Steaua Roşie, iunie 1967 (Anul 18, nr. 128-153)

1967-06-01 / nr. 128

TEMA M regional de partid Murea­ Autonomă Maghiară și al Sfatului popular regional Anul XIX. Nr. 128 (2.862) 4 pagini 25 bani Proletari din toate tarile, uniti-văt ADUNAREA ACTIVULUI DE BAZA AL FORJELOR ARMATE ALE REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA In zilele de 30 şi 31 mai, în Aula Academiei Militare Ge­nerale din Capitală a avut loc adunarea activului de bază al Forţelor Armate ale Republicii Socialiste România, care a fă­cut bilanţul activităţii de pre­gătire profesională şi politică a militarilor, desfăşurată in ca­drul unui ciclu de instrucţie. Au luat parte generali şi ofi­ţeri din comandamente de ar­mată şi de armă, din direcţiile centrale ale Ministerului For­ţelor Armate, comandanţi de mari unităţi şi unităţi, secretari ai consiliilor politice şi ai co­mitetelor de partid. La lucrările adunării au par­ticipat tovarăşii Nicolae Ceau­­şescu, Chivu Stoica, Ion Gheor­­ghe Maurer, Vasile Patilineţ. La discuţii au luat cuvintul generali şi ofiţeri, comandanţi şi activişti de partid din arma­tă. Exprimînd mîndria patrio­tică a militarilor pentru marile realizări obţinute de oamenii muncii din patria noastră în construirea socialismului, ade­ziunea lor deplină la întreaga politică, internă şi externă, a Partidului Comunist Român, vorbitorii au relevat hotărîrea tuturor ofiţerilor şi ostaşilor Forţelor Armate de a nu precu­peţi nici un efort pentru trans­punerea în viaţă a politicii par­tidului, pentru îndeplinirea in cele mai bune condiţiuni, a no­bilei misiuni încredinţate de popor. In acest spirit ei au a­­nalizat activitatea desfăşurată pînă acum în unităţi şi mari unităţi, au subliniat căile şi metodele pentru continua per­fecţionare a pregătirii profe­sionale şi politice a militarilor patriei noastre. In cuvîntul său, generalul­­colonel Ion Ioniţă, minnistrul Forţelor Armate ale Republicii Socialiste România, a subliniat rezultatele obţinute de militari în pregătirea de luptă şi poli­tică în ciclul de instrucţie care s-a încheiat şi a înfăţişat sar­cinile care stau în faţa Forţe­lor Armate în perioada urmă­toare. Primit cu vii şi puternice a­­plauze, a luat cuvîntul, în în­cheierea lucrărilor, tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar ge­neral al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. C­U V11ST­ARE A TOVARĂŞULUI Dragi tovarăşi, Aş dori să încep prin a vă sa­luta în numele conducerii de par­tid şi de stat pe dv., pe toţi ofi­ţerii, subofiţerii şi soldaţii arma­tei noastre populare. (Aplauze, urale). Adunarea la care participă ca­drele de bază ale armatei a fă­cut bilanţul activităţii desfăşura­te pentru ridicarea pregătirii de luptă şi politică a trupelor. Din rapoartele prezentate şi din cu­­vintul vorbitorilor au reieşit multe aspecte pozitive, privind atît activitatea de pregătire de luptă şi politică, cit şi întărirea disciplinei şi ordinii militare. In expunerea tovarăşului Ion Ioniţă, ministrul Forţelor Arma­te, au fost arătate pe larg rezul­tatele obţinute în perioada pre­cedentă, succesele înregistrate de unităţile şi marile unităţi ale For­ţelor Armate ale Republicii So­cialiste România. Putem spune că nivelul de pregătire al trupelor este bun din toate punctele de ve­dere, că armata patriei noastre este pregătită pentru a şi putea îndeplini în orice moment îndato­rirea faţă de popor, faţă de pa­trie. (Aplauze). După cum ştiţi, partidul şi gu­vernul acordă o atenţie deosebită înzestrării armatei cu tehnica de luptă necesară. In general, putem aprecia că înzestrarea actuală cu armament, mai cu seamă cu cel clasic, este satisfăcătoare. Unită­ţile noastre militare dispun de mijloacele necesare pentru a pu­tea îndeplini cu succes orice mi­siune de luptă. In mod deosebit consider necesar de subliniat fap­tul că dispunem de un corp de ofiţeri cu înalte calităţi, cu o bună pregătire tactică, cu solide