Steaua Roşie, mai 1971 (Anul 22, nr. 102-127)
1971-05-05 / nr. 105
PAGINA 2 STEAUA ROȘIE flDIIHIffEfl FESTIUi COnSflCRflTfl fllUVERSARII SEMICEHIEfIflRlmi PflHTIDILM (Urmare din pag. 1) ces de maturizare, clarificare ideologică şi organizare politică, parcurs de mişcarea noastră muncitorească după înfiinţarea Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România. In acelaşi timp, evenimentul deschidea o nouă fază, o nouă epocă in istoria mişcării muncitoreşti din România. Cu toată opoziţia autorităţilor, rind pe rind se constituie organizaţiile locale de partid, între care şi cea din judeţul nostru. In Tirgu- Mureş şi in Valea Mureşului a existat o puternică organizaţie a partidului socialist, care a organizat acţiuni muncitoreşti de amploare în anii avîntului revoluţionar. Ea s-a situat pe poziţii ferme de transformare a partidului socialist în partid comunist, trimiţînd la Congres pe Elek Köblös, Andrei Şerban, Carol Toth, Pavel Katona ,— toţi cu mandat de aderare fără rezerve la Internaţionala a II-a. Crearea organizaţiei locale a partidului la 23 iulie 1922 a constituit o puternică manifestare a adeziunii muncitorimii mureşene la istorica hotărîre a primului congres al comuniştilor români. întreaga perioadă de după constituirea partidului a reprezentat un drum plin de sacrificii începind cu odiosul proces din Dealul Spirii, and au fost arestaţi delegaţii unui întreg congres, mandatarii unei clase, continuat cu, ilegalizarea şi întregul cortegiu de privaţiuni la care a fost supus partidul de autorităţile vremii. Din rindurile partidului au căzut în lupta revoluţionară, răpuşi de gloanţele plutonului de execuţie, exterminaţi în temniţe, mii şi mii de luptători. Teroarea duşmanului de clasă nu a reuşit însă să infrîngâ voinţa de luptă a comuniştilor şi a celorlalţi patrioţi. Partidul Comunist Român şi-a cucerit poziţia de forţă conducătoare in patria noastră prin grele lupte revoluţionare desfăşurate de-a lungul întregii sale existenţe, împotriva forţelor reacţionare, pentru eliberarea celor ce muncesc de exploatare şi asuprire, pentru progresul şi prosperitatea României. Scoaterea Partidului Comunist Român în afara legii în 1924, precum şi înăsprirea terorii burgheze au pus în faţa partidului probleme deosebite pentru activitatea revoluţionară de viitor; partidul comunist a trebuit să găsească forme şi metode noi de luptă, asigurînd o îmbinare strînsă a activităţii ilegale cu cea legală în vederea realizării unităţii de acţiune a clasei muncitoare, pentru întărirea şi extinderea legăturilor sale cu masele populare. Cu toată situaţia grea în care se afla Partidul Comunist Român, acesta a găsit resursele şi forţele necesare să mobilizeze masele la luptă împotriva politicii antipopulare dusă de clasele dominante. Infruntînd teroarea sălbatică, dezlănţuită de regimul burghezo-moşieresc, partidul comunist a organizat şi condus, în anii 1922—1928, numeroase acţiuni revoluţionare ale muncitorilor şi ale altor categorii sociale exploatate. S-au desfăşurat acţiuni greviste ale metalurgiştilor din Bucureşti, Arad, Timişoara, Braşov şi Sibiu, ale minerilor din Valea Jiului, Banat, ale petroliştilor din Valea Prahovei. Un mare răsunet au avut grevele muncitorilor forestieri din Valea Mureşului. Condiţiile grele de muncă, şomajul, la care se adăugau arbitrariul şi teroarea autorităţilor, au dus la creşterea frămîntărilor şi acţiunilor protestatare ale maselor largi. După eroica grevă a minerilor de la Lupeni, din august 1929, reprimată în sînge de către guvern, au avut loc greve, întruniri, demonstraţii pe întreg cuprinsul ţării. Depăşind dificultăţile create de luptele fracţioniste din anii 1929— 1930, partidul şi-a îmbunătăţit treptat activitatea politică-ideologică şi organizatorică, legătura sa cu masele muncitoare. Un eveniment de seamă