Steaua Roşie, octombrie 1972 (Anul 23, nr. 232-257)
1972-10-01 / nr. 232
Presa, radio-ul, televiziunea, studioul cinematografic „Alexandru Sahia“ au consacrat nu o dată, coloane, emisiuni, pelicule întregi lui Plájos György din Tg.-Mureş, care, dînd dovadă de o deosebită vocaţie şi pasiune pentru artă, a parcurs o cale viguroasă de la meseria de vitrinier la măiestria textiloplastiei. Il întîlnim în pragul pensionării sale, în atelierul din str. Bartók Béla nr. 1, îndrumînd cu neslăbită și tinerească dăruire un colectiv mic dar talentat, în calitatea sa de decorator-șef al O.C.L. Alimentara. Aici, în acest atelier, se creează adevărate lucruri de artă, care aduc lauri atît organizaţiei comerciale locale, ale cărei vitrine rivalizează cu cele mai reuşite din întreaga ţară, cît şi înăscutului artist, care constituie unul din cele mai elocvente exemple de oameni a căror viziune nu se limitează la obligaţiile cotidiene de serviciu, ci-şi dau aripi visului, fanteziei, creînd opere durabile. Locuinţa sa se aseamănă mai degrabă cu o sală a unui muzeu de artă, în care vizitatorul poate urmări, delectîndu-se, evoluţia gazdei de la primele încercări şi pînă la împlinire, ai cărei martori sîntem astăzi. încă de la vîrsta de 17 ani a îndrăgit arta plastică, desenînd, pictînd în lilei, tempera, cu acuarele sau cărbune, peisaje, portrete, naturi statice. Din 1956 a urmat cursurile Școlii serale de artă, găsind în persoana profesorului Gheorghe Olariu, personalitate marcantă a vieţii artistice tîrgumureşene, un îndrumător căruia — după cum ne mărturiseşte — îi va fi întotdeauna recunoscător. Intre anii 1958—1962, de la catedra Grupului şcolar comercial, i-a familiarizat pe elevi cu noţiuni privind decorarea vitrinelor, insuflîndu-le aceeaşi pasiune pentru frumos, care-l caracterizează şi pe el. Creaţiile sale în ulei se maturizează şi ele, devenind din ce în ce mai expresive, ceea ce-i permite ,în 1970 să expună la Tg.-Mureş şi Sovata, cel puţin 50 dintre ele. — Uleiul însă nu m-a satisfăcut — ne spune Plátos György — fiindcă simţeam nevoia să găsesc o variaţie mai mare de culori, de forme, o armonie mai desăvîrşită. Şi astfel s-a născut ideea de a explora domeniul aproape inedit al textilo-plastiei. L-am rugat să explice cititorilor noştri tehnica pe care o foloseşte. — Este foarte simplă — ne lămureşte maestrul Plátos. De la croitori adunăm resturi de ţesături, pe care le grupăm apoi după culori şinuanţe.Foloseşte plurărul deoarece soţia sa îi acordă în lucrările sale migăloase, care cer multă, multă răbdare, un ajutor preţios. Ne putem închipui cită muncă presupune numai executarea unui singur tablou, compus din cel puţin 3.000 de bucăţele de ţesături. — Dar greul urmează abia acum — continuă artistul. încă înainte de a începe compoziţia, mă gîndesc cum o voi putea realiza. Urmărind studiul desenat, întrucît pe tablourile de colaj nu se poate desena, lipesc pe plăci P.F.L. sau pe carton bucăţelele tăiate în volumele şi formele adecvate. Intre timp însă dau frîu liber fanteziei. Lucrînd din apropiere, nu mai am viziunea în perspectivă şi nu mai pot urmări nici desenul. Şi totuşi, trebuie să redau iluzia profunzimii în spaţiu, posedînd în acelaşi timp un simţ deosebit al culorii. Cu toate complicaţiile tehnicii textilo-plastiei, se pare că Plátos a găsit ,,tonul", îmbinînd miile de resturi de textile într-un tot compoziţional, de o puternică expresivitate. Drept mărturie stau cele 12.000 de păreri elogioase înscrise în cărţile de impresii ale expoziţiilor sale, succesul repurtat la expoziţia sa din Casa de cultură „Mihail Eminescu" din Bucureşti în luna mai a anului curent, cînd a expus 40 de tablouri, cucerind printre altele aprecierile criticului de artă Ion Tătaru. In limbajul fantastic al artei sale el reuşeşte să redea alături de imortalizarea farmecului pitoresc al falnicilor noştri Carpaţi, a neasemuitei prospeţimi a pădurilor noastre seculare, vraja copleşitoare a Lacului Roşu sau sobrietatea impunătoare a unor monumente istorice din Tg.