cunoştinţe militare şi politice, ata­şaţi trup şi suflet intereselor po­porului român, hotărîţi să-şi în­deplinească cu cinste îndatorirea de a apăra cuceririle revoluţio­nare ale poporului român. (A­­plauze). De asemenea, subofiţerii, toţi militarii sunt animaţi de un înalt spirit patriotic, muncesc cu rîv­­nă pentru a-şi însuşi cunoştinţele de care au nevoie spre a îndeplini orice misiune de luptă, a-şi face datoria faţă de patrie. Putem spune cu satisfacţie că întreaga noastră armată — ofiţeri, subofi­ţeri şi soldaţi — este temeinic pregătită şi strîns unită în jurul partidului şi guvernului, corp co­mun cu întregul popor, urmează neabătut politica internă şi exter­nă a Partidului Comunist Român şi a guvernului Republicii Socia­liste România. (Aplauze puter­nice). Doresc să exprim satisfacţia de­plină a conducerii de partid şi de stat pentru nivelul înalt de pregătire al tuturor militarilor noştri, pentru rezultatele bune obţinute în pregătirea militară şi politică, în ridicarea capacităţii de luptă a trupelor, vă felicit din toată inima pe dv., pe toţi ofiţerii, subofiţerii şi soldaţii armatei noastre socialiste. (Aplauze, li­rare). Tovarăşi, După cum ştiţi, ne aflăm în al doilea an al planului cincinal. Primul an s-a încheiat cu reali­zări importante, cu depăşirea sar­cinilor de plan în industrie, în­­ agricultură, cu succese în toate sectoarele activităţii sociale. De a­­semenea, producţia industrială în primele patru luni ale acestui an reprezintă 113 la sută faţă de pro­ducţia perioadei similare a anului 1966. In întreaga ţară se desfă­şoară o activitate intensă pentru înfăptuirea sarcinilor trasate de Congresul al IX-lea al partidului. Rezultatele obţinute pînă acum dovedesc realismul prevederilor Congresului şi totodată evidenţia­ză faptul că avem toate condiţiile pentru a îndeplini şi chiar depăşi obiectivele planului cincinal. Cu toate acestea, considerăm că în economia noastră există încă mari rezerve care, puse în valoa­re, pot determina un ritm şi mai înalt de dezvoltare a patriei noastre. Aşa cum s-a subliniat la Plenara din decembrie 1966 a Co­mitetului Central, este necesar să acordăm mai multă atenţie creşte­rii eficienţei economice a întregii noastre activităţi. Trebuie să fa­cem totul ca pentru fiecare leu cheltuit să obţinem o producţie mai mare, un beneficiu mai ridi­cat. In aceasta constă eficienţa unei bune activităţi economice. Numai astfel vom asigura condi­ţii pentru dezvoltarea în ritm tot mai înalt a economiei noastre, numai astfel ne putem apropia într-un termen mai scurt de ţă­rile avansate din punct de vedere economic. O atenţie deosebită acordăm bunei organizări a producţiei şi a muncii, creşterii productivităţii muncii, întăririi disciplinei în pro­ducţie. In primele patru luni pro­ductivitatea a crescut cu 10 la sută, ceea ce reprezintă un nivel superior prevederilor planului. Dar trebuie să spunem că şi în acest domeniu mai avem încă re­zerve mari. In multe întreprin­deri şi instituţii forţa de muncă nu este folosită în mod raţional. Pentru un produs sau o activitate care ar putea fi executate de un om, la noi sunt necesari de multe ori doi sau chiar trei oameni. Este de la sine înţeles că nu pu­tem admite o asemenea stare de lucruri dacă dorim să asigurăm un mers înainte tot mai rapid al patriei noastre. Or, întregul nos­tru popor doreşte să lichideze cît mai iute moştenirea regimului burghezo-moşieresc, să ajungă în­tr-un timp cît mai scurt la nive­lul ţărilor economiceşte dezvol­tate, să creeze condiţii pentru de­­săvîrşirea şi perfecţionarea con­strucţiei socialiste, pentru trece­rea la comunism. (Aplauze). Timpul de lucru de 8 ore nu este peste tot folosit în mod ra­ţional. După constatările făcute în multe întreprinderi şi institu­ţii, în fapt se lucrează 7 ore şi în unele locuri chiar mai puţin. A­­ceste stări de lucruri au determi­nat Comitetul Central şi guvernul să adopte recenta hotărîre care