Steaua Roşie, ianuarie 1965 (Anul 17, nr. 1-25)
1965-01-03 / nr. 1
2 Calitatea produselor în centrul atenţiei noastre In anul care s-a încheiat, colectivul întreprinderii noastre, sub îndrumarea permanentă a comitetului de partid, a muncit cu entuziasm pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor de plan. El a raportat partidului şi guvernului realizarea planului pentru anul 1964 în ziua de 19 decembrie. De remarcat că planul tehnico-financiar al întreprinderii a fost depăşit la toţi indicatorii, că a existat o corelaţie justă între aceştia. S-au produs peste prevederi 520 garnituri de dormitoare şi camere combinate, precum şi 1.900 de piese separate. Deşi sarcinile pe 1965 sînt sporite faţă de anul trecut avînd la bază experienţa acumulată, colectivul nostru s-a hotărît să le depăşească. Astfel, vom produce peste plan 250 canapele tip „Carpaţi", 500 fotolii „Brateş", 500 fotolii „Practic 7", 500 dormitoare „Căliman", 200 dormitoare „liva" din plăci fibrolemnoase melaminate şi altele, în valoare totală de 2.650.000 lei. Pe lingă faptul că ne vom strădui să depăşim planul pe 1965, gîndurile noastre se îndreaptă spre realizarea în cele mai bune condiţii a următoarelor obiective economice: îmbunătăţirea calităţii produselor, asigurarea punerii în funcţiune la termenele fixate a noilor obiective, îndeplinirea exemplară a sarcinilor de export. Problema calităţii produselor a devenit un obiectiv principal încă din anul 1961, cînd C.C al P.M.R. a elaborat Directivele privind criterile principale ale întrecerii socialiste, indicînd ca obiectiv central al acesteia, lupta pentru calitatea superioară a produselor. Rezultatele obţinute în această direcţie în urma mobilizării întregului colectiv, a introducerii în procesul de producţie a noilor metode şi materiale, a realizării de noi produse cu însuşiri funcţionale şi estetice la nivelul cerinţelor, ne obligă şi mai mult în descoperirea şi valorificarea rezervelor privind ridicarea continuă a calităţii produselor noastre. Măsurile propuse în vederea realizării acestei măreţe sarcini încep deja să prindă viaţă. Problema calităţii mobilei a fost amplu dezbătută de întreg colectivul cu ocazia analizei realizării planului pentru 1964 şi a dezbaterii cifrelor de plan pe anul 1965. Este în curs de perfecţionare finisajul mobilierului pentru combinaţia grund stirenat nitrolac, iar pentru cel cu luciu oglindă, aplicarea lacurilor poliesterice prin procedeul ud pe ud. Aceste procedee vor duce la îmbunătăţirea simţitoare a calităţii peliculei. Cursurile de specializare iniţiate încă din 1964 pentru sculptori şi întârzieri, precum şi cele pentru ridicarea nivelului tehnico-profesional al celorlalţi muncitori şi tehnicieni, vor crea posibilitatea realizării unor produse cu înalt grad calitativ. Realizările obţinute pe planul economiei naţionale permit alocarea unor sume însemnate pentru construcţii de noi obiective industriale şi social-culturale, precum şi dezvoltarea celor existente în vederea creşterii producţiei şi a îmbunătăţirii continue a condiţiilor de muncă şi viaţă ale celor ce muncesc. Din suma de 7.880.000 lei alocaţii s-a prevăzut mărirea spaţiilor de producţie, a magaziilor pentru materiale şi produse finite, extinderea liniilor de garaj, precum şi procurarea unor noi utilaje. Documentaţiile de execuţie sunt terminate pentru o parte din obiective, iar o parte sunt în curs de execuţie. Sînt create toate condiţiile pentru terminarea şi punerea în funcţiune la timp a obiectivelor din investiţii. Avem toate