Steaua Roşie, martie 1970 (Anul 21, nr. 49-74)

1970-03-01 / nr. 49

kHozAf ■Hi B I lî PREMFOTO premieră fotografică „PREMFOTO — PRELOUC — CESKONSLOVENSKO“ — cea de-a 13-a ediţie a Salonului internaţional al fotografiei — prestigioasă trecere in revistă a „creaţiilor şi reportajelor foto­grafice“, care are loc an de an in Republica Socialistă Cehoslo­­vacă, a numărat printre mem­brii juriului internaţional, ală­­turi de Jan Smok, docent al A­­cademiei cehoslovace de artă fotografică şi cinematografică; de André Fage, din Paris, di­rectorul muzeului „Daguerre“, de danezul Chr. O. Hansen şi de Vaclav Jiru, redactor-şef al unei reviste de specialitate — foto şi pe Iosif Marx, artist-fo­­tograf din Tirgu­ Mureş, deţină­tor al înaltului titlu internaţii­,­nai „EFIAP“, întors recent de la Praga, Io­sif Marx ne face interesante destăinuiri privind acest origi­nal eveniment fotografic. — Ceea ce trebuie reţinut din capul locului — ne spune — este faptul că, după cum a­­rată însăşi denumirea acestei expoziţii competitive de mare faimă, aici nu pot fi prezenta­te decit creaţii care n-au fost expuse sau publicate în altă parte, deci este vorba de o ade­­vărată premieră. La început a­­veam impresia că această con­diţie fundamentală va prejudi­cia expoziţia. In curînd insa m-am convins că lucrurile nu stau aşa. Această manifestaţie artistică — iniţiată de fapt de Clubul foto al fabricii TESLA­­-T- a reuşit să atragă maeştri ai lentilelor din 30 de ţări ale lu­mii, cu nu mai puţin de 4.000 de fotografii originale. Dintre acestea, juriul inter­naţional din care făceam parte, a selecţionat 200 de fotografii, toate moderne, expresive, cu un efect copleşitor. Desigur, foto­grafia modernă are uneori şi tendinţa de a se înclina spre abstracţionism. E interesant de remarcat că însuşi danezul Hansen, membru al juriului, care se ştie că e un adept al abstracţionismului, a respins fo­tografiile abstracte, spunând că nu le înţelege. Le înţelege adi­că numai pe ale sale. De asemenea au fost respinse lucrările prezentind artificii, ca solaritaţia, relieful sau imitaţii­le de procedee grafice, promo­­vîndu-se, cu un înalt grad de exigenţă, autentica artă foto­grafică, creaţia care îşi trage seva din viaţa clocotitoare a zi­lelor noastre şi care găseşte mijloace de expresie adecvate, realiste, grăitoare. Am mai aflat în încheiere că la „PREMFOTO“ au fost prezentate şi două creaţii tîr­­gumureşene: „Un englez la Pa­ris“ — compoziţie de Erdélyi Lajos şi „Ce ştiţi voi?“ — por­tret executat de inginerul Bá­lint Zsigmond, de la Iprofil „23 August“. In ce-l priveşte pe Iosif Marx, artist cu renume mondial, aces­ta a primit recent invitaţia de a deveni membru al „Societăţii fotografice regale a Marii Bri­tanii“ (The Royal Photographic Society). Invitaţia poartă sem­nătura lui Kenneth R. Warr, secretarul acestei societăţi. ŞTEFAN IZSARI MEMBRII JURIULUI INTERNAŢIONAL. (LA MIJLOC: IOSIF MARX). Vitrina cu anecdote — De ce se așează domnul Rossi in ultimul rînd al sălii, cind se duce la un film comic? — Pentru că ride mai bine cine rîde ... la urmă. — Scuză-mă, om bun, care e drumul spre Bologna? — Dar, scuză-mă dumneata, cum ai aliat