Steaua Roşie, februarie 1970 (Anul 21, nr. 25-48)
1970-02-01 / nr. 25
s IV I Is II Is IS s Is Is Is Is Is Is Is II s r * MOV / * A s us „MAESTRUL ___fiorului de Cînd în numărul din 15 mai 1960 al revistei „Luceafărul", în confesiunea publicată sub titul „Cu Tudor Arghezi despre tinereţe", Baruţu T. Arghezi i-a adresat părintelui său o întrebare despre „felul" cum apar la noi cărţile", maestrul a răspuns astfel: „Mă pregătesc de cîteva zile, dar nesănătatea nu mă lasă in pace, să încep o tabletă care s-ar numi cam aşa: „Cărţi frumoase". Apar cărţi multe, de toate formatele, culorile şi dimensiunile. Nu ţi se pare că sunt mai frumoase cărţile fără „literatură"? Am pe masa mea cîteva: „Anatomia artistică" a doctorului Ghiţescu, „Histria" a profesorului Condurachi, „Instrumentele muzicale cu coarde şi arcuş" a lui Valeriu P. Vaida şi albumul „Voroneţ". Editurile pot să se mîndreascâ pe drept cu multe cărţi frumoase şi pe dinafară şi pe dinăuntru". Şi iată-ne acum faţă în faţă, in modesta sa locuinţă-muzeu, cu acel Vaida P. Valeriu, căruia, făcînd abstracţie de cele citate, Tudor Arghezi i-a mai dedicat, în Bucureşti, la 4 iulie 1963, următoarele cuvinte de aur înscrise cu mina lui măiestrită, pe prima filă a volumului său „Poeme noi": „Maestrului fiorului de vioară transcedental, Valeriu Vaida, cu sentimente îngereşti“... A răspunde la întrebarea — cine este în definitiv acest Valeriu Vaida, e aproape imposibil ... şi, în acelaşi timp, para vioară, doxal, e cit se poate de simplu: e un om, dar ce mai am ! Prea puţini ştiu despre debutul său literar. Căci la virsta de numai 19 ani, editura „Vremea" i-a publicat un volum de versuri, sub titlul „Poeme". Erau versuri, erau poeme ale tinereţii, ale dragostei, rezonanţe ale coardelor delicate ale unei inimi fragede. Mai apoi, el s-a îndrăgostit de muzică. In cunoscutul său volum „Instrumentele muzicale cu coarde şi arcuş", apărut în 1958 şi la care s-a referit şi Arghezi, el demonstrează cu vădită pasiune, dar şi cu argumente de valoare incontestabilă, că viorile cremoneze au fost construite din molid de rezonanţă românesc. Tot în această carte, el ne relatează faptul impresionant că pe o porţiune a Văii Gurghiului, numită „Valea Talienească", se păstrează şi azi comenzile de lucru italieneşti, ca: „Marina!", „Volta!" sau „Varda!" şi pentru prima oară în literatura de specialitate prezintă construcţia geometrică a chitarei şi mandolinei. A treia sa lucrare, publicată în 1967, este de fapt un omagiu magistral închinat celui ce a fost Dimitrie Ştirbulescu, un veritabil „Stradivarius al României", cum l-a supranumit autorul pe faimosul lutier, prieten al lui Enescu, Buică „lăutarul" şi Huberman. Şi iată că, după toate acestea, comunicîndu-i lui Valeriu P. Vaida nedumerirea noastră, întrucît, după cum am remarcat, nu-i place să se vorbească despre pasiunea sa muzeistică, de colecţionar... şi totuşi, am văzut şi am fotografiat în lăcaşul său atîtea şi atitea colecţii de... cărţi" rare, '' Ceramică veche, icoane de mare valoare, etc., etc. — Puteţi observa — ne lămureşte interlocutorul — că lucrările pe care le-am scris, n-au nimic comun cu pasiunile mele muzeistice. Dar e bine să ştiţi, totuşi, că fiecare dintre noi are şi preocupări