reglementează folosirea judicioa­să a timpului de lucru, asigură întărirea disciplinei în producţie şi în muncă şi, implicit creşterea productivităţii muncii sociale, îm­bunătăţirea întregii noastre acti­vităţi. Desigur, tovarăşi, că în per­spectivă — probabil la elaborarea noului plan cincinal — va trebui să ne gîndim la o reducere a tim­pului de lucru. Pentru a ajunge acolo trebuie însă să asigurăm fo­losirea cît mai raţională a timpu­lui de lucru. Reducerea în viitor a timpului de lucru va fi făcută în mod organizat, prin întărirea disciplinei, nu pe calea indiscipli­nei şi a dezordinii. Iată de ce con­siderăm că tocmai în vederea re­ducerii în perspectivă a timpului de lucru, ordinea şi disciplina în muncă sunt absolut indispensabile. Numai astfel se poate aborda în mod raţional şi cu eficacitate a­­ceastă problemă în viitor. Partidul şi guvernul au luat o serie de măsuri privind îmbună­tăţirea conducerii activităţii eco­nomice, perfecţionarea organizării şi planificării sectorului agricol de stat, intensificarea comerţului exterior şi altele. Toate aceste măsuri au drept scop să aşeze pe baze ştiinţifice întreaga activitate economică şi socială, să asigure folosirea cît mai judicioasă a mij­loacelor materiale, financiare şi a forţei de muncă în vederea înde­plinirii în cele mai bune condi­­ţiuni a directivelor trasate de Congresul al IX-lea al Partidului, a accelerării progresului multila­teral al României socialiste. In mod deosebit ne preocupăm de ridicarea nivelului de viaţă al oamenilor muncii. Anul trecut, veniturile oamenilor muncii au fost mai mari cu 10 la sută decît în 1965, cele ale salariaţilor cres­­cînd cu 11 la sută. De la începu­tul acestui an se aplică noul sis­tem de pensionare care prevede îmbunătăţirea regimului general de acordare a pensiei, precum şi mărirea pensiilor actuale — mă­sură de care, după cum ştiţi, au beneficiat şi ofiţerii şi subofiţerii pensionari. Au fost mărite sala­riile la unele categorii de sala­riaţi, s-au redus preţurile la o se­rie de produse industriale. Comi­tetul Central şi guvernul au în vedere ca în lunile următoare să adopte măsuri de ridicare a sala­riilor oamenilor muncii cu salarii mai mici, astfel ca încă în acest an să realizăm sarcina pusă de Congresul al IX-lea al partidului de a ridica plafonul minim al salariilor la 700 lei. Realizarea a­­cestei măsuri în 1967, în loc de 1963—1969 cum era prevăzut în Directivele Congresului al IX-lea, se datoreşte rezultatelor bune ob­ţinute în dezvoltarea economiei, posibilităţilor create prin creşte­rea productivităţii muncii şi ridi­carea eficienţei economice. Pe a­­ceastă cale s-au putut crea mij­loacele necesare realizării încă din acest an a acestei sarcini pe care noi o considerăm deosebit de importantă. (Aplauze). Punînd în centrul activităţii sa­le preocuparea pentru dezvolta­rea continuă a tuturor ramurilor economiei, partidul se îngrijeşte totodată de dezvoltarea ştiinţei, învăţămîntului, culturii, de per­fecţionarea continuă a întregii ac­tivităţi sociale. Este cunoscut că construirea so­cialismului, a comunismului este strîns legată de folosirea a tot ceea ce a creat mai bun societa­tea omenească. A construi socia­lismul, comunismul înseamnă a organiza întreaga activitate socia­lă pe baza celei mai înalte ştiin­ţe şi culturi naţionale şi univer­sale. Numai astfel noua societate îşi va dovedi superioritatea, va asigura bunăstarea oamenilor muncii, va demonstra că este societatea cea mai avansată din lume. (Aplauze). Preocupîndu-ne continuu de dezvoltarea patriei noastre, sun­tem­ conştienţi că ne îndeplinim atît o îndatorire naţională, cît şi o în­datorire internaţională, deoarece cu cît este mai puternică fiecare ţară socialistă in parte, cu cît condiţiunile de viaţă ale poporu­lui sînt mai bune, cu atît este mai puternic sistemul mondial so­cialist, cu atît forţa de atracţie, influenţa socialismului în lume e mai