condiţii a următoare­lor obiective economice: îmbu­nătăţirea calităţii produselor, a­­sigurarea punerii în funcţiune la termenele fixate a noilor o­­biective, îndeplinirea exemplară a sarcinilor de export. Problema calităţii produselor a devenit un obiectiv principal încă din anul 1961, cînd C.C al P.M.R. a elaborat Directivele privind criterile principale ale întrecerii socialiste, indicînd ca obiectiv central al acesteia, lup­ta pentru calitatea superioară a produselor. Rezultatele obţinute în aceas­tă direcţie în urma mobilizării întregului colectiv, a introduce­rii în procesul de producţie a noilor metode şi materiale, a realizării de noi produse cu în­suşiri­ funcţionale şi estetice la­­ nivelul cerinţelor, ne obligă şi mai mult în descoperirea şi va­lorificarea rezervelor privind ri­dicarea continuă a calităţii pro­duselor noastre. Măsurile pro­puse în vederea realizării aces­tei măreţe sarcini încep deja să prindă viaţă. Problema calită­ţii mobilei a fost amplu dezbă­tută de întreg colectivul cu oca­zia analizei realizării planului pentru 1964 şi a dezbaterii ci­frelor de plan pe anul 1965. Este în curs de perfecţionare finisajul mobilierului pentru combinaţia grund stirenat ni­­trolac, iar pentru cel cu luciu oglindă, aplicarea lacurilor po­­liesterice prin procedeul ud pe ud. Aceste procedee vor duce la îmbunătăţirea simţitoare a calităţii peliculei. Cursurile de specializare iniţiate încă din 1964 pentru sculptori şi întâr­zieri, precum şi cele pentru ri­dicarea nivelului tehnico-profe­­sional al celorlalţi muncitori şi tehnicieni, vor crea posibili­tatea realizării unor produse cu înalt grad calitativ. Realizările obţinute pe planul economiei naţionale permit alo­carea unor sume însemnate pen­tru construcţii de noi obiective industriale şi social-culturale, precum şi dezvoltarea celor e­­xistente în vederea creşterii producţiei şi a îmbunătăţirii continue a condiţiilor de muncă şi viaţă ale celor ce muncesc. Din suma de 7.880.000 lei alo­caţii s-a prevăzut mărirea spa­ţiilor de producţie, a magaziilor pentru materiale şi produse fi­nite, extinderea liniilor de ga­raj, precum şi procurarea unor noi utilaje. Documentaţiile de execuţie sunt terminate pentru o parte din obiective, iar o parte sunt în curs de execuţie. Sînt create toate condiţiile pentru terminarea şi punerea în func­ţiune la timp a obiectivelor din investiţii. Avem toate condiţiile pentru împlinirea gîndurilor noastre, iar noi vom depune toate eforturi­le pentru a se realiza. IOAN FLOREA inginer-şef la Iprofil „23 August" Tg.­Mureş Acum, cînd am închinat pa­harul in cinstea Anului nou, colectivul Teatrului de stat Tg.­­Mureş priveşte cu îndreptăţită mîndrie importantele realizări obţinute în 1964. Bilanţul sta­tistic e concludent: 9 premiere, 495 spectacole, 160.000 spec­tatori. Dar, mai presus de aceste ci­fre, elocvent şi important e con­ţinutul muncii no­astre. Existen­ţa celor două secţii ne-a dat posibilitatea să întocmim un re­pertoriu mai bogat, mai variat şi mai interesant ca un trecut. Un mare număr de scriitori cla­sici şi contemporani, români şi străini, îşi înscriu numele pe a­­fişele noastre. Sunt scriitori din­tre cei mai valoroşi, ale căror opere fac cinste oricărei scene. In anul care a trecut de pildă, am jucat piese de Titus Popo­­vici, Paul Everac, Aurel Baran­­ga, trei dintre dramaturgii re­prezentativi ai literaturii