Steaua Roşie, octombrie 1965 (Anul 17, nr. 232-258)

1965-10-01 / nr. 232

2 Garanţia în termenul de garanţie (Urmare din pag. 1)­­din Miercurea-Ciuc, iar de aici, la Odorhei. Cooperaţia meşteşugă­rească, respectiv cooperativa „Ol­tul* din Miercurea-Ciuc pînă în prezent n-a fost în stare să organi­zeze reparaţia televizoarelor. — Nu putem repara la timp nici aparatele de radio aflate în termenul de garanţie, ne spune Pa­vel Fejér, responsabilul atelierului. Avem aparate de radio care stau în atelier de 3 luni de zile, ca de exemplu cele ale lui Ioan Gyenge din Dăneşti, Reghina Virág din Sîn­­simion, Domokos Imre din Mădă­­raş. Nu putem pune în funcţiune aceste aparate din lipsa transfor­matoarelor de reţea. Din luna iulie am cerut de la U.R.C.M. să ne tri­mită 6 astfel de transformatoare, însă am primit de curînd numai două. Deoarece televizoarele din raio­nul­ Ciuc se repară la atelierul coo­perativei de producţie meşteşugă­rească „Voinţa" din Odorhei, am vizitat şi acest atelier. — Cum satisfaceţi cerinţele pri­vind reparaţiile în termenul de ga­ranţie? — Mulţumitor — ne răspunde Ioan Imecs, responsabilul atelieru­lui. Avem însă mari greutăţi din lipsa pieselor de schimb. Unele aparate de radio şi televizoare trebuie să stea cu lunile în atelier. Bunăoară, televizoarele care necesită înlocui­rea lămpii PCL 86 nu le putem pune în funcţiune, deoarece astfel de lămpi n-am primit de două luni. Nu dispunem nici de apara­tele necesare atelierului. Se simte mult lipsa unui osciloscop, precum şi a unui bobuloscop. Nu avem nici mijloace de transport pentru deplasarea la domiciliul celor care solicită reparaţii la televizoare. In privinţa reparaţiilor la aparatele de radio, de asemenea, ne lipsesc multe piese de schimb, ca de exemplu, transformatoare de ieşire, întrerupătoare etc. ★ lată deci ce înseamnă ca un bun să nu fie bun. Cu toată garanţia ce i se asigură cu prilejul cumpărării obiectului respectiv, cetăţeanul nu are garanţia că se va bucura de buna lui funcţionare sau de reme­dierea defecţiunilor într-un timp cît mai scurt. Recent, Consiliul de Miniştri a adus o Hotărîre privind reglemen­tarea garanţiei de bună funcţio­nare şi durabilitate a unor bunuri de folosinţă îndelungată, vîndute de către organizaţiile comerţului socialist. Această hotărîre are me­nirea de a lichida neajunsurile exis­tente, de a întări răspunderea fur­nizorilor pentru calitatea produse­lor, stabilind totodată obligaţii pre­cise pentru unităţile comerciale şi cele ce efectuează reparaţiile. Prin­tre produsele ce se vînd cu terme­ne precise de garanţie se află toa­tă gama de radioreceptoare şi te­levizoare, magnetofoane, pikup­­uri, frigidere, maşini de spălat, de cusut şi de scris, aspiratoare, auto­turisme, motociclete, motorete, scutere, ceasornice, mobilă şi al­tele. Termenul de garanţie începe la data vînzării bunului de către unitatea comercială respectivă şi variază între 3 şi 24 luni. Organi­zaţiile comerciale răspund faţă de cumpărători pentru orice defecte constatate în termenul de garan­ţie la bunurile vîndute. În cazul cînd produsul nu mai poate fi reparat sau a stat în re­paraţie o treime (pentru autoturis­me şi motorete cel puţin două treimi­ din termenul de garanţie, precum şi atunci cînd din lipsa pie­selor de schimb necesare produsul nu poate fi repus în stare de func­ţionare în termen de 60 de zile de la înregistrarea reclamaţiei, poseso­rul are dreptul la înlocuirea bunu­lui respectiv. Atunci cînd organiza­ţia comercială nu are în stocul propriu şi nici în depozitul între­prinderii