Steaua Roşie, octombrie 1965 (Anul 17, nr. 232-258)
1965-10-01 / nr. 232
2 Garanţia în termenul de garanţie (Urmare din pag. 1)din Miercurea-Ciuc, iar de aici, la Odorhei. Cooperaţia meşteşugărească, respectiv cooperativa „Oltul* din Miercurea-Ciuc pînă în prezent n-a fost în stare să organizeze reparaţia televizoarelor. — Nu putem repara la timp nici aparatele de radio aflate în termenul de garanţie, ne spune Pavel Fejér, responsabilul atelierului. Avem aparate de radio care stau în atelier de 3 luni de zile, ca de exemplu cele ale lui Ioan Gyenge din Dăneşti, Reghina Virág din Sînsimion, Domokos Imre din Mădăraş. Nu putem pune în funcţiune aceste aparate din lipsa transformatoarelor de reţea. Din luna iulie am cerut de la U.R.C.M. să ne trimită 6 astfel de transformatoare, însă am primit de curînd numai două. Deoarece televizoarele din raionul Ciuc se repară la atelierul cooperativei de producţie meşteşugărească „Voinţa" din Odorhei, am vizitat şi acest atelier. — Cum satisfaceţi cerinţele privind reparaţiile în termenul de garanţie? — Mulţumitor — ne răspunde Ioan Imecs, responsabilul atelierului. Avem însă mari greutăţi din lipsa pieselor de schimb. Unele aparate de radio şi televizoare trebuie să stea cu lunile în atelier. Bunăoară, televizoarele care necesită înlocuirea lămpii PCL 86 nu le putem pune în funcţiune, deoarece astfel de lămpi n-am primit de două luni. Nu dispunem nici de aparatele necesare atelierului. Se simte mult lipsa unui osciloscop, precum şi a unui bobuloscop. Nu avem nici mijloace de transport pentru deplasarea la domiciliul celor care solicită reparaţii la televizoare. In privinţa reparaţiilor la aparatele de radio, de asemenea, ne lipsesc multe piese de schimb, ca de exemplu, transformatoare de ieşire, întrerupătoare etc. ★ lată deci ce înseamnă ca un bun să nu fie bun. Cu toată garanţia ce i se asigură cu prilejul cumpărării obiectului respectiv, cetăţeanul nu are garanţia că se va bucura de buna lui funcţionare sau de remedierea defecţiunilor într-un timp cît mai scurt. Recent, Consiliul de Miniştri a adus o Hotărîre privind reglementarea garanţiei de bună funcţionare şi durabilitate a unor bunuri de folosinţă îndelungată, vîndute de către organizaţiile comerţului socialist. Această hotărîre are menirea de a lichida neajunsurile existente, de a întări răspunderea furnizorilor pentru calitatea produselor, stabilind totodată obligaţii precise pentru unităţile comerciale şi cele ce efectuează reparaţiile. Printre produsele ce se vînd cu termene precise de garanţie se află toată gama de radioreceptoare şi televizoare, magnetofoane, pikupuri, frigidere, maşini de spălat, de cusut şi de scris, aspiratoare, autoturisme, motociclete, motorete, scutere, ceasornice, mobilă şi altele. Termenul de garanţie începe la data vînzării bunului de către unitatea comercială respectivă şi variază între 3 şi 24 luni. Organizaţiile comerciale răspund faţă de cumpărători pentru orice defecte constatate în termenul de garanţie la bunurile vîndute. În cazul cînd produsul nu mai poate fi reparat sau a stat în reparaţie o treime (pentru autoturisme şi motorete cel puţin două treimi din termenul de garanţie, precum şi atunci cînd din lipsa pieselor de schimb necesare produsul nu poate fi repus în stare de funcţionare în termen de 60 de zile de la înregistrarea reclamaţiei, posesorul are dreptul la înlocuirea bunului respectiv. Atunci cînd organizaţia comercială nu are în stocul propriu şi nici în depozitul întreprinderii