Steaua Roşie, martie 1973 (Anul 24, nr. 49-75)

1973-03-01 / nr. 49

Anul XXV. Nr. 49 (4.644) JOI. 1 martie 1973 4 pagini, 30 de bani ■3 , 28 februarie 1973, au început lucrările Plenarei Comite­tului Central al Partidului Comunist Român. Deschizind lucrările şedinţei, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secre­tar general al P.C.R., a propus următoarea ordine de zi, care a fost adoptată în unanimitate: 1. Informări privind aplicarea măsurilor stabilite de Plenara C.C. al P.C.R. din noiembrie 1972, referitoare la pregătirea condiţiilor nece­­sare îndeplinirii şi depăşirii planului pe 1973. Vor prezenta informări: Consiliul de Miniştri, Secretariatul C.C. al P.C.R., precum şi o serie de ministere şi comitete judeţene de partid. 2. Proiectul de Lege privind înfiinţarea, organizarea şi funcţiona­rea Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice şi Sociale a României. 3. Proiectul de Lege cu privire la înfiinţarea, organizarea şi func­ţionarea Curţii Superioare de Control Financiar. 4. Proiectul de Decret privind înfiinţarea şi funcţionarea Consiliu­lui pentru problemele organizării economico-sociale. 5. Propuneri de modificare a Legii nr.­­ 1968 pentru dezvoltarea construcţiei de locuinţe, vînzarea de locuinţe din fondul de stat către populaţie şi construirea de case proprietate personală de odihnă sau turism. 6. Propuneri de modificare a Legii nr. 1/ 1968 privind administra­rea fondului locativ şi reglementarea raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi. 7. Proiect de hotărire cu privire la îmbunătăţirea organizării şi re­tribuirii muncii în agricultură. 8. Măsuri privind reducerea numărului cadrelor de conducere şi îmbunătăţirea structurii organizatorice la ministere, centrale şi orga­nizaţii economice. 9. Proiectul de Hotărire cu privire la dezvoltarea continuă a edu­caţiei fizice şi sportului; informare cu privire la principalele concluzii asupra activităţii de educaţie fizică şi sport. 10. Informare cu privire la activitatea internaţională desfăşurată de Partidul Comunist Român şi statul român în anul 1972. Prezintă informări Secretariatul C.C. al P.C.R. şi Consiliul de Miniştri. Potrivit hotărîrii Plenarei din noiembrie 1972, reconfirmată şi de actuala plenară, la lucrări participă ca invitaţi: membrii guvernului şi conducători ai organelor centrale de stat şi obşteşti; secretarii pentru problemele economice ai comitetelor judeţene de partid: prim-vicepre­­şedinţii consiliilor populare judeţene; directori ai centralelor econo­mice; directori şi secretari ai comitetelor de partid din mari întreprin­deri industriale; directori ai institutelor de cercetări şi proiectări; directori ai întreprinderilor de comerţ exterior; redactori-şefi ai pre­sei centrale. Problemele supuse spre dezbatere Plenarei au fost analizate şi de următoarele comisii permanente ale Comitetului Central al P.C.R.: Co­misia pentru problemele economice; Comisia pentru problemele mun­cii organizatorice, de cadre, activităţii organelor de stat şi formelor obşteşti de participare a maselor la conducerea societăţii; Comisia pentru problemele de agricultură, silvicultură şi industria alimentară; Comisia pentru relaţii internaţionale. In legătură cu împlinirea unui sfert de veac de la realizarea uni­tăţii organizatorice şi politice a clasei muncitoare din România, Comi­tetul Central a consacrat şedinţa plenară de ieri sărbătoririi solemne a acestui eveniment de însemnătate istorică pentru edificarea socialis­mului în ţara noastră. In acest cadru, a luat