intime. Fiecare avem o lume a noastră, interioară, care ne e dragă, deosebit de dragă... şi in ultimă instanţă, să ni se permită să iubim tradiţia; tot ce a creat poporul nostru, arta sa... care constituie atitea şi atîtea izvoare de inspiraţie ... şi despre care, înţelegeţi-mă, nu vreau să vorbesc prea mult. ŞTEFAN IZSÁK !! ! ! ! ! „CAMERA SOLARĂ" PENTRU CINEAŞTII AMATORI La Paris, Andre Ligonne, specialistă în articole de fotografiat a inventat un aparat, prima „cameră solară" pentru cineaştii amatori. Inventatorul îşi recomandă in acest mod aparatul: „am descoperit mişcarea perpetuă". Intr-adevăr, poţi utiliza kilometri de film fără teama ca motorul să se oprească din lipsa de curent. Pentru că, sursa de alimentare este soarele. De fiecare parte a cutiei aparatului propriu-zis, un grup de 12 celule captează lumina solară transformînd direct energia calorică în electricitate. Un mic acumulator serveşte de „cămară" pentru surplusul de electricitate. Pe o vreme însorită, cinci minute îi sunt deajuns aparatului pentru a acumula o STIINTA energie necesară turnării unui film de metraj obişnuit. CEL MAI PUTERNIC MICROSCOP ELECTRONIC Cel mai puternic microscop electronic din lume se află într-un laborator de optică al unui institut de cercetări din Toulouse. El cântăreşte 22 tone, are o înălţime de 10 metri şi lucrează sub o tensiune de 150.000 volţi. Cu ajutorul acestui microscop s-au fotografiat pentru prima oară, bacterii în viaţă. NERVI DE OŢEL Doctoriţa Ludmila Beleakova din Moscova a experimentat înlocuirea nervilor umani paralizaţi cu fire de grosimea părului, confecţionate din aur, platină şi tantal. Din 30 de experimente, 27 au reuşit perfect. FUSUL ORAR ŞI .. . CAPACITATEA DE MUNCA Paisprezece medici englezi — şapte bărbaţi şi şapte femei — se pregătesc pentru o experienţă inedită: studierea efectelor decalajului fusului orar asupra stării generale a sănătăţii. Experienţa prevede efectuarea de zboruri pe distanţa Londra — San Francisco, după care, „cobaii" vor fi supuşi unor probe privind ritmul respiraţiei, al bătăilor inimii, regularitatea somnului, precum şi unor teste vizînd păstrarea capacităţilor intelectuale (funcţionarea memoriei, aptitudinea de a judeca o situaţie şi de a lua o decizie etc.). — Aţi putea să-mi spuneţi cumva, unde locuiesc? » IN \\ \ S | ASTRONOMIE Un „pitic roşu“ explodează K\\ IN I S\\ N I\ \\ IS I\ In familia corpurilor cereşti „piticii roşii" sînt destul de răspîndiţi. Este vorba de fapt despre sori care se apropie de sfîrşitul existenţei lor, despre aştri care au ajuns in stadiul cînd se consumă, după ce s-au răcit, trecind de la culoarea albă la cea roşie. Aceşti aştri posedă încă hidrogen, pe care îl transformă în heliu în cursul unor reacţii de fuziune care se produce chiar în sinul lor. Cea mai mare parte a „piticilor roşii" se consumă în întregime şi, pînâ la urmă se contractă, spre a se transforma de data aceasta în „pitici albi", reci. De altfel e posibilă și contractarea lor pînâ în momentul cind vor deveni stele de neutroni, corpuri cerești a căror materie este atît de comprimată încît electronii și protonii atomilor fuzionează spre a forma neutroni. Rină în momentul de faţă nu s-a reuşit să se identifice cu certitudine absolută