puternică. Totodată avem în vedere că în­tărirea forţei economice a ţării creează condiţii şi pentru înzes­trarea armatei cu mijloacele de luptă necesare, sporeşte capacita­tea de apărare a patriei noastre. Aş dori, tovarăşi, să mă refer la cîteva probleme ale situaţiei internaţionale. După cum vă este cunoscut, în centrul politicii ex­terne a României stă dezvoltarea şi întărirea continuă a relaţiilor de colaborare şi prietenie cu toate ţările socialiste. In acelaşi timp, acordăm o atenţie deosebită dez­voltării relaţiilor cu toate statele, indiferent de orînduirea lor so­cială. Principiile de bază ale po­liticii externe ale partidului şi statului nostru sunt respectarea independenţei şi suveranităţii na­ţionale, neamestecul în treburile interne, egalitatea în drepturi şi avantajul reciproc. Aceste princi­pii găsesc o adeziune din ce în ce mai largă în rîndul popoare­lor, a cercurilor largi ale opiniei publice mondiale, ceea ce dove­deşte că ele corespund în mod o­­biectiv dezvoltării sociale, relaţii­lor de viitor dintre ţări şi po­poare. In ultima vreme, situaţia inter­naţională a fost tulburată de o serie de acţiuni agresive ale im­perialismului, şi îndeosebi ale im­perialismului american, care, prin actele lor, pun în pericol securi­tatea şi pacea lumii. Intensificarea acţiunilor agresive ale Statelor Unite ale Americii în Vietnam, bombardarea marilor centre şi o­­raşe ale Republicii Democrate Vietnam de către aviaţia ameri­cană creează o situaţie gravă pentru pacea din această regiune şi din întreaga lume. România a acordat şi acordă sprijinul său deplin, atît material, cît şi politic şi diplomatic Republicii Democra­te Vietnam. Noi considerăm nece­sară intensificarea acţiunilor po­­litice-diplomatice ale forţelor an­­tiimperialiste în sprijinul Repu­blicii Democrate Vietnam, pen­tru a determina pe agresori să oprească bombardamentele, să înceteze agresiunea, să lase po­porul vietnamez să-și hotărască singur soarta, fără amestec din a­­fară. (Aplauze). Ne provoacă o deosebită îngri­jorare lovitura militară organiza­tă cu sprijinul Statelor Unite ale Americii în Grecia, evenimentele care au loc în această ţară şi care creează o stare de nelinişte în Balcani. Poporul român îşi expri­mă deplina solidaritate cu forţele democratice din Grecia care luptă pentru restabilirea libertăţilor de­mocratice în patria lor. O situaţie deosebit de gravă, ce nelinişteşte profund toate popoa­rele, s-a creat în ultimul timp în Orientul Mijlociu. Poporul ro­mân sprijină lupta dreaptă a po­poarelor arabe pentru apărarea independenţei şi a cuceririlor lor democratice şi sociale, pentru rea­lizarea aspiraţiilor lor de unitate naţională. Ne pronunţăm împo­triva tuturor uneltirilor reacţiunii, ale cercurilor imperialiste, în frunte cu cele ale imperialismu­lui american la adresa ţărilor din Orientul Mijlociu. După părerea noastră, un război sau un conflict armat între statele arabe şi Iz­rael nu ar servi nici unora nici altora, ci numai cercurilor reac­ţionare, imperialismului interna­ţional. De aceea, poporul nostru îşi exprimă speranţa că se va fa­ce totul pentru evitarea unui con­flict armat, că problemele liti­gioase se vor rezolva pe calea în­ţelegerii între părţi, că se va a­­junge la acorduri raţionale şi e­­chitabile, care să ţină seama de drepturile legitime ale popoarelor interesate. Interesele popoarelor din Orien­tul Mijlociu, interesele generale ale păcii cer ca între ţările din această zonă să existe relaţii de colaborare, cer excluderea ames­tecului reacţiunii imperialiste în treburile lor interne, asigurarea progresului economic, naţional şi social al acestor ţări. România îşi manifestă solidari­tatea deplină cu toate popoarele care luptă împotriva robiei colo­niale, pentru cucerirea indepen­denţei naţionale, pentru apărarea şi consolidarea ei. O problemă de o deosebită im­portanţă pentru dezvoltarea vieţii internaţionale contemporane este înfăptuirea