Steaua Roşie, februarie 1970 (Anul 21, nr. 25-48)

1970-02-01 / nr. 25

s IV I­ Is II Is IS s Is Is Is Is Is Is Is II s r * MOV / * A s­ us „MAESTRUL ___fiorului de Cînd în numărul din 15 mai 1960 al revistei „Luceafărul", în confesiunea publicată sub titul „Cu Tudor Arghezi despre tine­reţe", Baruţu T. Arghezi i-a a­­dresat părintelui său o întrebare despre „felul" cum apar la noi cărţile", maestrul a răspuns ast­fel: „Mă pregătesc de cîteva zi­le, dar nesănătatea nu mă lasă in pace, să încep o tabletă care s-ar numi cam aşa: „Cărţi fru­moase". Apar cărţi multe, de toate formatele, culorile şi di­mensiunile. Nu ţi se pare că sunt mai frumoase cărţile fără „literatură"? Am pe masa mea cîteva: „Anatomia artistică" a doctorului Ghiţescu, „Histria" a profesorului Condurachi, „Instru­mentele muzicale cu coarde şi arcuş" a lui Valeriu P. Vaida şi albumul „Voroneţ". Editurile pot să se mîndreascâ pe drept cu multe cărţi frumoase şi pe din­afară şi pe dinăuntru". Şi iată-ne acum faţă în faţă, in modesta sa locuinţă-muzeu, cu acel Vaida P. Valeriu, căruia, făcînd abstracţie de cele citate, Tudor Arghezi i-a mai dedicat, în Bucureşti, la 4 iulie 1963, ur­mătoarele cuvinte de aur în­scrise cu mina lui măiestrită, pe prima filă a volumului său „Po­eme noi": „Maestrului fiorului de vioară transcedental, Valeriu Vaida, cu sentimente îngereşti“... A răspunde la întrebarea — cine este în definitiv acest Va­leriu Vaida, e aproape imposi­bil ... şi, în acelaşi timp, para­ vioară, doxal, e cit se poate de simplu: e un om, dar ce mai am ! Prea puţini ştiu despre debu­tul său literar. Căci la virsta de numai 19 ani, editura „Vremea" i-a publicat un volum de ver­suri, sub titlul „Poeme". Erau versuri, erau poeme ale tinere­ţii, ale dragostei, rezonanţe ale coardelor delicate ale unei inimi fragede. Mai apoi, el s-a îndră­gostit de muzică. In cunoscutul său volum „Instrumentele muzi­cale cu coarde şi arcuş", apărut în 1958 şi la care s-a referit şi Arghezi, el demonstrează cu vă­dită pasiune, dar şi cu argu­mente de valoare incontestabilă, că viorile cremoneze au fost construite din molid de rezonan­ţă românesc. Tot în această car­te, el ne relatează faptul impre­sionant că pe o porţiune a Văii Gurghiului, numită „Valea Ta­­lienească", se păstrează şi azi comenzile de lucru italieneşti, ca: „Marina!", „Volta!" sau „Varda!" şi pentru prima oară în literatura de specialitate pre­zintă construcţia geometrică a chitarei şi mandolinei. A treia sa lucrare, publicată în 1967, este de fapt un omagiu magistral închinat celui ce a fost Dimitrie Ştirbulescu, un ve­ritabil „Stradivarius al Româ­niei", cum l-a supranumit auto­rul pe faimosul lutier, prieten al lui Enescu, Buică „lăutarul" şi Huberman. Şi iată­ că, după toate aces­tea, comunicîndu-i lui Valeriu P. Vaida nedumerirea noastră, în­­trucît, după cum am remarcat, nu-i place să se vorbească des­pre pasiunea sa muzeistică, de colecţionar... şi totuşi, am vă­zut şi am fotografiat în lăcaşul său atîtea şi atitea colecţii de... cărţi" rare, '' Ceramică ve­che, icoane de mare valoare, etc., etc. — Puteţi observa — ne lămu­reşte interlocutorul — că lucră­rile pe care le-am scris, n-au nimic comun cu pasiunile mele muzeistice. Dar e bine să ştiţi, totuşi, că fiecare dintre noi are şi preocupări