Steaua Roşie, octombrie 1972 (Anul 23, nr. 232-257)

1972-10-01 / nr. 232

Presa, radio-ul, televiziunea, stu­dioul cinematografic „Alexandru Sahia“ au consacrat nu o dată, co­loane, emisiuni, pelicule întregi lui Plájos György din Tg.-Mureş, care, dînd dovadă de o deosebită voca­ţie şi pasiune pentru artă, a par­curs o cale viguroasă de la meseria de vitrinier la măiestria textilo­­plastiei. Il întîlnim în pragul pensionării sale, în atelierul din str. Bartók Béla nr. 1, îndrumînd cu neslăbită și tinerească dăruire un colectiv mic dar talentat, în calitatea sa de decorator-șef al O.C.L. Alimentara. Aici, în acest atelier, se creează a­­devărate lucruri de artă, care aduc lauri atît organizaţiei comerciale locale, ale cărei vitrine rivalizează cu cele mai reuşite din întreaga ţa­ră, cît şi înăscutului artist, care constituie unul din cele mai eloc­vente exemple de oameni a căror viziune nu se limitează la obliga­ţiile cotidiene de serviciu, ci-şi dau aripi visului, fanteziei, creînd opere durabile. Locuinţa sa se aseamănă mai de­grabă cu o sală a unui muzeu de artă, în care vizitatorul poate ur­mări, delectîndu-se, evoluţia gazdei de la primele încercări şi pînă la împlinire, ai cărei martori sîntem astăzi. încă de la vîrsta de 17 ani a îndrăgit arta plastică, desenînd, pictînd în li­lei, tempera, cu acuarele sau căr­bune, peisaje, portrete, naturi sta­tice. Din 1956 a urmat cursurile Școlii serale de artă, găsind în persoana profesorului Gheorghe O­­lariu, personalitate marcantă a vie­ţii artistice tîrgumureşene, un în­drumător căruia — după cum ne mărturiseşte — îi va fi întotdeauna recunoscător. Intre anii 1958—1962, de la catedra Grupului şcolar co­mercial, i-a familiarizat pe elevi cu noţiuni privind decorarea vitrine­lor, insufl­îndu-le aceeaşi pasiune pentru frumos, care-l caracterizea­ză şi pe el. Creaţiile sale în ulei se maturi­zează şi ele, devenind din ce în ce mai expresive, ceea ce-i permite ,în 1970 să expună la Tg.-Mureş şi Sovata, cel puţin 50 dintre ele. — Uleiul însă nu m-a satisfăcut — ne spune Plátos György — fiind­că simţeam nevoia să găsesc o va­riaţie mai mare de culori, de for­me, o armonie mai desăvîrşită. Şi astfel s-a născut ideea de a explo­ra domeniul aproape inedit al texti­­lo-plastiei. L-am rugat să explice cititorilor noştri tehnica pe care o foloseşte. — Este foarte simplă — ne lă­mureşte maestrul Plátos. De la croitori adunăm resturi de ţesături, pe care le grupăm apoi după cu­lori şi­­nuanţe.­­Foloseşte plurărul deoarece soţia sa îi acordă în lu­crările sale migăloase, care cer multă, multă răbdare, un ajutor preţios. Ne putem închipui cită muncă presupune numai executarea unui singur tablou, compus din cel puţin 3.000 de bucăţele de ţesături­. — Dar greul urmează abia acum — continuă artistul. încă înainte de a începe compoziţia, mă gîndesc cum o voi putea realiza. Urmărind stu­diul desenat, întrucît pe tablourile de colaj nu se poate desena, lipesc pe plăci P.F.L. sau pe carton bu­căţelele tăiate în volumele şi for­mele adecvate. Intre timp însă dau frîu liber fanteziei. Lucrînd din a­­propiere, nu mai am viziunea în perspectivă şi nu mai pot urmări nici desenul. Şi totuşi, trebuie să redau iluzia profunzimii în spaţiu, posedînd în acelaşi timp un simţ deosebit al culorii. Cu