securităţii europene. In conformitate cu Declaraţia a­­doptată în iulie anul trecut la Bucureşti de către ţările socialiste participante la Tratatul de la Var­şovia, România desfăşoară o acti­vitate intensă pentru îmbunătăţi­rea şi dezvoltarea legăturilor de colaborare cu toate popoarele eu­ropene, fără deosebire de sistem social. Considerăm că aşezarea re­laţiilor dintre ţările europene pe baze noi, care să asigure progre­sul economic-social al fiecăreia şi să excludă amestecul în treburile interne ale vreuneia, recurgerea la forţă pentru rezolvarea proble­melor litigioase, este în interesul tuturor popoarelor europene şi corespunde totodată cauzei gene­rale a progresului şi păcii în în­treaga lume. O analiză generală a raportului de forţe pe plan internaţional ne arată că forţele antiimperialiste sunt tot mai puternice. Acţionînd unit şi cu fermitate, ele pot de­juca manevrele şi acţiunile agresi­ve ale imperialismului, pot asigu­ra pacea în lume. Nu putem însă să nu remarcăm că atîta timp cît există imperialism, există și pe­ricolul agresiunilor militare — și evenimentele din ultimii ani de­monstrează acest lucru — inclu­siv pericolul unui război mondial. Aceasta impune cu acuitate nece­sitatea de a se depune eforturi pentru întărirea unităţii tuturor forţelor antiimperialiste, şi în mod deosebit a unităţii ţărilor so­cialiste, a mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale, căro­ra le revine rolul hotărîtor în lupta împotriva politicii agresive a imperialismului, pentru apăra­rea păcii în lume. (Aplauze). Ţinînd seama de cele arătate mai sus, partidul şi guvernul nos­tru consideră că, ducînd o politi­că activă de coexistenţă paşnică, de întărire a securităţii europene, a unităţii tuturor forţelor antiim­perialiste, este necesar să acorde totodată toată atenţia întăririi continue a capacităţii de luptă şi de apărare a patriei noastre. După cum ştiţi, România, ca şi toate ţările socialiste, se pro­nunţă pentru lichidarea blocului agresiv N.A.T.O. şi, concomitent, a Pactului de la Varşovia, consi­­derînd că desfiinţarea blocurilor militare este în folosul securităţii europene, va contribui la stabili­rea unor relaţii de încredere între popoare. Desigur, însă, că atîta timp cît există blocul agresiv N.A.T.O. trebuie să existe şi Pac­tul de la Varşovia, şi ca merm­bră a acestui pact România se preo­cupă permanent de întărirea ca­pacităţii sale de luptă, de dezvol­tarea colaborării şi cooperării cu armatele celorlalte ţări frăţeşti membre ale Pactului de la Varşo­via. Noi considerăm că cooperarea între armatele ţărilor socialiste participante la Pactul de la Var­şovia, ca, în general, între ţările socialiste, trebuie să se bazeze pe relaţii de deplină egalitate, de su­veranitate deplină, dar, în acelaşi timp, pe o strînsă colaborare, pe pregătirea comună pentru a pu­tea, în caz de necesitate, să acţio­neze în comun. Este clar, tova­răşi, că fie că va exista sau nu Pactul de la Varşovia, dacă im­perialismul va dezlănţui un răz­boi, România, ţară socialistă, va lupta alături de celelalte ţări so­cialiste pentru înfrîngerea agreso­rilor imperialişti. (Aplauze pre­lungite). Desigur, întreaga politică a partidului şi guver­nului nostru este îndreptată spre evitarea unui nou război şi avem convingerea că dacă ţările socialiste, mişcarea comunistă, forţele antiimperialis­te vor acţiona cu toată fermita­tea, strîns unite, se va putea îm­piedica un nou război mondial. Noi acţionăm astfel convinşi fiind că numai în condiţiuni de pace popoarele lumii vor putea să-şi a­­sigure progresul economic şi so­cial. Lupta pentru pace este preo­cuparea permanentă a partidului şi guvernului nostru. Vorbind despre politica exter­nă a partidului şi guvernului nos­tru, subliniind faptul că armata reprezintă garanţia realizării cu succes a politicii noastre externe, doresc să evidenţiez că partidul dă o înaltă apreciere activităţii armatei