condiţiile pentru împlinirea gîndurilor noastre, iar noi vom depune toate eforturile pentru a se realiza. IOAN FLOREA inginer-şef la Iprofil „23 August" Tg.Mureş Acum, cînd am închinat paharul in cinstea Anului nou, colectivul Teatrului de stat Tg.Mureş priveşte cu îndreptăţită mîndrie importantele realizări obţinute în 1964. Bilanţul statistic e concludent: 9 premiere, 495 spectacole, 160.000 spectatori. Dar, mai presus de aceste cifre, elocvent şi important e conţinutul muncii noastre. Existenţa celor două secţii ne-a dat posibilitatea să întocmim un repertoriu mai bogat, mai variat şi mai interesant ca un trecut. Un mare număr de scriitori clasici şi contemporani, români şi străini, îşi înscriu numele pe afişele noastre. Sunt scriitori dintre cei mai valoroşi, ale căror opere fac cinste oricărei scene. In anul care a trecut de pildă, am jucat piese de Titus Popovici, Paul Everac, Aurel Baranga, trei dintre dramaturgii reprezentativi ai literaturii noastre realist-socialiste, „Domnişoara Nastasia" capodopera marelui om de teatru care a fost George Mihail Zamfirescu de la a cărui moarte s-au împlinit de curind 25 de ani, precum şi piesa de debut a tînărului autor clujean Teodor Roşca şi d in premieră pe ţară — cea mai recentă lucrare a scriitorului tîrgumureşean Szabó Lajos. Am mai jucat piese de O'Neill — cel mai mare dramaturg american, de Goldoni — cel mai strălucit reprezentant al teatrului italian, de Cocteau şi Priestley ,— doi dintre cei mai de seamă scriitori occidentali. Ne bucură faptul că cel mai mare succes de public l-au înregistrat piesele originale, piesele care tratează probleme importante ale vieţii noastre de zi cu zi, probleme ale educării omului nou, probleme ale eticii comuniste. Ecoul deosebit de favorabil şi discuţiile stîrnite de piese ca: Şeful sectorului suflete, Ştafeta nevăzută, Grădina cu trandafiri, judecata, Cuibul familiei dovedesc maturitate, exigenţa şi bunul gust al majorităţii spectatorilor noştri, faptul că pentru ei teatrul nu mai este un simplu divertisment, o distracţie uşoară, ci o tribună de dezbatere colectivă, un for de agitaţie, o şcoală de educaţie cetăţenească. Păşim in primul an al celui de-al treilea deceniu de viaţă liberă. Suntem hotărîţi ca, dezvoltînd învăţămintele acumulate pînă acum, în 1965 şi în anii ce urmează să întocmim un repertoriu şi mai valoros, şi mai variat, şi mai interesant, pe care să-l prezentăm spectatorilor la un şi mai înalt nivel calitativ. Şi, pentru a fi concret, precizez că prima premieră a noului an va fi „Tramvaiul numit Dorinţă" de Tennessee Williams, una din capodoperele dramaturgiei americane contemporane. Considerăm că nu avem voie să jucăm piese minore, că trebuie să ne adresăm de fiecare dată scriitorilor cei mai mari și operelor celor mai reprezentative, pentru ca spectatorul nostru să primească numai lucrări de valoare. Numai în felul acesta vom putea realiza un teatru modern, situat în mijlocul marilor probleme ale contemporaneităţii, un teatru comunist, care să difuzeze in mase cuvîntul drag nouă, al partidului. Anul 1965 va fi un nou pas pe calea luminoasă ce duce spre comunism, pe drumul de victorii pe care şi noi, oamenii de artă, vrem să păşim cu realizări de înalt prestigiu. NAE FLOCA-ADILENI, actor la Teatrul de stat din Tg.