comerţului cu ridicata ce o aprovizionează curent un produs de acelaşi tip cu cel ce urmează a se înlocui, va restitui valoarea plătită de cumpărător. Toate lucrările în perioada ter­menului de garanţie se execută de către întreprinderile industriei lo­cale sau cooperativele meşteşugă­reşti prin unităţi speciale ce se vor indica pe certificatele de garan­ţie înmînate cumpărătorului. Men­ţionăm că toate produsele care se vînd cu termen de garanţie vor fi însoţite de certificatul respectiv. In vederea evitării tărăgănării executării reparaţiilor, organizaţiile comerciale de stat şi cooperatiste sunt obligate ca în cel mult 5 zile de la primirea reclamaţiilor ce li se adresează de către cumpărători, să comunice acestora rezultatul cercetărilor întreprinse împreună cu delegaţii unităţilor de deservire. In raport cu diversitatea repara­ţiilor ce se cer efectuate s-au sta­bilit şi anumite termene în care unităţile de deservire sunt obligate să repună obiectul în funcţiune. Astfel, diversele lucrări de reparaţii trebuie executate în termen de 5 zile; reviziile de orice fel (cu ex­cepţia reviziilor 3 şi 4 la autoturis­me ce se vor executa în 2 zile) în­­tr-o singură zi. La mobilă şi auto­turisme termenul maxim de execu­tare a reparaţiei se va stabili la prezentare, fără însă să depăşească 30 de zile. Unităţile de deservire au obliga­ţia să execute reparaţiile nu numai într-un timp scurt, dar şi de cali­tate Calitatea reparaţiilor este so­cotită necorespunzătoare atunci cînd nu s-a asigurat funcţionarea normală a aparatelor pe cel puţin 30 de zile calculate de la data restituirii lor, în situaţia cînd nu au intervenit cauze noi, ulterioare lucrării, şi care au dus la defectare. Pentru refuzul de a efectua re­paraţiile, reviziile sau întreţinerea articolelor ce se încadrează în ter­menul de garanţie, întreprinderile industriei locale şi cooperativele meşteşugăreşti, vor plăti penalizări. Nerespectarea termenelor de repa­raţii ori revizie, efectuarea unor lu­crări necorespunzătoare, omiterea executării uneia din lucrările pre­văzute, neefectuarea probei de bună funcţionare în momentul restituirii obiectului la posesor vor duce, de asemenea, la penalizări. STEA­­M RO$IE In legătură cu predarea limbii române în şcoală (clasele a V-a — a VII­­-a) Ca şi în primele clase, şi la clasele a V-a — a VIII-a limba română continuă a fi unul dintre obiectele de primă importanţă. Locul pe care-l ocupă predarea acestei dis­cipline îşi găseşte justificarea — cum ară­tam într-un articol anterior (vezi Steaua ro­şie din 24 septembrie) — în specificul so­cial primordial pe care-l conţine limba na­ţională. Predarea limbii în clasele de care ne ocu­păm capătă un anumit specific, avînd în vedere că şcoala generală trebuie să dea absolvenţilor ei un sistem de cunoştinţe şi de deprinderi oarecum închegat, rotunjit. La aceste clase obiectul se divizează în două mari laturi: lectură literară şi limbă (voca­bular, fonetică şi gramatică). In cadrul lec­turii literare se prefigurează istoria literaturii române, precum şi elementele de teorie li­terară. Cunoştinţele de limbă sînt predate după principiul cercurilor concentrice, adică reluîndu-se cunoştinţele însuşite anterior se lărgeşte, se adînceşte sfera lor întreaga ac­tivitate are în vedere posibilitatea elevilor de a se ridica la muncă independentă, ne­cesară în viaţa ulterioară: analize literare, conspecte, referate, acte oficiale şi chiar creaţii originale. îmbogăţirea vocabularului devine — în această etapă — o necesitate de prim rang, elevii