cuvîntul tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secre­tar general al Partidului Comunist Român. Plenara Comitetului Central îşi continuă lucrările joi, 1 martie. ORGAN AL COMITETULUI JUDETEAN MURES­AL SI AL CONSILIULUI POPULAR JUDETEAN . » # • Cuvîntarea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU la deschiderea lucrărilor Plenarei C.C. al P.C.R. Stimaţi tovarăşi, Plenara Comitetului Central are­­loc la cîteva zile de la împlinirea unui sfert de veac de la unul din marile momente ale istoriei noastre revoluţionare: realizarea unităţii or­ganizatorice şi politice a clasei munci­toare şi crearea partidului ei unic, marxist-leninist. Ţinind seama de importanţa excepţională pe care a avut-o pentru lupta politică a pro­letariatului, a întregului nostru po­por, pentru transformarea revolu­ţionară a societăţii şi victoria so­cialismului în România, consider potrivit să evocăm acest eveniment, în mod solemn, în cadrul plenarei de astăzi. Crearea Partidului Comunist Ro­mân a fost rezultatul unui proces istoric obiectiv, al particularităţilor dezvoltării noastre sociale, al luptei­­revoluţionare a celor ce muncesc din România, al maturizării politi­­co-ideologice a clasei muncitoare şi al creşterii rolului ei în viaţa poli­tică a ţării. Lichidarea sciziunii din rîndurile mişcării muncitoreşti, rea­lizarea unităţii politice şi organi­zatorice a­­proletariatului, crearea u­­nui puternic partid politic de a­­vangardă în stare să conducă lupta tuturor celor ce muncesc împotriva exploatării şi asupririi, pentru li­bertate şi dreptate socială, a fost un vechi deziderat al militanţilor re­voluţionari, al luptătorilor pentru progres social din România. Intrînd în arena luptelor sociale împotri­va regimului burghezo-moşieresc, clasa muncitoare a simţit încă de la început nevoia de a-şi strînge rândurile şi de a acţiona unită pen­tru împlinirea misiunii istorice ce-i revenea în crearea noului destin al poporului român. Aspiraţia spre u­­nitate s-a afirmat cu deosebită tă­rie, în special în momentele grele ale luptei revoluţionare, în perioa­dele de înfruntare deschisă cu cla­sele exploatatoare, pentru salvgar­darea libertăţilor şi drepturilor vi­tale ale celor ce muncesc, pentru interesele supreme ale naţiunii. In numeroase acţiuni de clasă, în marile lupte sociale şi politice îm­potriva patronilor, a regimului bur­ghezo-moşieresc s-a înfăptuit fron­tul unic de jos s-a realizat o co­laborare strânsă între comunişti şi socialişti, între organizaţiile­­ sin­dicale, pe o platformă politică co­mună. Această colaborare s-a ac­centuat în preajma celui de-al doi­lea război mondial, in lupta anti­fascistă, împotriva dictaturii anto­­nesciene, a înrobirii ţării de către Germania nazistă şi a războiului an­­tisovietic. Lupta împotriva războiu­lui, rezistenţa împotriva politicii fasciste au impus dezvoltarea tot mai largă a acţiunilor unite ale mişcării muncitoreşti, conlucrarea tot mai strînsă a Partidului Comu­nist cu Partidul Socialist şi Social- Democrat. In condiţiunile dezvoltării activi­tăţii revoluţionare, ale luptei pa­triotice, antifasciste, din România, în momentul în care se punea pro­blema unor schimbări radicale, de importanţă istorică in viaţa poporu­lui nostru, cînd erau la ordinea zilei pregătirea şi organizarea in­surecţiei armate naţionale antifas­ciste în vederea răsturnării dicta­turii militaro-fasciste, pentru ieşi­rea României din războiul antiso­­vietic, întoarcerea armelor împotri­va Germaniei fasciste şi alăturarea ţării de forţele