toate complicaţiile tehnicii textilo-plastiei, se pare că Plátos a găsit ,,tonul", îmbinînd miile de resturi de textile într-un tot com­poziţional, de o puternică expresi­vitate. Drept mărturie stau cele 12.000 de păreri elogioase înscrise în cărţile de impresii ale expoziţiilor sale, succesul repurtat la expoziţia sa din Casa de cultură „Mihail Emi­­nescu" din Bucureşti în luna mai a anului curent, cînd a expus 40 de tablouri, cucerind printre altele a­precierile criticului de artă Ion Tătaru. In limbajul fantastic al ar­tei sale el reuşeşte să redea alături de imortalizarea farmecului pitoresc al falnicilor noştri Carpaţi, a ne­asemuitei prospeţimi a pădurilor noastre seculare, vraja copleşitoare a Lacului Roşu sau sobrietatea im­punătoare a unor monumente is­torice din Tg.-Mureş, Sighişoara sau Braşov, gingăşia florilor de pe plaiurile mureşene etc. etc. Operei sale de viaţă i se adaugă mereu lucrări noi, printre cele mai recente figurînd „Cheile Turzii“, „Trandafirii mei“ şi „Malul Mure­şului“, toate de o rară fineţe şi fru­museţe. Pentru Casa de modă din Tg.­­Mureş, Plaios pregăteşte două ta­blouri cu dimensiunile de 2 m­ 1,50 m, intitulate „Lacul Roşu“, res­pectiv „Valea Mureşului". La expoziţia consacrată celei de-a XXV-a aniversări a proclamării Re­publicii, în sala Casei Centrale a Creaţiei populare din Bucureşti vom putea vedea zeci de lu­crări ale artistului tîrgumureşean, printre care „Sfinxul românesc“, „Apus de soare“. ..Bicaz“, „Sighişoara" etc. iar dintre cele mai noi, „Secvenţe săteşti" şi impozantul tablou istoric „Intrarea lui Mihai Viteazu în Alba Iulia". ȘTEFAN IZSÁK leadii al Milo- '% ■„ iS Plájás György companitul un nou tablou. Pentru noi femeile MACHIAJUL Șl VÎRSTA Ne place să fim frumoase — lucru fi­resc — și nu numai nouă, dar" și celor din jur. Machiajul constituie cel mai la îndemînă procedeu la care recurgem în acest scop. Deosebită grijă se va acorda machiajului în ano­timpul răcoros, cînd el va servi la prote­jarea tenului faţă de capriciile vremii. în­frumuseţarea pe a­­ceastă cale se va fa­ce însă cu măsură, excesele ducînd la efect contrar celui dorit. La utilizarea di­verselor produse cosmetice se va ţi­ne seama de o serie de criterii­­privind: forma feţei şi a o­­chilor, armonia cu­lorilor (a ochilor, părului, îmbrăcămin­tei), de ocazia la ca­re vom apărea ma­chiate, dacă este pentru zi sau pentru seară şi neapărat de vîrstă. în cazul persoane­lor tinere, machiajul de zi trebuie să fie discret, să accentue­ze ceea ce este fru­mos şi să corecteze eventualele imper­fecţiuni. Se cere mul­tă armonie coloristi­­că, evitîndu-se stri­denţele care maturi­zează şi ridiculizează chipul tînăr. Pentru seară sau ocazii deo­sebite este permisă mai multă fantezie: fondul de pleoape poate fi auriu sau argintiu; conturul o­­chilor se poate ac­centua; se pot dese­na genele pe pleoapa inferioară cu creio­nul dermatograf sau tuş. La persoanele de vîrstă mijlocie, ma­ture, fantezia permi­să tinereţii trebuie înlocuită cu o distinc­ţie care să se remar­ce prin machiaj. To­tul trebuie să fie­­ mai sobru. Nu se mai execută contu­rul ochilor, genele vor fi cît mai puţin încărcate cu rimei, sprîncenele se colo­rează în nuanţe cal­de de castaniu sau gri şi au o linie uşor ascendentă; nuanţele de ruj vor