Steaua Roşie, octombrie 1971 (Anul 22, nr. 235-260)

1971-10-14 / nr. 245

r­ e In sectoarele bunurilor de consum. Produse care să răspundă celor mai diverse utilităţi cotidiene! Ca în toate unităţile direct le­gate de producerea şi desfacerea bunurilor de larg consum pentru populaţie, scrisoarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu a fost primită cu entuziasm şi profundă satisfac­ţie de colectivele din reţeaua in­dustriei locale a judeţului Mureş. Apreciată ca făcînd parte inte­grantă din mijloacele folosite de conducerea de partid şi de stat în dialogul ei direct cu oamenii mun­cii, scrisoarea constituie o puterni­că bază mobilizatoare în sporirea producţiei, în diversificarea şi ridi­carea calităţii acesteia la nivelul celor mai exigente cerinţe. — Fie că ne referim la aprecie­rile pozitive sau la criticile şi re­comandările din acest mesaj ce ni se adresează deschis, convingător, ca de la inimă la inimă — este pregnantă, precum în toate docu­mentele partidului nostru, grija pentru soluţionarea atentă a pro­blemelor legate de creşterea con­tinuă a nivelului de trai al po­porului — mărturiseşte IOAN VAS­­LUIANU, inginer şef al Direcţiei ju­deţene Mureş de industrie locală. Ne dăm seama o dată mai mult­­— continuă interlocutorul — că noul plan cincinal trebuie să con­stituie pentru toţi care lucrăm în acest domeniu o treaptă mai înal­tă, sub toate aspectele, spre satis­facerea largă a cerinţelor de con­sum ale pieţei interne şi externe. Interesîndu-ne asupra modului cum răspunde industria locală a judeţului unor asemenea dezide­rate majore, interlocutorul nostru — inginerul şef Vasluianu — a precizat: — în prezent pe ansamblul ac­tivităţii noastre productive, bunu­rile de larg consum deţin o pon­dere de peste 55 la sută, cu ten­dinţă de creştere vertiginoasă. Se poate spune că este pentru noi o preocupare de bază. Receptivi la cererile populaţiei sondate în di­verse moduri, cu felurite prilejuri, nu ne-am mulţumit — cum e cazul în acest an — cu poziţiile prevăzu­te prin planul tehnic la capitolul „asimilarea de produse moi". Faţă de 31, cît reprezenta numărul ini­ţial al noutăţilor, am asimilat şi prezentat la contractări aproape 100 de bunuri pentru consum în sortimente noi, caracterizate prin­­tr-un grad superior de utilitate şi funcţionalitate. Toate se găsesc expuse la Pavilionul de mostre din Bucureşti, iar in parte s-au şi pus la dispoziţia cumpărătorilor prin comerţ. Contractele încheiate pî­nă acum vor face ca majoritatea acestor produse oferite prima oară să ajungă într-un timp scurt la populaţie. —■ Precizaţi unele dintre aseme­nea articole asimilate în acest an. __ Un loc important îl ocupă produsele casnice. De exemplu: cuţit universal, dispozitiv de aprins gaz gen brichetă, dispozitiv de garrrisire pentru tort, aparat de tăiat cartofi, diferiţi cleşti de bu­cătărie, coş pentru tacîmuri, us­­cătoare de rufe pentru baie şi bal­con etc. In mod special subliniez, avînd în vedere succesul şi interesul sus­citat de la primele loturi livrate, o altă categorie de produse: noul model de căsuţe camping prefa­bricate, utilaje cu tot mobilierul de uzanţă şi garajele prefabri­cate, la care solicitările sunt foarte mari. Ambele vor cunoaşte o considerabilă extindere în