Steaua Roşie, iunie 1979 (Anul 31, nr. 128-153)

1979-06-01 / nr. 128

Azi — Ziua internaţională pentru apărarea copilului Cu gînd curat şi dragoste neţărmurită ne înconjurăm astăzi copiii şi-n vrerea noastră să­dim, nestrămutată, hotărîrea de-ai avea mereu sănătoşi şi fericiţi, de-ai creşte mereu în datina acestui pămînt în dreptate şi adevăr, în cinste şi demnitate, în respect pentru muncă, în iubire de ţară şi de neam, în preţuirea păcii şi­ a prie­teniei în lume. Români şi maghiari şi germani şi alte neamuri de bine ale acestui rotund românesc ne unim inimile în această „Zi a copi­lului“ ziua copiilor noştri, a copiilor din lumea întreagă, într-un singur brîu de prea sfînt sentiment. Acum în Anul internaţional al copilului, şi-n toţi anii, vrem pentru ei o Românie mai bogată şi împlinită-n bunăstare şi gîndul nostru se îndreaptă cu recunoş­tinţă spre conducerea partidului şi statului nostru socialist, spre cel mai iubit fiu al poporului nostru, marele patriot şi om politic, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, şi le mulţumim, pentru minunatele condiţii materiale şi spirituale de creştere, educaţie şi învăţătură pe care le-au asigurat tuturor copiilor ţării, fără deosebire de naţionalitate. Partidul Comunist Român, personal tovarăşul Nicolae Ceauşescu, se preocupă cu con­secvenţă şi ferni­tate, şi-n acelaşi timp cu dragoste şi înţelegere, pentru crearea celor mai bune condiţii pentru ca în România toţi copiii să aibă o viaţă fericită, posibilităţi depline de a se dez­volta în climatul demnităţii socialiste, să-şi poată privi cu încre­dere viitorul Preocuparea neabătută a societăţii noastre de a crea condiţii tot mai bune pentru creşterea viitoarelor generaţii de constructori ai socialismului şi comunismului pe pămîntul Ro­mâniei este parte integrantă a politicii umaniste a P.C.R. Pe pămînt sîm sute de milioane de copii şi-n inimile noastre le-nchinăm tuturor aceleaşi alese sentimente. Am vrea ca in lume să nu mai fie copii care să nu ştie ce înseamnă bucuria unui scris sau liniştea unei mîngîieri, am vrea să nu mai fie copii care mor de foame şi de gloanţe. De aceea, cu încredere deplină şi legi­timă mîndrie patriotică, apreciem din suflet vasta activitate a pre­şedintelui României pentru pace şi înţelegere între popoare, pen­tru o lume fără arme şi fără războaie, mai bună şi mai dreaptă, de care să se bucure deopotrivă copiii de pe toate continentele. Nu numai un an să i se dedice copilului, ci to­ţi anii vieţii noastre, toţi anii omenirii! In grădiniţe, copiii pe lingă alte activităţi practice învaţă să şi construiască. E drept că deocamdată casele pe care ei le ridică sunt din plastic, dar fantezia și interesul pe care și-l dau, sínt promisiuni de viitori constructor’ îs­m !-­ Scrisoare fiului meu S-au deschis ultimii boboci de mai şi au înflorit florile de funie. Aleg pentru tine una de culoarea păcii şi ţi-o trimit in dar de ziua ta, ziua copi­lului. O dată cu ea îţi trimit şi acest răvaş in care îţi răs­pund la întrebarea pe care tu o dată mi-ai pus-o: ce dato­rează cei man, celor mici? O­­menirea datorează ce are mai bun copiilor... Erai micuţ şi seara înainte de a te arunca în leagănul viselor îl rugai pe bunicul să-ţi povestească cum era pe vremea cînd el era co­pil. Ii sorbeai vorbele şi nu-ţi venea să crezi că bătrînii de azi, copiii de demult, au în­durat foame, frig, război. Ca să-i descreţeşti fruntea năvă­lită de amintiri amare înce­peai să-i povesteşti ce faceţi pot la grădiniţă, cum vă ju­caţi, ce cintece şi poezii aţi mai învăţat. Cu mintea ta is­coditoare de copil, puneai veş­nic întrebări: toţi copiii se duc la grădiniţă ? Pe toţi co­piii îi iubesc educatoarele ? Toţi copiii învaţă ? Toţi copiii au cărţi, caiete, creioane ?... La noi în România toţi co­piii pot merge la grădiniţă, la şcoală, toţi pot învăţa, se pot juca, toţi au haine, caiete, cărţi, toţi pot merge în tabe­re, in excursii, fiindcă noi, oa­menii mari, nimic nu avem mai scump şi mai drag decât copiii. Pentru copii construim blocuri, şcoli, fabrici, biblio­teci, cluburi, stadioane, par­curi, pentru