aliate antifasciste s-a pus cu o deosebită stringenţă realizarea mai fermă a unităţii de acţiune a clasei muncitoare. Toc­mai această necesitate imperioasă a făcut ca în aprilie 1944 să fie rea­lizat Frontul Unic Muncitoresc în­tre Partidul Comunist Român şi Partidul Social-Democrat, în jurul căruia s-au coalizat apoi, într-un timp extrem de scurt, toate forţele democratice, patriotice, antifasciste ale întregului popor, în vederea a­­saltului decisiv împotriva dictaturii militaro-fasciste şi a cotropitorilor germani, pentru salvarea naţională. Realizarea acestui front larg, al că­rui nucleu l-a constituit clasa mun­citoare unită, a fost condiţia sine qua non a victoriei actului istoric de la 23 August 1944, premisa eli­berării ţării în condiţiile favorabile ale victoriilor strălucite obţinute de Armata Sovietică, de celelalte for­ţe ale coaliţiei antihitleriste. Frontul Unic Muncitoresc a con­tinuat să joace un rol esenţial şi în perioada care a urmat eliberării ţării, în unirea eforturilor clasei muncitoare, ale întregului popor pentru participarea la războiul an­tihitlerist, în vederea eliberării to­tale a României şi zdrobirii defi­nitive a Germaniei hitleriste, pen­tru desfăşurarea victorioasă a ma­rilor bătălii politice în vederea de­mocratizării ţării, înfrîngerii îm­potrivirii claselor exploatatoare şi izolării partidelor politice reacţio­nare, pentru cucerirea puterii în stat şi transformarea pe cale revoluţio­nară a societăţii româneşti, în focul acestor lupte aprige s-a întărit şi consolidat tot mai puternic unita­tea de acţiune a clasei muncitoare, a comuniştilor şi social-democraţi­­lor. Această unitate se manifestă a­­tît în marile acţiuni politice de ma­să care au avut loc în perioada respectivă, cit şi în cadrul guver­nului democratic instaurat la 6 Mar­tie 1945, în care clasa muncitoare a­­vea rolul conducător. Pe măsura adîncirii procesului revoluţionar, a cuceririi de noi po­ziţii de către masele populare, de către forţele democratice, a deve­nit tot mai imperioasă necesitatea realizării unităţii organizatorice şi politice a clasei muncitoare — for­ţa socială de bază a societăţii. A­­ceasta condiţiona însăşi îndeplini­rea de către clasa muncitoare a măreţului rol pe care era chemată să-l joace în România, rolul de clasă conducătoare în lupta pentru lichidarea definitivă a exploatării omului de către om, în marea o­­peră de edificare a noii orînduiri sociale — orînduirea socialistă. Mer­sul ferm al poporului pe acest drum făcea absolut necesară crearea u­­nui partid unic al clasei munci­toare, ca detașament de avangardă, revoluţionar, capabil să unească în jurul său toate forţele naţiunii in noua perioadă istorică în care a­­vea să intre România. După cum se cunoaşte, în pro­cesul desfăşurării luptei revoluţio­nare, al conlucrării dintre partidele comunist şi social-democrat, dintre reprezentanţii acestora, au avut loc largi contacte şi, în practică, s-a trecut la constituirea şi realizarea unor organizaţii politice unice ale clasei muncitoare, cu conducere u­­nică. Aceasta s-a concretizat pînă la urmă într-o hotărire comună a conducerii celor două partide şi în elaborarea unei platforme care a fost dezbătută şi adoptată în cadrul organizaţiilor partidelor respective şi în procesul constituirii, jos, în organizaţiile unice. In aceste condiţiuni, a avut loc, la 21 februarie 1948, Congresul de unificare, care a consfinţit de fapt realitatea din ţară, revenindu-i sar­cina de a proclama în mod public şi solemn unificarea celor două par­tide