-Mureş, Sighişoara sau Braşov, gingăşia florilor de pe plaiurile mureşene etc. etc. Operei sale de viaţă i se adaugă mereu lucrări noi, printre cele mai recente figurînd „Cheile Turzii“, „Trandafirii mei“ şi „Malul Mureşului“, toate de o rară fineţe şi frumuseţe. Pentru Casa de modă din Tg.Mureş, Plaios pregăteşte două tablouri cu dimensiunile de 2 m 1,50 m, intitulate „Lacul Roşu“, respectiv „Valea Mureşului". La expoziţia consacrată celei de-a XXV-a aniversări a proclamării Republicii, în sala Casei Centrale a Creaţiei populare din Bucureşti vom putea vedea zeci de lucrări ale artistului tîrgumureşean, printre care „Sfinxul românesc“, „Apus de soare“. ..Bicaz“, „Sighişoara" etc. iar dintre cele mai noi, „Secvenţe săteşti" şi impozantul tablou istoric „Intrarea lui Mihai Viteazu în Alba Iulia". ȘTEFAN IZSÁK leadii al Milo- '% ■„ iS Plájás György companitul un nou tablou. Pentru noi femeile MACHIAJUL Șl VÎRSTA Ne place să fim frumoase — lucru firesc — și nu numai nouă, dar" și celor din jur. Machiajul constituie cel mai la îndemînă procedeu la care recurgem în acest scop. Deosebită grijă se va acorda machiajului în anotimpul răcoros, cînd el va servi la protejarea tenului faţă de capriciile vremii. înfrumuseţarea pe această cale se va face însă cu măsură, excesele ducînd la efect contrar celui dorit. La utilizarea diverselor produse cosmetice se va ţine seama de o serie de criteriiprivind: forma feţei şi a ochilor, armonia culorilor (a ochilor, părului, îmbrăcămintei), de ocazia la care vom apărea machiate, dacă este pentru zi sau pentru seară şi neapărat de vîrstă. în cazul persoanelor tinere, machiajul de zi trebuie să fie discret, să accentueze ceea ce este frumos şi să corecteze eventualele imperfecţiuni. Se cere multă armonie coloristică, evitîndu-se stridenţele care maturizează şi ridiculizează chipul tînăr. Pentru seară sau ocazii deosebite este permisă mai multă fantezie: fondul de pleoape poate fi auriu sau argintiu; conturul ochilor se poate accentua; se pot desena genele pe pleoapa inferioară cu creionul dermatograf sau tuş. La persoanele de vîrstă mijlocie, mature, fantezia permisă tinereţii trebuie înlocuită cu o distincţie care să se remarce prin machiaj. Totul trebuie să fie mai sobru. Nu se mai execută conturul ochilor, genele vor fi cît mai puţin încărcate cu rimei, sprîncenele se colorează în nuanţe calde de castaniu sau gri şi au o linie uşor ascendentă; nuanţele de ruj vor fi potrivite cu culoarea pielii şi părului. In general machiajul va fi cît mai luminos şi va urmări să estompeze primele semne de oboseală a trăsăturilor. Mare, foarte mare grijă necesită machiajul la femeile în vîrstă, o evidenţiere nefericită putînd duce la o înfăţişare ridicolă. De aceea mai întîi se recurge la retuşări şi corectări posibile. Forma sprîncenelor se trasează în linie uşor ascendentă cu creionul gri sau castaniu, imitîndu-se implantaţia naturală a firelor de păr. Se evită tuşul pentru conturul ochilor, chiar şi creionul dermatograf. Nu se utilizează rimei negru, eventual brun sau gri închis şi acestea puţin. Cearcănele pot fi acoperite cu fond anticearcăn. Peste fondul de ten de nuanţă spre roz, se aplică pudră foarte fină, în ton mai deschis, pe obrajii umflaţi. Atenţie, să nu dea impresie de mască de ghips! Şi buzele pot fi „întinerite". Cele cu linie descendentă se retuşează desenîndu-se buza inferioară rotunjită şi lăţită şi buza superioară mai mică spre comisari. Buzele cu riduri se întind bine între două degete, se desenează conturul, se pudrează