ei transformăm apa în lumină, griul în pline şi lemnul în carte. Noi, oame­nii din România vrem ca toţi copiii lumii să trăiască in pa­ce, în linişte, între oameni să încolţească şi să rodească sen­timentul binelui, frumosului, înţelegerii. Şi acum copilul meu, ţine minte că nimic nu este mai frumos decit florile ce şi le împart oamenii, flori deschise-n alb şi mai devreme. MAMA La mulţi ani, copii! — Copii acum urmează ora de modelaj. Fiecare dintre voi să facă din plastilină diferite fi­guri, care să reprezinte ceva. — Eu fac un glob! Şi eu un coşuleţ cu flori! Şi eu o pasă­re!... Grădiniţa nr. 6, cea mai veche grădiniţă din Sighişoara este frecventată de 230 de copii ro­mâni, germani, maghiari. Deschi­dem o uşă la întîmplare şi ia­­tă-ne oaspeţii grupei mijlocii — secţia română. Surprinşi de vizita neaşteptată, copiii îşi reiau locu­rile pe scăunele, numai ochi şi urechi, aşteptînd prima noastră întrebare. — Ce-aţi vrea voi să le spu­neţi prin intermediul ziarului, părinţilor, de ziua voastră? — Părinţii mei sînt la Bucureşti, iar eu stau aici la bunici. Tatăl meu face case şi vreau să-i spun să facă blocuri mari şi frumoa­se. Eu voi fi cuminte, silitor şi cînd o să cresc mare o să mă fac inginer ca tatăl meu, — răs­punde Alin Truţă. — Eu vreau să le mulţumesc părinţilor mei că au grijă de mine. Cînd voi creşte mare şi eu o să am grijă de ei şi o să le fac numai bucurii, spune Cosmina Romana. Desigur, am putea continua cu încă multe alte răspunsuri date de copii, toate trădînd recunoş­tinţa şi dragostea lor faţă de acei care-i ocrotesc şi-i iubesc, însoţiţi de directoarea grădiniţei tovarăşa Rodica Sfîrcheţ, deschi­dem o altă uşă: grupa mijlocie — secţia germană. Educatoarea Herbert Roswita le citea o po­veste, urmînd ca fiecare să po­vestească apoi ce a înţeles. A­­veau oră de dezvoltarea vorbirii. In cinstea noastră copiii se oferă să cînte în limba lor maternă un cîntec despre copiii lumii, un cîntec despre patrie. La sala de gimnastică făcea repetiţie grupa mare — secţia maghiară. Se con­frunta primăvara şi vara în sce­neta „Anotimpurile“, iar copiii secţiei germane, aveau oră de pictură. Ornau cu motive popu­lare, linguri de lemn. Desen, modelaj, povestiri, ar­tizanat, decupaj, exerciţii elemen­tare de matematică, cîntec, dans, jocuri, gimnastică sau alt­fel spus, o zi obişnuită la grădi­niţă. Cartea de onoare a şoimi­lor patriei aşezată cu cinste în­tre steaguri este plină cu însem­nări din viaţa şi activitatea co­piilor de aici. Intorcînd ultima pagină scrisă, adăugăm pe o foa­ie albă: „La mulţi ani copii de ziua voastră. Să creşteţi în pace, frumoşi ca un gînd răzleţ şi drepţi ca nişte stejari“. „Mi-am făcut doar datoria de pionier“ Era într-o sîmbătă. Soarele străjuia cîmpul plin de flori şi fluturi, îmbiindu-te la plimbare. Doi copii, Neni şi Simion Nemeş din satul Mărăşeşti, comuna Band, amîndoi de patru ani, pleacă de acasă, mdreptîndu-se spre cîmp. Calea le este tăiată de-un iepure: „hai după el“ şi cei doi se avîntă in pădure. Aler­­gînd după iepure, lăsînd în ur­mă casa şi satul, uitînd de timp, copiii s-au trezit la un moment dat singuri în pădure. întuneri­cul cuprindea încetul cu încetul totul. Căldura de peste zi este înlocuită cu răceala nopţii. Plîn­­gînd şi strigînd, copiiii căutau drumul spre sat, dar mai tare se rătăceau. Nimeni nu-l auzea, nimeni nu le putea veni în aju­tor, fiindcă nimeni nu ştia unde sînt. Părinţii, vecinii, văzînd că s-a lăsat seara şi copiii nu s-au întors de la joacă încep să-i cau­te peste tot l-au căutat pină la ora trei dimineaţa, dar in zadar. Copiii erau de negăsit. Au anun­ţat organele de miliţie din Band. Tot satul a pornit pe urmele lor. De această întîmplare află şi pionierul Vlad Nicolae din clasa a Vil-a A. „Eu merg să-i caut şi fără ei nu mă întorc“ , anun­ţă răspicat Nicu şi porneşte în căutarea copiilor. Ajunge la marginea pădurii şi acolo îi ză­reşte pitiţi la rădăcina unui co­pac. Vineţi de frig, cu ochii se­caţi de lacrimi şi de groaza nopţii, li ia pe unul sub braţ şi pe altul în spate şi porneşte spre sat