că sint om bun? * REMEDII PRACTICE In mai multe case lipsește a­­pa. Populaţia oraşului protes­tează. Sindicatul se hotărăşte să intervină. — Cetăţeni ! Vreţi să aveţi apă in casă? Un răspuns unanim al mul­ţimii : — Daaa . . . ! — Ei bine, cind plouă, daţi la o parte acoperişurile. SPIRIT DE OBSERVAŢIE. — De unde se extrage sarea? — Din mare. — Şi piperul? — Din salam. GEMENI. Doi gemeni discută intre ei. Unul întreabă: — Apropo, cind e ziua ta de naştere? SUSCEPTIBILITATE NAŢIONALA. Un avion al unei companii aeriene italiene se apropie de insulele britanice, iar stewar­desa anunţă: „Vă înştiinţez, domnilor pasageri, că sintem­ pe punctul de a ajunge in Anglia şi vă previn să vă strîngeţi cen­turile". O englezoaică şopteşte, re­voltată, vecinei sale compa­­triote: „Ah, aceşti italieni. Per­manent cu aluzii ironice la a­­dresa bucătăriei englezeşti". * VOIAJ DE NUNTA. La Nissa, în apropierea unor peisaje foarte pitoreşti. — Cum, tu eşti aici? — Da, în voiaj de nuntă. — Şi unde ţi-e soţia? — Ea a rămas la Milano să supravegheze casa. ÎNTREBARE ŞI RĂSPUNS. Un turist american s-a rătă­cit intr-un vechi cartier al Ro­mei, care părea ca şi nelocuit. Deodată, vede un om, un ne­gustor ambulant, pe care îl în­treabă : — Do you speak English? Italianul îi răspunde: — Eu nu, dar dv.? OMUL CU PILE ȘI CU... FETE MULTE s *N \ \sIs ts Făcând un bilanţ succint al e­­misiunilor filatelice din a doua jumătate a anului 1969, remar­căm o mare varietate atît în ce priveşte tematica cit şi execuţia acestor timbre. Menţionăm în primul rînd, un timbru foarte reuşit, emis în cinstea Congre­sului al X-lea al P.C.R., cît şi e­­misiunea formată din trei valori (10,55 şi 60 de bani), care a mar­cat a 25-a aniversare a Eliberării patriei. Expoziţia Realizărilor Econo­miei Naţionale a prilejuit pune­rea în circulaţie a unei emisiuni compuse tot din 3 valori (35 şi 40 de bani şi 1,75 lei). Extinderea continuă a reţelei de colaborare dintre statele euro­pene în domeniile culturii, eco­nomiei, ştiinţei etc. răspunde in­tereselor continentului nostru şi ale întregii omeniri. Remarcăm şi pe plan filatelic — prezenţa României în domeniul cooperării culturale şi economice intereu­­ropene, care se concretizează în cazul acesta cu două mărci poş­tale (55 de bani şi 1,50 lei). Fidelă unei vechi tradiţii, Poş­ta română a marcat prin emi­siuni filatelice o serie de aniver­sări celebrate de opinia publică a ţării noastre. Astfel, a 25-a ani­versare a zilei Forţelor Armate a prilejuit emiterea unui timbru de 55 de bani, reprezentînd Mo­numentul închinat soldaţilor ro­mâni, operă a cunoscutului sculp­tor Vida Géza, centenarul Căilor Ferate Române, printr-un timbru de 55 de bani, înfăţişînd în pri­mul plan una din modernele lo­comotive care parcurg azi căile ferate ale ţării iar pe planul se­cund, silueta locomotivei tip „Călugăreni“, care în urmă cu un secol străbătea distanţa Bucu­reşti — Giurgiu. In fine, cu oca­zia tradiţionalei Zile a timbrului poştal românesc, celebrată la 15 noiembrie, a apărut un timbru poştal de 55 de bani, însoţit de o vignetă de 45 de bani, emis in contul fondului Asociaţiei Filate­­liştilor Români. Timbrul