stele de neutroni, dar numeroşi astronomi cred că „puişorii", radiosursele cu emisii cu pulsaţii, observate pentru prima oară in 1967, sunt stele de neutroni. „Piticii roşii" pot exploda de asemenea, pentru a forma ceea ce se numeşte în astronomie „novae". Astronomii de la „Jodreil Bank“ au avut recent ocazia de a asista la un eveniment unic în istoria astronomiei. Ei au observat o intensificare bruscă a luminozităţii şi emisii violente de unde radio, provenind de la un „pitic roşu", denumit „CANIS MINORIS YS”. Timp de aproximativ trei ore și jumătate, steaua avea o strălucire și emisiuni de energie-radio de douăsprezece ori mai puternice ca de obicei. Acest fenomen a fost înregistrat mai întîi la observatorul radio-astronomic din Crimeea (U.R.S.S.). Mai tirziu, cind steaua trecu pe cerul Marii Britanii, echipa de la „Jodrell Bank" captă şi ea semnalele amintite mai sus. In acelaşi timp, observatorul din ARMAGH (Irlanda de Nord) înregistra cu ajutorul unui telescop optic, o vie erupţie de lumină, provenind de la aceeaşi stea. La rindul său, observatorul CERRO TOLOLO, din Chile, a urmărit erupţia pînâ in momentul cînd intensitatea acesteia a slăbit. Fenomenul a fost urmărit timp de trei ore şi jumătate. Această experienţă a constituit un exemplu remarcabil al însemnătăţii şi valorii legăturilor strinse de colaborare internaţională în domeniul astronomiei. In urma coordonării observaţiilor lor, astronomii din ţările amintite au publicat concluziile cercetărilor lor in revista britanică de specialitate „NATURE".. „Science et Vie“ (Nr. 628 ianuarie 1970) I I I I I I I I I I I I I I i 1 1 I ■ ! 1 ! Iif Despre Gurghiu — pitorească localitate situată pe valea riului cu acelaşi nume — s-a vorbit şi s-a scris mult. Este o veche aşezare, care a fost martora zbuciumatelor evenimente din istoria Transilvaniei Acest lucru e demonstrat de ruinele unei vechi cetăţi de pe ridicătura din marginea satului. Dar cind şi cum a fost construită această cetate nu se prea ştie. După unii, Cetatea Gurghiului, construită pe ruinele unei cetăţi romane, ar fi fost ridicată prin secolul XII. Un preot din partea locului, în însemnările lui, arăta că „Cetatea Gurghiului“ cu domeniile din jur, au fost donate în anul 1453 de Ladislav al V-lea, regele Ungariei, lui Ioan de Hunedoara. Se mai spune că in 1541 cetatea a fost asediată de un oarecare Mailat, localnicii apărînd-o cu mult curaj. Totuşi, pină la urmă, acesta o cucereşte şi o predă austriecilor In timpurile vechi. Cetatea Gurghiului, ca şi altele din Transilvania, a avut un rol strategic deosebit de important. Unele documente consemnează că, după cucerirea Transilvaniei, soldaţii lui Mihai Viteazul ar fi pus stăpînire şi pe Cetatea Gurghiului. In decursul secolelor, cetatea a avut mulţi stăpini. Ea a fost stăpinită de János Zsigmond, de Bethlen Gábor, de Rákóczi şi de alţii. In ea a fost deţinut ca prizonier principele Barcsai Arcaţiu de către Kemény János, încătuşat, de aici a fost escortat către Cetatea Pietroasa (Kővár). Pe drum, însă, prizonierul a fost măcelărit de către soldaţii ce-l escortau şi informintat la loc de cinste de către locuitorii comunei Cozma. Şi, în sfîrşit, cu prilejul ultimei răscoale anti-austriece, după 7 luni de asediu, generalul