noastre realist-socialiste, „Domnişoara Nastasia" capodopera marelui om de teatru­ care a fost George Mihail­ Zamfirescu de la a cărui moarte s-au împlinit de curind 25 de ani, precum şi piesa de debut a tînărului autor clujean Teodor Roşca şi d in premieră pe ţară — cea mai recentă lu­crare a scriitorului tîrgumure­­şean Szabó Lajos. Am mai jucat piese de O'Neill — cel mai mare dramaturg american, de Goldoni — cel mai strălucit re­prezentant al teatrului italian, de Cocteau şi Priestley ,— doi dintre cei mai de seamă scrii­tori occidentali. Ne bucură fap­tul că cel mai mare succes de public l-au înregistrat piesele originale, piesele care tratează probleme importante ale vieţii noastre de zi cu zi, probleme ale educării omului nou, pro­bleme ale eticii comuniste. Ecoul deosebit de favorabil şi discuţiile stîrnite de piese ca: Şeful sectorului suflete, Ştafeta nevăzută, Grădina cu trandafiri, judecata, Cuibul familiei dove­desc maturitate, exigenţa şi bu­nul gust al majorităţii specta­torilor noştri, faptul că pentru ei teatrul nu mai este un simplu divertisment, o distracţie uşoa­ră, ci o tribună de dezbatere colectivă, un for de agitaţie, o şcoală de educaţie cetăţenească. Păşim in primul an al celui de-al treilea deceniu de viaţă liberă. Suntem­ hotărîţi ca, dez­­voltînd învăţămintele acumulate pînă acum, în 1965 şi în anii ce urmează să întocmim un re­pertoriu şi mai valoros, şi mai variat, şi mai interesant, pe care să-l prezentăm spectatorilor la un şi mai înalt nivel calitativ. Şi, pentru a fi concret, precizez că prima premieră a noului an va fi „Tramvaiul numit Dorin­ţă" de Tennessee Williams, una din capodoperele dramaturgiei americane contemporane. Considerăm că nu avem voie să jucăm piese minore, că tre­buie să ne adresăm de fiecare dată scriitorilor cei mai mari și operelor celor mai reprezentative, pentru ca spectatorul nostru să primească numai lucrări de va­loare. Numai în felul acesta vom putea realiza un teatru modern, situat în mijlocul marilor pro­bleme ale contemporaneităţii, un teatru comunist, care să di­fuzeze in mase cuvîntul drag nouă, al partidului. Anul 1965 va fi un nou pas pe calea luminoasă ce duce spre comunism, pe drumul de victo­rii pe care şi noi, oamenii de artă, vrem să păşim cu realizări de înalt prestigiu. NAE FLOCA-ADILENI, actor la Teatrul de stat din Tg.-Mureş Bilanţ şi perspective Căminul cultural - în miezul problemelor satului Anul care a trecut a adus co­lectiviştilor din Rîciu rezultate bune în creşterea producţiei a­­gricole vegetale şi animale. A­­cestea au contribuit la întăriri economico-organizatorică o­perativei agricole H« şi la creştem viştilor re-­ simţitor în cei patru ani de exis­tenţă a cooperativei agricole de producţie, ajungînd de l­a 40 la 374 capete taurine; la ovine s-a ajuns la peste 750, de aseme­nea, s-a dezvoltat şi ferma de porci. Conduşi cu chibzuinţă de că­tre organele locale de partid şi de stat, cetăţenii din Rîciu au obţinut rezultate frumoase în acţiunea de înfrumuseţare şi bu­nă gospodărire a comunei, efec­­tuînd prin muncă patriotică lu­crări în valoare de peste 429 mii lei. In ultimii ani comuna noastră a fost înzestrată cu o şcoală medie, şcoală de 8 ani în satul Nima, şcoală în satul Coas­ta Mare, cămin cultural în satul Nima. Realizările frumoase obţinute pînă în prezent se datoresc în cea mai mare parte creşterii conştiin­ţe