fi potri­vite cu culoarea pie­lii şi părului. In ge­neral machiajul va fi cît mai luminos şi va urmări să es­tompeze primele semne de oboseală a trăsăturilor. Mare, foarte mare grijă necesită ma­chiajul la femeile în vîrstă, o evidenţiere nefericită putînd du­ce la o înfăţişare ri­dicolă. De aceea mai întîi se recurge la retuşări şi corectări posibile. Forma sprîn­cenelor se trasează în linie uşor ascen­dentă cu creionul gri sau castaniu, imi­­tîndu-se implantaţia naturală a firelor de păr. Se evită tuşul pentru conturul ochi­lor, chiar şi creionul dermatograf. Nu se utilizează rimei ne­gru, eventual brun sau gri închis şi a­­c­estea puţin. Cear­cănele pot fi acope­rite cu fond anti­­cearcăn. Peste fon­dul de ten de nuan­ţă spre roz, se apli­că pudră foarte fină, în ton mai deschis, pe obrajii umflaţi. Atenţie, să nu dea impresie de mască de ghips! Şi buzele pot fi „întinerite". Cele cu linie descen­dentă se retuşează desenîndu-se buza inferioară rotunjită şi lăţită şi buza su­perioară mai mică spre comisari. Buze­le cu riduri se întind bine între două de­gete, se desenează conturul, se pudrea­ză şi se dau cu ruj uscat de culoare deschisă. Machiajul judicios executat poate să confere unei persoa­ne în vîrstă o înfă­ţişare agreabilă şi distinsă. ILEANA Oceanul Pacific va avea încă două insule Observaţiile făcute de un grup de cercetători americani, cana­dieni şi japonezi conduc la ipo­teza că în zona de nord-est a Pacificului vor avea loc o serie de fenomene geologice importan­te. Savanţii consideră că doi munţi submarini, Juan de Fuca şi Gorda, ale căror piscuri sunt denumite Cobb şi Bear, vor ieşi la suprafaţă peste cîţiva ani şi vor forma două noi insule. Cele două zone muntoase sunt situate într-o mare cîmpie sedimentară scufundată, traversată de o re­ţea extrem de complexă de căi submarine. Piscurile Cobb şi Bear se vor ridica fie datorită presiunii vulcanice locale, fie ridicării generale a zonelor res­pective. "Virful Cobb este situat în prezent la 35 m sub supra­fața oceanului. Nenumărate sînte întrebările ca­re se ridică în faţa unui părinte pînă îşi vede copilul „om în toată firea“. Dacă stăruim astăzi asupra anorexiei la copil , o facem în­­demînaţi de îngrijorarea ce stăruie adesea în familiile unde micuţul n-are poftă de mîncare. Din capul locului trebuie să facem menţiunea că majoritatea copiilor au de la naştere un apetit normal sau po­trivit — suficient însă pentru a le asigura o creştere şi dezvoltare e­­chilibrată, armonioasă. In cazul în care prezintă totuşi o micşorare a poftei de mîncare pasageră sau trenantă, trebuie să avem în vedere cauzele care o generează sau o în­treţin, pentru a stabili din vreme remediile ce se impun. In cele ce urmează vom încerca o succintă creionare a principalelor aspecte legate de reala sau falsa anorexie la copii. Anumite defecte congenitale ale cavităţii bucale ce fac imposibil actul sugerii îşi vor găsi rezolvarea în urma intervenţiilor chirurgicale. Prematuritatea, stările distrofice, influenţează alimentaţia sugarului prin diminuarea contracţiilor mus­culare necesare suptului. Scăderea marcată a poftei de mîncare figu­rează şi în cortegiul simptomatic al unora dintre afecţiunile acute sau cronice, cum ar fi spre exem­plu cele