-Mureş Bilanţ şi perspective Căminul cultural - în miezul problemelor satului Anul care a trecut a adus colectiviştilor din Rîciu rezultate bune în creşterea producţiei agricole vegetale şi animale. Acestea au contribuit la întăriri economico-organizatorică operativei agricole H« şi la creştem viştilor re- simţitor în cei patru ani de existenţă a cooperativei agricole de producţie, ajungînd de la 40 la 374 capete taurine; la ovine s-a ajuns la peste 750, de asemenea, s-a dezvoltat şi ferma de porci. Conduşi cu chibzuinţă de către organele locale de partid şi de stat, cetăţenii din Rîciu au obţinut rezultate frumoase în acţiunea de înfrumuseţare şi bună gospodărire a comunei, efectuînd prin muncă patriotică lucrări în valoare de peste 429 mii lei. In ultimii ani comuna noastră a fost înzestrată cu o şcoală medie, şcoală de 8 ani în satul Nima, şcoală în satul Coasta Mare, cămin cultural în satul Nima. Realizările frumoase obţinute pînă în prezent se datoresc în cea mai mare parte creşterii conştiinţe socialiste a cetăţenilor la cărei formare a contri- lin şi căminul cultural cea sa cultural-eduasă. Astfel, pînă în centrul atenţiei conducere al că’a stat în perea în rîndul , *ţii partidului ■V de - de foorganîzată în lumina sarcinilor trasate de partid cu privire la dezvoltarea culturii socialiste, sporirea continuă a producţiei agricole vegetale şi animale, întărirea economico-organizatorică a cooperativelor agricole de producţie şi a dezvoltării pe mai departe a conştiinţei socialiste a colectiviştilor. Pentru a răspunde acestor sarcini, căminul cultural va acorda o mai mare atenţie răspîndirii cunoştinţelor politice, agrozootehnice, ştiinţifice şi culturale în rîndul colectiviştilor. In acest scop, ne-am propus ca, îndrumaţi şi sprijiniţi de comitetul comunal de partid, sfatul popular, şi în colaborare cu organizaţiile U.T.M. şi de femei, să traducem în viaţă toate sarcinile prevăzute în planul de muncă al căminului cultural. Vom acorda o atenţie deosebită dezvoltării activităţii artistice prin atragerea unui mai mare număr de artişti amatori şi prin îmbogăţirea repertoriilor formaţiilor artistice, în aşa fel ca prin programele pe care le vor prezenta, ele să contribuie şi mai mult la întărirea economico-organizatorică a cooperativei agricole de producţie. Astfel, pentru programele de brigadă de agitaţie vom alege temele cele mai semnificative, pentru a combate anumite lipsuri şi a scoate în evidenţă rezultatele pozitive şi metodele muncă ale fruntaşilor. Citem convinşi că, prin eforcomune, activitatea de răşre a cunoştinţelor politice, fice şi culturale în anul ie se va ridica şi în conoastră la nivelul cerinţeereu crescînde, contribuind orirea continuă a producericole vegetale şi animale dezvoltarea conştiinţei sau colectiviştilor. ASILECMANI căminului cultural via Rîciu, raionul Luduş La datorie (Urmare din pag. 1) clare şi antinevralgice, durerea de măsele continuă, chiar şi cînd e vorba de Revelion. Şi, desigur, în astfel de situaţii, omul apelează la serviciile medicale stomatologice. Aşa au făcut, de exemplu, Petru Pascu, Catalina Horváth, Irén Konder, Mihai Fekete şi alţii, care au avut ghinionul ca în noaptea de Anul nou să-i supere măselele. Doctorul Radu Cristoloveanu şi sora Ana Kiss au fost la datorie. Ei au petrecut Revelionul ajutînd oamenii muncii din oraş, prin tratamente urgente, să păşească în noul an lipsiţi de ... dureri. La Policlinica nr. 3, telefonul 45-66 a sunat continuu. Soţii Alexandru Dienes şi Elisabeta Dienes au fost de gardă. La miezul nopţii ei şi-au strîns mîinile, s-au îmbrăţişat. La serviciul de urgenţă, la neurologie, la chirurgie, la alte spitale, numeroşi medici şi surori şi-au luat rămas bun de la anul 1964 veghind la sănătatea oamenilor muncii, urîndu-le bolnavilor grabnică însănătoşire şi multă fericire în viaţă. La maternitatea din Tg.