în această perioadă l-a constituit Congresul al V-lea din decembrie 1931, care a definit linia strategică şi tactică a partidului. Pe baza unei analize mai aprofundate a realităţilor societăţii româneşti, Congresul a preconizat crearea unor organe ale Frontului Unic Muncitoresc, concentrîndu-şi activitatea spre puternicele detaşamente ale proletariatului din marile centre industriale. Luptele sociale din perioada crizei economice din 1929—1933 şi, mai ales, bătăliile de clasă ale ceferiştilor şi petroliştilor au avut o mare însemnătate pentru activitatea şi dezvoltarea Partidului Comunist Român. In cursul acestor lupte partidul şi-a îmbogăţit experienţa politică şi organizatorică, şi-a lărgit legăturile cu masele, întărindu-se prin Intrarea în rindurile sale a numeroase elemente ridicate din mijlocul clasei muncitoare. Inscriindu-se printre primele mari acţiuni ale proletariatului mondial împotriva fascismului, luptele muncitoreşti din 1933 din ţara noastră au căpătat astfel o deosebită semnificaţie internaţională. In toţi aceşti ani, şi în judeţul nostru s-au desfăşurat mişcări greviste de mare amploare ale muncitorilor metalurgişti, forestieri, constructori, tîmplari. Au avut loc acţiuni importante organizate cu ocazia alegerilor, obţinindu-se succese deosebite în alegerile comunale din anul 1930, cînd au intrat în Consiliul municipal 9 consilieri ai blocului muncitoresc-ţărănesc şi în 1931 cind unul din cei 5 deputaţi comunişti aleşi în parlamentul ţării era din acest judeţ. Din rindurile oamenilor muncii de pe aceste meleaguri s-au ridicat militanţi de seamă ai partidului, neînfricaţi luptători ca Köblös Elek, Simo Géza, Bernáth Andrei, Susana Pîrvulescu, Józsa Béla, Salamon Ernő, Andrei Sas-Dragoş şi alţii, ale căror nume şi fapte sunt păstrate cu cinste în memoria acestor locuri. Organizaţia judeţeană de partid numără şi azi în rindurile sale numeroşi militanţi comunişti care încă de la crearea partidului, sau din anii următori au desfăşurat, în condiţiile deosebit de aspre ale ilegalităţii, o susţinută activitate revoluţionară, ducînd cuvîntul partidului în mase, organizîndu-le la acţiuni îndreptate împotriva regimului de exploatare. Mulţi dintre aceştia au suferit prigoană, schingiuiri, au stat ani mulţi prin temniţe şi lagăre. După eliberare au participat, fiecare unde le-a cerut partidul, dăruindu-se in continuare nobilei cauze a poporului. Acestora le adresăm azi stima şi respectul pe care le merită, salutul tovărăşesc şi urările noastre de bine. în împrejurările complexe ale vieţii politice specifice anilor de după 1933 în faţa Partidului Comunist Român se ridica imperativul major al contracarării marilor primejdii reprezentate de fascism. în aceste condiţii, Partidul Comunist Român, exprimind interesele vitale ale maselor, militează activ pentru unirea tuturor forţelor democratice şi patriotice ale poporului, pentru apărarea independenţei şi suveranităţii ţării, ridicîndu-se cu hotărîre împotriva dictatului de la Viena, care a lezat grav integritatea patriei. Cea mai întunecată pagină din istoria modernă a României a constituit-o perioada dictaturii militaro-fasciste şi a războiului dus alături de Germania hitleristă. Mişcarea fascistă compromisă prin însuşi actul său de naştere, s-a dovedit prin întreaga ei existenţă un fenomen străin României, potrivnic maselor largi populare şi detestat de acestea. Doctrina forţei nu a găsit răsunet în sufletul poporului nostru. Dovada cea mai grăitoare o reprezintă ampla mişcare antifascistă de masă, desfăşurată în anii 1940—1944, în toţi aceşti ani Partidul Comunist Român s-a manifestat cel mai activ şi mai ferm apărător al intereselor vitale ale patriei. Unind cele mai largi forţe democratice şi patriotice, personalităţi marcante ale vieţii ştiinţifice şi culturale, a organizat şi