infectocontagioase, rino­­faringitele, bronşitele, anemiile, dispepsiile, verminozele intestinale, apendicita, infecţiile căilor urinare, rahitismul, tuberculoza etc. Stoma­titele, uneori erupţia dentară sau cariile dentare — prin durerile pro­vocate la masticaţie sau chiar la simplul contact al alimentului — se însoţesc de un sistematic refuz alimentar. In asemenea situaţii in­dicaţiile terapeutice stabilite de că­tre medicul de specialitate vor fi urmate şi de restabilirea apetitului. Pierderea poftei de mîncare sau refuzul de a mînca în cazul sugari­lor sănătoşi (semnele de boală s-ar observa curînd) — constituie de multe ori urmarea repetatelor în­cercări de supraalimentaţie, precum şi a necunoaşterii tehnicii corecte privind alimentaţia, a diversificării necorespunzătoare (introducere in­tempestivă de alimente noi) înţărca­rea bruscă etc. Aceste greşeli pot fi evitate de mamă, sau de per­soana care îngrijeşte sugarul — prin respectarea prescripţiilor medicale dietetice — referitoare la calitatea, cantitatea şi intervalele de timp la care să se facă alimentaţia. Cînd sugarul se opreşte din supt, va fi ridicat pentru a se favoriza eructa­­ţia (ieşirea aerului). Se lasă astfel cîteva minute, oferindu-se apoi din acelaşi lapte. în cazul refuzului nu vom insista, revenind cu un alt bi­beron la masa următoare — adică peste 4 ore — cînd îi vom permite să mănînce „cît vrea“, altfel spus „cît poate“ Ceaiul de muşeţel sau tei — în scopul completării mese­lor de lapte — va fi oferit la sfîr­­şitul suptului, între mese, sau pe parcursul nopţii. Administrarea cea­iului va respecta însă intervalul de cel puţin o oră faţă de suptul ur­mător. Pierderea apetitului şi a senza­ţiei de foame poate interveni şi în cazul regimurilor dietetice dezechi­librate cantitativ sau calitativ. A­­vem în vedere desigur, raportul ju­dicios dintre diferitele principii a­limentare: proteine, făinoase şi dul­ciuri, grăsimi, vitamine şi săruri minerale. Să nu uităm însă, că, pe lingă compoziţie — modul de pre­lucrare al alimentelor, precum şi aspectul hranei — contribuie la menţinerea sau diminuarea poftei de mîncare. O menţiune de loc se­cundară: hrana copilului trebuie să fie variată ca alcătuire şi gust, ca aspect şi mod de prezentare, de la o zi la alta. Uniformitatea şi mono­tonia meniurilor influenţează ne­gativ nu numai apetitul, dar şi di­gestia, în ultimă analiză asimilarea hranei. In cadrul programului zilnic tre­buie să obişnuim copilul cu respec­tarea strictă a orelor pentru servi­tul mesei. Vom strînge totdeauna masa ori de câte ori copilul nu va mai arăta interes pentru mîncare. Va înţelege astfel că dacă îi mai este foam­e, va trebui să mănînce — dar din acelaşi fel de ravnoare. Vechea zicală „foamea este cel mai bun bucătar“ se va confirma pe deplin. Se impune în acest sens o revizuire a atitudinii părinţilor , deoarece indulgenţa faţă de moftu­rile şi capriciile copilului este to­tal dăunătoare. Neliniştea familiei faţă de scăderea apetitului la co­pil este justificată. Dar pofta lui de mîncare nu trebuie să fie sti­mulată prin rugăminţi ori prin a­­probarea mofturilor. Evitaţi încu­rajarea prin recompense, nu tole­raţi ca dulciurile (bomboane, cio­colată etc), să-i fie oferite atunci cînd a refuzat mîncarea pregătită. Dar nu numai regimul de mese la ore regulate