fabri­caţia de serie. Venim în întîmpina­­rea solicitărilor şi prin realizarea unui tip de sobă electrică de în­călzit, larg accesibilă şi a unui aparat tip „Mureşul" pentru încăl­zit apa, adaptat la reţeaua de gaze. — Este o tradiţie recunoscută, în cadrul industriei locale a judeţului Mureş, producerea de accesorii auto-moto. Ce noutăţi aveţi? — Crrcul pentru autoturismul „Dacia 1­300“, centuri de siguranţă auto, menghine pe suport va­­cuumatic şi altele. Aceleaşi preocupări înnoitoare caracterizează şi colectivele care lucrează în unităţi producătoare de mobilă din industria locală, sor­­timentaţia urmărind adaptarea la cerinţele diverselor tipuri de locu­inţe şi utilităţi. In continuare, atenţia noastră e îndreptată spre lărgirea şi diversi­ficarea producţiei bunurilor de larg consum, creşterea ponderii aces­teia pe ansamblul activităţii. Avem, pentru perspectiva apropiată, alte peste 50 de sortimente şi produse noi pregătite în vederea omologării şi asimilării. Concomitent, se lăr­gesc ori sunt modernizate capaci­tăţile de producţie. Este vorba de concentrarea unităţilor care pro­duc mobilă, pe platforma „Mure­şeni", de construirea unor spaţii noi ca de exemplu la Luduş, unde se află în stadiu de finisare o hală a industriei locale pentru bunuri de consum, sau la 1.1.S. „Republi­ca" din Reghin care continuă să fie modernizată şi mărită cores­punzător introducerii mai multor sortimente în fabricaţie. Atmosfera de puternic avînt creator, de res­ponsabilitate şi îndemn la auto­­depăşire, prezentă în toate unită­ţile, ca urmare a scrisorii tovarăşu­lui Nicolae Ceauşescu, reprezintă garanţia sigură că sarcinile de mare importanţă puse de partid în faţa noastră vor fi îndeplinite în mod exemplar. ŞTEFAN NEAGU PAGINA 2 STEAUA ROȘIE La Liceul industrial pentru construcţii de maşini din Tîrgu-Mureş Cauzele repetentei nu trebuie căutate prea departe, ele sunt generate de propriul proces de pregătire şcolară Este pentru oricine o realitate faptul că în actuala etapă de dez­voltare a societăţii noastre, exigen­ţa reprezintă o componentă majoră în arsenalul preocupărilor oricărui individ — indiferent de sectorul în care îşi desfăşoară activitatea. Or, faptul pare cu atît mai important de subliniat în condiţiile în care referirile privesc învăţămîntul — sector în care pregătirea viitoarelor cadre — indiferent de profil — ex­clude cu desăvîrşire rebutul sau compromisul în configuraţia viito­rului slujitor al societăţii. Pe a­­ceastă linie se poate afirma cu cer­titudine că activitatea colectivului profesoral de la Liceul industrial pentru construcţii de maşini, deşi tînăr, cu unele excepţii, a reuşit să se impună cu pregnanţă în contex­tul învăţămîntului liceal de specia­litate al judeţului nostru. Căci, ex­­cluzînd unele raţiuni înguste ale unor părinţi şi elevi referitoare la profilul acestei şcoli, este cert că Liceul industrial pentru construcţii de maşini se înscrie — în sistemul nostru de învăţămînt — în rîndul şcolilor de reală perspectivă în con­sens cu realizările atît de semnifi­cative ale industriei şi economiei româneşti. Or, faptul a determinat — cum era şi firesc — ca de fie­care dată la examenele de admite­re să existe o mare afluenţă de can­didaţi. Posibilităţile de selecţie fiind mari