într-un partid unic, pe baza concepţiei revoluţionare materialist­­dialectice despre lume şi viaţă, cre­­îndu-se astfel partidul unic al cla­sei muncitoare, căruia i-a revenit sarcina conducerii luptei poporu­lui român de transformare socialis­tă a ţării Aceasta a constituit o măreaţă victorie politică a prole­tariatului, a maselor muncitoare din România, care a avut repercu­siuni profunde asupra întregii des­făşurări­­ulterioare a evenimentelor, a luptei pentru înfăptuirea măre­ţelor transformări revoluţionare. In cei 25 de ani care au trecut de la unificare, partidul nostru şi-a îndeplinit cu cinste misiunea pe care şi-a asumat-o în faţa clasei muncitoare, a întregului nostru po­por. Călăuzindu-se neabătut de prin­­cipiile fundamentale ale teoriei re­voluţionare a proletariatului, apli­­cînd în mod creator adevărurile generale ale socialismului la con­diţiile concrete ale ţării noastre, punînd mai presus de orice inte­resele vitale ale întregului popor, aspiraţiile sale de libertate, drep­tate socială, independenţă, bună­stare şi fericire, Partidul Comunist Român a desfăşurat o vastă acti­vitate organizatorică, politică şi i­­deologică, asigurând înfăptuirea, pas cu pas, a ţelurilor refacerii şi mo­dernizării economiei naţionale, a­­şezării ei pe baze socialiste, făuri­rii relaţiilor socialiste de producţie, organizării întregii societăţi pe prin­cipii noi, ridicării continue a nive­lului de trai material şi cultural al tuturor celor ce muncesc. Convin­­gîndu-se prin propria experienţă că politica Partidului Comunist este expresia fidelă a intereselor sale supreme, poporul a urmat neabă­tut partidul nostru, înfăptuind cu devotament şi abnegaţie programul său de zidire a socialismului pe pămîntul României. Justeţea politicii partidului este demonstrată în modul cel mai e­­locvent de marile victorii obţinute în acest sfert de veac de România în toate domeniile vieţii economi­ce şi sociale, de succesele istorice dobîndite pe calea progresului şi civilizaţiei noi, socialiste. Luptînd fără preget pentru dez­voltarea patriei, pentru înflorirea multilaterală a societăţii noastre socialiste. Partidul Comunist Ro­mân a dezvoltat şi întărit necon­tenit solidaritatea internaţionalistă cu celelalte partide comuniste şi muncitoreşti, şi-a făcut întotdeauna, cu cinste, datoria de detaşament activ al mişcării comuniste şi mun­citoreşti internaţionale. Bucurîndu-se de sprijinul şi încurajarea celor­lalte partide, el şi-a manifestat la rîndu-i­ sprijinul neprecupeţit faţă de celelalte detaşamente ale clasei muncitoare, faţă de partidele care luptă pentru libertate şi progres social, pentru cauza socialismului şi comunismului. In acelaşi timp, partidul nostru a dezvoltat larg contactele cu celelalte forţe socia­liste şi progresiste, cu mişcările de eliberare naţională, contribuind ac­tiv la întărirea şi dezvoltarea ma­relui front antiimperialist, în lupta pentru colaborare şi pace în lume. Invăţînd din propria sa experien­ţă revoluţionară, din vasta experi­enţă a poporului român, constructor al socialismului, partidul nostru a studiat şi studiază totodată cu aten­ţie experienţa celorlalte partide, a tuturor popoarelor care făuresc noua orînduire socială, lărgind şi intensificînd colaborarea şi întraju­torarea cu acestea în lupta pentru triumful socialismului şi comunis­mului. Făurirea partidului revoluţionar unic al clasei muncitoare din Româ­nia a reprezentat, putem spune, şi un eveniment important în mişca­rea muncitorească internaţională. România a fost prima ţară