repro­duce tabloul lui M. Bouquet, in­titulat „Hanul lui Manuc“. Cu un interes deosebit au pri­mit filateliştii cea de-a doua se­rie de reproducţii de opere de artă — 1969, formată din şase timbre (10, 20 35 şi 60 de bani; 1,75 Iei şi 3 lei). Emisiunea com­portă de asemenea o filă cu o valoare facială de 5 Iei. Această serie este a şasea pu­blicată pe aceeaşi temă, începînd din anul 1966. De această dată, ea reproduce în format mai mare decit cele obişnuite, pînzele ex­puse la Muzeul de Artă al Repu­blicii Socialiste România, opere ale artiştilor celebri, ca: Rem­brandt, Velasquez, Memling etc. Şcoala românească de pictură es­te reprezentată în această serie prin portretul Sofiei Kreţulescu, de G. Tattarescu. BILANŢ FILATELIC SIS.... H23!!! Din cărţile de geografie aflăm că pe suprafaţa globului pămîn­­tesc există 1 miliard 250 milioa­ne de kilometri cubi de apă. Din nefericire, 98 la sută din această cantitate o constituie apele să­rate din oceanele lumii. In ce priveşte apa dulce, o mare parte din ea se află sub forma calote­lor glaciale din Groenlanda şi Antarctida (între 40 şi 45 mi­lioane kilometri cubi). In stare lichidă nu se găsesc, în conse­cinţă, decit aproximativ 500.000 kilometri cubi de apă dulce, pro­venind din ploi şi ninsori, rîuri, lacuri şi izvoare subterane. Aces­tea din urmă reprezintă 200 pînă la 300.000 kilometri cubi, dar potrivit părerii experţilor, din a­­ceastă cantitate nu pot fi exploa­taţi decit 15.000 kilometri cubi. Bilanţul total: omenirea poa­te dispune anual de 30.000 kilo­metri cubi de apă curată. Luind ca bază de calcul con­sumul actual al S.U.A, nevoile prezente ale lumii sunt de ordi­nul a 3.060 kilometri cubi anual. Pentru anul 2.000 se prevede ca populaţia globului să atingă cifra de şase miliarde. Presupu­­nînd că consumul mediu va fi identic cu cel actual, la miliardul de locuitori ar reveni 2.000 mi­liarde metri cubi de apă anual, adică in total 12.000 miliarde de metri cubi, din 30 miliarde disponibile, aproape jumătate din cantitatea de apă atit de in­egal repartizată. Intrucît în vii­ Torul mai îndepărtat problema va deveni și mai acută, se pre­conizează de pe acum luarea u­­nor măsuri pe scară mondială pentru soluţionarea aprovizionă­rii pămîntenilor cu apă. In pri­mul rînd se urmăreşte inventa­rierea tuturor izvoarelor subtera­ne, întocmirea unui bilanţ al lor. De asemenea, desalinizarea apei mărilor constituie de acum o preocupare a oamenilor de ştiință. Concomitent însă, sunt necesare măsuri hotârâte pentru combaterea poluării apelor. Primele succese ale campaniei mondiale împotriva variolei Dintr-un raport recent al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (O.M.S.) reiese că incidenţa variolei a scăzut cu aproximativ 60 la sută în cursul primilor trei ani ai campaniei mondiale lansate pentru eradicarea acestei maladii. De la 128.300 în 1967, numărul cazurilor de variolă a scăzut la aproximativ 56.000 (cifră provizorie) în 1969, iar numărul ţărilor care anunţau epidemii de variolă, de la 43 la 29. Reducerile cele mai apreciabile au fost semnalate în Africa de Vest şi Centrală, unde s-au înregistrat în 1969 de zece ori mai puţine cazuri