-Mureş, dr. Iosif Trombitaş, dr. Tiberiu Dengelegi şi sora Eva Girbe, după ce s-au felicitat reciproc pentru realizările din anul 1964 şi şi-au urat noi succese în noul an, au întîmpinat pe cei mai tineri cetăţeni ai patriei noastre. Şi, desigur, ei nu au întîrziat să-şi facă apariţia. Primii născuţi în acest an la maternitatea din Tg.-Mureş au fost Ana Bereczki, Ana Feze şi Maria Cozoş. Le-a adus... „barza" o dată cu noul an, 1965. La miezul nopţii, autoturismele circulau pe străzile oraşului ca mînate de vînt. Mulţi au plecat să-şi felicite părinţii, fraţii, rudele sau prietenii. In noaptea de Anul nou, numeroşi şoferi de la întreprinderea comunală nu şi-au petrecut Revelionul în familie, ci în autoturism, prin muncă. La ora 0 se găsea în circulaţie şi autobuzul de pe linia nr. 6 barat, condus de Antal Kali. Cu toţii, aflîndu-se la datorie, sărbătorind Revelionul prin muncă, s-au angajat să obţină în acest an succese cât mai frumoase în realizarea sarcinilor ce le stau în faţă. STEAUA ROȘIE REVELION 1964-65 încă 365 boabe strălucitoare s-au aşezat una lîngă alta în şiragul de mărgăritare al vremii. Pe răbojul zilelor din vechiul an — 1964 — au rămas crestături adînci, desluşindu-ne versurile celei mai frumoase şi mai adînci poezii. Sînt slove de oţel, scrise de harnicii şi entuziaştii muncitori — constructori, metalurgişti, chimişti, sticlari, mineri şi forestieri, de făuritorii de mobilă, de colectivişti şi mecanizatori... Iată-i pe făuritorii vieţii noi, socialiste cu cîteva ore înainte de a-şi lua rămas bun de la anul 1964 — an plin de înfăptuiri sub conducerea înţeleaptă a partidului iubit , în sălile cluburilor întreprinderilor, şcolilor sau instituţiilor, restaurantelor, în locuinţele lor, toate dinainte pregătite. La mesele îmbelşugate, caracteristic la asemenea prilejuri, se ciocnesc pahare, răsună urări. ...Sala clubului Fabricii de zahăr. A devenit o tradiţie ca cei de la Fabrica de zahăr să petreacă împreună Anul nou. Zeci şi sute de oameni au făcut ca sala împodobită sărbătoreşte cu ghirlande de felurite culori, să răsune de veselie. De ce erau veseli? Fabrica lor, creaţie a regimului nostru democratpopular, mîndrie a industriei noastre, în anul 1964 a obţinut rezultate deosebit de importante. In campania din acest an ea a dat peste plan 630.000 kg zahăr. Ne-am oprit la masa unde veselia în acel moment era parcă mai aprinsă. Aici l-am întîlnit pe lăcătuşul Constantin Stoica, fruntaş în producţie, pe care l-am rugat să ne spună cîteva cuvinte. „împreună cu tovarăşii mei de muncă sîntem îndreptăţiţi să fim veseli. Munca noastră nu e deloc uşoară, dar îţi aduce numai satisfacţii. Ne străduim întotdeauna ca atît la remont cît şi la întreţinerea utilajelor în Campanie să executăm numai lucrări de calitate. — Planul de desfacere a zahărului fabricat în acest an — intervine comeseanul său, Leontin Muzi — a fost îndeplinit cu 6 zile înainte de termen. Nu-i prilej de bucurie? In anul în care păşim doresc să-mi ridic şi mai mult nivelul profesional, urmînd cursul de ridicare a calificării, pentru a contribui din plin la realizarea planului de producţie". Lucruri frumoase despre munca lor şi planurile de viitor ne-au spus şi muncitorii Iosif Nacu, Vasile luoraş, Ştefan Borbély, Ştefan Molnár, Dumitru Toncean şi alţii. Cu deosebită bucurie şi dragoste au ascultat cei prezenţi cuvîntarea tovarăşului Gheorghe Gheorghiu- Dej, rostită la posturile de radio şi televiziune cu prilejul Anului nou. S-au ridicat apoi paharele pentru măreţele progrese realizate în ţara noastră în toate domeniile de activitate, pentru cauza socialismului şi a păcii. „La mulţi ani" şi-au urat membrii familiilor şi tot sub semnul acestei urări îşi vor reîncepe munca pentru a obţine realizări şi mai semnificative ca cele de pînă acum. ... însoţiţi de fotoreporterul nostru, ne-am oprit la restaurantul „Mureşul" din Tg.