socialiste a cetăţeni­lor la cărei formare a contri-­­ lin şi căminul cultural cea sa cultural-edu­­asă. Astfel, pînă în centrul atenţiei conducere al că­­’­a stat în per­­ea în rîndul , *­ţii partidului ■V de - de fo­organîzată în lumina sarcinilor trasate de partid cu privire la dezvoltarea culturii socialiste, sporirea continuă a producţiei agricole vegetale şi animale, în­tărirea economico-organizatorică a cooperativelor agricole de producţie şi a dezvoltării pe mai departe a conştiinţei socialiste a colectiviştilor. Pentru a răs­punde acestor sarcini, căminul cultural va acorda o mai mare atenţie răspîndirii cunoştinţelor politice, agrozootehnice, ştiinţi­fice şi culturale în rîndul colec­tiviştilor. In acest scop, ne-am propus ca, îndrumaţi şi sprijiniţi de comitetul comunal de par­tid, sfatul popular, şi în colabo­rare cu organizaţiile U.T.M. şi de femei, să traducem în viaţă toate sarcinile prevăzute în pla­nul de muncă al căminului cul­tural. Vom acorda o atenţie deosebită dezvoltării activităţii artistice prin atragerea unui mai mare număr de artişti amatori şi prin îmbogăţirea repertoriilor formaţiilor artistice, în aşa fel ca prin programele pe care le vor prezenta, ele să contribuie şi mai mult la întărirea econo­mico-organizatorică a coopera­tivei agricole de producţie. Ast­fel, pentru programele de bri­gadă de agitaţie vom alege te­mele cele mai semnificative, pentru a combate anumite lip­suri şi a scoate în evidenţă re­zultatele pozitive şi metodele muncă ale fruntaşilor. Citem convinşi că, prin efor­­comune, activitatea de răş­­re a cunoştinţelor politice, fice şi culturale în anul ie se va ridica şi în co­­noastră la nivelul cerinţe­­ereu crescînde, contribuind orirea continuă a produc­­ericole vegetale şi animale dezvoltarea conştiinţei sa­­u colectiviştilor. ASILE­C­MAN­­I căminului cultural via Rîciu, raionul Luduş La datorie­ ­(Urmare din pag. 1) clare şi antinevralgice, durerea de măsele continuă, chiar şi cînd e vorba de Revelion. Şi, desigur, în astfel de situaţii, omul ape­lează la serviciile medicale sto­matologice. Aşa au făcut, de e­­xemplu, Petru Pascu, Catalina Horváth, Irén Konder, Mihai Fe­kete şi alţii, care au avut ghi­nionul ca în noaptea de Anul nou să-i supere măselele. Docto­rul Radu Cristoloveanu şi sora Ana Kiss au fost la datorie. Ei au petrecut Revelionul ajutînd oamenii muncii din oraş, prin tratamente urgente, să păşească în noul an lipsiţi de ... dureri. La Policlinica nr. 3, telefonul 45-66 a sunat continuu. Soţii Alexandru Dienes şi Elisabeta Dienes au fost de gardă. La miezul nopţii ei şi-au strîns mîi­­nile, s-au îmbrăţişat. La serviciul de urgenţă, la neurologie, la chirurgie, la alte spitale, nume­roşi medici şi surori şi-au luat rămas bun de la anul 1964 ve­ghind la sănătatea oamenilor muncii, urîndu-le bolnavilor grabnică însănătoşire şi multă fericire în viaţă. La maternitatea din Tg.-Mu­reş, dr. Iosif Trombitaş, dr. Ti­­beriu Dengelegi şi sora Eva Girbe, după ce s-au felicitat re­ciproc pentru realizările din anul 1964 şi şi-au urat noi suc­cese în noul an, au întîmpinat pe cei mai tineri cetăţeni ai pa­triei noastre. Şi, desigur, ei nu au întîrziat să-şi facă apariţia. Primii născuţi în acest an la maternitatea din Tg.