ajungînd să cunoască unele aspecte ale limbii pe coordonate de timp şi spaţiu (arhaisme, regionalisme, neo­logisme). Studiul limbii nu se face de dragul teore­tizării, ci pentru a forma deprinderi conso­lidate de folosire a limbii în scris şi oral (un loc aparte îl ocupă gramatica normativă, ortografia şi punctuaţia). Pe lîngă munca din clasă, se apelează şi la activităţi din afara clasei şi chiar a şcolii (lectura elevilor, vi­zionarea de spectacole, activitatea din ca­drul cercurilor, fie în şcoală, fie în casele de pionieri). Toate consideraţiile de mai sus cer cadrelor didactice care predau limba română la aceste clase preocupări multiple şi profunde. E o muncă destul de grea, dar care poate fi realizată în bune condiţii nu­mai printr-o susţinută pasiune. Vrem să insistăm asupra unor probleme. In diferite ocazii am constatat că pregătirea elevilor la literatură nu este corespunzătoa­re. Ceea ce elevii cunosc la literatură e o relatare schematică şi incompletă a conţi­nutului unor opere, de cele mai multe ori necitite, ci învăţate după relatările profeso­rului sau ale manualului. Sînt cazuri cînd nici cadrul didactic nu-şi bazează predarea pe un studiu amănunţit, pe o citire proas­pătă a operei, ci pe unele articole sau stu­dii mai mult sau mai puţin rezumative. Această stare de fapt e mai pronunţată în munca la clasele de elevi care au altă limbă maternă decît româna. Constatarea noastră nu are caracter de generalizare, pentru că există cadre care au clară sarcina pre­dării limbii­ şi literaturii. Cunoaşterea­­lite­raturii — ca să continuăm — trebuie pre­dată mult mai simplu, în aşa fel ca să ajute la o cunoaştere profundă a originalităţii unui scriitor, a locului pe care îl ocupă în cîmpul literaturii, a contribuţiei lui la dez­voltarea limbii literare. Să se treacă de la înregistrarea vulgarizatoare la înţelegere şi putere de comentare, la sesizarea frumuse­ţilor unor opere, la legături şi sinteze crea­toare. Analiza literară în şcoală cunoaşte încă — după părerea noastră — mari lipsuri şi credem că trebuie să se facă o cotitură în acest sens. De ce am insistat asupra aces­tui aspect al muncii în cadrul disciplinei de care discutăm? Pentru că baza trainică a acestei activităţi îşi are originea tot în mun­ca la clasele a V-a l­a Vlil-a. E necesar ca cei care predau limba ro­mână (aici ne gîndim la toate laturile obiec­tului) să nu rămînă exterior, ci — și lucru e posibil — să fie în centrul, în miezul obiectului. Vorbeam în articolul anterior de calitatea manualelor. Dacă ar fi să facem o comparație, apoi manualele pentru clasele a V-a — a VII­­-a sînt în măsură să-ţi dea satis­facţii depline, satisfacţii mai puţin oferite de manualele claselor I — a IV-a (după părerea noastră cel mai nefinisat e manualul clasei a ll-a). Manualele ne demonstrează că auto­rii lor au lucrat cu multă dragoste şi, mai ales, bazaţi pe o solidă pregătire profesio­nală şi pedagogică. Nu au neglijat nici un aspect: bucăţi prezentative, note biografice cuprinzătoare şi esenţiale, comentarii ample şi judicioase, teme, vocabular, la gramatică, definiţii clare, exemplificări pregnante, exer­ciţii variate şi interesante, scheme sintetice Şi ceea ce e mai lăudabil este că au ţinut seamă de progresele disciplinei pînă la zi (lucru evident mai ales la gramatică). De aceea socotim că aceste manuale depăşesc noţiunea cuprinzînd în ele şi o bogată in­formare de specialitate, precum şi tot sche­letul metodic al predării. Ar fi păcat să nu ţinem seama de toată această muncă, să ră­­mînem la o muncă