Steaua Roşie, februarie 1968 (Anul 19, nr. 26-50)

1968-02-01 / nr. 26

PAGINA *2 SI BAUA ROȘIE Doi maeştri ai penelului: SAVA HENJ­A Şi ŞTEFAN LUCHIAN Prima zi a lui februarie din a­­cest an ne oferă prilejul de a me­dita asupra a două figuri însem­nate din istoria artelor noastre plastice, doi pictori pe care ii a­­sociem insă nu în primul rind ■ pentru că amindoi s-au născut la aceeaşi dată — la 1 februarie — sau pentru că se leagă de creaţie, prin succesiune unul de celălalt, ci pentru că ni unesc nişte idealuri artistice şi sociale comune, o tră­sătură fundamentală de caracter comună — tenacitatea, şi, trist, un destin asemănător. Aceşti pic­tori sunt SAVA HENŢIA şi ŞTE­FAN LUCHIAN. La această dată se împlinesc 120 şi respectiv 100 de ani de cînd aceşti maeştrii ai penelului au văzut lumina zilei, pentru a se stinge, după o activi­tate rodnică, luminată de o mis­tuitoare pasiune pentru frumos, cel dinţii in 1904, în faţa şevale­tului, într-un atac de cord, după ce cu mulţi ani înainte îşi pierdu­se auzul, iar cel de-al doilea în 1916, supravieţuind, am putea spu­ne, din 1901, într-o luptă acerbă cu ruina fizică şi materială. Bio­grafiile lor nu cuprind elemente senzaţionale; ele sunt mai degrabă sume de momente care prin dra­matismul lor au reuşit să poten­ţeze pînă la durere nişte sensibi­lităţi ce vor izbucni apoi în fer­mecătoare sinteze coloristice şi de arhitectură a formelor. Primul —­un ardelean în cău­tare de condiţii favorabile dezvol­tării talentului său, după studii de pictură în ţară şi străină­tate, stabilit la Bucureşti, face pictură intre orele de caligrafie şi desen pe care le preda la dife­rite şcoli publice şi pensioane particulare. Pictorul şi-a sfirşit zi­lele înainte de a-şi fi putut orga­niza vreo expoziţie personală, in­firm, intr-o atmosferă tristă de privaţiuni materiale, fără o apre­ciere şi preţuire care să-i fi dat măcar certitudinea că arta sa va deveni, in viitor, un bun al mase­lor largi. întreaga operă a lui Henţia es­te o dovadă a interesului pe care îl manifesta pentru om şi reali­tăţile sociale din timpul vieţii sale. Portretele din tinereţe ale părin­ţilor, portretele de familie, prin­tre care un loc de seamă il ocupă cel care o înfăţişează pe soţia sa, Irma Tanko, împreuna cu una din­tre fiice, Anisia, şi cu Alexandru, fiul pictorului, lucrare mult apre­ciată de către cei care au văzut-o, numeroasele portrete de copii sau de cerşetori, prin puterea lor ge­neralizatoare dovedesc o mare pu­tere de sinteză. In 1877 pictorul, surd aproape complet, însoţeşte armatele romăno-ruse in Războiul pentru independenţă. Din această perioadă datează multe scene de campanie printre care TAB­ARA BIVUAC, ÎNTÎLNIREA. Sava Henţia a avut şi alte ne­­norocuri: corespondenţa şi alte do­cumente legate de viaţa sa, pre­cum şi multe dintre lucrări s-au distrus sau au dispărut în timpul celor două războaie mondiale şi cercetătorii de azi ai operei lui în­­timpină destule greutăţi in opera de punere in valoare a creaţiei unui artist care a slujit cu credin­ţă şi pricepere arta românească şi a curăţat cărările pe care aveau să umble nu peste mult, pictori care au avut norocul unei alte îm­pliniri. Al doilea pictor dintre cei a­­mintiţi, ŞTEFAN