Steaua Roşie, octombrie 1970 (Anul 21, nr. 230-256)

1970-10-14 / nr. 241

SECVENŢE din campania agricolă. RECOLTĂRILE ŞI SEMĂNATUL I N FA HOTAIRITOAIRE! In brazdă, zi şi noapte! Parcurgem zile hotărîtoare pentru soarta recoltei viitoare. Acum valoarea timpului este nemăsurat de mare. O oră sau o zi cîştigată în plus va cîntări greu în balanţa recoltei. De acest lucru sînt convinşi şi mecanizatorii care deservesc cooperativa agricolă din Coroisînmărtin. Ei au însămînţat pînă acum 110 ha cu orz şi 167 ha cu grîu. Dar, pen­tru a încheia campania mai au de arat 150 ha şi de însămînţat 253 ha cu grîu. Pentru a mări viteza zilnică de lucru, mecanizatorii au hotărît să înceapă lucrul în cîmp imediat ce se luminează de ziuă şi să lu­creze pînă se înoptează. In plus, pentru că s-au eliberat suficiente su­prafeţe plane, ei au hotărît să lucreze şi în timpul nopţii la arat. Pe şeful secţiei l-am întilnit în momentul cînd tocmai se îngrijea de orga­nizarea muncii de noapte. Toţi tractoriştii care în timpul zilei au exe­cutat munci mai puţin obositoare (7 la număr) erau gata să continue munca la arat şi pe timpul nopţii. Dată fiind întîrzierea semănatului, asemenea măsuri ar trebui luate peste tot. La Bichiş, Săbed şi în alte cooperative agricole s-au însămînţat suprafeţe foarte mici cu griu. SAMINJA: Să ne grăbim, altfel riscăm să imbătrînim în saci ! Oameni harnici la O situaţie bună la toate lucră­rile întîlnim la C.A.P. din Deal. Nici aici nu plouă cu forţă de muncă, nici cu maşini mai multe. Totuşi oamenii se descurcă şi în­că destul de bine. Sfecla de za­hăr de pe 50 ha a fost recoltată şi în următoarele 2—3 zile va fi toată transportată în bază. Car­tofii de pe 25 ha sunt recoltaţi şi transportaţi sub adăposturi, iar obligaţiile contractuale şi munci­le I.M.A. sunt în mare parte pre­date. Faţă de 15 vagoane cît tre­buie să livreze în contul contrac­tului, s-au predat deja 12 vagoa­ne. Pe măsura sortării se vor pre­da şi restul cantităţilor. Toate forţele eliberate au fost concentrate în ultimele zile la culesul porumbului. In satele Ceuaş şi Hărănglab, în brigăzile­­ conduse de Fazakas Francisc, Fe­­j­kete Ioan, Cismaş Iosif şi Cismaş Ştefan, cooperatorii sunt zilnic cu satele la culesul porumbului. Pî­nă acum porumbul a fost adunat şi transportat de pe o suprafaţă de 100 ha. Eliberarea ritmică a terenurilor de produse, i-a ajutat şi pe meca­nizatori să-şi desfăşoare nestin­gherit forţele. Ei au arat în a­­ceastă toamnă pentru însămînţări 492 ha, din care au pregătit prin discuire şi fertilizare 410 ha. Cu orz, culturi furajere şi grîu au fost însămînţate 405 ha. Toate a­­cestea au fost făcute nu cu aju­toare din afară, ci cu forţele lo­cale, cu oamenii din sat care se străduiesc să adune tot ce s-a produs pe cîmp. Mai este totuşi un secret: acţiunile de mobilizare întreprinse, munca politică de la om la om desfăşurată de comu­nişti, priceperea cu care sunt or­ganizaţi şi îndrumaţi oamenii la muncă. PROLETARI DIN TOATE TARILE, UNITI­VA & mim rose ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN MUREŞ AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN Cînd tractoarele stau, nu avansează semănatul Tractoriştii cu maşinile lor, iată eroii acestor zile de angajare to­tală a forţelor pentru cîştigarea bă­tăliei recoltelor viitoare. Am scris şi vom mai scrie despre abnegaţia şi dăruirea cu care lucrează aceşti oameni, despre bărbăţia cu care înfruntă greutăţile unei toamne ce nu le-a ţinut partea nici o clipă. In condiţiile mecanizării tot mai complete, producţia de grîu, pîi­­nea întregului popor, este aproape în întregime hotărîtă de munca mecanizatorilor. In această situa­ţie, orice neajuns organizatoric, orice defecţiune în funcţionarea maşinilor sau în conduita oameni­lor devine o frînă în ritmul de muncă ce ni l-am