şablonardă, expediată, la un birocratism didactic. Vrem să ridicăm totuşi cîteva probleme care ne-au fost inspi­rate de munca noastră la catedră, precum şi de lectura celor patru manuale de limbă română Mai întîi partea de gramatici fiind lucra­tă de alt autor decît cea literară, nu se rea­lizează suficient legătura între cele două laturi ale activităţii: lectură şi gramatică. Semnalăm şi cîteva scăpări: Nunta Zamfi­rii (clasa a V-a, pagina 13 — corect Zamfi­rei); poezia „Mama* dată ca înfăţişînd „as­pecte din viaţa familiei sale* idem, pagina 12—13; puncte puse după ideile din planul întocmit, deşi acestea nu sînt în formă de propoziţie (idem, pagina 23); se vorbeşte de naraţiune şi descriere numai ca procedee şi nu şi ca opere (manualul de clasa a V-a). S-au strecurat cîteva greşeli şi în explicarea unor cuvinte: dugliş dat ca substantiv (e un adjectiv care se poate substantiva), no­mad dat ca substantiv, şăgalnic ca adverb, a face otrocol nu înseamnă a înconjura ceva, ci a fugări; a cosi în bătaie nu a cosi. Cuvintele trebuie date cu valoarea lor principală, menţionîndu-se şi alte eventuale valori. îndreptarul ortografic (ediţia 1965, pagina 30) prevede scrierea cu literă mare a cuvin­telor regiune şi raion atunci cînd acestea sînt urmate de un toponimic (Regiunea Mu­­reş-Autonomă Maghiară, Raionul Reghin). Norma nu se respectă în presă şi nici în manualele cercetate, unde se scriu cuvintele regiune şi raion, în această situaţie, cu literă mică (cl. a V-a, pagina 94, clase a VI-a pa­gina 113), îndreptarul, pînă la o eventuală revenire, trebuie avut în atenţie. Nu cunoaştem, apoi, nici o regulă care să prevadă că substanti­vele comune cuprinse în titlul de adresare al unei cereri s-ar scrie cu majusculă (ma­nualul clasei a VI-a, pagina 117). Definiţia dată silabei nu e cea mai pro­prie, pentru că fiecare sunet (mai ales voca­lele) poate fi rostit cu o deschidere de gură, fără ca acesta să fie criteriul în a-l declara silabă. Nu sîntem nici pentru termenul termina­ţiei prin care s-ar înţelege — cam nesigur totuşi — tot ce ar fi în afara rădăcinii. In exemplul „...alege o trîmbiţă şi o tobă (clasa a V-a, pagina 120), „o* nu este articol nehotărît, ci numeral cardinal. La despărţirea în silabe e necesar să se vorbească de „­ final" (pomi, cărţi) care nu poate fi considerat vocală sau semivocală şi, deci, este asilabic. Spunem aceasta pentru că am întîlnit unele cadre didactice, mai puţin avizate, care despărţeau, pornind de la regulă, bra­zi, po­mi, căr­ţi. Vorbindu-se de substantivele compuse se arată că sînt comune (manualul clasei a VI-a, pagina 141), menţionîndu-se că există şi substantive proprii compuse. Tot la com­puse se afirmă că cele alcătuite prin alătu­rare se scriu cu liniuţă (pagina 142), omi­­ţîndu-se că sînt compuse prin alăturare care se scriu şi fără liniuţă (de la, ca­să etc.). Nu am înţeles fraza (manualul cl. a VI-a, pagina 173): „Pronumele posesiv are genul şi numărul substantivului care înlocuieşte numele obiectului posedat*. Este foarte bine că la despărţirea în silabe se atrage atenţia asupra faptului că liniuţă de despărţire nu trebuie să coincidă cu li­­nioara ortografică (clasa a VI-a, pagina 142). Partea de gramatică tratează bine felurile atributelor: Casa sa = atribut adjectival; casa lui = atribut pronominal. La predarea infinitivului se arată că pre­zentul e marcat de particula „a" (trebuia prepoziţia „a"), dar nu se specifică şi infi­nitivul fără această prepoziţie: pot citi, ştiu cînta. Trebuie făcută distincţia — pe care ma­nualele