noastre, sprijinului de­plin pe care ea îl acordă politicii de pace şi securitate a României. (Aplauze). Desigur, tovarăşi, lupta pentru pace nu este uşoară. De aceea con­siderăm că armatei noastre îi re­vin şi în viitor sarcini mari. Pen­tru a susţine cu fermitate politica internă şi externă a statului, ar­mata trebuie să fie tot mai puter­nică. Aceasta înseamnă că trebuie să acordaţi şi mai multă atenţie ridicării continue a nivelului de pregătire de luptă şi politică a trupelor, perfecţionării măiestriei militare a cadrelor de ofiţeri şi subofiţeri, sporirii cunoştinţelor militarilor, întăririi disciplinei şi ordinei militare, trăsătură de ba­ză a unei armate moderne, puter­nice. Totodată, este necesar să se acorde toată atenţia educării ar­matei noastre în spiritul glorioa­selor tradiţii de luptă ale poporu­lui român pentru libertate naţio­nală şi socială, a dragostei pentru marile realizări pe care le înfăp­tuieşte poporul pe calea construi­rii vieţii noi, socialiste. Fiecare ostaş, însufleţit de sentimentul nobil al patriotismului socialist, să fie oricînd gata să-şi servească patria şi poporul. (Aplauze). Partidul şi guvernul sunt con­ştiente că pentru a întări capaci­tatea de apărare a patriei noastre este nevoie să facem eforturi şi mai mari pentru înzestrarea ar­matei cu mijloacele de luptă ne­cesare, cu toate că aceasta impu­ne sarcini mari economiei noastre naţionale, îmbunătăţind dotarea unităţilor şi marilor unităţi cu tehnică de luptă, trebuie să acor­dăm totodată atenţie îngrijirii şi folosirii cît mai judicioase a aces­teia. Totodată este necesar să a­­cordăm mai multă atenţie îmbu­nătăţirii şi perfecţionării arma­mentului fabricat în ţară, precum şi producerii de noi tipuri de ar­mament. Consider că este necesar să se studieze necesitatea de introdu­cere a maşinilor de calcul electro­nice în conducerea şi comanda trupelor. Trebuie să se stabilească în acest scop un plan de măsuri care să prevadă dotarea trupelor noastre, începînd cu eşaloanele superioare, cu maşini de calcul electronice de comandă, care vor îmbunătăţi rapiditatea luării ho­­tărîrilor şi măsurilor şi transmi­terii ordinelor. In acest sens se gîndeşte partidul şi guvernul să acţioneze pentru perfecţionarea înzestrării tehnice şi ridicarea ca­pacităţii de luptă a armatei noas­tre, astfel încît ea să-şi poată îndeplini în cele mai bune condi­ţii îndatoririle ce-i revin. Comitetul Central al partidului, guvernul ţării, îşi exprimă con­vingerea că ofiţerii, subofiţerii, toţi militarii forţelor noastre ar­mate vor munci şi în viitor fără preget, pentru a-şi perfecţiona continuu măiestria militară, pen­tru a ridica capacitatea de luptă a fiecărei unităţi şi subunităţi, pentru a fi gata în orice moment să-şi îndeplinească datoria sfîntă de a apăra patria, cuceririle re­voluţionare ale poporului român. (Aplauze). Urez din toată inima tuturor militarilor Forțelor Ar­mate ale Republicii Socialiste Ro­mânia succese tot mai mari în ac­tivitatea lor închinată patriei so­cialiste. (Aplauze, urale prelun­gite). NICOLAE CEAUSESCU Masă oferită in cinstea participanţilor la adunarea activului de bază al Forțelor Armate Comitetul Central al Partidului Comunist Român, Consiliul de Stat şi Consiliul de Miniştri ale Republicii Socialiste România au oferit miercuri seara o masă in saloanele Consiliului de Miniştri, în cinstea participanţilor la adu­narea activului de bază al For­ţelor Armate. Au participat tovarăşii Nicolae Ceauşescu, Chivu Stoica, Ion Gheorghe Maurer, Gheorghe A­­postol, Alexandru Bîrlădeanu, Emil Bodnaraş, Alexandru Dră­­ghici, Paul Niculescu-Mizil, Ilie Verdeţ, membri şi membri su­pleanţi ai Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., secretari ai C.C. al P.C.R., vicepreşedinţi ai Consiliu­lui de Stat şi ai Consiliului de Miniştri. Au participat, de asemenea, ge­nerali în rezervă. In timpul mesei, preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, a