era de aşteptat ca recru­tarea elevilor să se realizeze în consecinţă. După maniera în care comisiile de examinare şi-au desfă­şurat activitatea se pare că de fie­care dată la acest liceu au fost se­lecţionaţi elevii cei mai buni. Me­diile relativ mari (7, 8 sau 9) pe ca­re cei mai mulţi dintre aceştia le-au obţinut la admitere par să ateste acest fapt! Cu toate acestea însă ceea ce fra­pează pe oricine este numărul exa­gerat de mare de elevi repetenţi înregistraţi în anul şcolar trecut. In faţa unei asemenea situaţii se ridică justificat o întrebare legiti­mă: cum de a fost oare posibilă înregistrarea unei atari cifre în condiţiile în care liceul beneficiază (ca de altfel şi alte licee de specia­litate) de posibilităţi atît de mari de selecţie? Şi aceasta mai ales pentru că — cu mici excepţii — numărul repetenţilor creşte cores­punzător cu înaintarea în anii de studii. Să fie oare vorba de un plus de exigenţă la acest liceu faţă de alte şcoli? Tot ce e posibil, numai că şi în acest caz noţiunea de exigenţă este înţelea­să — credem — unilateral! Şi o spunem avînd convingerea că în accepţia unor profesori de la acest liceu aceasta trebuie să se mani­feste numai faţă de elevi, uitînd că pe ici pe colo — uneori prin punc­tele esenţiale — chiar pregătirea proprie (metodică şi profesională) ar mai suporta o doză de... exi­genţă. De altfel, vizîndu-i în pri­mul rînd pe profesorii de matema­tică, materialul de analiză a acti­vităţii politico-ideologice prezentat de biroul organizaţiei de bază de la Liceul industrial relata textual: „Oricît ar fi oamenii de severi, ori­­cit ar ţine ca obiectul lor să fie bi­ne aprofundat, ni se pare enorm de mare numărul de repetenţi în spe­cial la anul III“ (e vorba de pro­fesorii Bende Maria şi Ciurcă Ni­­colae la care au rămas 17 repe­tenţi!) Este evident că a eticheta un cadru didactic plecînd numai de la date cifrate (corigenţi sau re­petenţi) ar fi tot atît de greşit du­pă cum greşită ar fi şi o apreciere plecînd de la reversul problemei. De aceea, din discuţiile angajate aici am încercat să desprindem to­tuşi cîteva cauze care au condus la o asemenea stare de fapt, cauze care chiar dacă nu ţin strict de predarea propriu-zisă a obiectului (­ vorba de matematică) au avut totuşi o mare influenţă ... De pildă, dintre elevii intervie­vaţi (din care cităm doar pe Şer­­ban Ion admis cu media 7,50 şi 9 la oral, Truţa Constantin 7,75 la ad­mitere, Vasilca Dumitru 7 la admi­tere — toţi din anii III şi repetenţi şi Czikmăntori Andrei ( şeful u­­nuia din anii IV) s-au referit la unison la unele aspecte ce ţin de predarea obiectului reclamînd fap­tul că pentru exemplificarea noţiu­nilor noi însuşite, exerciţiile erau mult prea simple, deşi temele da­te ulterior cuprindeau probleme cu un mult mai mare grad de dificul­tate ... (referirile vizau pe profe­soara Bende Maria). Apoi, cu toa­te că se ştia că există un număr în­semnat de corigenţi, în tot timpul verii nu s-a organizat nici o oră de consultaţie (de fapt aceasta e o problemă ce ţine de conştiinţă) etc., etc. Evident că toate acestea sunt nişte lucruri relatate de elevi şi le privim ca atare... Dar oricum le-am interpreta ele conţin şi un sîmbure de adevăr. Pentru că deşi se spune despre ambii profesori de