n-o fac — între substantive colec­tive, la care rădăcina arată obiectele care formează colectivitatea (brădet, tineret), de cele numai cu sens colectiv (mulţime, po­por, armată, detaşament, echipă). Atunci cînd se vorbeşte de omonime, trecînd peste definiţie care nu este ştiinţifică, se dau unele exemple care nu se încadrează în noţiunea aceasta (cap, ochi, chiar noi şi vie). La substantivele cu forme multiple la plural se dau exemple greşite: corni, coarne nu sînt plurale multiple, ci plurale ale unor omonime. Bine se precizează cînd se insistă că dîn­­sul, dînsa, dînşii, dînsele sînt pronume per­sonale propriu-zise și nu de politețe. La sintaxa frazei nu trebuie văzute felurile coordonatelor în afara celor juxtapuse. Cu alte cuvinte juxtapunerea nu e o a cincea categorie, ci numai o modalitate, deci se poate vorbi de coordonate copulative juxta­puse, adversative juxtapuse etc. Cele cîteva observaţii nu urmăresc să sca­dă din reala calitate a manualelor, despre care — o spunem iarăşi — avem numai cuvinte de laudă Printr-o muncă pe teme­iuri ştiinţifice, încălzită la flacăra unei pa­siuni didactice, avînd la dispoziţie şi ma­nuale excelente, putem ridica predarea limbii române la clasele a V-a — a VIII-a la nivelul cerut de etapa actuală de dezvol­tare a societăţii noastre. T. A. ENĂCHESCU lector universitar VINERI, 1 OCTOMBRIE Tg.-Mureş — Arta: filmul Proce­sul profesorului Weir. Progresul: filmul Marşul asupra Romei. Stea­gul roşu: filmul Banda. Tineretului: filmul Logodnicele văduve. Munci­toresc: filmul Sălbaticii de pe rîul morţii. Flacăra: filmul Alarmă în munţi. Gheorghieni — Mioriţa: fil­mul Asta-i tot ce s-a întîmplat. Lu­duş — Flacăra filmul Djura. Mier­curea Ciuc — Harghita: filmul Me­rii sălbatici. Odorhei — Muncito­resc: filmul Drum periculos. Re­ghin — Patria: filmul Brăţara de granate. Victoria: filmul Tutunul. Tîrnăveni — Melodia: filmul Tova­răşii. Topliţa — Muncitoresc: fil­mul lanoşiri. Teatrul de stat de păpuşi din Tg.­­Mureş, secţia maghiară, prezintă azi, la orele 11 şi 16, „Iepuraşul îngîmfat*. VINERI, 1 OCTOMBRIE 19,00 — Jurnalul televiziunii; 20,00 — Săptămîna; 21,00 — Avan­premieră; 21,10 — Telefilatelia; 21,30 — Imagini din R.P. Chineză; 22,00 — 30 de minute cu artista emerită Eugenia Popovici; 22,30 — „Luceafărul" — montaj literar-co­­regrafic; 23,00 — Jurnalul televizi­unii, buletin meteorologic. Azi, la orele 20, va avea loc un concert de orchestră de cameră in­terpretat de Filarmonica de stat din Tg.-Mureş. Dirijor: Remus Georges­­cu. Solistă: Emilia Petrescu, artistă emerită. In program: lucrări de Bach, Georgescu, Strawinsky, Brit­ten, Lutoslavski. SIMBĂTĂ, 2 OCTOMBRIE BUCUREŞTI (Spicuiri) Programa I: 5,15 — Jurnalul satelor: 8,30 — Muzică populară; 9,00 — La mi­crofon melodia preferată; 12,50 — Concert de prînz; 14,10 — Ano­timpurile şi melodiile lor; 16,30 — Emisiune muzicală de la Moscova; 18,20 — Melodii populare; 18,55 — Romanţe; 19,25 — Ritm şi me­lodie; 20,00 — Radiogazeta de sea­ră; 20,55 — Tinereţe, voioşie, dans; 21,40 — Din înregistrările Măriei Tănase; 22,20 — Muzică de dans. Programul II: 7,50 — Muzică populară; 10,30 — Melodii de estradă; 12,00 — Solişti ai Teatru­lui de stat de operetă; 12,35 — Melodii populare; 13,03 — Cunoaş­teţi interpreţii? 14,35 — Melodii populare; 15,10 — Piese de estra­dă; 18,00 — Opereta „Secretul lui Marco Polo" de Lopez; 19,05 — Muzică uşoară şi de dans de Ghe­­rase Dendrino; 20,30 — Concert folcloric; 21,40 — Muzică de di?" ★ TG.-MUREŞ. 