intime. Fiecare a­­vem o lume a noastră, interioa­ră, care ne e dragă, deosebit de dragă... şi in ultimă instan­ţă, să ni se permită să iubim tradiţia; tot ce a creat poporul nostru, arta sa... care consti­tuie atitea şi atîtea izvoare de inspiraţie ... şi despre care, în­­ţelegeţi-mă, nu vreau să vorbesc prea mult. ŞTEFAN IZSÁK !! ! ! ! ! „CAMERA SOLARĂ" PENTRU CINEAŞTII AMATORI La Paris, Andre Ligonne, spe­cialistă în articole de fotogra­fiat a inventat un aparat, pri­ma „cameră solară" pentru ci­neaştii amatori. Inventatorul îşi recomandă in acest mod apa­ratul: „am descoperit mişcarea perpetuă". Intr-adevăr, poţi uti­liza kilometri de film fără tea­ma ca motorul să se oprească din lipsa de curent. Pentru că, sursa de alimentare este soare­le. De fiecare parte a cutiei a­­paratului propriu-zis, un grup de 12 celule captează lumina solară transformînd direct ener­gia calorică în electricitate. Un mic acumulator serveşte de „cămară" pentru surplusul de electricitate. Pe o vreme însori­tă, cinci minute îi sunt deajuns aparatului pentru a acumula o STIINTA energie necesară turnării unui film de metraj obişnuit. CEL MAI PUTERNIC MICROSCOP ELECTRONIC Cel mai puternic microscop electronic din lume se află în­­tr-un laborator de optică al u­­nui institut de cercetări din Toulouse. El cântăreşte 22 tone, are o înălţime de 10 metri şi lucrează sub o tensiune de 150.000 volţi. Cu ajutorul aces­tui microscop s-au fotografiat pentru prima oară, bacterii în viaţă. NERVI DE OŢEL Doctoriţa Ludmila Beleakova din Moscova a experimentat în­locuirea nervilor umani parali­zaţi cu fire de grosimea păru­lui, confecţionate din aur, pla­tină şi tantal. Din 30 de expe­rimente, 27 au reuşit perfect. FUSUL ORAR ŞI .. . CAPACITA­TEA DE MUNCA Paisprezece medici englezi — şapte bărbaţi şi şapte femei — se pregătesc pentru o experien­ţă inedită: studierea efectelor decalajului fusului orar asupra stării generale a sănătăţii. Ex­perienţa prevede efectuarea de zboruri pe distanţa Londra — San Francisco, după care, „co­baii" vor fi supuşi unor probe privind ritmul respiraţiei, al bă­tăilor inimii, regularitatea som­nului, precum şi unor teste vi­­zînd păstrarea capacităţilor in­telectuale (funcţionarea memo­riei, aptitudinea de a judeca o situaţie şi d­e a lua o decizie etc.). — Aţi putea să-mi spuneţi cumva, unde locuiesc? » IN \\ \ S | ASTRONOMIE Un „pitic roşu“ explodează K\\ IN I S\\ N I\ \\ IS I\ In familia corpurilor cereşti „piti­cii roşii" sînt destul de răspîndiţi. Este vorba de fapt despre sori care se apropie de sfîrşitul existenţei lor, despre aştri care au ajuns in stadiul cînd se consumă, după ce s-au răcit, trecind de la culoarea albă la cea roşie. Aceşti aştri pose­dă încă hidrogen, pe care îl trans­formă în heliu în cursul unor reac­ţii de fuziune care se produce chiar în sinul lor. Cea mai mare parte a „piticilor roşii" se consumă în în­tregime şi, pînâ la urmă se con­tractă, spre a se transforma de da­ta aceasta în „pitici albi", reci. De altfel e posibilă și contracta­rea lor pînâ în momentul cind vor deveni stele de neutroni, corpuri cerești a căror materie este atît de comprimată încît electronii și proto­nii atomilor fuzionează spre a for­ma neutroni. Rină în momentul de faţă nu s-a reuşit să se identifice cu certitudine absolută