-Mureş. Aţei, oamenii îmbrăcaţi în elegante costume de sărbătoare erau într-o bună dispoziţie, caracteristică evenimentului. Sala scăldată în lumină, împodobită cu serpentine din hîrtie creponată de culori şi nuanţe felurite,* imitaţiile de lampioane din material plastic, figurile şi manechinii reprezentînd dansatori cu măşti’ au creat o ambianţă deosebit de plăcută. Se vesteşte miezul nopţii. Prin urale, ciocniri de pahare, felicitări, cei prezenţi îşi iau rămas bun de la anul 1964 şi tot astfel păşesc în anul 1965. E ora gîndurilor şi a planurilor de viitor. Ce-şi doreşte inginerul Ioan Nemeth de la Combinatul de îngrăşăminte azotoase? Ne-o spune chiar el: „Anul în care am păşit este anul cînd noi vom livra primele cantităţi de îngrăşăminte către ogoarele patriei. Doresc ca în perioada cînd se fac probele tehnologice, eu şi tovarăşii mei de la serviciul mecanic-şef, să muncim cu tot elanul, astfel ca toate utilajele să funcţioneze perfect. La fel ne-au vorbit şi ing. Gheorghe Vicol, Attila Vasilovici, Alexandru Jenei şi alţii. Toţi sînt hotărîţi să muncească mai bine, să-şi îndeplinească cu cinste sarcinile ce le au în noul an. Petrecerea a continuat pînă în zorii zilei. VASILE BOARIU orele 20. Spaţioasa sală de sport a Şcolii medii nr. 1 din Reghin îşi aşteaptă oaspeţii. Aici se desfăşoară Revelionul tineretului — 1964. La intrarea în sală privirea îţi este atrasă de un panou cu tradiţionala urare: „La mulţi ani". Cu această ocazie, sala de sport a îmbrăcat cu adevărat o haină de sărbătoare. Pretutindeni, spirale de hîrtie colorată, figuri de basme decupate din carton, ghirlande de brad. Intr-un colţ al sălii, falnic şi bogat îmbrăcat, cu zeci de lumini multicolore, este aşezat pomul de iarnă. încetul cu încetul sosesc toţi cei peste 200 de invitaţi. Veselia prinde repede aripi. In ritmul muzicii se încing valsuri, tangouri, jocuri populare şi bineînţeles nu este dată uitării nici îndrăgita „periniţă". Din cînd în cînd în sală se aud urări „La mulţi ani, tovarăşi!". La una din mese recunoaştem pe tînărul lăcătuş Aurel Grama de la întreprinderea „Republica", pe Aron Gliga, muncitor cizmar la I.P.M. „Sport", pe Vasile Lupu de la C.I.L. Reghin şi Rudolf Sabel de la I.F. Reghin. De numele lor sunt legate o serie de rezultate frumoase în realizarea sarcinilor de plan, creşterea productivităţii muncii, îmbunătăţirea calităţii produselor. La o altă masă, Elejaa Pop de la I.F. Reghin, Ioan Tudoran de la I.R.U.M. sînt angajaţi într-o discuţie pasionată. Planuri pentru 1965? — Deocamdată, o scurtătrecere în revistă a succeselornoastre de T" pînă acum. Totuşi, pe viitor, vom munci şi mai mult pentru înflorirea patriei noastre socialiste, pentru fericirea noastră — spuneau ei. Timpul trece pe nesimţite. Pe scena special amenajată, rînd pe rînd soliştii vocali: Elisabeta Man, Eva Şai, Maria Mera şi Raveca Moldovan de la cooperativa „Progresul" şi I.F., prezintă o serie de cîntece populare romîneşti şi maghiare, mult aplaudate de cei prezenţi. Deodată, de afară se aud pocnituri de bice şi sunete de zurgălăi. Soseşte Pluguşorul. Aho, aho, feciori