impus. Din in­vestigaţiile noastre pe teren, ne-am dat seama că asemenea frîne mai acţionează pe ici, pe colo. Şi nu este bine, ba este chiar condamna­bil. 12 octombrie. E ora nouă trecute şi ne aflăm în curtea secţiei de mecanizare din Cucerdea. Im­prăş­­tiate ici şi colo, nu mai puţin de 7 tractoare. Aflu că 5 sînt ale I.M.A. iar două ale cooperativei. Acum cînd în cîmp sînt atîtea de făcut, cînd însămînţările ameninţă să se prelungească peste epoca optimă, 7 tractoare stau de pomană. Unele stau pentru că sunt defecte, altele stau pentru că nu au oameni. Vreau să discut cu şeful secţiei Ioan Mut. Dar nu e de găsit. Nici la grupul de tractoare de la dis­cuit, nici la semănat şi nici la arat. Grupuri de maşini e un fel de a M. TURDEANU (Continuare in pag. a 3*a) Un ritm mai bun se impune şi în I.A.S. Dintre toate I.A.S. cel mai opera­tiv în această toamnă la însămîn­­ţarea griului s-a lucrat la Batoş. E drept că nu au avut o suprafaţă mare de realizat, dar ţinînd seama că dispune de un sector pomicol foarte dezvoltat, unde recoltarea fructelor coincide cu însămînţările au trebuit folosite destul de raţio­nal mijloacele mecanizate la arat şi semănat. Faţă de posibilităţi, la însămînţarea griului puţin s~a rea­lizat mai ales la I.A.S. din Iernut, Sîncrai şi Seuca. La Seuca ritmul lent la însămînţări este explicabil prin lipsa ploilor care în septem­brie şi octombrie au ocolit această zonă a judeţului nostru, în schimb nu este de loc mulţumitoare reali­zarea de 57 la sută de la Reghin. Aici se ştie doar că a plouat sufi­cient, creîndu-se astfel condiţii fa­­vorabile de lucru. Ceea ce merită scos în evidenţă din activitatea I.A.S. în primul rînd este preocuparea de a folosi să­­mînţă numai din soiuri de înaltă productivitate, faptul că 25 la sută din suprafaţa cultivată cu grîu este destinată loturilor semincere. Prin­tre unităţile care au o pondere în cultivarea griului de sămînţă sunt cele din Seuca, Sîncrai, Zau şi Re­ghin. In al doilea rînd interesul specialiştilor de aici pentru folosi­rea în actuala campanie a maşini­lor care se pretează cel mai bine pentru solurile noastre din Transil­vania. In acest scop un colectiv de ingineri de la Inspectoratul I.A.S. a reuşit să înlocuiască arătura de însămînţare prin cultivaţia solului la o adîncime de 12—15 cm. Ase­menea maşini se experimentează cu succes la I.A.S. Reghin. Ele se folosesc cu randament sporit la lu­crările de pregătire a terenului in vederea însămînţării griului. Tot în urma studiilor făcute de acest co­lectiv s-au propus şi unele modifi- REMUS CÂMPEAN (Continuare în pag. a 3*a) Toate forţele la semănatul grîului. Aspect de pe ogoarele cooperatorilor din Aţintiş. SOSIREA PREŞEDINTELUI mmm de stat LA MONTREAL 13. — Trimisul spe­cial Liviu Rodescu, transmite, în continuarea călătoriei spre New York, avionul prezidenţial a făcut în seara zilei de 12 octom­brie escală la Montreal, unde tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi persoanele care îl însoţesc au ră­mas peste noapte. Pe aeroportul din Montreal, înalţii oaspeţi au fost salutaţi, în numele guvernului canadian, de Jean Pierre Cote, ministru, şi de alte persoane ofi­ciale. Au fost prezenţi Bucur Şchiopu, ambasadorul Republicii Socialiste România în Canada, şi membri ai ambasadei. NEW YORK 13 (Agerpres). — De la trimişii speciali : Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a sosit marţi la amiază la New York pentru a participa la lucrările sesiunii jubi­liare a Organizaţiei Naţiunilor U­­nite, împreună cu preşedintele Nicolae Ceauşescu au sosit tova­răşii Dumitru Popescu, membru al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., deputat în Marea A­­dunare Naţională, şi Corneliu Mă­­nescu, ministrul afacerilor externe. Avionul prezidenţial a aterizat pe aeroportul internaţional „J. F. Kennedy" la ora 12 (ora locală). Ceremonia întîmpinării a avut loc în faţa salonului oficial, unde e­­rau arborate drapelul de stat al României şi steagul Organizaţiei Naţiunilor Unite. Erau prezenţi şefi de delegaţii ale ţărilor membre ale Naţiunilor Unite, reprezentanţi permanenţi acreditaţi la O.N.U., precum şi diplomaţi care iau parte la lucră­rile sesiunii Adunării Generale. Potrivit protocolului O.N.U. re­zervat şefilor de stat care sosesc la Naţiunile Unite, preşedintele Nicolae Ceauşescu a fost salutat pe aeroport, în numele secreta­rului general U Thant, de şeful ceremonialului, Sinon Korle, iar în numele primarului New York­­ului, John Lindsay, de reprezen­tantul acestuia John Palmer. Au fost de faţă membrii dele­­române la sesiunea ordina­­.N.U., Nicolae Ecobescu, a d­­at ministrului afacerilor ex- Mari­a Groza, vicepreşedint Marii Adunări Naţionale, ambasadorul Costin Murgescu, Gheorghe Diaconescu, reprezen­tantul permanent al României la Naţiunile Unite şi Corneliu Bog­­dan, ambasadorul ţării noastre la Washington. Ziarişti americani, corespon­denţi străini, reporteri ai principa­lelor posturi de radio, televiziune şi cinematografie au consemnat momentul sosirii la New York a şefului statului român. Răspunzînd solicitărilor repre­zentanţilor presei, preşedintele Nicolae Ceauşescu a făcut o scurtă declaraţie. Am venit în Statele Unite ale Americii — a spus preşedintele Nicolae Ceauşescu — pentru a participa la sesiunea jubiliară a Organizaţiei Naţiunilor Unite. A­­preciem că Organizaţiei Naţiunilor Unite îi revine un rol de seamă în asigurarea unei lumi de coo­perare şi de pace. Vin pentru prima oară în Sta­tele Unite şi aş dori să adresez poporului american un salut căl­duros. Cu prilejul participării la reu­niunea jubiliară, sper să am po­sibilitatea de a vizita unele cen­tre ale Statelor Unite ale Americii şi să am o întîlnire cu preşedin­tele S.U.A., domnul Nixon. În încheiere, preşedintele Nicolae Ceauşescu a mulţumit re­prezentantului municipalităţii New Yorkului, şefului protocolului O.N.U., tuturor celor prezenţi, pentru primirea făcută. Un grup de copii ai diplomaţi­lor români au oferit buchete de flori tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi soţiei sale, Elena Ceauşescu. Coloana maşinilor oficiale s-a îndreptat apoi spre sediul misiu­nii române la Naţiunile Unite, re­şedinţa preşedintelui Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu şi a soţiei sale, pe timpul şederii la New York. ★ Marţi după-amiază, preşedinte­le Nicolae Ceauşescu a avut în­trevederi cu preşedintele celei de-a 25-a sesiuni a Adunării Ge­nerale a O.N.U., Edward Hambro, şi cu secretarul general al O.N.U., U Thiant. Despre aceste întrevederi vom relata în ziarul de mîine. Naţiei ră O­­junct tem­e, tă a Intensificarea acţiunii de redu­cere a consumului de materii pri­me, materiale, combustibil, ener­gie, adică a cheltuielilor materiale de producţie — ca element impor­tant al creşterii eficienţei activi­tăţii economice — prezintă o sem­nificaţie cu totul aparte în actu­ala etapă de dezvoltare şi moder­nizare a economiei noastre naţio­nale. Este bine cunoscut că spo­rirea venitului naţional şi, pe a­­ceastă bază, creşterea bunăstării oamenilor muncii, se află într-o directă proporţionalitate cu preţul de cost al produselor, cu volumul cheltuielilor materiale. Cu cît aces­te cheltuieli sînt mai mici, cu atît sporeşte valoarea nou creată în produsul social total, cu atît sînt mai mari posibilităţile de dezvol­tare şi modernizare a economiei, de ridicare a nivelului de trai al celor ce muncesc. Avînd în vedere aceste interac­ţiuni reciproce, pentru diminuarea cheltuielilor de fabricaţie capătă o importanţă mare crearea unei puternice opinii colective, de ma­să, în favoarea gospodăririi cu grija cuvenită a resurselor