şi se dau cu ruj uscat de culoare deschisă. Machiajul judicios executat poate să confere unei persoane în vîrstă o înfăţişare agreabilă şi distinsă. ILEANA Oceanul Pacific va avea încă două insule Observaţiile făcute de un grup de cercetători americani, canadieni şi japonezi conduc la ipoteza că în zona de nord-est a Pacificului vor avea loc o serie de fenomene geologice importante. Savanţii consideră că doi munţi submarini, Juan de Fuca şi Gorda, ale căror piscuri sunt denumite Cobb şi Bear, vor ieşi la suprafaţă peste cîţiva ani şi vor forma două noi insule. Cele două zone muntoase sunt situate într-o mare cîmpie sedimentară scufundată, traversată de o reţea extrem de complexă de căi submarine. Piscurile Cobb şi Bear se vor ridica fie datorită presiunii vulcanice locale, fie ridicării generale a zonelor respective. "Virful Cobb este situat în prezent la 35 m sub suprafața oceanului. Nenumărate sînte întrebările care se ridică în faţa unui părinte pînă îşi vede copilul „om în toată firea“. Dacă stăruim astăzi asupra anorexiei la copil , o facem îndemînaţi de îngrijorarea ce stăruie adesea în familiile unde micuţul n-are poftă de mîncare. Din capul locului trebuie să facem menţiunea că majoritatea copiilor au de la naştere un apetit normal sau potrivit — suficient însă pentru a le asigura o creştere şi dezvoltare echilibrată, armonioasă. In cazul în care prezintă totuşi o micşorare a poftei de mîncare pasageră sau trenantă, trebuie să avem în vedere cauzele care o generează sau o întreţin, pentru a stabili din vreme remediile ce se impun. In cele ce urmează vom încerca o succintă creionare a principalelor aspecte legate de reala sau falsa anorexie la copii. Anumite defecte congenitale ale cavităţii bucale ce fac imposibil actul sugerii îşi vor găsi rezolvarea în urma intervenţiilor chirurgicale. Prematuritatea, stările distrofice, influenţează alimentaţia sugarului prin diminuarea contracţiilor musculare necesare suptului. Scăderea marcată a poftei de mîncare figurează şi în cortegiul simptomatic al unora dintre afecţiunile acute sau cronice, cum ar fi spre exemplu cele infectocontagioase, rinofaringitele, bronşitele, anemiile, dispepsiile, verminozele intestinale, apendicita, infecţiile căilor urinare, rahitismul, tuberculoza etc. Stomatitele, uneori erupţia dentară sau cariile dentare — prin durerile provocate la masticaţie sau chiar la simplul contact al alimentului — se însoţesc de un sistematic refuz alimentar. In asemenea situaţii indicaţiile terapeutice stabilite de către medicul de specialitate vor fi urmate şi de restabilirea apetitului. Pierderea poftei de mîncare sau refuzul de a mînca în cazul sugarilor sănătoşi (semnele de boală s-ar observa curînd) — constituie de multe ori urmarea repetatelor încercări de supraalimentaţie, precum şi a necunoaşterii tehnicii corecte privind alimentaţia, a diversificării necorespunzătoare (introducere intempestivă de alimente noi) înţărcarea bruscă etc. Aceste greşeli pot fi evitate de mamă, sau de persoana care îngrijeşte sugarul — prin respectarea prescripţiilor medicale dietetice — referitoare la calitatea, cantitatea şi intervalele de timp la care să se facă alimentaţia. Cînd sugarul se opreşte din supt, va fi ridicat pentru a se favoriza eructaţia (ieşirea aerului). Se lasă astfel cîteva minute, oferindu-se apoi din acelaşi lapte. în cazul refuzului nu vom insista, revenind cu un alt biberon la masa următoare — adică peste 4 ore — cînd îi vom permite să mănînce „cît vrea“, altfel spus „cît poate“ Ceaiul de muşeţel sau tei — în scopul completării meselor de lapte — va fi oferit la sfîrşitul suptului, între mese, sau pe parcursul nopţii. Administrarea ceaiului va respecta însă intervalul de cel puţin o oră faţă de suptul următor. Pierderea