condus rezistenţa antifascistă, împreună cu Partidul Social-Democrat, în aprilie 1944, a format Frontul Unic Muncitoresc care a constituit nucleul coalizării tuturor forţelor democratice, antifasciste. Toate aceste acţiuni aveau să culmineze, în mod necesar şi logic, cu victoria insurecţiei armate, declanşată la 23 august 1944, sub conducerea Partidului Comunist Român, vlăstarul cel mai viguros al istoriei contemporane a ţării, întreaga evoluţie a situaţiei interne şi externe, pe plan politic şi militar, demonstra că în primăvara anului 1944 lupta de eliberare a poporului român a intrat într-o etapă decisivă. Pentru stabilirea programului său de luptă, partidul a analizat în mod ştiinţific, realist, starea de spirit antihitleristă a celor mai diferite categorii sociale, ascuţirea contradicţiilor interne, criza politică, militară, a regimului fascist, luînd în considerare împrejurările favorabile create de strălucitele victorii ale armatei sovietice împotriva maşinii de război hitleriste. Călăuzit de o înaltă responsabilitate pentru soarta ţării, partidul comunist a realizat o amplă coaliţie de forţe, în fruntea căreia a condus cu succes lupta pentru doborîrea dictaturii militaro-fasciste, eliberarea patriei şi trecerea României în rindurile forţelor Naţiunilor Unite. După insurecţie, armata română a luptat umăr la umăr cu armata sovietică pînă la victoria finală asupra fascismului german, pentru eliberarea întregului teritoriu al României şi mai departe pe pămîntul Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei. Partidul Comunist Român are istoricul merit de a fi fost iniţiatorul şi organizatorul insurecţiei, principala forţă conducătoare a acesteia. Sub conducerea partidului, masele populare inaugurează era de drepturi şi libertăţi politice, desfăşurînd cu forţă irezistibilă procesul de continuă modificare a raportului forţelor de clasă. Clasa muncitoare, ţărănimea şi celelalte pături de oameni ai muncii deveniseră factorul determinant al evoluţiei României Insurecţia din august 1944 a reprezentat o puternică expresie a voinţei poporului de a-şi determina singur soarta, unul din acele momente în dezvoltarea unei ţări cînd se manifestă deosebit de pregnant rolul maselor populare de făuritoare ale istoriei. Tovarăşi, Insurecţia antifascistă din august 1944 a constituit o piatră de hotar în istoria patriei, un eveniment crucial pentru destinele României. Ea a deschis poporului român calea eliberării naţionale, a înfăptuirii înaltelor sale idealuri de libertate şi dreptate socială, a victoriei revoluţiei populare şi trecerea la construirea orinduirii socialiste. Epoca de adinei prefaceri revoluţionare care a urmat insurecţiei s-a caracterizat prin creşterea avîntului forţelor democratice, în frunte cu partidul comunist, pentru reînnoirea democratică a ţării, împotriva rămăşiţelor fasciste şi a grupărilor politice reacţionare burghezo-roşiereşti, care urmăreau menţinerea vechilor rînduieli. Revenindu-i misiunea plină de răspundere de a elabora linia politică corespunzător realităţilor din ţara noastră, de a stabili etapele procesului revoluţionar, căile şi metodele cele mai potrivite desfăşurării revoluţiei, partidul a trecut, totodată, la refacerea organizaţiilor sale, la constituirea de noi organizaţii în întreprinderi, instituţii şi la sate. Partidul Comunist Român a desfăşurat o largă muncă politică pentru refacerea mişcării sindicale, atragerea ţărănimii, a Intelectualităţii, a maselor de tineri şi femei, a păturilor mijlocii orăşeneşti în şuvoiul tumultuos al acţiunilor revoluţionare. în această perioadă grea de organizare a vieţii politice şi sociale, partidul a avut marele merit de a polariza în jurul său toate forţele interesate în progresul ţării, sporindu-şi prestigiul pe plan intern şi internaţional. Unitatea dintre