şi va­lorilor materiale puse la dispoziţia întreprinderilor. Dezvoltarea unei asemenea opinii de masă şi, în general, organizarea de acţiuni concrete pentru bararea risipei şi diminuarea cheltuielilor de pro­ducţie sînt cu atît mai necesare cu cît, în preţul de cost al produ­selor, cheltuielile materiale de pro­ducţie deţin o pondere covîrşi­­toare. In acest an, pe ansamblul economiei judeţului nostru, mate­riile prime, materialele, combusti­bilul, energia şi amortismentul mijloacelor tehnice deţin o pon­dere medie de 60—70 la sută, di­ferenţiat pe ramuri industriale. Sunt însă o serie de unităţi ca cele ale industriei locale (93%). Combinatul textil (87%), C.I.A. Tg.­­Mureş (89%), Combinatul chimic Tîrnăveni (85%), „Electro-Mureş" (84%), I.R.U.M. Reghin (82%­), Metalotehnica (73%), Fabrica de geamuri Tîrnăveni (72%) şi altele la care, așa cum ilustrează cifrele din paranteză, ponderea cheltu­ielilor materiale este mult mai mare. Pentru oricine aceste cîteva cifre dovedesc că este vorba de un domeniu, mai exact de un capitol important al costurilor de fabrica­ţie, a cărui pondere ridicată ilus­trează cu elocvenţă de ce este necesară o analiză permanentă a evoluţiei cheltuielilor materiale de producţie, de ce trebuie căutate căile cele mai adecvate pentru continua lor diminuare. Importanţa reducerii cheltuielilor materiale de producţie este bine dovedită şi de economiile ce s-ar putea ob­ţine prin reducerea numai cu 1 la sută a acestor cheltuieli. Cîteva cifre ne arată că volumul acestor economii ar reprezenta 1,3 mili­oane lei la „Electro-Mureş", 2 mi­lioane Iei la Combinatul chimic din Tîrnăveni, 2,2 milioane lei la Combinatul textil din Sighişoara, peste 1,5 milioane lei la C.E.I.L. Mureş. Mijloacele şi căile concrete de reducere a cheltuielilor materiale de producţie sunt, desigur, variate, determinate de specificul produc­ţiei din fiecare întreprindere. In primul rînd trebuie avut în vedere importanţa primordială a valorifi­cării superioare a resurselor ma­teriale, prin asimilarea de produse noi, perfecţionarea proceselor teh­nologice, înlăturarea rebuturilor, a deşeurilor, a produselor declasate etc. In această direcţie poate fi evidenţiată activitatea unităţilor din cadrul C.E.I.L. Mureş care, la fabricarea mobilei au reuşit să reducă consumurile specifice în prima jumătate din acest an cu 720 m cherestea de răşinoase şi cu peste 1.100 m. c. cherestea de fag. Tot la capitolul consumului de materiale Trustul judeţean de construcţii-montaj şi „Electro-Mu­reş'' au economisit 41 şi respectiv 29 tone de metal. Fără îndoială, in aceste cazuri cîştigul pentru în­treprinderi, pentru economia na­ţională este evident. Din păcate, în pofida avanta­jelor certe ce se obţin pe calea valorificării superioare a resurse­lor materiale nu în toate între­prinderile se acţionează cu stă­ruinţă pentru a asigura permanen­ta reducere a cheltuielilor mate­riale de producţie. Combinatul chi­mic Tîrnăveni, Combinatul de în­grăşăminte azotoase Tg.-Mureş, M BÂRDĂŞANI (Continuare în pag. a 3_a) mammmm mu ii im EFICIENŢA ECONOMICĂ impune reducerea cheltuielilor materiale de producţie 0 nouă zonă de cultură a căpşunilor imprumutînd din bogata căpşuni pe o suprafaţă de experienţă a pomicultorilor 20 hectare. Stoloniî —■ mate­şi legumicultorilor sătmăreni, m­alul săditor — au fost pro­ţăranii cooperatori din Ger­curaţi din cele mai valoroase neşti, Ogra şi Voivodeni au şi productive soiuri existente amenajat primele plantații de în ţară. Nu trebuie să mai demonstrăm că zgomotul, acest atribut nedorit al civilizaţiei contemporane, reprezintă o ameninţare continuă pentru sănă­tatea publică. Desigur, anumite zgo­mote — mai mult sau mai puţin in­tense — percepem în fiecare zi, în fiecare ceas; ele fac parte din viaţa noastră cotidiană, însă, în anumite