apetitului şi a senzaţiei de foame poate interveni şi în cazul regimurilor dietetice dezechilibrate cantitativ sau calitativ. Avem în vedere desigur, raportul judicios dintre diferitele principii alimentare: proteine, făinoase şi dulciuri, grăsimi, vitamine şi săruri minerale. Să nu uităm însă, că, pe lingă compoziţie — modul de prelucrare al alimentelor, precum şi aspectul hranei — contribuie la menţinerea sau diminuarea poftei de mîncare. O menţiune de loc secundară: hrana copilului trebuie să fie variată ca alcătuire şi gust, ca aspect şi mod de prezentare, de la o zi la alta. Uniformitatea şi monotonia meniurilor influenţează negativ nu numai apetitul, dar şi digestia, în ultimă analiză asimilarea hranei. In cadrul programului zilnic trebuie să obişnuim copilul cu respectarea strictă a orelor pentru servitul mesei. Vom strînge totdeauna masa ori de câte ori copilul nu va mai arăta interes pentru mîncare. Va înţelege astfel că dacă îi mai este foame, va trebui să mănînce — dar din acelaşi fel de ravnoare. Vechea zicală „foamea este cel mai bun bucătar“ se va confirma pe deplin. Se impune în acest sens o revizuire a atitudinii părinţilor , deoarece indulgenţa faţă de mofturile şi capriciile copilului este total dăunătoare. Neliniştea familiei faţă de scăderea apetitului la copil este justificată. Dar pofta lui de mîncare nu trebuie să fie stimulată prin rugăminţi ori prin aprobarea mofturilor. Evitaţi încurajarea prin recompense, nu toleraţi ca dulciurile (bomboane, ciocolată etc), să-i fie oferite atunci cînd a refuzat mîncarea pregătită. Dar nu numai regimul de mese la ore regulate ci întreg programul zilnic al copilului prezintă o mare importanţă. Avem în vedere respectarea timpului petrecut în aer liber la joacă şi distracţii, precum şi a orelor afectate odihnei şi somnului. Copilul trebuie să trăiască în condiţiile unui regim de viaţă în care igiena corporală, igiena alimentară şi cea a locuinţei să-i fie favorabile dezvoltării normale din punct de vedere somato-psihic. Ambianţa familială plăcută şi liniştită, armonia dintre toţi membrii familiei, evitarea stărilor conflictuale — contribuie într-o măsură nebănuit de mare la stimularea apetitului. Certurile dintre părinţi, neînţelegerile la care copilul devine martor, creează nu numai un climat de nervozitate şi agitaţie în rîndurile întregii familii, dar îi vor influenţa considerabil şi pofta de mîncare. Momentul mesei nu trebuie să constituie în acelaşi timp şi prilejul angajării discuţiilor privind bilanţul unor insuccese şcolare, al admonestărilor pentru necuviinţele de peste zi etc. Copilul va fi speriat de reproşuri şi ameninţări, iar această dispoziţie afectivă însoţită de teamă, va tulbura secreţia glandelor digestive, antrenînd în mod secundar anorexia, dispariţia poftei de mîncare Rîndurile de faţă nu-şi propun a se substitui examinării de către medicul specialist pediatru , ci se vor o modestă încercare de punere în temă a părinţilor, atît pentru cunoaşterea unora dintre cauzele lipsei poftei de mîncare la copilul lor, cît mai ales pentru prevenirea acestora. dr. med. NICOLAE OSTIN COPILUL NOSTRU NIHOL POLIN DLI MEDICUL VĂ SFĂTUIEŞTE „E toamna iar!!" ORIZONTAL. 1 — L-a luat cu fierbințeli. — B'ace gustul celor mititei. — 2. — O faci pe piele proprie (mai ales după pastramă). — Repetare în careu! — 3. — Din toamnă pînă în toamnă. — Pastrama pusă-n cui. — 4. — Cad palide, într-un autumnal covor de aramă. — Luată din Iași! — 5. — Vechi aed radiofonic („Iţi mai aduci aminte, doamnă? Era tîrziu şi era toamnă!). — „Vai de tine, maică!