LUCHIAN, pa­re a fi fost, cel puţin la începu­tul activităţii sale, mult mai a­­preciat decit Sava Henţia. Arta lui Luchian izvorăşte din cunoaş­terea principalelor tendinţe ale picturii europene din acele tim­puri. De pe această platformă, sprijinit şi de experienţa lui Gri­­gorescu a cărui influenţă se re­simte de altfel în creaţia sa de început, prin atacarea unor mo­tive comune (care cu boi, ciobani, chipuri de tinere ţărănoi), Luchian îşi propune chiar să lupte împo­triva formelor academice. Prezen­ţa sa în expoziţii este multiplă şi continuă, ca de altfel şi prezenţa în cadrul vieţii artistice contem­porane în general. Atelierul său era frecventat de artişti şi lite­raţi, personalitatea sa artistică remarcată de toţi cronicarii. Cu alte cuvinte Luchian începea să se impună contemporanilor ca promotor al unor idei înnoitoare şi al unei picturi noi, ca un crea­tor de şcoală. S-ar putea spune, poate, că tocmai ceea ce ar fi trebuit să-i aducă glorie — fap­tul că era, la ora aceea, unul din­tre puţinii pictori români care au ştiut să se emancipeze de modă şi de prejudecăţi — să-l fi lipsit de o apreciere pozitivă consecventă care să-i egaleze meritele. Dar nici nu trebuie să ne mire faptul că printre ,,specialişti“ erau des­tul de mulţi cei care nu-l aplau­dau, de vreme ce cam toate pă­rerile autorizate i-au caracterizat opera drept, o creaţie pătrunsă de spirit de revoltă, de independen­ţă. O spune de altfel el însuşi: „Nu m-am împăcat niciodată cu şcoala. Aşa am­ fost eu, un răz­vrătit. Am învăţat mai mult de la Grigorescu şi prin muzeele şi expoziţiile din străinătate“. Acest spirit îl anima şi în acţiunile sale publice şi îl va duce, în 1896, la organizarea Expoziţiei artiştilor independenţi. Nu peste mult a­­vea să înceapă drama pictorului Luchian, la numai 33 de ani, în plin avînt creator. Boala avea să-i macine trupul încet, pînă i-l va răpune. Nu însă şi sufletul. Cu rare excepţii, în special autopor­tretele, creaţia lui rămîne şi de aici înainte un imn închinat fru­museţii vieţii, speranţei în mai bine, omeniei, în tot ce are mai înalt acest cuvînt. Peisajele, pic­tate uneori cu eforturi supraome­neşti de a-şi birui boala, naturile sale moarte, sunt adevărate ex­plozii de lumină şi bucurie. Lu­crări ca După muncă spre casă. La împărţitul porumbului, Dijma în Moldova sînt strigăte de pro­test împotriva umilirii omului, împotriva stării de cruntă mize­rie în care se aflau ţăranii în preajma răscoalei din 1907. Dar ele constituie, în acelaşi timp, un avertisment, o ameninţare. Iar cînd, în căsuţa sa sărăcăcioasă din Filantropia, îi parvine vestea sîn­­geroasei reprimări a răscoalei, Luchian pictează tablouri ca Du­rerea, înfăţişînd imaginea unei mame care îşi plînge copilul mu­ribund, pînză înlăturată de la expoziţia organizată la Ateneu, 1907, sau Sfîrşit 1907, scene ale reprimării văzute sintetic, trage­dia unor convoaie de ţărani hăi­tuiţi pe cîmpia pustie, sub un cer tematec. Ochii neobişnuit de mari şi de expresivi ai pictorului continuă să ne privească nu numai din auto­portretul intitulat Un zugrav, ci ■şi din petalele, gingaşele petale, ale trandafirului alb, din nuanţa dramatic albăstruie a mănunchiu­lui de albăstrele sau din roşul stins şi