comerţului cu ridicata ce o aprovizionează curent un produs de acelaşi tip cu cel ce urmează a se înlocui, va restitui valoarea plătită de cumpărător. Toate lucrările în perioada termenului de garanţie se execută de către întreprinderile industriei locale sau cooperativele meşteşugăreşti prin unităţi speciale ce se vor indica pe certificatele de garanţie înmînate cumpărătorului. Menţionăm că toate produsele care se vînd cu termen de garanţie vor fi însoţite de certificatul respectiv. In vederea evitării tărăgănării executării reparaţiilor, organizaţiile comerciale de stat şi cooperatiste sunt obligate ca în cel mult 5 zile de la primirea reclamaţiilor ce li se adresează de către cumpărători, să comunice acestora rezultatul cercetărilor întreprinse împreună cu delegaţii unităţilor de deservire. In raport cu diversitatea reparaţiilor ce se cer efectuate s-au stabilit şi anumite termene în care unităţile de deservire sunt obligate să repună obiectul în funcţiune. Astfel, diversele lucrări de reparaţii trebuie executate în termen de 5 zile; reviziile de orice fel (cu excepţia reviziilor 3 şi 4 la autoturisme ce se vor executa în 2 zile) într-o singură zi. La mobilă şi autoturisme termenul maxim de executare a reparaţiei se va stabili la prezentare, fără însă să depăşească 30 de zile. Unităţile de deservire au obligaţia să execute reparaţiile nu numai într-un timp scurt, dar şi de calitate Calitatea reparaţiilor este socotită necorespunzătoare atunci cînd nu s-a asigurat funcţionarea normală a aparatelor pe cel puţin 30 de zile calculate de la data restituirii lor, în situaţia cînd nu au intervenit cauze noi, ulterioare lucrării, şi care au dus la defectare. Pentru refuzul de a efectua reparaţiile, reviziile sau întreţinerea articolelor ce se încadrează în termenul de garanţie, întreprinderile industriei locale şi cooperativele meşteşugăreşti, vor plăti penalizări. Nerespectarea termenelor de reparaţii ori revizie, efectuarea unor lucrări necorespunzătoare, omiterea executării uneia din lucrările prevăzute, neefectuarea probei de bună funcţionare în momentul restituirii obiectului la posesor vor duce, de asemenea, la penalizări. STEAM RO$IE In legătură cu predarea limbii române în şcoală (clasele a V-a — a VII-a) Ca şi în primele clase, şi la clasele a V-a — a VIII-a limba română continuă a fi unul dintre obiectele de primă importanţă. Locul pe care-l ocupă predarea acestei discipline îşi găseşte justificarea — cum arătam într-un articol anterior (vezi Steaua roşie din 24 septembrie) — în specificul social primordial pe care-l conţine limba naţională. Predarea limbii în clasele de care ne ocupăm capătă un anumit specific, avînd în vedere că şcoala generală trebuie să dea absolvenţilor ei un sistem de cunoştinţe şi de deprinderi oarecum închegat, rotunjit. La aceste clase obiectul se divizează în două mari laturi: lectură literară şi limbă (vocabular, fonetică şi gramatică). In cadrul lecturii literare se prefigurează istoria literaturii române, precum şi elementele de teorie literară. Cunoştinţele de limbă sînt predate după principiul cercurilor concentrice, adică reluîndu-se cunoştinţele însuşite anterior se lărgeşte, se adînceşte sfera lor întreaga activitate are în vedere posibilitatea elevilor de a se ridica la muncă independentă, necesară în viaţa ulterioară: analize literare, conspecte, referate, acte oficiale şi chiar creaţii originale. îmbogăţirea vocabularului devine — în această etapă — o necesitate de prim rang, elevii ajungînd