şi fraţi! Staţi puţin şi nu mînaţi Şi cuvîntul mi-ascultaţi! Şi aşa, una după alta, au urmat urările de Anul nou pentru fruntaşii în muncă şi învăţătură. Ultimele minute ale anului. Pentru cîteva clipe dansul încetează. Cele 12 bătăi de gong vestesc încheierea unui an plin de succese şi sosirea noului an, 1965. La aparatul de radio se transmite cuvîntarea tovarăşului CloArgic CZeorgliu D«j cu prîîce' jul Anului nou, întreaga asistenţă ascultă cu atenţie. La terminarea cuvîntării vorbeşte Iacob Teodor, prim-secretar al Comitetului raional U.T.M. despre succesele obţinute de tineretul raionului în 1964. Se ridică paharul pentru scumpul nostru partid, conducător încercat al poporului nostru. VASILE MAN PRINTRE STUDENŢI Mai erau puţine ore pînă la sfîrşitul anului 1964. In minunata sală a noii cantine studenţeşti, frumos împodobită şi scăldată într-o lumină care parcă şi ea venea să sublinieze semnificaţia evenimentului, era o animaţie deosebită. Exploziile de rîs şi voie bună se auzeau pînă departe... Peste 600 de studenţi ai institutelor de învăţămînt superior din Tg.-Mureş — romîni, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi — îşi petreceau împreună cu cadrele lor didactice, tradiţionala sărbătoare a Revelionului. Voioşia celor care dansau era unită cu glasurile colegilor lor de la mesele din jur, care închinau, zgomotos, pentru noi succese, pentru fericire. Peste tot domnea veselia tinerească a celor care se despart de un an de muncă rodnică şi frumoasă. Şi-au făcut apariţia şi brigăzile artistice de agitaţie ale institutelor pedagogic şi de medicină şi farmacie. In scheciurile, epigramele reuşite sau felicitările adresate unor studenţi fruntaşi sînt „prinse" atît realizările frumoase cît şi unele abateri, toate, la locul lor şi îmbrăcate într-o plăcută haină umoristică. Prin reuşita interpretare a textelor, studenţi ca Mihaela Frandeş, Liviu Cuşneviciu, Maria Constantin, Emil Cordoş sau Brînduşa Scridon au creat cîteva momente de o veselie mult gustate de cei prezenţi. Ne mai despart doar cîteva momente de clipa solemnă care marchează răscrucea anilor, dar gîndurile îndrăzneţe ale tuturor au depăşit de mult graniţele anului de la care ne luăm bun rămas. Deodată dansul se întrerupe şi se face linişte. Ochii tuturor sînt aţintiţi spre ecranul televizorului unde conducătorul iubit al poporului nostru, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, rosteşte tradiţionala urare de Anul nou. Apoi lumina se stinge şi ultima bătaie a gongului în anul 1964 răsună în animaţia generală a întregii săli. Cu paharele pline, studenţi şi studente, cadre didactice şi invitaţi ciocnesc împreună, făcîndu-şi urări optimiste pentru anul care vine... Noul an a început. „La mulţi ani, colegi", „La mulţi ani, prieteni", „La mulţi ani, tovarăşi", sînt urările care se desprind de pe buzele tuturor, oglindind visuri îndrăzneţe, planuri nu mai puţin îndrăzneţe de viitor. Bucuria succeselor face ca toate motivele de mîndrie să se adune într-un alai sărbătoresc, festiv, pregătit anume pentru a-l primi cum se cuvine pe „1965". Petrecerea şi dansul au durat pînă în zorii zilei, în această atmosferă de veselie generală în care studenţii institutelor de învăţămînt superior din oraşul nostru, alături de întregul popor, au păşit plini de optimism într-un nou an de muncă şi bucurii. VIOREL VĂSIEŞ asistent, Institutul pedagogic Tg.-Mureş LA MULŢI ANI!!!... Studenţii institutelor de învăţămînt superior din oraşul Tg.-Mureş au sărbătorit Revelionul cu multă veselie și voie bună.