partid şi masele largi populare primea noi valenţe, care au permis, în anii care au urmat să rezolve sarcinile specifice fiecărei etape a revoluţiei populare. Colaborarea cu toate forţele interesate în dezvoltarea democratică şi progresistă a României şi-a găsit expresia în formarea Frontului Naţional Democrat, constituit în octombrie 1944, avînd la bază o largă platformă politică. Rezultat al luptei maselor populare, la 6 martie 1945 a fost instaurat, pentru prima dată în istoria modernă a României, un guvern cu adevărat democrat. „Prin instaurarea acestui guvern — arată tovarăşul Nicolae Ceauşescu — procesul revoluţionar din România a intrat într-o nouă etapă, al cărei obiectiv era încheierea procesului de desăvîrşire a revoluţiei burghezo-democratice, înfăptuirea unor transformări social-politice profunde în societatea românească''. Cucerirea de poziţii tot mai puternice în viaţa politică şi socială a ţării, redresarea economiei, au modificat radical raportul de forţe în favoarea clasei muncitoare, a oamenilor muncii. Legiferarea şi desăvîrşirea la scurt timp după instaurarea guvernului democratic a reformei agrare, a închegat şi a dezvoltat alianţa de nezdruncinat dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare, — temelia regimului democrat-popular. Prima manifestare de amploare a forumului comuniştilor români de după eliberare. Conferinţa Naţională a Partidului Comunist Român din octombrie 1945 a definit programul politic, social şi economic în care prefaţa ideea majoră a politicii sale de industrializare socialistă a ţării, care, în anii următori, s-a dovedit piatra unghiulară a întregii opere de edificare a socialismului, în raportul la Conferinţa Naţională prezentat de Gheorghe Gheorghiu-Dej se spunea : progresul ţării noastre este în directă şi nemijlocită legătură cu progresul industrializării ţării, (. . .) de tăria industrială a ţării depinde în mare măsură însăşi independenţa statului nostru". în lupta grea, eroică, pentru înaintarea victorioasă a revoluţiei populare, partidul a dat o lovitură zdrobitoare partidelor claselor exploatatoare care încercau să întoarcă înapoi roata istoriei; desăvîrşindu-se revoluţia burghezodemocratică, a fost înlăturată monarhia şi proclamată Republica Populară Română. Prin instaurarea deplinei suveranităţi a poporului, naţiunea română a dobîndit cea mai democratică formă de guvernămînt din întreaga sa istorie, un puternic instrument al construirii vieţii noi, păşind sub conducerea partidului in grandioasa etapă a edificării socialismului. In noile condiţii, cînd în faţa clasei muncitoare se puneau sarcini de interes vital pentru progresul social al ţării, făurirea, în februarie 1943, a partidului unic al clasei muncitoare a constitui un act de mare importanţă în istoria mişcării muncitoreşti din România. Etapă istorică hotăritoare pentru evoluţia societăţii, perioada care a urmat defineşte procesul revoluţionar complex al formării noilor relaţii de producţie socialiste, în care naţionalizarea principalelor mijloace de producţie şi cooperativizarea agriculturii au reprezentat transformări structurale adinei. Generalizarea relaţiilor de producţie socialiste în întreaga economie naţională, lichidarea pentru totdeauna a exploatării omului de către om, triumful definitiv al socialismului la oraşe şi sate reprezintă cea mai mare victorie a partidului nostru după cucerirea puterii, întruchipînd înfăptuirea idealurilor pentru care au luptat cei mai buni fii ai clasei muncitoare, ai poporului nostru. Tovarăşi. Eficacitatea politicii ştiinţifice, consecvent marxist-leninistă a partidului, a conducerii sale, în frunte cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu, este confirmată de activitatea desfăşurată în anii construcţiei socialiste, de elementele calitativ noi introduse în viaţa