în care (Continuare în pag. a 3-a) Tirgu-Mures • RUBRICA „SCOALA“ • ZILNIC, PE ACELEASI LUNGIMI DE UNDA... (pag. a 2 a) • „VOM ÎNDEPLINI PLANUL TRIMESTRULUI INTÎI LA NIVE­LUL SAU MAXIMAL“ (pag a 3-a) • ACTUALITATEA INTERNATIONALA (pag. a 4-a) ÎN NUMĂRUL DE AZI. plenari consum­­tin AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE Miercuri, 28 februarie 1973, a avut loc Plenara Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste, prezi­dată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al P.C.R., preşedin­tele Consiliului Naţional al F.U.S. Plenara a dezbătut şi aprobat ho­­tărîrea privind perfecţionarea acti­vităţii şi creşterea rolului consiliilor Frontului Unităţii Socialiste în via­ţa social-economică a ţării. Hotărî­­rea adoptată va fi dată publicităţii. Plenara a aprobat cererile de a­­derare la Frontul Unităţii Socialis­te a Consiliului Naţional pentru Apărarea Păcii, Asociaţiei generale a vînătorilor şi pescarilor sportivi şi Asociaţiei crescătorilor de albine. Ca urmare a modificărilor în con­ducerea unor organizaţii care alcă­tuiesc Frontul Unităţii Socialiste, pe baza recomandărilor făcute de organizaţiile respective, plenara a aprobat următoarele schimbări în componenţa Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste şi a Biroului Executiv: „ Au fost cooptaţi ca membri ai Consiliului Naţional următorii to­varăşi: Dumitru Bălan, preşedintele Consiliului judeţean Brăila al Fron­tului Unităţii Socialiste. Ştefan Mo­­cuţa, preşedintele Consiliului jude­ţean Cluj al Frontului Unităţii So­cialiste. Iulian Ploştinaru, preşedin­tele Consiliului judeţean Mehedinţi al Frontului Unităţii Socialiste. Ion Catrinescu, preşedintele Consiliului judeţean Prahova al Frontului Uni­tăţii Socialiste, Aldea Militaru, pre­şedintele Uniunii Naţionale a Co­operativelor Agricole de Producţie, Corneliu Mănescu, preşedintele Gru­pului român al Uniunii Interparla­mentare. — Plenara a hotărît eliberarea tovarăşilor Ilie Alexe, Dan Marţian, Gheorghe Petrescu şi Miu Dobrescu din Biroul Executiv, care au primit alte Sarcini.­­ Tovarăşul Mihai Dalea a fost eliberat din funcţia de secretar al Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste, în urma alege­rii sale ca preşedinte al Consiliului Central al Uniunii Generale a Sin­dicatelor din România.­­ Plenara a ales în Biroul Exe­cutiv pe următorii tovarăşi: Florian Dănălache, preşedintele UCECOM, Oliviu Rusu, preşedintele Consiliu­lui Naţional al Inginerilor şi Tehni­cienilor, Aurel Duca, şeful Secţiei propagandă a C.C. al P.C.R., Corne­liu Mănescu şi Aldea Militaru. — Avînd în vedere aderarea la Frontul Unităţii Socialiste a Comi­tetului Naţional pentru Apărarea Păcii, Asociaţiei generale a vînăto­rilor şi pescarilor sportivi şi Aso­ciaţiei crescătorilor de albine, ple­nara a hotărît ca reprezentanţii a­­cestor organizaţii — tovarăşii San­da Rangheţ, secretar al C.N.A.P., Tiţă Florea, preşedintele A.G.V.P.S., şi Viaceslav Harnaj, preşedintele A.C.A., să fie cooptaţi în Consiliul Naţional şi aleşi în Biroul Executiv. — Tovarăşul Corneliu Mănescu a fost ales în funcţia de vicepreşedin­te al Consiliului Naţional al Fron­tului Unităţii Socialiste. La discuţii, în cadrul Plenarei, au participat tovarăşii Ion Ichim, pre­şedintele Consiliului municipal Ba­cău al F.U.S., Ludovic Fazekas, pre­şedintele Consiliului judeţean Har­ghita al F.U.S., Eleonora Mărcules­­cu, membră a Biroului Executiv al Consiliului judeţean Galaţi al F.U.S., preşedinta Comitetului judeţean al femeilor, Marin Enache, preşedin­tele