catifelat al anemonelor. ION I. MILEŞAN Este sau nu este dispensar? Cu aproape trei ani în urmă, I.R.U.M., „Republica", Ilefor şi S.M.T. din Reghin au renovat o clădire veche în scopul organi­zării unui dispensar, care să de­servească colectivele de salariaţi ale celor patru unităţi. Acest lu­cru l-au făcut în urma unei în­ţelegeri cu secţia sănătate a Sfa­tului popular regional, care s-a angajat că va asigura dispensa­rul cu cadre medico-sanitare. Clădirea, aşadar, a fost pusă la punct cum se cuvine. Secţia să­nătate a înzestrat-o cu aparatu­ră pentru stomatologie, cu un a­­parat Roentgen etc. Şi, bineînţe­les, a repartizat în noul dispen­sar un medic şi cadre cu pregă­tire medie. Cu alte cuvinte, la început, totul a fost bine. Sala­riaţii din cele patru unităţi a­­mintite s-au obişnuit cu dispen­sarul lor. Cînd aveau nevoie de consultaţii, tratamente etc. totul se desfăşura în mod operativ, fără ca salariaţii să piardă ore şi zile aşteptînd la alte unităţi sanitare din oraş. Dar, vorba ceea, începutul a fost bun, însă pe urmă... Pe ul­­c­­­mă, la cîteva luni de la inaugu­rarea dispensarului (a fost fes­tivă), a plecat medicul. A mai rămas doar un cadru cu pregă­tire medie. Aparatura stomato­logică, radiologică etc. n-a fost folosită aproape deloc. Stă şi acum „învelită" într-o perdea de praf. Dispensarul este inactiv, fără eficienţa scontată. Ce fac salariaţii celor patru întreprinderi cînd au nevoie de consultaţii, tratamente etc.? Se adresează felcerului de la dis­pensar, care, uneori, prin „inter­venţii" telefonice îi trimite la o policlinică. Acolo, pe motivul că nu au „trimitere scrisă", sînt „rugaţi" să mai aştepte, să vină mîine sau, ca lucrurile să de­curgă în mod „legal", uneori li se propune să se adreseze mai întîi circumscripţiei sanitare de care aparţin. Adică s-o ia de la capăt, că altfel, chiar dacă au nevoie de certificat medical, nu-l primesc de la policlinica cutare sau cutare, pe motivul că n-au trimitere, nu aparţin de ele. Datorită deficienţelor amintite oamenii lipsesc din producţie, pierzîndu-şi timpul, umblînd de la o unitate sanitară la alta. La sfîrşitul lunilor apar cu absenţe nemotivate. Lipsa lor de la locu­rile de producţie se resimte. Salariaţii celor patru între­prinderi, pentru a fi scutiţi de drumuri inutile, de pierdere de timp, solicită următorul lucru: dacă dispensarul lor nu poate fi asigurat cu cadre medico-sani­tare, care să-i deservească ope­rativ şi la timp, atunci forurile competente (secţia sănătate a Sfatului popular regional, în pri­mul rînd) să găsească modalita­tea pentru a li se asigura asis­tenţa medicală la alte unităţi sanitare din oraşul Reghin. Acest lucru e absolut necesar. C. CROITORU CINEMA JOI, 1 FEBRUARIE TG.-MUREŞ — Arta: filmul Un nabab maghiar. Progresul: filmul Jocuri neschimbate. Stea­gul roşu: filmul Loana. Tineretu­lui: filmul Meandre. Muncito­resc: filmul Viaţă la castel. Fla­căra: filmul Leac contra dragos­tei. Gheorghieni — Mioriţa: fil­mul Faraonul. Luduş — Flacăra: filmul Recompensa. Miercurea Ciuc — Harghita: filmul O fată fericită. Odorhei — Muncitoresc: filmul Cine a vrut s-o ucidă pe Jessie? Reghin — Patria: filmul Sfidarea. Victoria: filmul Şapte băieţi şi o ştrengăriţă. Tîrnă­­veni — Melodia: filmul Surcouf, tigrul celor şapte mări. Toplița Muncitoresc, filmul Singur pe lume. TEATRU Teatrul de stat din Tg.