5—5,30 în limba ro­mână: Muzică uşoară — Specialiş­tii au cuvîntul — Muzică populară 5,30—6 în limba maghiară: Marşuri executate de fanfară — Brigada ştiinţifică — Valsuri. 14,30—15 în limba maghiară: Unde să ne dis­trăm la sfîrşitul săptămînii? — Mu­zică din filme. 17—17,30 în limba română: Ştiri — Muzică — Amin­tiri de vară. 17,30—18,30 în limba maghiară: Ştiri — De toate pentru toţi — Muzică de dans. Timpul probabil: Vreme schimbă­toare, favorabilă ploilor slabe lo­cale. Temperatura ușor variabilă, minimele vor fi cuprinse între 8— 12 grade, iar maximele între 10— 22 grade. Vînt slab cu intensificări temporare din sud-vest. „GRATIE...* Fotó: CAROL SZÁSZ Noi cadre de economişti Aproape 1.000 de absolvenţi din promoţia 1965 a învăţămîntului su­perior economic lucrează în pre­zent în producţie. Incepînd cu anul 1948, această ramură a învăţămîn­­tului superior a pregătit mai mult de 17.500 specialişti, dintre care 5.500 în perioada 1960—1965. Con­comitent cu formarea unui mare număr de specialişti solicitat de eco­nomia noastră socialistă se anali­zează şi modalităţile de perfecţio­nare a învăţămîntului economic. Pentru aceasta, Ministerul Invăţă­­mîntului a prevăzut ca în viitoarele planuri şi programe de învăţămînt să se pună un accent mai mare pe folosirea metodelor matematice în economie şi să acorde o atenţie deosebită pregătirii tehnice a viito­rilor economişti. De asemenea, prin mărirea numărului de ore la disci­plinele economice şi prin aprofun­darea aspectelor economice din cursurile tehnologice care se pre­dau în facultăţile tehnice, se va îm­bunătăţi şi pregătirea economică a inginerilor. In ceea ce priveşte cercetarea ştiinţifică fundamentală şi aplicativă în învăţămîntul superior economic, aceasta se bazează în mare măsură pe folosirea calculului economic la rezolvarea unor probleme de speci­alitate şi de mare importanţă pen­tru diferitele domenii ale econo­miei naţionale. Utilizînd metode matematice avansate, cîteva studii recent ela­borate de Centrul de calcul al Insti­tutului de ştiinţe economice „V. I. Lenin", abordează probleme con­crete de organizare şi conducere a problemelor economice. Ele demon­strează faptul că aplicarea metode­lor matematice şi cibernetice des­chide noi perspective în direcţia îmbunătăţirii continue a procesului de producţie în întreprinderi. (Agerpres) Şcoala tehnica de personal tehnic cu durata de 2 ani din Arad, regiunea Banat, mai ține UN EXAMEN DE ADMITERE incepînd cu data de 5 oc­tombrie 1965, la următoarele secţii: — Hidrotehnica agricolă — Construcţii hidrotehnice — Protecţia calităţii apelor — Meteorologie Se primesc candidaţi absolvenţi ai şcolilor medii de cultură generală, cu sau fără examen de maturitate. Nu se fixează limită de vîrstă. Pe timpul şcolarizării elevii sînt scutiţi de efectuarea stagiu­lui militar. Informaţii suplimentare se primesc la secretariatul şcolii din Arad, str. N. Grigorescu nr. 8—10, telefon 16-45. DIRECȚIUNEA cumpără prin organele şi manda­tarii săi orice cantitate de piei de iepuri de cîmp şi de casă. Acordînd atenţie cuvenită la ju­puire şi păstrare pînă la predare, veţi obţine venituri majorate. COMBINATUL CHIMIC TIRNAVINI ji­ uhaic­ întreprinderea forestieră TOPLIȚA STRADA GĂRII nr. 24 — TELEFON nr. 30 ANGAJEAZĂ PRIN CONCURS: — 4 maiştri de exploatare — 2 maiştri pentru atelierul C.F.F. — 1 maistru pentru hala de gate­re, pentru fabricarea cherestelei — 2 maiştri mecanici. Solicitanţii trebuie să îndeplineas­că condiţiile de studii prevăzute de H.C.M. nr. 7­067/1959. Concursul va avea loc la data de 23 oct. 1965, la biroul central.

Next