La mulţumirile părinţi­lor şi ale tuturor sătenilor, Nicu răspunde modest: „nu am făcut o faptă deosebită, mi-am făcut doar datoria de pionier“. DAVID MARINELA clasa a VIII-a A, Şcoala generală Band Cînd omenirea datorează totul copilului, grija pentru sănătatea lui se situează, firesc, în centrul preocupărilor. Continua datorie pusă alături de necontenita veghe şi răspundere ca o veşnică lu­mină, stă lingă ideea că pregătim oameni vigu­­roşi pentru o supremă datorie, înălţarea Româ­niei. Mărturiile eforturilor depuse de partidul şi statul nostru în această direcţie, grăitoare pentru umanismul unei ţări care pune în centrul aten­ţiei copilul, pentru care are un adevărat cult, pot fi întîlnite la tot pasul. Consultaţiile şi medica­mentele gratuite, vizitele medicilor şi asistentelor la domiciliu, vaccinările preventive, munca edu­cativă, acţiunile susţinute de cadrele sanitare cu tinerele mame, ar fi cîteva aspecte ale acestei neîntrerupte preocupări pentru vigoarea şi sănă­tatea celor mai mici cetăţeni ai ţării. „Olimpicii" Vă prezentăm trei elevi ai Liceului de chimie din Tîrgu Mureş premiaţi la Olimpia­da de chimie — faza republi­cană: Kerekes Ibolya, clasa a XX-a A — premiul I; Mir­­cea Florea, clasa a X-a A — menţiune; Constantin Pan­tea, clasa a XI-a A — premiul III la Olimpiada de chimie şi premiul I la concursul pe me­serii, concurs organizat de Ministerul Industriei Chimice. — După rezultatele frumoa­se pe care le-aţi obţinut la a­­ceastă confruntare a celor mai buni cu cei mai buni, ca­re consideraţi că este rolul olimpiadelor în procesul de învăţămînt? Kerekes Ibolya: Participînd la olimpiade, avem posibilita­tea de a ne proba cunoştinţe­le. Intr-o asemenea competi­ţie de talie naţională, poţi vedea cît ştii tu şi cit ştiu alţii. Mircea Florea: La Olimpia­da de chimie de anul trecut am obţinut locul I pe ţară, iar anul acesta doar menţiu­ne. Rezultatul nu mă mulţu­meşte, dar asta nu înseamnă că nu voi acorda importanţa cuvenită pregătirii mele pen­tru viitoarele concursuri, mai ales că vreau să devin un bun inginer chimist. Olimpia­da este prilejul de a te cu­noaşte pe tine însuţi, este un stimulent în mai buna pregă­tire. Constantin Pantea: De obi­cei, probele care se dau spre rezolvare la concursurile re­publicane sunt mai dificile, te solicită mai mult. Olimpiada este un prilej de a-ţi cunoaşte posibilităţile, de a-ţi verifica cunoştinţele. Fiecare olimpia­dă lasă ecouri în inimile şi conştiinţele noastre. Ne ambi­ţionează, ne determină să muncim mai mult, mai serios, mai bine Pagină realizată de VIORICA MANTA BAKO * STEAUA Rians' dA GIN A 3 Manifesten • Azi, 1 iunie, va avea loc verni­sajul expoziţiei fotografice „Univer­sul copiilor“. Expoziţia este organi­zată de cercul foto de la LP­L. ..23 August“, în cinstea Anului interna­ţional al copilului. Participă membrii cercurilor foto din întreprinderile şi instituţiile municipiului Tîrgu Mureş. • Copiii muncitoarelor de la în­treprinderea de piele şi mănuşi au sărbătorit ziua de 1 Iunie printr-o serbare cîmpenească dată în poieni­ţa Stejeriş Cei peste 200 de copii s-au urcat în autobuze, iar după ce au făcut un tur al oraşului Tîrgu Mureş s-au îndreptat spre poieni­ţă, unde prin cîntec, dans şi voie bună au sărbătorit Ziua Internaţio­nală a copilului. • Sub genericul „Flori de pe cîm­­pia sărmăşeană“, la Sărmaşu a avut loc o paradă cultural­­sportivă la care au participat 600 de pionieri şi şoimi ai patriei de la şcolile generale din Sărmaşu, Săr­­măşel-sat, Sărmăşel-gară, Balda şi Vişinei. Parada pionierilor şi şoimi­lor patriei a fost urmată de program artistic. • „O copilărie fericită, un viitor luminos“ se intitulează simpozionul ce va avea loc azi la Casa de cul­tură din Luduş. După simpozion va urma un program artistic „Cornii lumii iubesc pacea“. • In cinstea Zilei internationale a copilului, la Casa pionierilor si şoimilor patriei din Reghin a fost organizată o expoziţie cu obiecte confecţionate în ateliere de către pio­nieri şi şoimi ai patriei. Desenul ne-a fost trimis de elevul POGACEAN MARȚIAN din clasa a V-a

Next