austriac Rabutin cucereşte cetatea şi o dărîmă. Aceasta s-a întimplat în anul 1708. Desigur, versiuni despre cetate sint multe. Cele privitoare la edificarea ei insă nu sint sigure. Ceea ce se ştie este că Cetatea Gurghiului a fost zidită pe temeliile unei cetăţi romane. Cum a arătat ea înainte de dărîmare nu s a prea ştiut pînâ acum N-au ştiut nici localnicii. Dar iată că un document vechi vine să ne înfăţişeze Cetatea Gurghiului, aşa cum arăta ea. Este vorba de un tratat de geografie în limba germană, editat de profesorul Lukas Josiph Marienburg la Sibiu, in anul 1813. Pe prima filă a acestui tratat ne este înfăţişată Cetatea Gurghiului, aşa cum arăta înainte de anul 1708. Priviţi-o ! Este opera arhitectului italian Morando Visconti. Acesta, încredinţat de principele Transilvaniei cu fortificarea cetăţilor existente, în anul 1699 a poposit şi la Gurghiu. Şi datorită lui, azi avem posibilitatea să vedem imaginea fostei cetăţi de acum mai bine de două secole. Stampa lui Morando Visconti, înfăţişind Cetatea Gurghiului la 1699, a fost reprodusă în tratatul de geografie editat în 1813, iar acum din acesta noi o reproducem în pagina ziarului. P. POPŞOR I EPIGRAME Epitaf unuia care vindea cu lipsă la cîntar. In viaţă, ca să-şi facă lui comoară, | Da marfa, la cîntar, cit mai uşoară. Şi-acuma, iată ce-şi doreşte el: Să-i fie lui ţărina, tot la fel... Epitaf unui somnoros. In viaţă îi plăcea nespus să doarmă dus. Acum a adormit cu rost şi ... dus a fost! Unuia a cărui soţie e mult mai înaltă de statură decit el. A luat-o şi a rezolvat dilema Atunci cînd şi-a dat seama c-o iubeşte. .. Acuma, ea constituie problema Care mereu, mereu... îl depăşeşte. Unui antrenor de patinaj. ,,E cumsecade antrenorul !“ — Il lăudaţi toţi in cascade — Subscriu şi eu, căci profesorul M-a învăţat doar CUM SE CADE... GR ŢEPEŞ t? 8 S (pi !) 9 — Și cind te gindești că ne irosim timpul stînd la coadă ! (Desene de GH. OLARIU) Este din ce in ce mai mare numărul acelor colecţionari care abordează o tematică atit de atractivă cum sunt sporturile. Prin varietatea emisiilor, temele sportive predomină în general la expoziţiile filatelice. In cele ce urmează vom face doar o scurtă privire de ansamblu asupra emisiilor filatelice româneşti, spre a ne forma cit de cit o idee despre ceea ce ar putea cuprinde o colecţie pe teme sportive. 1. Campionatele mondiale de lupte greco-romane. Este o emisie ocazionată de cea de-a XVI-a ediţie a acestor campionate, pe care le-a găzduit România în 1967. Poşta Română a pus cu acel prilej in circulaţie o emisie cuprinzind 5 timbre poştale (7. 2.676—2.680), reprezentind diverse procedee tehnice ale acestei discipline şi contînd printre cele mai reuşite ale anului respectiv. 2. Jocurile Olimpice de Iarnă — Grenoble, 1968. Cu prilejul acestui eveniment, România a lansat o serie compusă din 7 timbre (Z. 2.681—2.687) şi dintr-o foaie (Z. 2.688). Ilustraţiile reprezintă instantanee de la diferite discipline sportive şi poartă emblema celei de-a X-a ediţii a Olimpiadei albe. CUVINTE ÎNCRUCIŞATE PURPURA! ORIZONTAL. 1. In capul femeilor! — O capitală.. şi un pictor la ananghie! 2. E galben, maleabil, tocmai bun pentru sfeşnic! — Dacă nu curge, pică! 3. Cu aproximaţie... era un club de fotbal — Un post fără pîinea cea de toate zilele! 