decit în 1968. Raportul subliniază că, in realitate, reducerea e cu mult mai im­portantă decit cea indicată de cifrele citate. O.M.S. a constatat că, începînd din septembrie 1968, nici un caz de variolă n-a fost introdus în zonele continentale ale Europei, Aus­traliei şi Americii de Nord. Insă, anunţarea unor cazuri noi, care au apărut cu totul neaşteptat, la începutul lunii februarie, în R.F. a Ger­maniei, obligă specialiştii de la O.M.S. să-şi revizuiască concluziile optimiste. La ora actuală, se mai găsesc 17 ţări în care transmiterea vario­lei se produce in stare endemică, faţă de 27 cite erau semnalate la începutul anului 1969, în Africa, America de Sud şi Asia. In orice caz, O.M.S. a elaborat programe intensive pentru eradicarea variolei. ­­S CUVINTE ÎNCRUCIŞATE !„ALESATURI“ ORIZONTAL : 1. Stă sub acoperiş. — Sub presiune. 2. La asfinţit (fern.). — Dincolo de bară. 3. Rănit la cap. — Bune de pus în cui. 4. Răstoarnă pămîntul. — Scoase din fire! — Singular. — începe cu cintec. 5. Rudă călduroasă. — Aria pădurilor. — Copac ironic. 6. — Dobrogean celebru. — Face brînza bună. — Glas plăcut. 7. Bătrînul... — Acrită (fig.). 8. Culoare. — in mijlocul circului. 9. Săpu­nul deșertului... — Bună pentru transplant. 10. Gaură în cerul gurii ! — intră in cameră. — Te pune în temă. 11. Pe malul apei. — De la operă. — Interior mic... 12. Făcut cadou. — In centru! Zalăului. — Prinde raci, oricum ar fi ! 13. Găunos (fig.). — Cu pămînt pe afară (fern.). VERTICAL : 1. Tren african. — Stă în baie. 2. Puse bine. — Purtat în spate. 3. Seu. — In mijlocul verii... — Fără chef. 4. Club sportiv sibian. — Campion din ... oraș! — Sfîrşit (fig.). 5. De prin partea lo­cului. — Putere. — Apare ... 6. La ziar... şi la prăvălie. — Nu i ăsta! 7. De la tata (pl.). — Ca la 7 orizontal. 8. Umedă. — Priveşte... — ... Us­turoi. 9. Nu mai cere nimic. — Măsoară supra­faţa. — Cere mult timp. 10. S-a întors nora... — ... Din Grecia! — in apuseni... 11. Povară de porumb — A face socoteala de acasă. 12. Nu contează... — Lăsat de-o parte. 13. Notă muzi­cală. — Cum trece gîsca prin apă... — Asocia­­ţiunea transilvană pentru literatura română şi cultura poporului român. IOAN ROMAN ‘c% 6 7 3 9 (On ’2H V s 5 r*I )1£ m suss1 5 4-n­ r **7­e­m­a­­­io nn1 H­EEI &ţ£Sj! n m­­­o n (Dezlegarea va apare marți, 3 martie). Monumente de artă celebre Biserica .Ju­d­ IERARH Numeroasele monumente de arhitectură profană şi religioa­să, durate de-a lungul veacuri­lor, ilustrează fără tăgadă con­tribuţia esenţială a oraşului Iaşi la mersul ascendent al arhitec­turii româneşti. Tocmai prin edi­ficiile sale, această veche aşe­zare moldovenească, legată in­tim de istoria patriei, are o „fi­zionomie" specifică, deosebită substanţial de cea a altor cen­tre urbane. O dată cu domnia fastuoasă a lui Vasile Lupu (1634—1653), Iaşul s a îmbogăţit cu o serie de edificii de certă valoare arhi­tecturală, care i-au conferit un aspect strălucitor şi pitoresc. Unele din ele, ca de pildă Trei Ierarhi (1639), ctitorie a lui Va­sile Lupu, fiind unicate în mate­rie de arhitectură şi plastică ar­hitecturală, au îndeplinit un rol major în evoluţia arhitecturii moldoveneşti in