matematică de la anii III (şi evi­dent şi despre alţii) că au o bună pregătire profesională (pe care nu le-o contestă nimeni) un fapt este cert că fiind la început de carieră mai au încă probleme (îndeosebi de ordin metodic) de pus la punct. ,Numai că acest lucru se realizează printr-o îndrumare metodică perio­dică şi competentă efectuată de mai mulţi factori (Inspectoratul şcolar judeţean, conducerea şcolii, precum şi de catedra de matemati­că prin interasistenţe şi discutarea periodică a unor probleme care să privească esenţa obiectului). Or, dintr-o analiză chiar şi sumară re­zultă că aceste tinere cadre au stat prea puţin în atenţia factorilor a­­mintiţi. Ne-a surprins ... „substra­tul“ cuvintelor elogioase formulate de inspectorul şcolar Kertész Fran­­cisc la adresa celor doi profesori în condiţiile în care nu-i onorase pe nici unul cu vreo asistenţă! (lui Bende Maria pînă şi inspecţia spe­cială îi fusese efectuată de un pro­fesor din oraş). La rîndul ei, conducerea şcolii nu a realizat nici ea mai mult (cu o excepţie, poate). De pildă, aceeaşi profesoară nu fusese asistată în tot cursul anului trecut decît la două ore, dar şi acestea efectuate de Hosu Gheorghe (de altfel, un bun pedagog) — director adjunct, pro­fesor de limba română! Or, ne în­trebăm în ce s-a materializat a­tunci..........activitatea“ catedrei de matematică în condiţiile în care nu a întreprins nimic în nici o direc­ţie care să vizeze obiectul. în dosa­rele conducerii şcolii nu am întîl­­nit nici un document care să ateste că s-a întocmit vreo planificare ca­re să urmărească modul de realizare a interasistenţelor celor 5 profesori (cîţi numără catedra) sau care să oglindească vreo tematică abordată în vreo ocazie!? De altfel, după cîte ne relata conducerea şcolii „to­tul s-a terminat înainte de a înce­pe“, deoarece după şedinţa de con­stituire a urmat o pauză de un an! De această situaţie se face vinovată şi conducerea şcolii — care a tole­rat inactivitatea catedrei — dar principala vină cade pe seama lip­sei de responsabilitate a profeso­rului Ionescu Constantin, şeful ca­tedrei, care într-una din şedinţele de consiliu de la finele anului tre­cut a avut şi tupeul să afirme că „intenţionat nu a făcut nimic ca să vadă ce se întîmplă!“ Şi într-ade­­văr, în afara faptului de a fi fost premiat (!?) nu s-a întîmplat nimic deosebit. Iar după cîte se pare şi actualul an de învăţămînt a început cam sub aceleaşi auspicii... Să nu uităm apoi că o anumită influenţă asupra predării matemati­cii (dar şi a altor obiecte), precum şi asupra însuşirii cunoştinţelor de către elevi a avut-o şi cursul fluc­tuant al orarului şcolii. Acesta — după cîte ne relata profesorul Hosu Gheorghe — era, cel mai adesea, întocmit fără a ţine seama de anu­mite norme pedagogice elementare, fiind în funcţie de timpul disponi­bil al celor 15 ingineri cu norma de bază în producţie! Or, se ştie ce eficienţă poate avea o oră de ma­tematică predată — să zicem — de la 13 la 14! Şi atunci?... Pe de altă parte considerăm lip­sită de justificare o anumită doză, de indulgenţă manifestată faţă de elevii din anii I. Dacă e vorba de exigenţă atunci de ce să nu o ma­nifestăm faţă de elevi încă din pri­mul an? Nu este mai puţin adevărat şi faptul că elevii (în marea