social-economică şi politico-ideologică, începînd cu Congresul al IX-lea şi culminînd cu Congresul al X-lea, de dinamismul întregii noastre vieţi sociale, de rezultatele cincinalului încheiat, precum şi de energia declanşată pentru realizarea obiectivelor noului cincinal. Nivelul de dezvoltare la care ne aflăm astăzi ne dă dreptul la satisfacţie şi mîndrie, fiind cel mai ridicat pe care l-am atins vreodată. România se înfăţişează în prezent ca o ţară cu o economie dinamică, în plin proces de modernizare, capabilă să înainteze hotărît pe drumul progresului şi civilizaţiei. „Ceea ce am înfăptuit in aceşti ani — spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu — este rezultatul eforturilor pline de abnegaţie depuse de toţi oamenii muncii, fără deosebire de naţionalitate — de români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi conlocuitoare. Realizările remarcabile ale acestui cincinal, ca de altfel toate succesele obţinute în perioada istorică de după 23 August, se datoresc faptului că întregul nostru popor, muncind cu elan şi învingînd greutăţile care i-au stat în cale, a urmat și înfăptuit neabătut linia politică, programul partidului nostru". Progresele dobîndite în această perioadă pe calea industrializării sunt grăitor ilustrate de faptul că în industria noastră socialistă se realizează în prezent peste 60 la sută din venitul naţional, faţă de 49 la sută în 1965 şi de 30,8 la sută în 1938; producţia întregului an 1938 a fost obţinută în 1970 în numai 22 de zile. Ritmul înalt de creştere a producţiei industriei noastre socialiste situează România printre ţările cu cele mai rapide ritmuri de dezvoltare economică. Ca urmare a eforturilor materiale făcute de stat şi a perfecţionării activităţii de organizare şi conducere a agriculturii, producţia agricolă globală a crescut în cincinalul 1966—1970 — în pofida greutăţilor generate de condiţiile climatice nefavorabile din ultimii trei ani, îndeosebi de inundaţiile din 1970 — cu 24 la sută faţă de realizările cincinalului anterior, asigurînd satisfacerea nevoilor de consum şi a celorlalte cerinţe ale economiei. Amploarea eforturilor materiale făcute de clasa muncitoare, de întregul popor român, este exprimată elocvent de faptul că volumul investiţiilor efectuate din fondurile centralizate ale statului în perioada 1966—1970 a depăşit pe cel realizat în 10 ani anteriori. Cincinalul trecut a marcat un substanţial pas pe drumul făuririi unor condiţii de trai superioare pentru oamenii muncii. O expresie sintetică a progreselor realizate o constituie creşterea cu 27 la sută a fondului de consum pe locuitor, a salariului real cu 20 la sută, iar a pensiilor cu peste 30 la sută. Au sporit indemnizaţiile pentru naştere şi alocaţiile pentru copii, s-au mărit bursele studenţeşti. Creşterea veniturilor ţărănimii, instituirea sistemului de pensii pentru membrii cooperatori, asigurarea unui venit minim garantat, precum şi recentele măsuri adoptate de Marea Adunare Naţională aduc importante mutaţii în creşterea nivelului de trai al acestora. Ca urmare a asigurării condiţiilor materiale, a climatului propice pentru manifestarea plenară a capacităţii creatoare s-au obţinut realizări remarcabile în dezvoltarea învăţămîntului de toate gradele, în creaţia literar-artistică, în domeniul ştiinţei. Cincinalul 1966-1970 oglindeşte, aşadar, eforturile unei naţiuni capabile, în condiţiile unei libertăţi depline de gîndire şi acţiune, sub conducerea înţeleaptă a partidului comunist, să urce pe treptele cele mai înalte ale progresului şi civilizaţiei, înflorind multilateral şi asigurîndu-şi prin aceasta un loc de cinste în constelaţia naţiunilor. Anii cincinalului încheiat oferă o nouă şi strălucită mărturie a justeţei politicii partidului nostru de dezvoltare armonioasă a întregii ţări, fiecare judeţ înregistrînd o vie dezvoltare economică, culturală şi socială. Această preocupare pentru dezvoltarea tuturor zonelor ţării, unde alături de poporul român trăiesc oameni ai muncii aparţinînd naţionalităţilor conlocuitoare, este o elocventă expresie a politicii naţionale a partidului nostru, egalitatea socială completîndu-se cu deplina egalitate pe plan naţional. Judeţul nostru uneşte prin trecutul acestor meleaguri deopotrivă pe români, maghiari şi germani. A trebuit ca patria să devină socialistă pentru ca persecuţiile şi împilările să dispară pentru totdeauna, pentru ca izbînzile să devină o permanenţă. Ca urmare a grijii continue a partidului, pe măsura devenirii socialiste a patriei şi harta economică a judeţului Mureş şi-a schimbat în întregime înfăţişarea. An de an suflul dinamizator al industrializării înfăptuite consecvent de partid a pătruns puternic şi în judeţul nostru, de numele unor localităţi legîndu-se existenţa unor importante unităţi industriale care valorifică la un nivel superior resursele naturale şi umane ale judeţului, în perioada 1966—1970 pentru dezvoltarea economică şi social-culturală a judeţului s-au investit peste 7 miliarde lei, din care 65 la sută în industrie, realizîndu-se în 1970 producţia anului 1960 numai în 76 de zile, iar cea a anului 1950 în numai 18 zile. Măsurile adoptate pentru perfecţionarea organizării, planificării şi conducerii agriculturii, legile votate recent de Marea Adunare Naţională, reprezintă un cadru menit să impulsioneze dezvoltarea rapidă a agriculturii noastre socialiste. Activitatea cooperativelor agricole de producţie, a staţiunilor pentru mecanizarea agriculturii, a sistemelor de producţie intercooperatiste, sporesc randamentul şi calitatea producţiei. Mergînd în continuare pe linia diversificării şi perfecţionării economiei socialiste a ţării, noul cincinal menţine înaltul ritm de creştere înregistrat de economie. Stadiul posibilităţilor actuale, măsurile de punere în valoare a rezervelor, baza creată în cincinalul 1966—1970 asigură, la un loc, condiţiile unui ritm de creştere a industriei de 10—11 la sută, ceea ce face posibilă realizarea unui volum de investiţii mai mare decît cel înfăptuit în ultimul deceniu, 540 de miliarde de lei. Astfel, industria, agricultura şi celelalte ramurieconomice vor cunoaşte o nouă înflorire, creînd condiţiile materiale pentru ca România să urce încă o treaptă spre culmile societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Primul an al noului cincinal coincide cu anul marii aniversări a partidului. Acest lucru creează minunatul prilej ca întregul popor să dea expresie dragostei pe care o nutreşte faţă de partidul comuniştilor prin impresionantele realizări obţinute în toate domeniile de activitate. In această încleştare dintre capacitatea creatoare a unui popor şi cifrele de plan s-au încadrat organic şi oamenii muncii români, maghiari, germani din judeţul Mureş. Bilanţul entuziasmului lor este remarcabil. Toate întreprinderile judeţului şi-au îndeplinit pe primele patru luni de anului planul la principalii indicatori: producţia marfă realizată peste plan se cifrează la aproape 106 milioane lei, depăşindu-se cu 41 milioane lei angajamentele luate în cinstea marii sărbători, producţie ce se materializează în importante cantităţi de carbid, azotat de amoniu, conductori electrici, materiale de construcţii, mobilă şi alte produse. Concomitent cu realizările economice şi afirmarea relaţiilor de producţie socialiste, între clasele şi păturile sociale care compun societatea noastră, între membrii aresteia, s-au statornicit relaţii noi, de colaborare şi întrajutorare tovărăşească. Realizarea programului partidului are ca urmare o sporire continuă a rîndurilor clasei muncitoare şi a competenţei sale, determinînd înfăptuirea pe un plan superior