“ — Puse la cămară. — 6. — Se despoaie, în mod legal, în faţa tuturor. — Ultimul surîs al soarelui, într-o seară de toamnă. — 7. — Sfinţeşte toamna egipteană, în melodioase acorduri. — Semne de. .. carte! — Oraș în U.R.S.S. — 8. — Locul marilor coride, cu segnorite andaluze. — Puști (sing.). — 9. — Merg pe mai multe cărări! — Turbulentă, după un tomnatec.. . tulburel. — 10. — Gigant... intrat la apă în ziua cînd s-a născut. — Unic în felul lui! — 11. — Murătură de toamnă. — Judecata din urmă sau scînteie tomnatică (fig.). VERTICAL: 1. — Rivalul tomnatic al... Ghiurghiuliului. 2.— „Multe toamne înainte și-o iarnă cît mai tîrzie". — „Nu te „supăra" pe minei". — 3. — Te va tulbura mai tîrziu cu dulceața lui de azi. — Pronume. — 4. — Căței! — „Alimentara" adhoc! — 5. — Scoate din el aromata licoare a prunelor de toamnă. — Pămînt desţelenit în toamnă. — 6. — Furnizor de antricoate la pachet. — Fata din Anina. — 7. — Se zice la un pahar de tulburel. — Fiinţe scumpe. — 8. — „Sugativă" de mare faimă. — Se fac roşii de fierb! — 9. — Ia partea leului. — îl ai în mină. — 10. — Se ţine de braţul tău. — 11. — E neagră în cerul gurii. — întocmai aşa. — Doarme pe-o ureche (pi.). Ing. C. STOENESCU — Tg.-Mureş — r i. 3 4 ‘ s e t a 9 ul-=Foq i~ 1 —U-■ a ■ ■ t ----m ■ » — =E‹=z Vremea TIMPUL PROBABIL. Vreme in general frumoasă, dar rece noaptea şi dimineaţa, cerul va fi variabil. Vînt potrivit din nordest. Temperaturile minime vor fi cuprinse între 0—3 grade, maximele între 15—19 grade. Dimineaţa brumă şi ceaţa locală. CĂRŢI RARE DESCOPERITE SATELE DE PE VALEA GURGHIULUI Pasionatul culegător de folclor Dumitru Boieru Ilodăceanu, cutreierind satele de pe valea Gurghiului a descoperit şi adunat preţioase cărţi rare păstrate din străbuni pe aceste meleaguri, ori aduse din alte colţuri ale patriei. O succintă prezentare a lor o face chiar autorul care le-a rînduit in ordine într-o cămăruţă muzeală din Hodac. Din cele mai vechi timpuri, în satele ce se răspîndesc pe o parte şi alta a văii Gurghiului ne-au rămas dovezi nepieritoare despre munca hărnicia şi lupta poporului de pe aceste locuri. Voi încerca să sintetizez o parte dintre aceste documente şi cărţi descoperite de mine în anul 1972 şi în anii trecuţi. Dintre toate încep cu cel mai vechi — un manuscris slavon clătind din secolul al XVI-lea, autorul necunoscut. Manuscrisul conţine 340 file plus 5 nenumerotate. Coperţile documentului sunt din lemn, acoperite cu piele. O altă carte găsită la Toaca e .Molitevnicul“ — năzvodit din slavonie în limba românească (două cuvinte şterse), tipărit in tipografia Bălgradului în anul . . 1689. Volumul conţine date cu privire la metamorfoza limbii româneşti şi însemnări făcute de diferiţi oameni în decursul celor aproape 300 de ani. Continuîndu-mi căutările am descoperit în 1972 un alt document rar Este vorba despre „Kazania“ tipărită la Bucureşti în anul 1768. În timpul primei domnii a voievodului Alexandru Scarlat Ghica. Pe coperta interioară se poate citi: „Kazania . . Tipărită în zilele lui IO ALEXANDRU SCARLAT GHICA intru întîia domnie“ . . . Filele cărţii cuprind date despre oameni dispăruţi de mult, despre vremuri de mult apuse. Secolul al XVIII-lea, a lăsat în satele din vatra Mureşului şi valea Gurghiului numeroase mărturii, date, fapte, multe dintre ele semne ale relaţiilor ce existau între oamenii de pe aceste meleaguri şi cei din Muntenia şi Moldova. Lunii localnici trecînd munţii s-au oprit la şcolile mănăstireşti din Moldova şi Muntenia şi au dus cu ei cărţi care vorbesc despre legăturile de veacuri dintre locuitorii patriei noastre. Astfel, Tudoran David din Ibăneşti Pădure a cumpărat o carte „Penticostarion“, apărută la Bucureşti în 1743, cu 10 (zece) perechi de boi. Drumul peste Carpaţi şi înapoi, se spune că, a durat cîţiva ani. Un alt document preţios, găsit de curînd la Arşiţă, este Biblia lui „Pop“, tipărită la Blaj în 1795 Cartea a fost adusă în Hodac de Ion Bob şi dăruită şcolii mănăstireşti din