Steaua Roşie, februarie 1984 (Anul 35, nr. 26-50)

1984-02-01 / nr. 26

PAGINA : STEAU­A ROȘIE Educaţie, învăţămînt, producţie România socialistă, aşa cum se prezintă as­tăzi, ca un tablou amplu, complex şi înfloritor, în care industria, agricultura, învăţămîntul, şti­inţa şi cultura au cunoscut o dezvoltare fără precedent, este opera întregului nostru popor, a întregului nostru partid, în fruntea cărora se află un conducător înţelept ,­ cutezător tovarăşul Nicolae Ceauşescu, întreaga sa acti­vitate neobosită pusă în slujba intereselor vitale ale poporului român, este pentru noi toţi un înalt exemplu de pasiune şi cutezanţă revo­luţionară, de fierbinte patriotism. Este bine ştiut că în anii construcţiei socia­liste, în pas cu puternica dezvoltare economico­­socială a ţării, s-a făurit un nou sistem de în­văţămînt, o nouă şcoală românească, adevărat izvor de cultură şi civilizaţie pentru întregul popor. Dispunem astăzi de un sistem de in­strucţie şi educaţie avansat, bine organizat pe toate nivelurile sale, corelat cu cerinţele actua­le şi de viitor ale pregătirii cadrelor pentru toa­te sectoarele de activitate. Egalitatea în drepturi, accesul la învăţătu­ră al tuturor tinerilor, fără deosebire de naţio­nalitate, adîncul democratism al învăţămîntului nostru, conţinutul lui axat pe cele mai noi cu­ceriri ale ştiinţei şi tehnicii, condiţiile materia­le create de statul şi poporul nostru tineretu­lui studios, demonstrează saltul uriaş înregistrat de învăţămîntul românesc în ultimele două de­cenii. Pentru că este în toate acestea marele, inestimabilul merit al secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, care, de-a lungul întregii perioade de cînd se află la cîrma destinelor noastre se ocupă cu clarviziune şi perseverenţă de dezvoltarea şi modernizarea învăţămîntului românesc. La baza a tot ce avem noi astăzi mai bun în domeniul pregătirii cadrelor se află tezele şi orientările de o înaltă valoare teoretică şi prac­tică, gîndite, concepute de tovarăşul Nicolae Ceauşescu. La temelia şcolii a fost pus princi­piul politehnizării, îmbinarea strînsă a muncii, învăţămîntului şi cercetării ca factori primor­diali pentru formarea omului nou şi pentru în­săşi construcţia socialismului şi comunismului. Munca, instruirea practică, productivă a căpătat locul său firesc în pregătirea forţei de muncă. Mutaţii profunde s-au produs, atît în conţi­nutul cît şi în structura învăţămîntului româ­nesc, menite să realizeze corelaţia firească între disciplinele fundamentale şi pregătirea practi­că, între toate treptele de învăţămînt, începînd de la preşcolar la cel universitar, în­ special în­­văţămîntul liceal a cunoscut transformări revo­luţionare, el fiind conceput, atît în organizarea sa pe tipuri şi profiluri, cît şi în conţinut, în strînsă corelare cu stadiul de dezvoltare econo-­ mico-socială a ţării, cu necesităţile pregătirii calitativ superioare a forţei de muncă. Nu există domeniu al educaţiei tinerei ge­neraţii şi al pregătirii profesionale a cadrelor în care ideile tovarăşului Nicolae Ceauşescu, în­drumările sale preţioase să nu însemne orien­tări teoretice şi practice cu profundă în­rîurire în activitatea concretă din învăţămînt, în for­marea tineretului pentru muncă şi viaţă, culti­varea limbii şi literaturii române, cunoaşterea istoriei poporului român, însuşirea ştiinţelor fundamentale,­­ matematică, fizică, chimie, biologie, studiul ştiinţelor sociale, educarea co­munistă revoluţionară, formarea tinerilor ca oameni noi, multilateral dezvoltaţi, constructori conştienţi şi devotaţi ai socialismului şi comu­nismului, în această măreaţă operă de ctitorire a u­­nei noi şcoli româneşti alături de secretarul ge­neral al partidului şi