stele de neutroni, dar numeroşi astronomi cred că „puişorii", radiosursele cu emisii cu pulsaţii, observate pentru prima oară in 1967, sunt stele de neutroni. „Piticii roşii" pot exploda de asemenea, pentru a forma ceea ce se numeşte în astronomie „no­vae". Astronomii de la „Jodreil Bank“ au avut recent ocazia de a asista la un eveniment unic în istoria as­tronomiei. Ei au observat o inten­sificare bruscă a luminozităţii şi e­­misii violente de unde radio, pro­venind de la un „pitic roşu", denu­mit „CANIS MINORIS YS”. Timp de aproximativ trei ore și jumătate, steaua avea o strălucire și emisiuni de energie-radio de douăspre­zece ori mai puternice ca de obi­cei. Acest fenomen a fost înregis­trat mai întîi la observatorul ra­dio-astronomic din Crimeea (U.R.S.S.). Mai tirziu, cind steaua trecu pe cerul Marii Britanii, echipa de la „Jodrell Bank" captă şi ea semnalele amintite mai sus. In a­­celaşi timp, observatorul din AR­MAGH (Irlanda de Nord) înregis­tra cu ajutorul unui telescop optic, o vie erupţie de lumină, provenind de la aceeaşi stea. La rindul său, observatorul CERRO TOLOLO, din Chile, a urmărit erupţia pînâ in momentul cînd intensitatea aceste­ia a slăbit. Fenomenul a fost urmă­rit timp de trei ore şi jumătate. A­­ceastă experienţă a constituit un exemplu remarcabil al însemnătăţii şi valorii legăturilor strinse de cola­borare internaţională în domeniul astronomiei. In urma coordonării observaţiilor lor, astronomii din ţă­rile amintite au publicat concluziile cercetărilor lor in revista britanică de specialitate „NATURE".. „Science et Vie“ (Nr. 628 ianuarie 1970) I I I I I I I I I I I I I I i 1 1 I ■ ! 1 ! Iif Despre Gurghiu — pitorească localitate situată pe valea riului cu acelaşi nume — s-a vorbit şi s-a scris mult. Este o veche aşe­zare, care a fost martora zbuciu­matelor evenimente din istoria Transilvaniei Acest lucru e de­monstrat de ruinele unei vechi cetăţi de pe ridicătura din mar­ginea satului. Dar cind şi cum a fost construită această cetate nu se prea ştie. După unii, Cetatea Gurghiului, construită pe ruinele unei cetăţi romane, ar fi fost ri­dicată prin secolul XII. Un preot din partea locului, în însemnările lui, arăta că „Cetatea Gurghiului“ cu domeniile din jur, au fost do­nate în anul 1453 de Ladislav al V-lea, regele Ungariei, lui Ioan de Hunedoara. Se mai spune că in 1541 cetatea a fost asediată de un oarecare Mailat, localnicii a­­părînd-o cu mult curaj. Totuşi, pină la urmă, acesta o cucereşte şi o predă austriecilor In timpu­rile vechi. Cetatea Gurghiului, ca şi altele din Transilvania, a avut un rol strategic deosebit de im­portant. Unele documente con­semnează că, după cucerirea Transilvaniei, soldaţii lui Mihai Viteazul ar fi pus stăpînire şi pe Cetatea Gurghiului. In decursul secolelor, cetatea a avut mulţi stăpini. Ea a fost stăpinită de Já­nos Zsigmond, de Bethlen Gábor, de Rákóczi şi de alţii. In ea a fost deţinut ca prizonier principele Barcsai Arcaţiu de către Kemény János, încătuşat, de aici a fost escortat către Cetatea Pietroasa (Kővár). Pe drum, însă, prizo­nierul a fost măcelărit de către soldaţii ce-l escortau şi inf­­or­­mintat la loc de cinste de către locuitorii comunei Cozma. Şi, în sfîrşit, cu prilejul ultimei răscoale anti-austriece, după 7 luni de asediu, generalul