-Mureş, secţia maghiară, prezintă azi, la ora 20, piesa „Iubirile lui Plato­nov" de A. P. Cehov. Universitatea populară La clubul Întreprinderii cine­matografice regionale (str. Sfa­tului nr. 1), azi, la ora 18, în ca­drul cursului „Magazin enciclo­pedic“, va fi ţintită expunerea intitulată „Divina comedia". Con­ferenţiar: Oláh Tibor, critic li­terar, te­l­eviziu­nie JOI, 1 FEBRUARIE 17,30 — Curs de limba germa­nă; 18,00 — Emisiune economi­că; 18,30 — Studioul pionierilor; 19,00 — Emisiune de limbă ro­mână; 19,30 — Telejurnalul de seară; 20,00 — Film serial: „Ivanhoe"; 20,26 — Reportaj ’68: Prometei contemporani; 20,50 — Teleglob: India; Mogadiscio; 21,15 — „Rita", operă comică în­­tr-un act (transmisiune de la So­fia); 22,00 — De la Giotto la Brâncuşi; 22,20 — Romanţe; 22,45 — Telejurnalul de noapte. R A O I O VINERI, 2 FEBRUARIE BUCUREŞTI (Spicuiri) Pro­gramul I: 5,50 — Jurnal agrar; 8,30 şi 9,05 — La microfon me­lodia preferată; 12,00 — Orches­tra de muzică populară „Barbu Lăutaru" a Filarmonicii de stat „George Enescu"; 12,20 _ Mu­zică uşoară; 12,55 — Melodii populare; 13,30 — Solişti şi or­chestre de muzică uşoară; 16,45 — Muzică populară; 18,05 Cronica economică; 18,30 _ Jur­nal agrar; 19,00 — Radiogazeta de seară; 19,30 — O melodie pe adresa dumneavoastră; 20,05 — Radiomagazin sportiv; 20,30 — Concurs distractiv; 21,00 — Me­ridiane, melodii; 22,35 — Muzică de dans. Programul II: 7,45 — Cîntece de viaţă nouă şi jocuri; 8,35 — „Trandafir de la Moldova", me­lodii populare; 10,30 — Teatru: „Maşina infernală" de Jean Coc­teau; 13,00 — Muzică din filme; 14,00 — Concert de prînz; 15,00 — Selecţiuni din operete româ­neşti; 16,00 şi 18,00 — Melodii populare; 20,00 — Seară de ope­ră: „Cei patru bădărani" de Wolf Ferrari. TG.-MUREŞ. 5,00—5,30 în lim­ba română. De pe cuprinsul re­giunii­ — Muzică uşoară româ­nească — Radioreportajul: Ca­denţe, ritmuri, împliniri. 5,30— 6,15 în limba maghiară: De pe cuprinsul regiunii — Muzică de promenadă — Din activitatea cercetătorilor ştiinţifici din re­giune. 13,00—13,30 în limba ma­ghiară: Sumarul presei locale — Melodiile ecranului — Semafor. 16,15—17,00 în limba maghiară: Ştiri — Poşta muzicală — Cro­nica industrială: Dezbaterea ci­frelor de pian la Minele Bălan. 17,00—18,00 în limba română: Agenda actualităţii — Cîntă co­rul Radioteleviziunii — Emisiu­nea pentru tineret — Muzică. il­ Conferinţe In sala de conferinţe de la eta­jul II a Casei de cultură a sin­dicatelor, azi, la ora 18, în cadrul ciclului,„Profiluri celebre", va fi ţinută expunerea „Florile în o­­pera pictorului Ştefan Luchian". Cărţi noi La Librăria „Universală" din Tîrgu-Mureş au sosit noi cărţi apărute în Editura didactică şi pedagogică printre care: Medi­cina internă de academician A. Moga şi I. Bruckner­; Psiholo­gia copilului de Ursula Şchiopu, Radiologia medicală, vol. I şi II de prof. dr. Gh. Schmitzer; Chi­mia metodelor, vol. I de Raluca Ripan și Ion Ceteanu. A . Maestrul Internaţional­­ Bela Soos, în vizită la redacţie Cunoştinţă mai veche, cel mai bun şahist tîrgumureşean, component al echipei naţio­nale şi olimpice, maestrul