Consiliului F.U.S. al sectorului III din municipiul Bucureşti. Con­stantin Drăgoescu, membru al Bi­roului Executiv al Consiliului jude­ţean Gorj al F.US.. In încheierea dezbaterilor, a luat cuvîntul tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU. Cuvîntul tovarăşului mini ceauşescu După cum este cunoscut, de la constituirea Frontului Unităţii So­cialiste au fost luate un şir de mă­suri în vederea lărgirii atribuţiilor organismelor sale, astfel încât con­siliile Frontului să-şi­ poată înde­plini în condiţiuni cit mai bune rolul şi sarcinile ce le revin în viaţa noastră socială şi politică. S-au obţinut, desigur, o serie de rezultate bune în activitatea des­făşurată de F.U.S. Dar, trebuie să spunem deschis că aceste rezul­tate nu sunt încă pe măsura aş­teptărilor şi a posibilităţilor pe ca­re le au consiliile Frontului Uni­tăţii Socialiste. Consiliile reuşesc încă în insuficientă măsură să co­ordoneze şi să unească eforturile tu­turor organizaţiilor componente. Din această cauză există încă multe pa­ralelisme, se desfăşoară aceleaşi ac­tivităţi pe diferite linii. In timp ce unele probleme rămîn nesoluţiona­­te. De aceea, în proiectul de ho­­tărîre prezentat Plenarei Consiliu­lui Naţional al Frontului Unităţii Socialiste se are în vedere lărgi­rea în continuare a atribuţiilor şi creşterea rolului Consiliului Naţio­nal, al consiliilor Frontului Uni­tăţii Socialiste de la toate nivelele. In primul rînd, se are în vedere creşterea acestui rol în direcţia coordonării, pe diferite domenii, a activităţii desfăşurate de organiza­ţiile componente ale Frontului. In momentul de faţă trebuie să pu­nem îndeosebi accentul pe soluţio­narea unor probleme obşteşti, a u­­nor probleme edilitare, a proble­melor legate de ridicarea nivelului de trai. Se impune o folosire mai bună a forţelor organizaţiilor com­ponente pentru înfăptuirea progra­mului trasat de Conferinţa Naţio­nală a partidului în vederea dez­voltării generale a economiei şi ri­dicării bunăstării materiale şi spi­rituale a oamenilor muncii. In al doilea rînd, se are în ve­dere o mai bună coordonare a con­trolului obştesc. Există acum, în această privinţă, o hotărire: s-au constituit şi comisii care şi-au în­ceput activitatea. Probabil, în cursul acestui an va trebui să facem o a­­n­aliză a rezultatelor obţinute în a­­ceastă privinţă, stabilind ce trebuie făcut in continuare pentru ca or­ganismele din domeniul controlu­lui obştesc să-şi îndeplinească în mai bune condiţiuni rolul pe ca­­re-l au. Punem un accent deosebit pe co­ordonarea activităţii educative şi culturale de masă, ţinind seama că, practic, toate organismele şi orga­nizaţiile din cadrul Frontului Uni­tăţii Socialiste au astfel de preo­cupări, desfăşoară, într-un fel sau altul, activitatea în acest domeniu. Este de înţeles că pentru a ridica eficienţa activităţii educative, în concordanţă cu hotărîrile Plenarei Comitetului Central din noiembrie 1971, este necesar să coordonăm mai bine şi să unim, pe baza unui program unitar, eforturile tuturor factorilor care concură la formarea omului nou, la lărgirea orizontului general de cunoaştere al poporului nostru. Consider că aceasta trebuie să constituie o preocupare mult mai accentuată decît pînă acum a consiliilor Frontului Unităţii Socia­liste, inclusiv a Biroului Executiv al Consiliului Naţional. De altfel, e­­xistă şi o comisie în această pri­vinţă — comisia pentru răspîndi­­rea ştiinţei şi culturii — şi va tre­bui realmente să dăm un impuls mai puternic acestei activităţi de primă importanţă