ci întreg programul zilnic al copilului prezintă o mare importanţă. Avem în vedere res­pectarea timpului petrecut în aer liber la joacă şi distracţii, precum şi a orelor afectate odihnei şi som­nului. Copilul trebuie să trăiască în condiţiile unui regim de viaţă în care igiena corporală, igiena alimentară şi cea a locuinţei să-i fie favorabile dezvoltării normale din punct de vedere somato-psihic. Ambianţa familială plăcută şi li­niştită, armonia dintre toţi mem­brii familiei, evitarea stărilor con­­flictuale — contribuie într-o mă­sură nebănuit de mare la stimula­rea apetitului. Certurile dintre pă­rinţi, neînţelegerile la care copilul devine martor, creează nu numai un climat de nervozitate şi agita­ţie în rîndurile întregii familii, dar îi vor influenţa considerabil şi pof­ta de mîncare. Momentul mesei nu trebuie să constituie în acelaşi timp şi prilejul angajării discuţiilor pri­vind bilanţul unor insuccese şco­lare, al admonestărilor pentru ne­cuviinţele de peste zi etc. Copilul va fi speriat de reproşuri şi a­­meninţări, iar această dispoziţie a­­fectivă însoţită de teamă, va tulbu­ra secreţia glandelor digestive, an­­trenînd în mod secundar anorexia, dispariţia poftei de mîncare Rîndurile de faţă nu-şi propun a se substitui examinării de către medicul specialist pediatru , ci se vor o modestă încercare de punere în temă a părinţilor, atît pentru cunoaşterea unora dintre cauzele lipsei poftei de mîncare la copilul lor, cît mai ales pentru prevenirea acestora. dr. med. NICOLAE OSTIN COPILUL NOSTRU NIHOL POLIN DLI MEDICUL VĂ SFĂTUIEŞTE „E toamna iar!!" ORIZONTAL. 1 — L-a luat cu fierbințeli. — B'ace gustul ce­lor mititei. — 2. — O faci pe piele proprie (mai ales după pas­­tramă). — Repetare în careu! — 3. — Din toamnă pînă în toam­nă. — Pastrama pusă-n cui. — 4. — Cad palide, într-un autum­nal covor de aramă. — Luată din Iași! — 5. — Vechi aed ra­diofonic („Iţi mai aduci aminte, doamnă? Era tîrziu şi era toam­nă!). — „Vai de tine, maică!“ — Puse la cămară. — 6. — Se des­poaie, în mod legal, în faţa tu­turor. — Ultimul surîs al soa­relui, într-o seară de toamnă. — 7. — Sfinţeşte toamna egipteană, în melodioase acorduri. — Sem­ne de. .. carte! — Oraș în U.R.S.S. — 8. — Locul marilor coride, cu segnorite andaluze. — Puști (sing.). — 9. — Merg pe mai multe cărări! — Turbulentă, după un tomnatec.. . tulburel. — 10. — Gigant... intrat la apă în ziua cînd s-a născut. — Unic în felul lui! — 11. — Murătură de toamnă. — Judecata din ur­mă sau scînteie tomnatică (fig.). VERTICAL: 1. — Rivalul tom­natic al... Ghiurghiuliului. 2.— „Multe toamne înainte și-o iar­nă cît mai tîrzie". — „­Nu te „supăra" pe minei". — 3. — Te va tulbura mai tîrziu cu dul­ceața lui de azi. — Pronume. — 4. — Căței! — „Alimentara" ad­­hoc! — 5. — Scoate din el aro­mata licoare a prunelor de toamnă. — Pămînt desţelenit în toamnă. — 6. — Furnizor de an­­tricoate la pachet. — Fata din Anina. — 7. — Se zice la un pa­har de tulburel. — Fiinţe scum­pe. — 8. — „Sugativă" de mare faimă. — Se fac roşii de fierb! — 9. — Ia partea leului. — îl ai în mină. — 10. — Se ţine de bra­ţul tău. — 11. — E neagră în cerul gurii. — întocmai aşa. — Doarme pe-o ureche (pi.). Ing. C. STOENESCU — Tg.