preşedintele ţării s-a aflat permanent tovarăşa academician doctor inginer Elena Ceauşescu. Ca om de stat şi savant de renume mondial, tovarăşa Elena Ceauşescu a contribuit activ la ridicarea pe noi culmi a şco­lii şi cercetării ştiinţifice româneşti, a învăţă­mîntului de toate gradele, constituind un exem­plu remarcabil pentru toţi oamenii şcolii, pen­tru toţi educatorii comunişti. Rod al grijii statornice cu care tovarăşul Nicolae Ceauşescu se ocupă de destinele şcolii româneşti, de modernizarea şi perfecţionarea a­­cesteia pe întreg cuprinsul patriei, învăţămîntul din judeţul Mureş oferă măsura deplină a au­tenticităţii şi caracterului ştiinţific şi realist al concepţiei originale a partidului şi statului nos­tru privitoare la dezvoltarea învăţămîntului. Cadrele didactice din judeţul Mureş şi-au orientat activitatea pentru a răspunde impera­tivelor învăţămîntului modern, pentru o nouă calitate ceea ce determină implicarea lor în procesul de perfecţionare ştiinţifică, ideologico­­politică şi profesională cu caracter continuu, participarea lor la cercetare şi proiectare, con­lucrarea strînsă cu organizaţiile de copii şi ti­neret, cu familia, în sporirea contribuţiei lor la ridicarea nivelului de cultură, a conştiinţei so­cialiste. ŞTEFAN BENŢA inspector şcolar general Laureaţi ai Festivalului naţional „CINTAREA ROMÂNIEI“ Fascinaţia dansului de pe cîmpie Cîmpia Transilvaniei, este bi­ne cunoscut, constituie o adevă­rată comoară a creaţiei popu­lare, zonă etnofolclorică cu o personalitate distinctă, inconfun­­dabilă. Creaţia muzical-coregra­­fică scoate mereu la iveală for­maţii şi talente care incintă in permanenţă, pe scenele ţării şi ale lumii, cu frumuseţea dansu­lui, talentul şi măiestria dansa­torilor. Specificul acestei zone etnofolclorice se manifestă şi prin exprimarea jocului în for­maţii — bărbăteşti, de femei, mixte sau solistic. Una dintre aceste renumite formaţii de dansuri bărbăteşti este şi cea a Casei de cultură din Luduş, formaţie cunoscută pe plan naţional, de două ori distinsă cu premiul I pe ţară şi titlul de laureată la Festivalul naţional „Cintarea României“, ediţiile I şi a IV-a. Ioan Bărdăşan, instructorul formaţiei şi unul dintre dansa­torii de frunte şi longevitate a acesteia, nu a lui, susţine un a­­devăr de netăgăduit: dansul fe­cioresc de pe cîmpie este frumos, foarte frumos, iar interpretarea lui cere măiestrie, măiestria în­seamnă perfecţiune de bijutier, iar perfecţiunea însumează zeci şi sute de ceasuri de repetiţii. Cel ce se încumetă la acest fapt este minat de talent, de pasiune, de dragoste pentru dans, o dra­goste ancestrală, care vine din a­­dincurile de viaţă ale acestui po­por şi acestui pămînt. Patima mea pentru joc se împleteşte cu existenţa acestei formaţii, dar eu sunt dansator mai de demult, din 1962 cînd am început Roata din Chimitelnic, formaţie cu care am avut premiul I pe ţară vreo nouă ani la rînd, la diferite festiva­luri. Am dus frumuseţea dansu­lui nostru şi peste fruntariile ţă­rii în Bulgaria şi Ungaria. O vre­me am fost la Singer; eu de fapt sunt sîngerean. Din 1975 m-am stabilit la Luduş, iar in 1977 formaţia noastră a luat premiul I la Festivalul naţional „Cinta­rea României". Invitată şi parti­cipantă la numeroase manifestări interjudeţene de gen — Festiva­lul dansului fecioresc din Tran­silvania, Festivalul de folclor de la Strunga, „Trandafir de la Mol­dova“ etc. — formaţia de dan­suri bărbăteşti a Casei de cultu­ră din Luduş a fost prezentă cu numeroase spectacole la toate marile manifestări locale, jude­ţene, la spectacole de gală la ni­velul ţării. Şi există in această formaţie o adevărată emulaţie, o tradiţie a ştafetei celor vîrstnici către cei tineri, toţi muncitori în