in­ternaţional Bela Soos ne-a făcut în aceste zile o vizită la redacţie. Plin de spirit şi via­ţă, renumitul şahist ne împăr­tăşeşte cu mare bucurie im­presii de la ultimul concurs internaţional de la Moscova. — Vă ştiam în Iugoslavia. Cum aţi ajuns şi la Moscova? — Turneul internaţional de la Moscova îl consider cel mai valoros din cariera mea şa­­histă. Locul I—IV obţinut la acest concurs este, totodată, unul dintre cele mai bune re­zultate obţinute vreodată de un şahist român. — Care a fost componenţa participanţilor? — In lumea şahistă se cu­noaşte marea şcoală a şahului sovietic. La orice concurs pe glob unde participau 6—7 şa­hişti sovietici, este aproape imposibil să te poţi apropia de şefia clasamentului. Con­cursul internaţional de la Moscova a reunit, pe lingă doi mari maeştri sovietici: Sima­­ghin şi Azaiţev, şi 7 maeştri internaţionali. Au mai parti­cipat şahişti de renume din Iugoslavia, Ungaria, Polonia şi Franţa. Succesul de la Moscova, pot spune, are la origine şi mult... hazard. Fiind obosit după concursul din Iugoslavia, la Moscova fiind foarte frig, am stat tot timpul cuminte în ho­tel şi m-am pregătit cu asi­duitate pentru fiecare partidă. Adăugind ambiţia şi dorinţa de afirmare a şcolii româ­neşti de şah, aveţi explicaţia locului pe care l-am ocupat. — Ce preocupări aveţi? — Turneul internaţional din martie de la Bucureşti mă obligă la o prezenţă activă. Este avanpremiera Olimpiadei din septembrie de la Lugano — Elveţia. Doresc nespus de mult să fiu selecţionat. ATANASIE POPA Vinătoare de tigri Comentînd într-o revistă o partidă a sa mai veche cu Ó­­lafsson, marele maestru Bron­­stein se îndepărtează la un mo­ment dat de la analiza propriu zisă pentru a discuta problema mereu actuală a combinaţiilor cu sacrificii şi a recomanda o metodă infailibilă pentru a sta­bili cînd şi cum trebuie efectua­te astfel de combinaţii. Sistemul lui Bronstein este inspirat de o PROBLEMA ALB: Rh3, Tg4, Ne5, Cd8, g2 (5 piese); NEGRU: Rh5, Del, Tel, Cf5, g6 şi h7 (6 piese). Albul mută şi dă mat în 3 mutări, povestire africană despre vînă­­toarea de tigri... „De curînd am citit o povesti­re a unui vînător african, scrie Bronstein, în care printre alte întîmplări interesante se descrie o metodă de vînare a tigrilor care mi-a plăcut în mod deose­bit. Este foarte simplu — expli-' că şeful de trib. Iei o suliţă, te ghemuieşti şi aştepţi. Cînd ti­grul sare trebuie să-i înfigi vâr­ful de fier al suliţei drept în ini­mă. După aceasta trebuie să ră­suceşti de două ori suliţa în dreapta şi în stingă şi tigrul e gata. Asta-i tot. Foarte simplu! Răsuceşti de două ori, dar nu trebuie să uiţi să te ghemuieşti în momentul cînd tigrul sare...". „Trebuie să acţionaţi după re­ţeta vînătorului african — conti­nuă Bronstein. Mai întîi te ghe­muieşti şi aştepţi pînă cînd a­­tenţia adversarului slăbeşte. Du­pă aceea îl ataci cu îndrăzneală şi nu oriunde, ci neapărat în a­­cel punct al poziţiei care poate fi considerat „inima fortificaţii­lor de apărare". Dacă ai ochit bine, atunci nimic nu-l poate salva pe regele adversarului, nici chiar acceptarea sacrificiilor. Pu­teţi sacrifica cu îndrăzneală, ad­versarul tot n-o să ia nimic...". După cum vedeţi, metoda e foarte simplă... IZSÁK IOSIF SlSyBBXBSEC I@TI1­SIMLY In ziua de 30 ianuarie 1968, la vîrsta de 76 de ani, a încetat din viaţă tovarăşul Tóth Gergely, vechi militant al mişcării munci­toreşti din oraşul Tg.