pentru Frontul Unităţii Socialiste. In această pri­vinţă aş dori să menţionez necesi­tatea ca Consiliul Naţional, organi­zaţiile Frontului Unităţii Socialiste să coordoneze efectiv activitatea e­­ducativă care se desfăşoară pe te­ritoriul lor, indiferent­ de cei care o organizează. Frontul Unităţii Socia­liste trebuie să iniţieze cît mai multe asemenea acţiuni, întâlniri şi dezbateri care să se desfăşoare sub conducerea consiliilor sau, da­că au loc în fabrică,­­ sub con­ducerea organizaţiilor de partid, a sindicatelor. In acest­ sens, aş ru­ga să se aducă completări şi hotă­rîrii plenarei privind partea ce se ocupă de sarcinile în coordonarea şi conducerea acestor activităţi. De asemenea, în hotărire se pre­vede trecerea la constituirea în sate a organizaţiilor Frontului U­­nităţii Socialiste. Este un lucru bun. Aceasta va trebui să ducă la o mai bună organizare şi unire a efortu­rilor ţărănimii noastre în activitatea de dezvoltare a agriculturii, în ac­tivitatea politică, în ridicarea ni­velului de cunoştinţe agricole, po­litice şi ştiinţifice ale ţărănimii noastre. Ar a pornit de la ideea­ ca aceste organizaţii să-şi aleagă direct con­ducerea, să-şi desemneze repre­zentanţii în consiliul comunal care se creează de acum pe baza repre­zentării. Acolo vor trebui să fie prezenţi şi secretarul de­­partid, cel de la organizaţia de tineret, reprezentanţii altor organizaţii. Deci în această direcţie să aducem îm­bunătăţirile corespunzătoare. Ne gîndim ca Consiliul Naţional al Frontului Unităţii Socialiste, ca­re întreţine 4* Pe acum relaţii in­ternaţionale largi cu un foarte mare număr de organizaţii politice şi mişcări de eliberare naţională, să aibă un rol­­mai mare şi în coor­donarea activităţii externe a dife­ritelor organisme componente. In felul acesta se vor evita diferite manifestări de paralelism şi supra­punere. In realizarea orientării ge­nerale a activităţii de lărgire a contactelor internaţionale, de dez­voltare a colaborării cu diferite or­ganizaţii şi partide politice, cu miş­cările de eliberare naţională. Con­siliul Naţional al Frontului Unităţii Socialiste trebuie să joace un rol mai important. El trebuie să ac­ţioneze pentru îndrumarea şi coor­donarea activităţii, inclusiv a so­cietăţilor sau asociaţiilor de prie­tenie al căror număr, de pe acum destul de mare, va crește. Aș pro­pune să se completeze hotărîrea cu un punct sau un articol suplimen­tar, care să se refere la această problemă. Iată, tovarăși, cîteva chestiuni pe care propun să le includem în ho­tărîrea pe care o dezbatem acum. Consider că adoptînd hotărîrea cu completările pe care le-am propus vom crea un cadru organizatoric mai adecvat îndeplinirii sarcinilor ce revin Frontului Unităţii Socia­liste. Va trebui să punem în faţa Bi­roului Executiv sarcina de a în­­tocmi un program de lucru al Con­siliului Naţional. In cadrul Consiliu­lui să realizăm schimburi de pă­reri asupra unor probleme, să as­cultăm informări, să discutăm îm­preună cum să realizăm sarcinile. Ne gîndim, totodată, să pregătim Conferinţa Naţională care, proba­bil, va avea loc spre sfîrşitul aces­tui an sau la începutul anului vii­tor. Pină atunci, să clarificăm mai bine problemele activităţii Frontu­lui Unităţii Socialiste, care cuprin­de în rîndurile sale toate organi­zaţiile din ţara noastră, pentru a realiza o mai bună coordonare a diferitelor sectoare de activitate. Iată considerentele mele pe mar­ginea acestui proiect de hotărâre pe care, cu completările pe care le-am făcut, aș propune să fie a­­doptat.

Next