lor ma­joritate din rîndul celor repetenţi) au manifestat faţă de obiectul ma­tematică (ca şi faţă de altele) su­perficialitate şi lipsă de interes, concretizată în lipsuri repetate de la ore şi atitudine necorespunză­toare faţă de pregătirea în sine. A­­poi, în rîndul multora dintre ei se încetăţenise şi o optică greşită po­trivit căreia după absolvire ei nu ar deveni__ tehnicieni, ci doar chipurile nişte... „simpli" munci­tori! (şi atunci de ce să mai înve­ţe matematică superioară?) Aici mai e vorba şi de altceva!... Iată aşadar, doar cîteva aspecte, la prima vedere simple, dar care la un loc, fiecare şi-a adus partea sa de contribuţie la înregistrarea acestui mare număr de repetenţi. Şi le-am semnalat pentru că ele nu sunt străine nici altor licee de spe­cialitate sau poate chiar de cultu­ră generală... GHEORGHE GIURGIU Deplasările Teatrului de păpuşi Teatrul de păpuşi din Tg.-Mureş vizitează în această săptămînă cî­­teva comune din­­judeţul nostru, prezentînd micilor spectatori din a­­ceste localităţi două dintre piesele de succes. Astfel joi, 14 octombrie, colectivul secţiei maghiare va sus­ţine reprezentaţii la Band cu piesa „Regele motan“, iar sîmbătă, 16 oc­tombrie, la Sîngeorgiu de Pădure şi Fîntînele, cu piesa „Balonul scăpat“. Note de ce mimai ■n centru ? 8 octombrie 1971. Ne aflăm în unitatea nr. 17 a C.L.F. din Tg.­­Mureş (str. Gh. Doja nr. 77). Afluenţă mare de cumpărători ... dar, vai! La ora 10,30 încă nu se găseau cartofi, cu toate că în ajun gestionara comandase de la depozi­tul din str. Chinezu, 1.300 kg (40 de lăzi) din acest produs mult so­licitat la ora actuală. Nu se găsea, de asemenea măcar un bob de strugure (din comanda de 100 de lăzi, echivalînd cu cca. 1.000 kg). Gogoşarii aflaţi în unitate înde­plineau, potrivit afirmaţiilor ges­tionarei, normele STAS, în compa­raţie însă cu cei aflaţi în unităţile din Piaţa Trandafirilor, aceştia erau cu mult inferiori ca aspect comercial. Consemnăm aceste fapte nu de dragul de a găsi „beţe în roate“, în primul rînd însă suntem­ nevoiţi a reaminti faptul că în declaraţiile date ziarului, conducătorii întreprin­derilor care au ca sarcină servirea în bune condiţii a populaţiei cu le­gume şi fructe, ne-au făcut promi­siuni, iar în ce ne priveşte le-am acordat toată­­ încrederea. Pe de altă parte, precum mărtu­risea însăşi gestionara unităţii- -vizi­tate, „accentul“ se pune pe „cen­tru“, „periferia“ fiind neglijată. Din păcate, sîntem nevoiţi să tra­gem concluzia cît se poate de lo­gică, potrivit căreia dacă pînă şi strada Gheorghe Doja — una din arterele principale ale municipiului — unde se găseşte unitatea nr. 17 e considerată ca „periferie“, cu cită promptitudine şi operativitate sunt aprovizionate celelalte unităţi... şi mai periferice? I. ŞTEFAN Mica publicitate Lăsat in ziua de 11 octombrie a. c., între orele 10—11, la sta­ţia de autobuz de lîngă Parcul „Harghita", un colet. Găsito­rul este rugat a-l restitui contrar recompensă la Moldovan Lazăr, str. Iernutului nr. 6, Tg.-Mureş. K­emény János Asociaţia scriitorilor din Tîrgu-Mureş aduce la cunoştinţă, cu adîncă durere, că în ziua de 13 oc­tombrie 1971 s-a stins din viaţă, după grele suferinţe — la vîrsta de 68 ani — scriitorul Kemény János, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Socia­listă România, eminent reprezentant al literaturii maghiare din ţara noastră. Kemény János s-a născut în 5 septembrie 1903, la Pittsburgh, in Statele Unite ale Americii. Studiile medii şi superioare le-a făcut la Cluj şi Viena. In anii de după primul război mondial, tînăr şi entu­ziast, el îşi consacră toate forţele nobilei cauze a literaturii şi culturii teatrale maghiare din România, strâduindu-se să pună creaţia artistică în slujba progresului social, a umanismului, a frăţiei dintre poporul român şi naţionalităţile conlocuitoare. Con­ştient de justeţea scopurilor urmărite, el îşi desfă­şoară activitatea multilaterală, cultural-artistică şi de promovare a literaturii progresiste, sub semnul unui sincer devotament faţă de poporul muncitor. Din 1930 pînă în 1952 deţine un rol însemnat în conducerea teatrelor maghiare din Cluj şi Tîrgu-Mu­reş, îşi continuă apoi activitatea la Institutul de teatru „Szentgyörgyi István", în redacţia revistei „Új Élet", iar în ultimii ani ai vieţii — înconjurat de una­nimă preţuire şi stimă — ca membru al conducerii Asociaţiei scriitorilor din Tîrgu-Mureş. Prin moartea sa neaşteptată dispare dintre noi o personalitate de importanţă istorico-literară. Ata­­şamentul dezinteresat şi pilduitor cu care în 1926 a întemeiat — împreună cu alţi scriitori pătrunşi de idealul umanismului — gruparea „Erdélyi Helikon“ a condeierilor, în vederea asigurării unui cadru or­ganizatoric, a unei reviste şi edituri pentru tînăra literatură maghiară din România, îi conferă lui Ke­mény János un loc de cinste în istoria literaturii noastre. Scriitorii grupaţi în jurul revistei „Erdélyi Heli­­kon", care timp de 18 ani s-au bucurat de ospitali­­tatea lui Kemény János şi a soţiei, de căldura îmbie­­toare a căminului lor din Brîncoveneşti, de roadele sacrificiilor materiale pe care gazdele nu le precu­peţeau niciodată, au îmbogăţit beletristica maghiară din ţara noastră cu o serie de opere nemuritoare. Năzuind spre zugrăvirea realistă a vieţii po­porului in romanele, nuvelele şi cărţile sale pentru tineret, eminentul scriitor a imortalizat în accente tulburătoare, de un lirism învăluitor, lumea oameni­lor de munte — maghiari şi români — care-şi cîş­­tigă existenţa cu sudoarea frunţii. Umanismul lui Kemény János, atitudinea sa consecventă de pro­movare a idealurilor progresiste și democratice l-au făcut să se ridice împotriva fascismului și să se înro­leze, încă din anii celui de-al doilea război mondial, în rîndurile luptătorilor pentru o societate mai bună, mai umană. După eliberare s-a alăturat fără şovăire clasei muncitoare, conducătoarea transformărilor democratice şi a revoluţiei socialiste, contribuind cu munca sa de creaţie la adîncirea frăţiei dintre po­porul român şi naţionalităţile conlocuitoare. Vom păstra veşnic vie memoria umanismului său nobil, a atitudinii sale de scriitor şi om. ASOCIAŢIA SCRIITORILOR DIN TÂRGU-MUREŞ ★ Trupul neînsufleţit al răposatului va fi depus pe catafalc în foaierul Palatului culturii. Prietenii şi citi­torii săi, toţi cei ce l-au stimat şi l-au iubit, ii vor putea aduce un ultim omagiu în dimineaţa zilei de vineri, 15 octombrie 1971, între orele 9 şi 12. Funeraliile vor începe în aceeaşi zi la orele 12. înhumarea va avea loc la orele 14, în comuna Brincoveneşti. COMITETUL DE ORGANIZARE A FUNERALIILOR ÂN§I*A Cinema JOI, 14 OCTOMBRIE TG.