a rolului său conducător în societate. Se întăreşte necontenit alianţa muncitorească-ţărănească, temelia de granit a orînduirii noastre. Creşte permanent contribuţiaintelectualităţii la rezolvarea sarcinilor economice, cultural-educative, la dezvoltarea ştiinţei şi artei. Se cimentează tot mai mult unitatea odaistă indestructibilă a întreului popor în jurul politicii partidului, coeziunea sa moral-politică, ce reprezintă o nouă şi puternică forţă motrice a înaintării noastre sociale. Parte integrantă a politicii partidului, în anii socialismului rezolvarea problemei naţionale în spiritul marxism-leninismului contribuie la afirmarea socială a tuturor cetăţenilor ţării, la întărirea prieteniei şi frăţiei dintre oamenii muncii români şi cei ai naţionalităţilor conlocuitoare. Ca urmare a măsurilor adoptate de partid în vederea perfecţionării organizării şi conducerii vieţii sociale şi de stat, a dezvoltării democraţiei socialiste, în ţara noastră, îndeosebi după Congresul al IX-lea al partidului, s-au creat largi condiţii pentru participarea oamenilor muncii la conducerea vieţii sociale, pentru manifestarea iniţiativei şi energiei lor creatoare in toate domeniile de activitate. Analizarea cu obiectivitate de către partidul nostru a diferitelor domenii ale vieţii sociale, dialogul permanent, direct, al conducerii partidului cu producătorii bunurilor materiale şi spirituale, punerea in lumină atît a realizărilor, cît şi a lipsurilor existente, vădesc o înaltă responsabilitate şi încredere în mase, în capacitatea lor de discernămînt şi de aplicare a politicii de construcţie a economiei şi culturii socialiste. Azi Partidul Comunist Român, la a cincizecea sa aniversare sa prezintă mai puternic ca oricînd, cuprinzînd în rindurile sale peste 2 milioane de comunişti, proveniţi din rîndul celor mai înaintaţi muncitori, ţărani, intelectuali. Structura, compoziţia sa preponderent muncitorească, fermitatea politicăideologică reflectă esenţa partidului ca avangardă a clasei muncitoare, a tuturor oamenilor muncii. Continuatoare a glorioaselor tradiţii ale muncitorimii mureşene, organizaţia judeţeană de partid, cuprinzînd 63.000 de comunişti, reprezintă catalizatorul întregii vieţi economice şi social-culturale din judeţ, factorul dinamizator al tuturor acţiunilor întreprinse, al transpunerii în viaţă a programului ştiinţific al partidului. Izvorul forţei mobilizatoare, al capacităţii creatoare a partidului îl constituie unitatea şi coeziunea rîndurilor sale, a tuturor comuniştilor în jurul Comitetului Central, în frunte cu secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a cărui personalitate dinamică se resimte din plin în linia mereu ascendentă, novatoare a edificării socialismului în ţara noastră. Tovarăşi, • Partid al răspunderii istorice faţă de propria clasă şi popor din rindurile căruia s-a plămădit, faţă de destinele socialismului in lumea contemporană, Partidul Comunist Român îşi îndeplineşte integral prin fiecare din actele şi acţiunile sale pe plan intern şi internaţional, mandatul de forţă conducătoare a societăţii socialiste, rolul de detaşament activ al mişcării muncitoreşti şi comuniste internaţionale. ... _ _-1. *__3 . Partidul militează ferm pentru întărirea coeziunii mişcării comuniste pe baza principiilor egalităţii în drepturi, neamestecului în treburile interne, respectării dreptului legitim al fiecărui partid de a-şi elabora linia politică în deplină independenţă, in raport cu necesităţile şi condiţiile concrete ale ţării respective. Punînd în centrul politicii sale externe dezvoltarea legăturilor cu toate ţările socialiste, Partidul Comunist Român se pronunţă pentru promovarea unor principii de tip nou, total opuse raporturilor existente între ţările capitaliste. Totodată România, printr-o vastă activitate politică, prin