să cunoască unele aspecte ale limbii pe coordonate de timp şi spaţiu (arhaisme, regionalisme, neologisme). Studiul limbii nu se face de dragul teoretizării, ci pentru a forma deprinderi consolidate de folosire a limbii în scris şi oral (un loc aparte îl ocupă gramatica normativă, ortografia şi punctuaţia). Pe lîngă munca din clasă, se apelează şi la activităţi din afara clasei şi chiar a şcolii (lectura elevilor, vizionarea de spectacole, activitatea din cadrul cercurilor, fie în şcoală, fie în casele de pionieri). Toate consideraţiile de mai sus cer cadrelor didactice care predau limba română la aceste clase preocupări multiple şi profunde. E o muncă destul de grea, dar care poate fi realizată în bune condiţii numai printr-o susţinută pasiune. Vrem să insistăm asupra unor probleme. In diferite ocazii am constatat că pregătirea elevilor la literatură nu este corespunzătoare. Ceea ce elevii cunosc la literatură e o relatare schematică şi incompletă a conţinutului unor opere, de cele mai multe ori necitite, ci învăţate după relatările profesorului sau ale manualului. Sînt cazuri cînd nici cadrul didactic nu-şi bazează predarea pe un studiu amănunţit, pe o citire proaspătă a operei, ci pe unele articole sau studii mai mult sau mai puţin rezumative. Această stare de fapt e mai pronunţată în munca la clasele de elevi care au altă limbă maternă decît româna. Constatarea noastră nu are caracter de generalizare, pentru că există cadre care au clară sarcina predării limbii şi literaturii. Cunoaşterealiteraturii — ca să continuăm — trebuie predată mult mai simplu, în aşa fel ca să ajute la o cunoaştere profundă a originalităţii unui scriitor, a locului pe care îl ocupă în cîmpul literaturii, a contribuţiei lui la dezvoltarea limbii literare. Să se treacă de la înregistrarea vulgarizatoare la înţelegere şi putere de comentare, la sesizarea frumuseţilor unor opere, la legături şi sinteze creatoare. Analiza literară în şcoală cunoaşte încă — după părerea noastră — mari lipsuri şi credem că trebuie să se facă o cotitură în acest sens. De ce am insistat asupra acestui aspect al muncii în cadrul disciplinei de care discutăm? Pentru că baza trainică a acestei activităţi îşi are originea tot în munca la clasele a V-a la Vlil-a. E necesar ca cei care predau limba română (aici ne gîndim la toate laturile obiectului) să nu rămînă exterior, ci — și lucru e posibil — să fie în centrul, în miezul obiectului. Vorbeam în articolul anterior de calitatea manualelor. Dacă ar fi să facem o comparație, apoi manualele pentru clasele a V-a — a VII-a sînt în măsură să-ţi dea satisfacţii depline, satisfacţii mai puţin oferite de manualele claselor I — a IV-a (după părerea noastră cel mai nefinisat e manualul clasei a ll-a). Manualele ne demonstrează că autorii lor au lucrat cu multă dragoste şi, mai ales, bazaţi pe o solidă pregătire profesională şi pedagogică. Nu au neglijat nici un aspect: bucăţi prezentative, note biografice cuprinzătoare şi esenţiale, comentarii ample şi judicioase, teme, vocabular, la gramatică, definiţii clare, exemplificări pregnante, exerciţii variate şi interesante, scheme sintetice Şi ceea ce e mai lăudabil este că au ţinut seamă de progresele disciplinei pînă la zi (lucru evident mai ales la gramatică). De aceea socotim că aceste manuale depăşesc noţiunea cuprinzînd în ele şi o bogată informare de specialitate, precum şi tot scheletul metodic al predării. Ar fi păcat să nu ţinem seama de toată această muncă, să rămînem la o muncă