-Mureş au fost Ana Bereczki, Ana Feze şi Maria Cozoş. Le-a adus... „bar­za" o dată cu noul an, 1965. La miezul nopţii, autoturisme­le circulau pe străzile oraşului ca mînate de vînt. Mulţi au ple­cat să-şi felicite părinţii, fraţii, rudele sau prietenii. In noaptea de Anul nou, numeroşi şoferi de la întreprinderea comunală nu şi-au petrecut Revelionul în familie, ci în autoturism, prin muncă. La ora 0 se găsea în circulaţie şi autobuzul de pe linia nr. 6 barat, condus de Antal Kali. Cu toţii, aflîndu-se la datorie, sărbătorind Revelionul prin muncă, s-au angajat să obţină în acest an succe­se cât mai frumoase în realiza­rea sarcinilor ce le stau în faţă. STEAUA ROȘIE REVELION 1964-65 încă 365 boabe strălucitoare s-au aşezat una lîngă alta în şiragul de mărgăritare al vremii. Pe răbojul zilelor din vechiul an — 1964 — au rămas crestături adînci, desluşin­­du-ne versurile celei mai frumoase şi mai adînci poezii. Sînt slove de oţel, scrise de harnicii şi entuziaştii muncitori — constructori, metalur­­gişti, chimişti, sticlari, mineri şi fo­restieri, de făuritorii de mobilă, de colectivişti şi mecanizatori... Iată-i pe făuritorii vieţii noi, so­cialiste cu cîteva ore înainte de a-şi lua rămas bun de la anul 1964 — an plin de înfăptuiri sub conduce­rea înţeleaptă a partidului iubit , în sălile cluburilor întreprinderilor, şcolilor sau instituţiilor, restauran­telor, în locuinţele lor, toate dina­inte pregătite. La mesele îmbelşu­gate, caracteristic la asemenea pri­lejuri,­ se ciocnesc pahare, răsună urări. ...Sala clubului Fabricii de za­hăr. A devenit o tradiţie ca cei de la Fabrica de zahăr să petreacă îm­preună Anul nou. Zeci şi sute de oameni au făcut ca sala împodobi­tă sărbătoreşte cu ghirlande de fe­lurite culori, să răsune de veselie. De ce erau veseli? Fabrica lor, crea­ţie a regimului nostru democrat­­popular, mîndrie a industriei noas­tre, în anul 1964 a obţinut rezul­tate deosebit de importante. In campania din acest an ea a dat peste plan 630.000 kg zahăr. Ne-am oprit la masa unde vese­lia în acel moment era parcă mai aprinsă. Aici l-am întîlnit pe lăcă­tuşul Constantin Stoica, fruntaş în producţie, pe care l-am rugat să ne spună cîteva cuvinte. „împreună cu tovarăşii mei de muncă sîntem­ în­dreptăţiţi să fim veseli. Munca noastră nu e deloc uşoară, dar îţi aduce numai satisfacţii. Ne străduim întotdeauna ca atît la remont cît şi la întreţinerea utilajelor în Cam­panie să executăm numai lucrări de calitate. — Planul de desfacere a zahă­rului fabricat în acest an — inter­vine comeseanul său, Leontin Muzi — a fost îndeplinit cu 6 zile înain­te de termen. Nu-i prilej de bucu­rie? In anul în care păşim doresc să-mi ridic şi mai mult nivelul pro­fesional, urmînd cursul de ridicare a calificării, pentru a contribui din plin la realizarea planului de pro­ducţie". Lucruri frumoase despre munca lor şi planurile de viitor ne-au spus şi muncitorii Iosif Nacu, Vasi­le luoraş, Ştefan Borbély, Şte­fan Molnár, Dumitru Toncean şi alţii. Cu deosebită bucurie şi dragoste au ascultat cei prezenţi cuvîntarea tovarăşului Gheorghe Gheorghiu- Dej, rostită la posturile de radio şi televiziune cu prilejul Anului nou. S-au ridicat apoi paharele pentru măreţele progrese realizate în ţara noastră în toate domeniile de acti­vitate, pentru cauza socialismului şi a păcii. „La mulţi ani" şi-au urat membrii familiilor şi tot sub semnul acestei urări îşi vor reînce­pe munca pentru a obţine realizări şi mai semnificative ca cele de pî­nă acum. ... însoţiţi de fotoreporterul nostru, ne-am oprit la restaurantul „Mureşul" din Tg.