-Mureş — r i. 3 4 ‘ s e t a 9 ul-=Foq i~ 1 —U-■ a ■ ■ t ----m ■ » — =E‹=z Vremea TIMPUL PROBABIL. Vreme in general frumoasă, dar rece noaptea şi dimineaţa, cerul va fi variabil. Vînt potrivit din nord­est. Temperaturile minime vor fi cuprinse între 0—3 grade, ma­ximele între 15—19 grade. Di­mineaţa brumă şi ceaţa locală. CĂRŢI RARE DESCOPERITE SATELE DE PE VALEA GURGHIULUI Pasionatul culegător de folclor Dumitru Boieru Ilodăceanu, cutre­­ierind satele de pe valea Gurghiului a descoperit şi adunat preţioase cărţi rare păstrate din străbuni pe aceste meleaguri, ori aduse din alte colţuri ale patriei. O succintă prezentare a lor o face chiar autorul care le-a rînduit in ordine într-o cămăruţă muzeală din Hodac. Din cele mai vechi timpuri, în sa­tele ce se răspîndesc pe o parte şi alta a văii Gurghiului ne-au rămas dovezi nepieritoare despre munca hărnicia şi lupta poporului de pe aceste locuri. Voi încerca să sinte­tizez o parte dintre aceste documen­te şi cărţi descoperite de mine în anul 1972 şi în anii trecuţi. Dintre toate încep cu cel mai vechi — un manuscris slavon clătind din secolul al XVI-lea, autorul necunos­cut. Manuscrisul conţine 340 file plus 5 nenumerotate. Coperţile do­cumentului sunt din lemn, acoperite cu piele. O altă carte găsită la Toaca e .Molitevnicul“ — năzvodit din sla­vonie în limba românească (două cuvinte şterse), tipărit in tipografia Bălgradului în anul . . 1689. Volu­mul conţine date cu privire la me­tamorfoza limbii româneşti şi în­semnări făcute de diferiţi oameni în decursul celor aproape 300 de ani. Continuîndu-mi căutările am des­coperit în 1972 un alt document rar Este vorba despre „Kazania“ ti­părită la Bucureşti în anul 1768. În timpul primei domnii a voievodului Alexandru Scarlat Ghica. Pe coperta interioară se poate citi: „Kazania . . Tipărită în zilele lui IO A­­LEXANDRU SCARLAT GHICA in­tru întîia domnie“ . . . Filele cărţii cuprind date despre oameni dispă­ruţi de mult, despre vremuri de mult apuse. Secolul al XVIII-lea, a lăsat în satele din vatra Mureşului şi valea Gurghiului numeroase mărturii, da­te, fapte, multe dintre ele semne ale relaţiilor ce existau între oamenii de pe aceste meleaguri şi cei din Muntenia şi Moldova. Lunii localnici trecînd munţii s-au oprit la şcolile mănăstireşti din Moldova şi Munte­nia şi au dus cu ei cărţi care vor­besc despre legăturile de veacuri dintre locuitorii patriei noastre. Ast­fel, Tudoran David din Ibăneşti Pă­dure a cumpărat o carte „Penticos­­tarion“, apărută la Bucureşti în 1743, cu 10 (zece) perechi de boi. Drumul peste Carpaţi şi înapoi, se spune că, a durat cîţiva ani. Un alt document preţios, găsit de curînd la Arşiţă, este Biblia lui „Pop“, tipărită la Blaj în 1795 Car­tea a fost adusă în Hodac de Ion Bob şi dăruită şcolii mănăstireşti din Dumbrava Tireului în anul 1798, cu ocazia vizitei la mănăstire. Din tiparniţele Iaşului şi Chi­­şinâului sunt 14 documente, dintre care amintesc: un „Praviliar“ tipă­rit în anul 1801 în timpul domniei lui „Alexandru Nicolae Şuţu Voi­vod întru întîia domnie“. Volumul este în stare bună, legat în scoarţe de lemn, îmbrăcate în piele şi con­ţine 199 de pagini, care cuprind date interesante. Dau numai un e­­xemplu despre un eveniment. ..In luna lui eiresar, 12 zile anul 1812 am plecat pe frontul ialian, scris prin mine Mihăilă Harsaniu Docens“. Multe dintre aceste