şablonardă, expediată, la un birocratism didactic. Vrem să ridicăm totuşi cîteva probleme care ne-au fost inspirate de munca noastră la catedră, precum şi de lectura celor patru manuale de limbă română Mai întîi partea de gramatici fiind lucrată de alt autor decît cea literară, nu se realizează suficient legătura între cele două laturi ale activităţii: lectură şi gramatică. Semnalăm şi cîteva scăpări: Nunta Zamfirii (clasa a V-a, pagina 13 — corect Zamfirei); poezia „Mama* dată ca înfăţişînd „aspecte din viaţa familiei sale* idem, pagina 12—13; puncte puse după ideile din planul întocmit, deşi acestea nu sînt în formă de propoziţie (idem, pagina 23); se vorbeşte de naraţiune şi descriere numai ca procedee şi nu şi ca opere (manualul de clasa a V-a). S-au strecurat cîteva greşeli şi în explicarea unor cuvinte: dugliş dat ca substantiv (e un adjectiv care se poate substantiva), nomad dat ca substantiv, şăgalnic ca adverb, a face otrocol nu înseamnă a înconjura ceva, ci a fugări; a cosi în bătaie nu a cosi. Cuvintele trebuie date cu valoarea lor principală, menţionîndu-se şi alte eventuale valori. îndreptarul ortografic (ediţia 1965, pagina 30) prevede scrierea cu literă mare a cuvintelor regiune şi raion atunci cînd acestea sînt urmate de un toponimic (Regiunea Mureş-Autonomă Maghiară, Raionul Reghin). Norma nu se respectă în presă şi nici în manualele cercetate, unde se scriu cuvintele regiune şi raion, în această situaţie, cu literă mică (cl. a V-a, pagina 94, clase a VI-a pagina 113), îndreptarul, pînă la o eventuală revenire, trebuie avut în atenţie. Nu cunoaştem, apoi, nici o regulă care să prevadă că substantivele comune cuprinse în titlul de adresare al unei cereri s-ar scrie cu majusculă (manualul clasei a VI-a, pagina 117). Definiţia dată silabei nu e cea mai proprie, pentru că fiecare sunet (mai ales vocalele) poate fi rostit cu o deschidere de gură, fără ca acesta să fie criteriul în a-l declara silabă. Nu sîntem nici pentru termenul terminaţiei prin care s-ar înţelege — cam nesigur totuşi — tot ce ar fi în afara rădăcinii. In exemplul „...alege o trîmbiţă şi o tobă (clasa a V-a, pagina 120), „o* nu este articol nehotărît, ci numeral cardinal. La despărţirea în silabe e necesar să se vorbească de „ final" (pomi, cărţi) care nu poate fi considerat vocală sau semivocală şi, deci, este asilabic. Spunem aceasta pentru că am întîlnit unele cadre didactice, mai puţin avizate, care despărţeau, pornind de la regulă, brazi, pomi, cărţi. Vorbindu-se de substantivele compuse se arată că sînt comune (manualul clasei a VI-a, pagina 141), menţionîndu-se că există şi substantive proprii compuse. Tot la compuse se afirmă că cele alcătuite prin alăturare se scriu cu liniuţă (pagina 142), omiţîndu-se că sînt compuse prin alăturare care se scriu şi fără liniuţă (de la, casă etc.). Nu am înţeles fraza (manualul cl. a VI-a, pagina 173): „Pronumele posesiv are genul şi numărul substantivului care înlocuieşte numele obiectului posedat*. Este foarte bine că la despărţirea în silabe se atrage atenţia asupra faptului că liniuţă de despărţire nu trebuie să coincidă cu linioara ortografică (clasa a VI-a, pagina 142). Partea de gramatică tratează bine felurile atributelor: Casa sa = atribut adjectival; casa lui = atribut pronominal. La predarea infinitivului se arată că prezentul e marcat de particula „a" (trebuia prepoziţia „a"), dar nu se specifică şi infinitivul fără această prepoziţie: pot citi, ştiu cînta. Trebuie făcută distincţia — pe care