extinderea cooperării economice şi cultural-ştiinţifice cu toate ţările, indiferent de orînduire, îşi aduce o contribuţie deosebit de apreciată la destinderea internaţională, la întărirea securităţii internaţionale, la creşterea prestigiului şi influenţei ţărilor mici şi mijlocii în rezolvarea problemelor care frămînta lumea. Tovarăşi, Bilanţul atit de bogat în victorii şi înfăptuiri al acestei jumătăţi de veac care a trecut de la crearea partidului încoronează ani de luptă şi muncă eroică, oglindeşte voinţa nestrămutată de progres a poporului român, devotamentul său faţă de idealurile socialismului. Acum, la acest eveniment festiv se cuvine să reamintim de contribuţia adusă de activiştii de partid, ai organizaţiilor de masă, de comuniştii care antrenaţi în marile bătălii ale începutului, ale anilor de după eliberare şi-au dăruit tot entuziasmul, puterea lor de muncă pentru a pune o cărămidă a credinţei şi devotamentului lor la temelia viitorului arătat de partid. Acolo unde se află ei azi sînt minaţi de aceleaşi calde năzuinţi, de aceeaşi arzătoare hotărîre de a servi partidul, ai cărui ostaşi credincioşi se consideră. Se cuvine de asemenea, să subliniem aportul la edificiul socialismului al organizaţiilor de partid, al comuniştilor, muncitorilor, cooperatorilor, al intelectualilor — români, maghiari, germani , al organizaţiilor de sindicat, de tineret, de femei, precum şi al celorlalte organizaţii de masă şi obşteşti care se identifică cu aspiraţiile şi politica partidului, înfăptuitori ai bunurilor materiale şi spirituale cu care azi judeţul se prezintă la marele bilanţ al comuniştilor din ţara noastră. Tuturor acestora Comitetul judeţean de partid le adresează mulţumiri şi un fierbinte salut pentru rodnica lor activitate, urări de noi victorii în muncă, pentru înflorirea scumpei noastre patrii — România socialistă. La a cincizecea aniversare a creării sale, Partidul Comunist Român poate raporta cu mîndrie poporului împlinirea pe pămîntul României a idealurilor de eliberare socială şi naţională pentru care au luptat şi s-au jertfit in trecut cei mai buni fii ai săi. ... Acestui partid comunist care a dus ţara la izbînda revoluţiei îi închină azi un omagiu fierbinte întregul popor, toţi cei care cu braţul şi cu mintea clădesc viitorul luminos al României. Trăiască România socialistă, patria liberă a celor ce muncesc pentru ridicarea ei pe culmile propăşirii şi civilizaţiei! Trăiască Partidul Comunist Român, inima întregii noastre naţiuni — ziditorul noului destin al României ! Trăiască Comitetul Central al Partidului Comunist Român, in frunte cu secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu! Cuvîntarea tovarăşului Vereş (Urmare din pag. 1) In aplauzele puternice ale celor prezenţi a luat cuvîntul tovarăşul Nicolae Vereş, prim-secretar al Comitetului judeţean de partid, preşedintele Consi-gliului popular judeţean, care a vorbit despre importanţa istorică a creării Partidului Comunist Român. In repetate rînduri participanţii la adunarea festivă au subliniat expunerea prin puternice aplauze, exprimîndu-şi gindurile şi sentimentele de dragoste faţă de partidul nostru, care a luptat şi luptă neobosit pentru binele şi fericirea patriei noastre socialiste şi a harnicului ei popor. In continuare, tovarăşul Liviu Sebestyen, secretar al Comitetului judeţean de partid, a dat citire textului scrisorii adresate C.C. al P.C.R., tovarăşului Nicolae Ceauşescu, care a fost adoptată cu entuziasm şi aplauze de către participanţii la adunare. S-a intoncit apoi de către întreaga asistenţă Internaţionala. In încheierea adunării festive artişti de la Teatrul de stat, Filarmonică, ai Ansamblului folcloric „Mureşul" şi corul sindicatului salariaţilor din învăţâmint din localitate au prezentat un bogat program artistic închinat glorioasei aniversări