condiţii, zgomotul devine un inamic de temut al sănătăţii publice provo­­cînd, după cum se ştie, nevroze, hi­­perexcitabilitate, astenii, tulburări cardiace, oboseală, insomnii etc. Practic, ar fi greu să evaluăm cu exactitate periculozitatea zgomotu­lui pentru sănătatea noastră. Ştim, de pildă, cite accidente de circulaţie s-au produs într-un an, dar putem determina doar cu mare aproximaţie cîţi oameni au fost „accidentaţi“ de zgomotele citadine care ne împre­soară şi ne ameninţă din toate păr­ţile. Desigur, sursa şi natura zgomote­lor poate fi foarte diferită. Nu este un secret că unele maşini, instalaţii şi agregate din industrie şi din con­strucţie, circulaţia rutieră şi în ge­neral transporturile, activitatea u­­nor depozite — atunci cînd nu s-au luat cuvenitele măsuri de protecţie — provoacă zgomote greu suporta­bile. Liniştea şi odihna sunt adesea tulburate de aparatele de radio şi televizoarele puse la ..maximum1', de uşile trîntite (mai ales în blocuri), de lătratul clinilor, de chefurile şi scandalurile — mai ales cele noctur­ne — provocate de oamenii certaţi cu normele de convieţuire statorni­cite în societatea noastră. Combaterea zgomotului — sarcină complexă care se pune cu acuitate îndeosebi în marile aşezări urbane — cere o strînsă conlucrare între toţi factorii investiţi cu răspunderi sociale. __Ce s-a întreprins pentru combate­rea zgomotului în municipiul Tg.­­Mureş? Cum conlucrează în această privinţă factorii investiţi cu aseme­nea răspunderi sociale? — în ultimii ani s-au efectuat nu­meroase investigaţii avînd ca­ scop combaterea sau atenuarea zgomotu­lui, ne spune dr. PAUL HORVATH, medic­ primar la Inspectoratul sani­tar de stat al judeţului Mureş. Am cuprins în aria noastră de investiga­ţii diferite sectoare de muncă de la Combinatul de îngrăşăminte azotoa­se, Uzina de reparaţii auto, din do­meniul telecomunicaţiilor — ca să mă refer doar la cîteva exemple din oraşul Tg.-Mureş. La Combinatul de îngrăşăminte azotoase, de pildă, se fac anumite manevrări (eşapări de gaze) care produc un mare zgomot. Desigur, am putut soluţiona proble­ma doar parţial, prin înzestrarea muncitorilor cu­ antifoane; sunt în studiu şi alte măsuri pentru prote­jarea muncitorilor faţă de efectele nocive ale zgomotului. In mai multe întreprinderi s-au executat amena­jări interioare, dezafectări de insta­laţii, lucrări fono-izolante sau mono­­absorbante etc. Acordăm o mare a­­tenţie măsurilor de protecţie împo­triva zgomotului mai ales la noile obiective industriale şi social-cultu­­rale în curs de construcţie. Fireşte, ceea ce am făcut pînă în prezent în acest domeniu reprezintă doar un început. N-au scăpat din aria noastră de preocupări nici aşa-zisele zgomote citadine. După cum se ştie, este în curs de elaborare harta acustică a municipiului Tg.-Mureş, care va preciza intensitatea zgomotelor, dis­tribuirea lor pe suprafaţa oraşului, principalele surse de zgomot etc. Pentru a determina zonele cele mai expuse, sursele şi intensitatea zgo­motului, am efectuat măsurători (cu ajutorul unor sonometre) în 16 punc­te fixe , mai ales în zona indus­trială, în centru şi în principalele cartiere ale oraşului. Potrivit date­lor de care dispunem în prezent, ob­ţinute în urma măsurătorilor, frec­venţa şi intensitatea zgomotului a atins cele mai înalte valori lingă Spitalul de boli contagioase şi cele mai scăzute la Clinica de obstetrică­­ginecologie. Am constatat, de pildă, că pe lingă Spitalul de boli conta­gioase trec în medie 551 autovehi­cule pe oră, iar la Clinica de ob­­stetrică-ginecologie — doar între 20 şi 46 maşini, în ceea ce privește in­tensitatea zgomotului — în primul caz s-au înregistrat 80—90 decibeli, în al doilea — doar 50—70 decibeli. ST. NECANIȚCHI (Continuare în pag. a 3-a) E TIMPUL să se ia măsuri eficiente pentru

Next