manualele n-o fac — între substantive colective, la care rădăcina arată obiectele care formează colectivitatea (brădet, tineret), de cele numai cu sens colectiv (mulţime, popor, armată, detaşament, echipă). Atunci cînd se vorbeşte de omonime, trecînd peste definiţie care nu este ştiinţifică, se dau unele exemple care nu se încadrează în noţiunea aceasta (cap, ochi, chiar noi şi vie). La substantivele cu forme multiple la plural se dau exemple greşite: corni, coarne nu sînt plurale multiple, ci plurale ale unor omonime. Bine se precizează cînd se insistă că dînsul, dînsa, dînşii, dînsele sînt pronume personale propriu-zise și nu de politețe. La sintaxa frazei nu trebuie văzute felurile coordonatelor în afara celor juxtapuse. Cu alte cuvinte juxtapunerea nu e o a cincea categorie, ci numai o modalitate, deci se poate vorbi de coordonate copulative juxtapuse, adversative juxtapuse etc. Cele cîteva observaţii nu urmăresc să scadă din reala calitate a manualelor, despre care — o spunem iarăşi — avem numai cuvinte de laudă Printr-o muncă pe temeiuri ştiinţifice, încălzită la flacăra unei pasiuni didactice, avînd la dispoziţie şi manuale excelente, putem ridica predarea limbii române la clasele a V-a — a VIII-a la nivelul cerut de etapa actuală de dezvoltare a societăţii noastre. T. A. ENĂCHESCU lector universitar VINERI, 1 OCTOMBRIE Tg.-Mureş — Arta: filmul Procesul profesorului Weir. Progresul: filmul Marşul asupra Romei. Steagul roşu: filmul Banda. Tineretului: filmul Logodnicele văduve. Muncitoresc: filmul Sălbaticii de pe rîul morţii. Flacăra: filmul Alarmă în munţi. Gheorghieni — Mioriţa: filmul Asta-i tot ce s-a întîmplat. Luduş — Flacăra filmul Djura. Miercurea Ciuc — Harghita: filmul Merii sălbatici. Odorhei — Muncitoresc: filmul Drum periculos. Reghin — Patria: filmul Brăţara de granate. Victoria: filmul Tutunul. Tîrnăveni — Melodia: filmul Tovarăşii. Topliţa — Muncitoresc: filmul lanoşiri. Teatrul de stat de păpuşi din Tg.Mureş, secţia maghiară, prezintă azi, la orele 11 şi 16, „Iepuraşul îngîmfat*. VINERI, 1 OCTOMBRIE 19,00 — Jurnalul televiziunii; 20,00 — Săptămîna; 21,00 — Avanpremieră; 21,10 — Telefilatelia; 21,30 — Imagini din R.P. Chineză; 22,00 — 30 de minute cu artista emerită Eugenia Popovici; 22,30 — „Luceafărul" — montaj literar-coregrafic; 23,00 — Jurnalul televiziunii, buletin meteorologic. Azi, la orele 20, va avea loc un concert de orchestră de cameră interpretat de Filarmonica de stat din Tg.-Mureş. Dirijor: Remus Georgescu. Solistă: Emilia Petrescu, artistă emerită. In program: lucrări de Bach, Georgescu, Strawinsky, Britten, Lutoslavski. SIMBĂTĂ, 2 OCTOMBRIE BUCUREŞTI (Spicuiri) Programa I: 5,15 — Jurnalul satelor: 8,30 — Muzică populară; 9,00 — La microfon melodia preferată; 12,50 — Concert de prînz; 14,10 — Anotimpurile şi melodiile lor; 16,30 — Emisiune muzicală de la Moscova; 18,20 — Melodii populare; 18,55 — Romanţe; 19,25 — Ritm şi melodie; 20,00 — Radiogazeta de seară; 20,55 — Tinereţe, voioşie, dans; 21,40 — Din înregistrările Măriei Tănase; 22,20 — Muzică de dans. Programul II: 7,50 — Muzică populară; 10,30 — Melodii de estradă; 12,00 — Solişti ai Teatrului de stat de operetă; 12,35 — Melodii populare; 13,03 — Cunoaşteţi interpreţii? 14,35 — Melodii populare; 15,10 — Piese de estradă; 18,00 — Opereta „Secretul lui Marco Polo" de Lopez; 19,05 — Muzică uşoară şi de dans de Gherase Dendrino; 20,30 — Concert folcloric; 21,40 — Muzică de di?" ★ TG.-MUREŞ. 