austriac Rabutin cucereşte cetatea şi o dă­­rîmă. Aceasta s-a întimplat în a­nul 1708. Desigur, versiuni despre cetate sint multe. Cele privitoare la edi­ficarea ei insă nu sint sigure. Ceea ce se ştie este că Cetatea Gurghiului a fost zidită pe teme­liile unei cetăţi romane. Cum a arătat ea înainte de dărîmare nu s a prea ştiut pînâ acum N-au ştiut nici localnicii. Dar iată că un document vechi vine să ne în­făţişeze Cetatea Gurghiului, aşa cum arăta ea. Este vorba de un tratat de geografie în limba ger­mană, editat de profesorul Lukas Josiph Marienburg la Sibiu, in a­­nul 1813. Pe prima filă a acestui tratat ne este înfăţişată Cetatea Gurghiului, aşa cum arăta înainte de anul 1708. Priviţi-o ! Este opera arhitectu­lui italian Morando Visconti. A­­cesta, încredinţat de principele Transilvaniei cu fortificarea cetă­ţilor existente, în anul 1699 a po­posit şi la Gurghiu. Şi datorită lui, azi avem posibilitatea să ve­dem imaginea fostei cetăţi de a­­cum mai bine de două secole. Stampa lui Morando Visconti, în­­făţişind Cetatea Gurghiului la 1699, a fost reprodusă în tratatul de geografie editat în 1813, iar acum din acesta noi o reprodu­cem în pagina ziarului. P. POPŞOR I EPIGRAME Epitaf unuia care vindea cu lipsă la cîntar. In viaţă, ca să-şi facă lui comoară, |­ Da marfa, la cîntar, cit mai uşoară.­­ Şi-acuma, iată ce-şi doreşte el: Să-i fie lui ţărina, tot la fel... Epitaf unui somnoros. In viaţă îi plăcea nespus să doarmă dus. Acum a adormit cu rost şi ... dus a fost! Unuia a cărui soţie e mult mai înaltă de statură decit el. A luat-o şi a rezolvat dilema Atunci cînd şi-a dat seama c-o iubeşte. .. Acuma, ea constituie problema Care mereu, mereu... îl depăşeşte. Unui antrenor de patinaj. ,,E cumsecade antrenorul !“ — Il lăudaţi toţi in cascade — Subscriu şi eu, căci profesorul M-a învăţat doar CUM SE CADE... GR ŢEPEŞ ­t? 8 S (pi !) 9 — Și cind te gindești că ne irosim timpul stînd la coadă ! (Desene de GH. OLARIU) Este din ce in ce mai mare numă­rul acelor colecţionari care abor­dează o tematică atit de atractivă cum sunt sporturile. Prin varietatea emisiilor, temele sportive predomină în general la expoziţiile filatelice. In cele ce urmează vom face doar o scurtă privire de ansamblu asupra emisiilor filatelice româneşti, spre a ne forma cit de cit o idee despre ceea ce ar putea cuprinde o colecţie pe teme sportive. 1. Campionatele mondiale de lupte greco-romane. Este o emisie ocazio­nată de cea de-a XVI-a ediţie a a­­cestor campionate, pe care le-a găz­duit România în 1967. Poşta Română a pus cu acel prilej in circulaţie o emisie cuprinzind 5 timbre poştale (7. 2.676—2.680), reprezentind diver­se procedee tehnice ale acestei dis­cipline şi contînd printre cele mai reuşite ale anului respectiv. 2. Jocurile Olimpice de Iarnă — Grenoble, 1968. Cu prilejul acestui eveniment, Ro­mânia a lansat o serie compusă din 7 timbre (Z. 2.681—2.687) şi dintr-o foaie (Z. 2.688). Ilustraţiile reprezin­tă instantanee de la diferite discipli­ne sportive şi poartă emblema celei de-a X-a ediţii a Olimpiadei albe. ­ CUVINTE ÎNCRUCIŞATE PURPURA! ORIZONTAL. 1. In capul femeilor! — O capitală.. şi un pic­tor la ananghie! 2. E galben, maleabil, tocmai bun pentru sfeşnic! — Dacă nu curge, pică! 3. Cu a­­proximaţie... era un club de fotbal — Un post fără pîinea cea de toate zilele! 