-Mureş. Aţei, oa­menii îmbrăcaţi în elegante costu­me de sărbătoare erau într-o bună dispoziţie, caracteristică evenimen­tului. Sala scăldată în lumină, îm­podobită cu serpentine din hîrtie creponată de culori şi nuanţe felu­rite,*­ imitaţiile de lampioane din material plastic, figurile şi mane­­chinii reprezentînd dansatori cu măşti’ au creat o ambianţă deose­bit de plăcută. Se vesteşte miezul nopţii. Prin urale, ciocniri de pahare, felicitări, cei prezenţi îşi iau rămas bun de la anul 1964 şi tot astfel păşesc în anul 1965. E ora gîndurilor şi a planurilor de viitor. Ce-şi doreşte inginerul Ioan Nemeth de la Com­binatul de îngrăşăminte azotoase? Ne-o spune chiar el: „Anul în care am păşit este anul cînd noi vom livra primele cantităţi de îngrăşă­minte către ogoarele patriei. Do­resc ca în perioada cînd se fac probele tehnologice, eu şi tovarăşii mei de la serviciul mecanic-şef, să muncim cu tot elanul, astfel ca toate utilajele să funcţioneze per­fect. La fel ne-au vorbit şi ing. Gheor­ghe Vicol, Attila Vasilovici, Ale­xandru Jenei şi alţii. Toţi sînt hotă­rîţi să muncească mai bine, să-şi îndeplinească­ cu cinste sarcinile ce le au în noul an. Petrecerea a continuat pînă în zorii zilei. VASILE BOARIU orele 20. Spaţioasa sală de sport a Şcolii medii nr. 1 din Reghin îşi aşteaptă oaspeţii. Aici se desfăşoa­ră Revelionul tineretului — 1964. La intrarea în sală privirea îţi este atrasă de un panou cu tradiţiona­la urare: „La mulţi ani". Cu aceas­tă ocazie, sala de sport a îmbrăcat cu adevărat o haină de sărbătoare. Pretutindeni, spirale de hîrtie colo­rată, figuri de basme decupate din carton, ghirlande de brad. Intr-un colţ al sălii, falnic şi bogat îmbră­cat, cu zeci de lumini multicolore, este aşezat pomul de iarnă. încetul cu încetul sosesc toţi cei­ peste 200 de invitaţi. Veselia prinde re­pede aripi. In ritmul muzicii se în­cing valsuri, tangouri, jocuri popu­lare şi bineînţeles nu este dată ui­tării nici îndrăgita „periniţă". Din cînd în cînd în sală se aud urări „La mulţi ani, tovarăşi!". La una din mese recunoaştem pe tînărul lăcă­tuş Aurel Grama de la întreprinde­rea „Republica", pe Aron Gliga, muncitor cizmar la I.P.M. „Sport", pe Vasile Lupu de la C.I.L. Reghin şi Rudolf Sabel de la I.F. Reghin. De numele lor sunt legate o serie de rezultate frumoase în realizarea sarcinilor de plan, creşterea pro­ductivităţii muncii, îmbunătăţirea calităţii produselor. La o altă masă, Elejaa Pop de la I.F. Reghin, Ioan Tudoran de la I.R.U.M. sînt angajaţi într-o discu­ţie pasionată. Planuri pentru 1965? — Deocamdată, o scurtă­trecere în­­ revistă a succeselor­­noastre de T" pînă acum. Totuşi, pe viitor, vom munci şi mai mult pentru înflorirea patriei noastre socialiste, pentru fericirea noastră — spuneau ei. Timpul trece pe nesimţite. Pe scena special amenajată, rînd pe rînd soliştii vocali: Elisabeta Man, Eva Şai, Maria Mera şi Raveca Mol­dovan de la cooperativa „Progre­sul" şi I.F., prezintă o serie de cîn­­tece populare romîneşti şi maghia­re, mult aplaudate de cei prezenţi. Deodată, de afară se aud pocnituri de bice şi sunete de zurgălăi. So­seşte Pluguşorul. Aho, aho, feciori şi fraţi! Staţi puţin şi nu mînaţi Şi cuvîntul mi-ascultaţi! Şi aşa, una după alta, au urmat urările de Anul nou pentru fruntaşii în muncă şi învăţătură. Ultimele minute ale anului. Pentru