5—5,30 în limba română: Muzică uşoară — Specialiştii au cuvîntul — Muzică populară 5,30—6 în limba maghiară: Marşuri executate de fanfară — Brigada ştiinţifică — Valsuri. 14,30—15 în limba maghiară: Unde să ne distrăm la sfîrşitul săptămînii? — Muzică din filme. 17—17,30 în limba română: Ştiri — Muzică — Amintiri de vară. 17,30—18,30 în limba maghiară: Ştiri — De toate pentru toţi — Muzică de dans. Timpul probabil: Vreme schimbătoare, favorabilă ploilor slabe locale. Temperatura ușor variabilă, minimele vor fi cuprinse între 8— 12 grade, iar maximele între 10— 22 grade. Vînt slab cu intensificări temporare din sud-vest. „GRATIE...* Fotó: CAROL SZÁSZ Noi cadre de economişti Aproape 1.000 de absolvenţi din promoţia 1965 a învăţămîntului superior economic lucrează în prezent în producţie. Incepînd cu anul 1948, această ramură a învăţămîntului superior a pregătit mai mult de 17.500 specialişti, dintre care 5.500 în perioada 1960—1965. Concomitent cu formarea unui mare număr de specialişti solicitat de economia noastră socialistă se analizează şi modalităţile de perfecţionare a învăţămîntului economic. Pentru aceasta, Ministerul Invăţămîntului a prevăzut ca în viitoarele planuri şi programe de învăţămînt să se pună un accent mai mare pe folosirea metodelor matematice în economie şi să acorde o atenţie deosebită pregătirii tehnice a viitorilor economişti. De asemenea, prin mărirea numărului de ore la disciplinele economice şi prin aprofundarea aspectelor economice din cursurile tehnologice care se predau în facultăţile tehnice, se va îmbunătăţi şi pregătirea economică a inginerilor. In ceea ce priveşte cercetarea ştiinţifică fundamentală şi aplicativă în învăţămîntul superior economic, aceasta se bazează în mare măsură pe folosirea calculului economic la rezolvarea unor probleme de specialitate şi de mare importanţă pentru diferitele domenii ale economiei naţionale. Utilizînd metode matematice avansate, cîteva studii recent elaborate de Centrul de calcul al Institutului de ştiinţe economice „V. I. Lenin", abordează probleme concrete de organizare şi conducere a problemelor economice. Ele demonstrează faptul că aplicarea metodelor matematice şi cibernetice deschide noi perspective în direcţia îmbunătăţirii continue a procesului de producţie în întreprinderi. (Agerpres) Şcoala tehnica de personal tehnic cu durata de 2 ani din Arad, regiunea Banat, mai ține UN EXAMEN DE ADMITERE incepînd cu data de 5 octombrie 1965, la următoarele secţii: — Hidrotehnica agricolă — Construcţii hidrotehnice — Protecţia calităţii apelor — Meteorologie Se primesc candidaţi absolvenţi ai şcolilor medii de cultură generală, cu sau fără examen de maturitate. Nu se fixează limită de vîrstă. Pe timpul şcolarizării elevii sînt scutiţi de efectuarea stagiului militar. Informaţii suplimentare se primesc la secretariatul şcolii din Arad, str. N. Grigorescu nr. 8—10, telefon 16-45. DIRECȚIUNEA cumpără prin organele şi mandatarii săi orice cantitate de piei de iepuri de cîmp şi de casă. Acordînd atenţie cuvenită la jupuire şi păstrare pînă la predare, veţi obţine venituri majorate. COMBINATUL CHIMIC TIRNAVINI ji uhaic întreprinderea forestieră TOPLIȚA STRADA GĂRII nr. 24 — TELEFON nr. 30 ANGAJEAZĂ PRIN CONCURS: — 4 maiştri de exploatare — 2 maiştri pentru atelierul C.F.F. — 1 maistru pentru hala de gatere, pentru fabricarea cherestelei — 2 maiştri mecanici. Solicitanţii trebuie să îndeplinească condiţiile de studii prevăzute de H.C.M. nr. 7067/1959. Concursul va avea loc la data de 23 oct. 1965, la biroul central.