documente rare mai au darul să cuprindă şi anumite întîmpări neobişnuite. Ast­fel, pe filele Octoihului tipărit la Blaj in anul 1825 se consemnează: .In luna lui iulie 25 zile 1846 au venit lăcustele din sus di pe rîu şi au umplut pînă la Mirgeoaia ... s-a scris de mine Leon Lupu Deces 1846“. Şi aceste însemnări scrise ulterior au semnificaţia lor. Toate cărţile sînt un preţios te­zaur care atestă grija străbunilor noştri pentru a păstra litera scrisă. D. BOIERU-HODACEANU / A FURAT­­­mSTARTUUI Desen de ŞTEFAN BOROȘ STEAUA ROȘIE PAGINA 3 Divizia A de fotbal 1­0 ETAPA INTERESANTĂ Etapa a V-a a diviziei na­ţionale A de fotbal care se desfăşoară azi, are un program câteva partide interesante, ca­re polarizează atenţia iubi­torilor jocului cu balonul ro­tund. Capul de afiş il deţine, fă­ră îndoială, întîlnirea Dina­mo — F. C. Argeş, formaţii de prim rang în campionat care au evoluat însă slab în etapa anterioară. (Dinamo a fost învinsă cu 3-0 de Spor­tul studenţesc iar F. C. Ar­geş a făcut meci egal pe te­ren propriu, cu Farul). Amîn­­două au tras, probabil, cu­venitele concluzii aşa că ne putem aştepta la o concentra­re a forţelor, la un meci de mare luptă. Amintim că în ultima întîlnire echipa cam­pioană a reuşit să câştige în faţa lui Dinamo, chiar la Bucureşti. Va reedita oare a­­ceastă performanţă? O altă partidă care trezeş­te interes opune cele 2 noi promovate în divizia A. C.S.M. — Sportul studenţesc. Formaţia studenţilor din Ca­pitală, pare a fi depăşit peri­oada de acomodare, ne-a do­vedit-o în partida cu Dina­mo. Echipa reşiţeană însă nu s-a acomodat încă în prima divizie, totuşi terenul propriu contează mult. Rezultatul ră­­mîne însă deschis oricărei va­riante. A.S.A. evoluează şi acum pe teren propriu, avînd ca par­teneră Universitatea din Cra­iova. Băieţii lui Bone s-au descurcat bine sâptămîna tre­cută, atacul s-a dovedit a fi în mare vervă. Sperăm să-i vedem la fel de buni, chiar mai buni. Totuşi, să nu scă­păm din vedere scăderile e­­chipei, manifestate duminica trecută. Să nu uităm că în prima jumăta­te de oră evoluţia unspre­­zecelui tîrgumureşean n-a corespuns întocmai, că golul primit este urmare a neaten­ţiei, că universitarii craioveni sunt mai ambiţioşi, mai dîrji, decit cei din Cluj, aşa că partida trebuie abordată din primul pînă în ultimul mi­nut cu cel mai înalt simţ de răspundere. Iată şi celelalte meciuri ale etapei de azi: Petrolul — Steagul roşu (două echipe ca­re au început bine acest cam­pionat), Farul — Steaua, Ra­pid — C.F.R., U.T.A. — Jiul. întîlnirea „U“ Cluj — SC. Bacău s-a desfășurat, ieri. Re­zultatul : 2—1 (1—1). Aparat astronomic Oamenii de ştiinţă din Har­kov (U.R.S.S.) au realizat un a­­parat denumit barometru, cu a­­jutorul căruia se poate măsura temperatura unui chibrit care arde la o distanţă de peste 10.000 km. Superconductibilitatea ele­mentelor sensibile se obţine cre­­înd în mod artificial în interio­rul balometrului un frig cosmic de minus 270 grade C. Aparatul poate fi folosit în astronomie pentru măsurarea căldurii stele­lor îndepărtate şi a galaxiilor, imposibil de determinat cu me­todele obişnuite, iar în medicină pentru alcătuirea hărţii tempe­raturilor corpului omenesc, ceea ce ar face posibilă diagnostica­rea diverselor maladii în stadiile incipiente.

Next