Dumbrava Tireului în anul 1798, cu ocazia vizitei la mănăstire. Din tiparniţele Iaşului şi Chişinâului sunt 14 documente, dintre care amintesc: un „Praviliar“ tipărit în anul 1801 în timpul domniei lui „Alexandru Nicolae Şuţu Voivod întru întîia domnie“. Volumul este în stare bună, legat în scoarţe de lemn, îmbrăcate în piele şi conţine 199 de pagini, care cuprind date interesante. Dau numai un exemplu despre un eveniment. ..In luna lui eiresar, 12 zile anul 1812 am plecat pe frontul ialian, scris prin mine Mihăilă Harsaniu Docens“. Multe dintre aceste documente rare mai au darul să cuprindă şi anumite întîmpări neobişnuite. Astfel, pe filele Octoihului tipărit la Blaj in anul 1825 se consemnează: .In luna lui iulie 25 zile 1846 au venit lăcustele din sus di pe rîu şi au umplut pînă la Mirgeoaia ... s-a scris de mine Leon Lupu Deces 1846“. Şi aceste însemnări scrise ulterior au semnificaţia lor. Toate cărţile sînt un preţios tezaur care atestă grija străbunilor noştri pentru a păstra litera scrisă. D. BOIERU-HODACEANU / A FURATmSTARTUUI Desen de ŞTEFAN BOROȘ STEAUA ROȘIE PAGINA 3 Divizia A de fotbal 10 ETAPA INTERESANTĂ Etapa a V-a a diviziei naţionale A de fotbal care se desfăşoară azi, are un program câteva partide interesante, care polarizează atenţia iubitorilor jocului cu balonul rotund. Capul de afiş il deţine, fără îndoială, întîlnirea Dinamo — F. C. Argeş, formaţii de prim rang în campionat care au evoluat însă slab în etapa anterioară. (Dinamo a fost învinsă cu 3-0 de Sportul studenţesc iar F. C. Argeş a făcut meci egal pe teren propriu, cu Farul). Amîndouă au tras, probabil, cuvenitele concluzii aşa că ne putem aştepta la o concentrare a forţelor, la un meci de mare luptă. Amintim că în ultima întîlnire echipa campioană a reuşit să câştige în faţa lui Dinamo, chiar la Bucureşti. Va reedita oare această performanţă? O altă partidă care trezeşte interes opune cele 2 noi promovate în divizia A. C.S.M. — Sportul studenţesc. Formaţia studenţilor din Capitală, pare a fi depăşit perioada de acomodare, ne-a dovedit-o în partida cu Dinamo. Echipa reşiţeană însă nu s-a acomodat încă în prima divizie, totuşi terenul propriu contează mult. Rezultatul rămîne însă deschis oricărei variante. A.S.A. evoluează şi acum pe teren propriu, avînd ca parteneră Universitatea din Craiova. Băieţii lui Bone s-au descurcat bine sâptămîna trecută, atacul s-a dovedit a fi în mare vervă. Sperăm să-i vedem la fel de buni, chiar mai buni. Totuşi, să nu scăpăm din vedere scăderile echipei, manifestate duminica trecută. Să nu uităm că în prima jumătate de oră evoluţia unsprezecelui tîrgumureşean n-a corespuns întocmai, că golul primit este urmare a neatenţiei, că universitarii craioveni sunt mai ambiţioşi, mai dîrji, decit cei din Cluj, aşa că partida trebuie abordată din primul pînă în ultimul minut cu cel mai înalt simţ de răspundere. Iată şi celelalte meciuri ale etapei de azi: Petrolul — Steagul roşu (două echipe care au început bine acest campionat), Farul — Steaua, Rapid — C.F.R., U.T.A. — Jiul. întîlnirea „U“ Cluj — SC. Bacău s-a desfășurat, ieri. Rezultatul : 2—1 (1—1). Aparat astronomic Oamenii de ştiinţă din Harkov (U.R.S.S.) au realizat un aparat denumit barometru, cu ajutorul căruia se poate măsura temperatura unui chibrit care arde la o distanţă de peste 10.000 km. Superconductibilitatea elementelor sensibile se obţine creînd în mod artificial în interiorul balometrului un frig cosmic de minus 270 grade C. Aparatul poate fi folosit în astronomie pentru măsurarea căldurii stelelor îndepărtate şi a galaxiilor, imposibil de determinat cu metodele obişnuite, iar în medicină pentru alcătuirea hărţii temperaturilor corpului omenesc, ceea ce ar face posibilă diagnosticarea diverselor maladii în stadiile incipiente.