-MUREŞ — Arta. Omul orchestră. Select! Un loc pentru îndrăgostiţi. Progresul. Asediul. Tiflufetului.­ Jandarmul se în­soară. Flacăra. Profesorul infer­nului. SIGHIŞOARA — Lumi­na! Asediul. LUDUŞ — Flacăra. Trandafiri roşii pentru Angelica. IERNUT — Luminat Căpitanul Florian. SARMAŞU — Populari Ursul şi păpuşa. REGHIN — Pa­tria. Articolul 420 (ambele serii). Victoria. Tunelul. TÎRNAVENI — Melodia: Săptămînă nebuni­lor. SOVATA — Doina! Apoi s-a născut legenda. SÎNGEOR­GIU DE PĂDURE — Populari Viaţa nu iartă. FÎNTÎNELE — Patria! Zestrea domniţei Ralu. MIERCUREA NIRAJULUI — Nirajul: Omul din Sierra. Teatru TEATRUL DE STAT, secţia română, ora 20: Săptămînă pati­milor. Televiziune 17,30 — Emisiune în limba ma­ghiară; 18,30 — La volan. Emi­siune pentru conducătorii auto; 18,50 — Timp şi anotimp în a­­gricultură; 19,10 — Pentru sănă­tatea dv. Regimul de viaţă al bolnavilor cardiaci; 19,20 — 1.001 de seri; 19,30 — Telejurnalul de seară; 20,00 — Reflector; 20,15 — Interpretul săptămînii: Anca A­­gemolu; 20,30 — Pagini de umor: Stan şi Bran delicvenţi; 21,20 — Cadran internaţional; 22,10 — Serenade, canţonete, arii din o­­perete cu Teodora Lucaciu, Ma­rina Mirea, Cornel Fănățeanu, Vasile Moldoveanu; 22:45 — Te­lejurnalul de noapte. Radio Tg.-Mureş VINERI, 15 OCTOMBRIE In limba română: 6,30—7: Jurnal de dimineaţă. Ştiri. Sfa­tul medicului. Muzică. 16,30—18: Cronica actualităţii. Muzică. Mo­ment liric. Cîntă corul Institutu­lui pedagogic din Tg.-Mureş, di­rijat de Valeria Covătaru. Pe undele tinereţii. Muzică de dans. In limba maghiară: 6—6,30. Pe teme agrare. Muzică popu­lară: 18—19,30. Cronica actuali­tăţii. Muzică. Agenda industria­lă. Emisiune pentru femei. Re­bus muzical. Pronoexpres Rezultatele tragerii din 13 oc­tombrie 1971 Extragerea I : 29, 37, 9, 41, 35, 3 Fond de premii: 1.263.580 lei Extragerea a ll-a: 32, 25, 23, 6, 18 Fond de premii: 611.118 lei Cooperativa CONSTRUCTORUL Tg.-Mureş, STR. LAPUŞNA NR. 6, ls­tează tineri între 16 şi 18 ani, absolvenţi a 8—10 clase, pentru ucenicie la locul de muncă în meseria de zidari. Informaţii suplimentare la Serviciul personal, sau telefon nr. 3.00-46—1-45-42. MINIER BĂLAN CU SEDIUL IN ORAŞUL BALAN, JUDEŢUL HARGHITA, STAŢIA C.F.R. IZVORUL OLT, angajează muncitori pentru subteran în meseria de miner Se asigură cea mai înaltă reţea de salarizare din industria minieră încadrările tarifare fiind, începînd cu luna a doua de la angajare, între 1.708—2.907 lei pe lună, în funcţie de califi­­care şi stagiu în meserie. La încadrările tarifare se adaugă următoarele sporuri: — de la 8—16 la sută pentru realizarea planului peste 100,5. — * la sută la încadrarea tarifară pentru cei ce locuiesc în cămin. — 15 la sută pentru munca de noapte. — 4—6 la sută pentru conducerea formaţiilor de lucru. — Echipament de protecţie. — Cazare gratuită în blocuri de nefamilişti (cămine), cu in­­stalaţii moderne şi încălzire centrală. — Servirea mesei la cantină, trei mese 12,50 lei. — Posibilităţi de calificare. Cei interesaţi şi cu vîrsta între 18—45 ani, vor prezenta la angajare buletinul de identitate, actul privind situaţia militară şi carnetul de muncă.

Next