4. Treaba indicatorului. — Un lac cu necaz ! 5. Lumina chipul lui Tutan­­kamon! — Din an in paşte! — Tu de colo! 6. Dis­pozitiv de calculat cu bile mobile! — Rspaume-po­­sitiv. — Şef de familie! 7. Specie de griu. — Zece ori zece metri. — O parte a eternităţii. 8. Argus modern! 9. A-l face sănătos! — Se găseşte la do­miciliu. 10. Taie şi spînzură! — Trec­ peste. 11. însuşit. — Un acord în unison! VERTICAL. 1. Poartă greutăţile vieţii. — Zice mac-mac! 2. Limba lui Avicenna. 3. Parte componentă a unei picturi (?!) — Un mamifer care... nu se oxidează! 4. E aluminiu pur. — Dacă se repetă, devine o moară stricată! — Rădăcină comestibilă. 5. Bun la supă şi la mîncare. — E grosolană, ce mai încoa­­ce­ încolo! 6. A mea... cu lipsuri. — E cineva în materie! — A tras în bară exact la mijloc! 7. Nu prea e dulce! — Ii dă de băut. 8. Posed. — Emoţie la pătrat. 9. E Chiriţoaia în persoană! — E curăţat de bani... şi de frizer. 10. Are protecţie... — Maia in plantaţie! 11. Eroina lui Zola. — Şi-n sfîrşit o capitală europeană... care e în Asia! C. L. r. 2.3 r.t N Pt£ JL. Pt STEAUA ROȘIE PAGINA 3 - UN SUBIECT ATRACTIV întreaga emisie este imprimată pe foi de cite 10 timbre, cele din ulti­mul rînd fiind însoţite de cite o vig­­netă, purtând inelele olimpice şi in­scripţia „J. O. Grenoble“. Emisia a fost completată cu 3 pli­curi speciale „Prima zi“. 3. Ediţia a XIX-a a Jocurilor O­­limpice de vară — Mexic 1968. Dintre emisiile cu caracter sportiv ale anului 1968, cea consacrată jocu­rilor olimpice de la Ciudad de Me­xico este, neîndoielnic, cea mai reu­șită. Ea e formată din 8 valori, ale căror desene reproduc probele im­portante ale J. O. și dintr-o foaie reprezentind doi alergători, în plin elan. Un motiv decorativ inspirat din vechea artă a aztecilor, avind ca temă calendarul şi soarele, pe care se deta­şează siluetele uşor stilizate ale sportivilor, conferă un aspect inedit întregii emisii. 4. Sport 1969. Continuînd tradiţia anilor prece­denţi, Poşta Română a emis în 1969 o nouă serie cu tematică sportivă, formată din 8 valori, evocînd rezul­tatele remarcabile obţinute de Ro­mânia în cursul ultimilor 25 de ani în diferite discipline sportive, cu prilejul confruntărilor internaţio­nale. Ca de obicei, trei plicuri „Pri­ma zi“, imprimate în mai multe cu­lori, completează emisia. 5. Campionatele europene de box. In 1969 Capitala României a găz­duit Campionatele europene de box, competiţie sportivă la care au parti­cipat boxeri amatori din peste 20 de ţări ale lumii. Pe plan filatelic, competiţia a fost marcată prin punerea în circulaţie a unei emisii formate din patru va­lori, reprezentind tot atîtea faze a­le unui meci de box. Este demn de reţinut că emisiile sportive sunt prezente în filatelia românească din anul 1937, an în ca­re s-a celebrat cea de-a 25-a aniver­sare a întemeierii Federaţiei asocia­­­iilor sportive româneşti. Această aniversare a prilejuit lan­sarea unei serii filatelice de 8 valori, ilustrind diferite competiţii, şi de a­­semenea scena semnării în 1912, a actului constitutiv al Federaţiei ro­mâne de sport. De atunci, România a emis peste 300 de mărci poștale cu subiect sportiv, echivalind cu 11 la sută din numărul total al timbrelor emi­se (2.747). ★ i­s 1­1 I

Next