cîteva clipe dansul încetează. Cele 12 bă­tăi de gong vestesc încheierea unui an plin de succese şi sosirea noului an, 1965. La aparatul de radio se transmite cuvîntarea tovarăşului CloArgic CZeorgl­iu D«j cu prîîce' jul Anului nou, întreaga asistenţă ascultă cu atenţie. La terminarea cuvîntării vorbeşte Iacob Teodor, prim-secretar al Comitetului raional U.T.M. despre succesele obţinute de tineretul raionului în 1964. Se ridică paharul pentru scumpul nostru par­tid, conducător încercat al poporu­lui nostru. VASILE MAN PRINTRE STUDENŢI Mai erau puţine ore pînă la sfîrşitul anului 1964. In minu­nata sală a noii cantine studen­ţeşti, frumos împodobită şi scăl­dată într-o lumină care parcă şi ea venea să sublinieze semnifi­caţia evenimentului, era o ani­maţie deosebită. Exploziile de rîs şi voie bună se auzeau pînă departe... Peste 600 de studenţi ai institutelor de învăţămînt su­perior din Tg.-Mureş — romîni, maghiari, germani şi de alte na­ţionalităţi — îşi petreceau îm­preună cu cadrele lor didactice, tradiţionala sărbătoare a Reve­lionului. Voioşia celor care dan­sau era unită cu glasurile cole­gilor lor de la mesele din jur, ca­re închinau,­ zgomotos, pentru noi succese, pentru fericire. Peste tot domnea veselia tine­rească a celor care se despart de un an de muncă rodnică şi frumoasă. Şi-au făcut apariţia şi brigă­zile artistice de agitaţie ale in­stitutelor pedagogic şi de medi­cină şi farmacie. In scheciurile, epigramele reuşite sau felicită­rile adresate unor studenţi frun­taşi sînt „prinse" atît realizările frumoase cît şi unele abateri, toate, la locul lor şi îmbrăcate într-­o plăcută haină umoristică. Prin reuşita interpretare a texte­lor, studenţi ca Mihaela Fran­­deş, Liviu Cuşneviciu, Maria Constantin, Emil Cordoş sau Brînduşa Scridon au creat cîteva momente de o veselie mult gusta­te de cei prezenţi. Ne mai despart doar cîteva momente de clipa solemnă care marchează răscrucea anilor, dar gîndurile îndrăzneţe ale tuturor au depăşit de mult graniţele anului de la care ne luăm bun rămas. Deodată dansul se întrerupe şi se face linişte. Ochii tuturor sînt aţintiţi spre ecranul televi­zorului unde conducătorul iubit al poporului nostru, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, rosteş­te tradiţionala urare de Anul nou. Apoi lumina se stinge şi ultima bătaie a gongului în anul 1964 răsună în animaţia gene­rală a întregii săli. Cu paharele pline, studenţi şi studente, ca­dre didactice şi invitaţi ciocnesc împreună, făcîndu-şi urări opti­miste pentru anul care vine... Noul an a început. „La mulţi ani, colegi", „La mulţi ani, prie­teni", „La mulţi ani, tovarăşi", sînt urările care se desprind de pe buzele tuturor, oglindind vi­suri îndrăzneţe, planuri nu mai puţin îndrăzneţe de viitor. Bu­curia succeselor face ca toate motivele de mîndrie să se adu­ne într-un alai sărbătoresc, fes­tiv, pregătit anume pentru a-l primi cum se cuvine pe „1965". Petrecerea şi dansul au durat pînă în zorii zilei, în această atmosferă de veselie generală în care studenţii institutelor de în­văţămînt superior din oraşul nostru, alături de întregul po­por, au păşit plini de optimism într-un nou an de muncă şi bucurii. VIOREL VĂSIEŞ asistent, Institutul pedagogic Tg.-Mureş LA MULŢI ANI!!!... Studenţii institutelor de învăţămînt superior din oraşul Tg.-Mureş au sărbătorit Revelionul cu multă veselie și voie bună.

Next