cursul secolului al XVII lea. Reprezentativa creaţie a lui Vasile Lupu urmează un plan simplu — asemănător cu al al­tor edificii moldoveneşti de cult — în care se înscriu cu claritate contraforturile din flancurile horelor laterale şi turlele octo­­gonale ce sfîrşesc pe axa verti­cală pronaosul şi naosul. Insă monumentul este mai mult re­marcabil prin ornamentaţia lu­xoasă a exteriorului şi interioru­lui. O adevărată dantelărie sculptată minuţios în piatră, îm­podobeşte paramentul edificiu­lui, nelâsînd aproape nici un centimetru nedecorat. Călătorind prin Moldova, Paul de Alep, emoţionat peste măsu­ră de nemaipomenita abunden­ţă şi variaţie a ornamentaţiei, procedează la o amplă descrie­re, din care aflăm că sculptu­rile exterioare grupate in asive decorative, erau puse în eviden­ţă, la acea dată, de o poleială cu aur distribuită cu multă a­ăr­­nicie. Paul de Alep mai arată că interiorul, cu stîlpi din piatră verde străbătuţi de vine de aur, adăpostea tronul domnului pla­cat cu aur incizat, racla cu moaştele sfintei Paraschiva in­tr-un baldachin de marmură albă, mobilierul de lemn cu în­crustaţii de fildeş şi o mulţime de icoane pictate cu aur. Toate acestea şi în plus zugrăvelile, mozaicurile şi alte aurituri, con­feră interiorului o somptuozitate fără seamăn, capabilă să im­presioneze şi să copleşească in acelaşi timp vizitatorul, care, deja uluit de ornamentaţia ex­terioară, păşeşte profund emo­ţionat înăuntru. Procedeul de a decora faţa­dele unui edificiu cu sculpturi în piatră a fost utilizat în Mol­dova pentru prima oară la bi­serica mînăstirii Dragomira (cir­ca 1610). Existind deci un pre­cedent, Vasile Lupu nu numai că preia procedeul, dar î­­şi amplifică, ordonînd acoperirea în întregime a suprafeţelor, in­clusiv turlele, cu o ornamentaţie săpată în piatră. La reuşita execuţiei şi-au a­­dus contribuţia meşteri con­structori aduşi din străinătate, ca de pildă lenache Etizi (Etisi), arhitect din Constatinopol, şi zugravi din Rusia trimişi de ţar în urma cererii adresate aces­tuia de domnul Moldovei, Vesile Lupu. Dar, cu toată ornamen­taţia exterioară, care joacă un rol pur decorativ, monumentul nostru poartă amprenta profun­dă a elementului autohton, re­produce­ planimetric tipul de biserică derivat din Galata. Sub aspect decorativ, biserica Trei Ierarhi se situează aparte de alte edificii de cult moldove­neşti, însă se aseamănă cu bi­serica Dealu şi cu biserica mi­tropolitană Curtea de Argeş, ambele din Ţara Românească. Către sfîrşitul secolului al XIX-lea, între 1882—1890, monu­mentul ieșean a intrat in „aten­ția" lui André Lecompte du Noü­y, care, sub pretextul restau­rării, operează o serie de modi­ficări după principii arbitrare. Dintre multiplele sale intervenţii amintim doar faptul că a înlo­cuit fermecătoarele turle cu bulbi, cu coifurile piramidale ce se văd şi astăzi. Cu toate modificările neper­­mise, monumentul ni se pre­zintă ca o operă armonioasă rezultată din îmbinarea fericită şi plină de fantezie a stilurilor ce au guvernat gîndirea artisti­că a meşterilor rămaşi în mare măsură anonimi. ALEXANDRU BAUER cercetător ştiinţific !£i wi M.1 % t. *4? STEAUA ROME PAGINA

Next