-Mureş, membru al Partidului Comunist Român din anul 1921. In anii ilegalităţii a participat la acţiunile organizate de partid, îndeplinindu-şi întotdeauna cu cinste sarcinile ce i-au fost în­credinţate. După eliberarea ţării, pînă în ultimele zile ale vieţii sale, s-a încadrat activ în lupta pentru făurirea societăţii noi, so­cialiste. UN GRUP DE TOVARĂŞI înhumarea va avea loc în ziua­­ de 1 februarie, la ora 16, în cimi-­­ tirul reformat din Tg.-Mureș. VREMEA Timpul probabil pentru urmă­toarele două zile: Vremea se menţine umedă şi relativ căldu­roasă, cu cerul schimbător, mai mult noros; izolat vor cădea pre­cipitaţii slabe mai ales sub for­mă de ninsoare. Temperaturile minime vor fi cuprinse între minus 4 şi minus 8 grade, iar maximele între minus 2 și plus 5 grade. Vînt slab din sud-vest. Dimineața ceață locală. Pronoexpres La tragerea PRONOEXPRES din seara zilei de 31 ianuarie a.c. au fost extrase numerele: Extragerea I: 40, 46, 24, 18, 29, 47 Rezervă: 23, 44 Fond de premii: 498.339 lei. Extragerea a II-a: 1, 40, 20, 5, 12, 39 Rezervă: 49, 8 Fond de premii: 362.255 lei. întreprinderea 10 INSTALAŢII-MONTAJE Braşov, Şantierul 1015 Mediaş a­ strigarea­ză, imediat, pentru şantierele din Tg.-Mureş, Tîrnăveni, Odorhei MUNCITORI CALIFICAŢI, CATEGORIA DE SALARIZARE IV—VII, ÎN MESERIILE: — INSTALATORI SANITARIŞTI — INSTALATORI ÎNCĂLZIRE CENTRALĂ — TINICHIGII VENTILAŢIE — ELECTRICIENI INSTALAŢII Se asigură: — cazare gratuită; — masa la cantină, contra cost; _ pentru şefii de echipă cazare gratuită împreună cu familia. Doritorii se pot adresa zilnic între orele 7—15 la se­diul şantierului din: Mediaş — strada Gheţii nr. 5, telefon 666 Tg.-Mureș , strada Budiului nr. 70, telefon 51-88, în incinta întreprinderii „Metalotehnica". Uzinele E­tier VlăSiila Nouă STR. UZINEI NR. 79, TELEFON 4 OFERĂ SPRE VÎNZARE, FARA REPARTIŢIE acid percloricum pur PENTRU ANALIZE ŞI DIFERITE PLĂCUŢE VIDEA. Informaţii suplimentare se pot obţine la adresa de mai sus. C­ARTEA nfatl* C'OffitO’IAsf C&i- fWÖ-í- •f VIZITAŢI LIBRĂRIILE ŞI RAIOANELE CU CĂRŢI ALE MAGAZINELOR COOPERATIVELOR DE CONSUM DIN SATELE NOASTRE UNDE GĂSIŢI CARTEA PREFERATA ÎN L­UNA CĂRŢII LA SATE (1—29 februarie 1968) m­iepil MO str. Războieni nr. 1, raionul Aiud, regiunea Cluj, telefon nr. 108-109, face cunoscut următoarele: Incepînd de la 1 ianuarie 1968 a intrat în vigoare noul STAS privind tipurile de silicat de sodiu — soluție, care are următoarele caracteristici: — Tip S.A. (fost tipul B, în vechiul STAS) cu densitatea de 1,67—1,71 și modulul 1,8—2,2. — Tip S.B. (fost tipul C. în vechiul STAS) cu densitatea de 1,50—1,56 și modulul 2,3—2,5. — Tip S.C. (fost tipul B. în vechiul STAS) cu densitatea 1,47—1,50 și medi­ul 2,6—2,8. — Tip S.D. (fost tipul C. în vechiul STAS) cu densi­tatea 1,39—1,43 şi modu­lul 2,9—3,2. — Tip S.E. (fost tipul A. în vechiul STAS) cu densi­tatea 1,36—1,38 şi mo­dulul 3,1—3,5. Rugăm beneficiarii ca la încheierea contractelor să ţină seama de noile denu­miri ale produsului, în con­formitate cu noul STAS.

Next