4. Treaba indicatorului. — Un lac cu necaz ! 5. Lumina chipul lui Tutankamon! — Din an in paşte! — Tu de colo! 6. Dispozitiv de calculat cu bile mobile! — Rspaume-positiv. — Şef de familie! 7. Specie de griu. — Zece ori zece metri. — O parte a eternităţii. 8. Argus modern! 9. A-l face sănătos! — Se găseşte la domiciliu. 10. Taie şi spînzură! — Trec peste. 11. însuşit. — Un acord în unison! VERTICAL. 1. Poartă greutăţile vieţii. — Zice mac-mac! 2. Limba lui Avicenna. 3. Parte componentă a unei picturi (?!) — Un mamifer care... nu se oxidează! 4. E aluminiu pur. — Dacă se repetă, devine o moară stricată! — Rădăcină comestibilă. 5. Bun la supă şi la mîncare. — E grosolană, ce mai încoace încolo! 6. A mea... cu lipsuri. — E cineva în materie! — A tras în bară exact la mijloc! 7. Nu prea e dulce! — Ii dă de băut. 8. Posed. — Emoţie la pătrat. 9. E Chiriţoaia în persoană! — E curăţat de bani... şi de frizer. 10. Are protecţie... — Maia in plantaţie! 11. Eroina lui Zola. — Şi-n sfîrşit o capitală europeană... care e în Asia! C. L. r. 2.3 r.t N Pt£ JL. Pt STEAUA ROȘIE PAGINA 3 - UN SUBIECT ATRACTIV întreaga emisie este imprimată pe foi de cite 10 timbre, cele din ultimul rînd fiind însoţite de cite o vignetă, purtând inelele olimpice şi inscripţia „J. O. Grenoble“. Emisia a fost completată cu 3 plicuri speciale „Prima zi“. 3. Ediţia a XIX-a a Jocurilor Olimpice de vară — Mexic 1968. Dintre emisiile cu caracter sportiv ale anului 1968, cea consacrată jocurilor olimpice de la Ciudad de Mexico este, neîndoielnic, cea mai reușită. Ea e formată din 8 valori, ale căror desene reproduc probele importante ale J. O. și dintr-o foaie reprezentind doi alergători, în plin elan. Un motiv decorativ inspirat din vechea artă a aztecilor, avind ca temă calendarul şi soarele, pe care se detaşează siluetele uşor stilizate ale sportivilor, conferă un aspect inedit întregii emisii. 4. Sport 1969. Continuînd tradiţia anilor precedenţi, Poşta Română a emis în 1969 o nouă serie cu tematică sportivă, formată din 8 valori, evocînd rezultatele remarcabile obţinute de România în cursul ultimilor 25 de ani în diferite discipline sportive, cu prilejul confruntărilor internaţionale. Ca de obicei, trei plicuri „Prima zi“, imprimate în mai multe culori, completează emisia. 5. Campionatele europene de box. In 1969 Capitala României a găzduit Campionatele europene de box, competiţie sportivă la care au participat boxeri amatori din peste 20 de ţări ale lumii. Pe plan filatelic, competiţia a fost marcată prin punerea în circulaţie a unei emisii formate din patru valori, reprezentind tot atîtea faze ale unui meci de box. Este demn de reţinut că emisiile sportive sunt prezente în filatelia românească din anul 1937, an în care s-a celebrat cea de-a 25-a aniversare a întemeierii Federaţiei asociaiilor sportive româneşti. Această aniversare a prilejuit lansarea unei serii filatelice de 8 valori, ilustrind diferite competiţii, şi de asemenea scena semnării în 1912, a actului constitutiv al Federaţiei române de sport. De atunci, România a emis peste 300 de mărci poștale cu subiect sportiv, echivalind cu 11 la sută din numărul total al timbrelor emise (2.747). ★ is 11 I