rostit un toast, în care a subliniat că acti­vitatea armatei noastre se bucură de o înaltă apreciere din partea partidului şi statului, apreciere exprimată în cadrul adunării ac­tivului de bază al Forţelor Arma­te prin glasul cel mai autorizat­­ al secretarului general al C.C. al P.C.R., Nicolae Ceauşescu. Pre­şedintele Consiliului de Miniş­tri a relevat, în continuare, că armata română este astăzi mai solid şi mai conştient integra­tă ca oricînd în aspiraţiile poporu­lui nostru. O importanţă deose­bită pentru această unitate indes­tructibilă între popor şi armată o constituie faptul că fiecare os­taş al ţării este în acelaşi timp un soldat credincios al partidului. In toastul său, general-colonel Ion Ioniţă, ministrul Forţelor Ar­mate, a exprimat recunoştinţa fierbinte a soldaţilor, subofiţeri­lor, ofiţerilor şi generalilor ar­matei noastre pentru grija deosebită manifestată de con­ducerea partidului şi statu­lui faţă de Forţele Armate ale patriei noastre. Ministrul Forţe­lor Armate a dat glas angajamen­tului solemn al armatei de a munci cu pasiune şi perseverenţă pentru perfecţionarea continuă a măiestriei militare. Armata noas­tră, profund devotată cauzei par­tidului şi poporului, este oricînd gata să îndeplinească orice mi­siune încredinţată de partid şi guvern, să apere cuceririle revo­luţionare ale poporului, libertatea şi suveranitatea sa naţională. A luat cuvîntul, de asemenea, amiralul în rezervă Petre Bărbu­­neanu, cel mai vîrstnic dintre participanţii la întîlnirea cu acti­vul Forţelor Armate. întîlnirea s-a desfăşurat într-o atmosferă caldă, tovărăşească. (Agerpres) A­I DE ANCHETA ce sini pntine In aceste zile,­nici o lucrare şi nici o altă acţiune nu este mai importantă şi necesară ca între­ţinerea culturilor. Cu toate aces­tea, în raionul Reghin forţa uma­nă nu e mobilizată nici pe ju­mătate la executarea prăşitului. Mijloacele mecanice — sapele rotative şi cultivatoarele — sunt lăsate în cea mai mare parte la sediile brigăzilor, iar tractoriştii numai de întreţinerea culturilor nu se ocupă. In unele locuri, pentru a-şi justifica inactivita­tea, mecanizatorii invocă starea terenului, o placă deja învechită şi prea mult cîntată in această primăvară. Cu ocazia raidului anchetă întreprins în mai multe cooperative agricole ne-am con­vins că peste tot sînt condiţii de lucru, chiar dacă nu pe întrea­ga suprafaţă ocupată cu culturi. Dacă pînă la ora actuală sînt mari rămîneri în urmă la pră­­şitul şi răritul sfeclei de zahăr, iar la porumb şi cartofi lucra­rea a început cu totul izolat, a­­ceasta se datoreşte deficienţelor organizatorice şi lipsei de mo­bilizare a membrilor coopera­tori. Seninătate fără suport moral Tovarăşul preşedinte Matei Dumitru de la cooperativa agri­colă de moducţie din Beica nu era deloc îngrijorat de situaţia din unitatea ce o conduce. Seni­nătatea lui însă nu are nici un suport moral. Din cele 50 de hec­tare cultivate cu sfeclă, cel puţin jumătate (în special suprafeţele semănate mai timpuriu) sunt îmburuienate peste măsură pen­tru că nu s-a făcut a doua pra­­şilă şi răritul. Din 275 de hec­tare cu porumb şi 50 hectare cu cartofi nu s-a prăşit nimic. De ce? Greu de răspuns chiar şi pentru cei în cauză. Forţă de muncă există suficientă, dar în ziua de 30 mai nici măcar un cooperator nu era mobilizat la prăşit în perimetrul cooperati­vei. In grădinile ajutătoare însă erau prezente cel puţin jumăta­te din familiile celor trei sate cate cuprinde cooperativa agrico­lă. Ceilalţi nu erau la muncă nici la cooperativă şi nici în grădinile lor. Aceştia nu puteau fi mobi­lizaţi la prăşit? Ar fi putut nu­mai să fi avut cine să o facă. o altă cauză este aceea că nici pînă acum nu s-a terminat repartiza­rea culturilor prăşitoare pe fa­milii şi braţe de muncă, astfel că ţăranii cooperatori nu ştiu practic unde să meargă la lucru. In unitate există o mare rămîne- M. BÂLDEANU (Continuare în pag. a 3-a)

Next