întreprin­deri ale oraşului. Celor „vechi“ li se cuvin laudele celor dinţii succese: fraţii loan şi Laurean Luca, Ion Matei, Vaier Lucaci, Traian Lechinţan, Alexandru Le­­chinţan, Gheorghe Bucur, Ale­xandru Ober, urmează generaţia de mijloc — Grigore Boldea, Ioraş Nicolae, Tănase Stoica, Ştefan Rîceanu, Ioan Moldo­van, Petru Varodi ş­ apoi cei mai tineri — Vaier Cucean, Gheorghe Oaneş, Martin Vereş, Sorin Hădărean, Romeo Radu, care îşi au partea lor de merit la premiul I şi titlul de laureaţi la cea de-a IV-a ediţie a Festi­valului naţional „Cintarea Româ­niei“. Intre toţi dansatorii Ioan Băr­dăşan, bărbat de vîrstă mijlocie, lucrător la Consiliul popular oră­şenesc Luduş, constituie totuşi sufletul şi liantul întregii forma­ţii. Ne-o confirmă şi recunoaşte­rea acestui fapt de către cele mai competente foruri de specia­litate. In 1964 Ioan Bărdăşan pri­mea distincţia „Meritul cultural“ clasa a V-a, iar în 1983 Diploma specială pentru succese deosebite obţinute în munca cultural-edu­­cativă şi artistică de masă des­făşurată în cadrul Festivalului naţional „Ciitarea României“. A­­ceeaşi diplomă a fost conferită şi tovarăşului Mircea Şerban, in­structor de specialitate la Casa de cultură din Luduş, care are desigur şi încărcătura contribu­ţiei de preţ a instituţiei pentru crearea celor mai bune condiţii de activitate formaţiei de dan­suri bărbăteşti. COSMINA ARBORE Formaţia de dansuri bărbăteşti a Casei de cultură Luduş la Fes­tivalul dansului fecioresc din Transilvania, Cluj-Napoca 1980 Cinema „ARTA“ Sfaada dtaiMHxxa Străvechiul conflict dintre dra­goste şi datorie, atît de răspîndit în artă de la clasicismul francez încoace, l-a inspirat, iată, şi pe cineastul american Peter Hyans, care, regizor şi scenarist în ace­laşi timp, a imaginat un subiect plasat în anii celui de-al doilea război mondial. La Londra, în 1943, un locotenent american fa­ce cunoştinţă, întîmplător, cu o infirmieră britanică. Şi se îndră­gosteşte de ea. Ei se întîlnesc din două-n două săptămîni, cînd el are cite o zi de permisie, pe stra­da Hanovra, de unde pleacă nn frumoase şi romantice excursii. Femeia îl iubeşte la rîndul ei, dar refuză să-i spună cum o cheamă şi cine este, pentru că e căsătorită şi are şi o fetiţă. Şi pentru că, de fapt, îşi iubeşte şi soţul. E posibil acest lucru? Fi­reşte. Şi Hyans ne dă şi explica­ţia. Paul Sellinger (soţul) e un om distins şi plăcut, dar a că­rui existenţă, este — sau pare, cel puţin — banală. El e doar profesor la şcoala unde sînt pre­gătiţi agenţii secreţi, nu e el în­suşi un enigmatic şi temerar spion. El doar îi învaţă pe alţii cum să devină eroi, nu săvîr­­şeşte el însuşi fapte măreţe. în schimb, David Halloran (ameri­canul) e pilot pe un bombardier, el înfruntă aproape noapte de noapte moartea, iar în atmos­fera aceea de război, cînd se tră­ia ardent, cînd sentimentele se manifestau puternic şi rapid, cînd unitatea de măsură a cali­tăţilor umane era alta, era firesc ca ea, care trăia lingă un om de birou, dar vedea şi înţelegea la spital ce înseamnă încleştarea directă cu duşmanul, să fie im­presionată şi tulburată de viaţa palpitantă a unui om de acţiune, de care ajunge să se lege sufle­teşte, fără să se rupă însă (cel puţin nu definitiv) de bunul şi blîndul ei soţ. Acesta, fără să ştie nimic de dragostea ei pen­tru Halloran, de zbuciumul din sufletul ei, simte că e pe cale să o piardă! Şi vrea să-i demonstre­ze — şi să-şi demonstreze sieşi — că poate fi şi el executantul unei misiuni secrete foarte gre­le, foarte periculoase şi de mare răspundere, întîmplarea face să execute această misiune alături de Halloran, care descoperă că Sellinger e soţul misterioasei lui iubite şi că e un om de excep­ţie, extrem de înzestrat, cu „sto­fă de erou“, un om adevărat, a­­lături de care Margaret (acum îi află şi numele) poate fi cu ade­vărat fericită. Şi după ce misiu­nea s-a încheiat cu succes, Hal­loran se desparte de Maggy toc­mai pentru că o iubeşte foarte mult. Asta e tăria şi frumuseţea caracterului său. După cum fru­museţea şi tăria caracterului ei este că înţelege şi acceptă acest lucru. Şi astfel, cei doi eroi îşi sacrifică dragostea, pentru că a­­şa le-o cere datoria, şi cinstea, şi răspunderea omenească. Filmul lui Hyans este o fru­moasă şi emoţionată poveste de dragoste. Regizorul alternează mereu, cu multă fineţe, dovedin­­du-se un bun psiholog, dar şi un abil calculator al efectului cinematografic, iubirea aceasta nebună, trăită cu frenezie de cei doi eroi stăpîniţi parcă de ace­laşi sentiment de teama că nu vor apuca ziua de mîine, cu dragostea calm­ă, aşezată pe buze solide (dar care se pot dovedi oricînd şubrede) dintre cei doi soţi. Iar povestea sentimentală (care ocolește cu grijă exagerări­le melodramatice) are drept per­manent contra-punct scene de război, culminînd cu lunga sec­vență a misiunii lui Paul, lucra­tă după bunele reguli ale filmu­lui de aventuri, încordat, palpi­tant, cu suspense. Iar textul e impregnat, pe tot parcursul, cu replici de un umor de bună ca­litate, regizorul mînuind cu a­­ceeaşi abilitate lirismul, tensiu­nea şi verva spirituală. O actriţă frumoasă şi sensibilă (Lesley-Anne Down), un june ac­tor american în plină ascensiune (Harrison Ford) şi un monstru sacru al ecranului englez (Cris­­topher Plummer) formează tri­o­­ul de ași al acestui film. ZENO FODOR CALENDAR Miercuri 1 FEBRUARIE Soarele răsare la ora 7,35; apune la ora 17,24. Zile trecute 32, zile răma­se 334. • 1868 — S-a născut pictorul român Ștefan Luchian (m. 1916). CINEMA TÎRGU-MUREŞ — Arta: Strada Ha­novra. Unirea: Capcană neobişnuită. Progresul: Trompetistul. Select: Pă­lărie tare şi nas de cartof (de la orele 11. 14.30. 16.30) . Cîntecul e viaţa mea (de la orele 18.30. 20.30). Flacăra: Lanţul amintirilor (ambele serii). SI­GHIŞOARA — Lumina: împușcat în spate. Clubul C.F.R.: Scurt popas. RE­GHIN — Patria: Tatăl reginei. TIR­­NAVENI — Melodia: Yeti, omul ză­pezilor. LUDUȘ — Flacăra: Carnaval (ambele serii). SOVATA — Doina: Boner fiul. Muncitoresc: Capcană pen­tru fată. SARMASU — Popu­lar: împuşcat în spate. IERNUT — Lumina: Ancheta a stabilit. SÎN­­GEORGIU DE PĂDURE — Popular: Noaptea e scurtă. FINTINELE — Pa­tria: Iubire fără soare. MIERCUREA NIRAJULUI — Nirajul: întoarcerea pe front. TEATRU TEATRUL NAŢIONAL, azi, orele 15 şi 17, secţia maghiară: Cafeneaua a­­mintirilor (abonamente K şi G) , ora 19,30, secţia română: O sărbătoare princiară (în sala mică). TEATRUL DE PĂPUŞI, orele 9.30, 11 şi 13, secţia maghiară: Punguţa cu doi bani; de la ora 15, secţia româ­nă: Cartea cu Apolodor. TELEVIZIUNE 15,00 — Telex. 15,05 — Universul fe­meilor. 15.30 — Emisiune în limba maghiară (p.c.). 16,30 — închiderea programului. 20.00 — Telejurnal (p.c.). 20.20 — Actualitatea în economie. 20,35 — Amintiri muzicale. 20.50 — Lumea contemporană şi confruntările de idei. 21,10 — Videoteca interna­ţională (c). Promenade romantice (III). Un cîntec din Porto Rico. Insu­le în pustiu — Tunisia. Vedete inter­naţionale. 21.40 — „Lacul“ — un film de Mihu Vulcănescu după poezia cu acelaşi titlu de Mihai Eminescu. 21,50 — Telejurnal (p.c.). 22,00 — închide­rea programului. RADIO TÎRGU-MUREŞ In limba română. 6,00—7,00 — Ra­­dioîntîlnire matinală: Experienţa bu­nă, mult adună — Animalele de po­vară, în curţile bunilor gospodari — reportaj din Zetea, judeţul Harghita. 18,00—20,00 —­ Actualitatea ilustrată: Comori ale cîntecului popular. Viito­rul, începe cu noi. Micii hocheişti harghiteni în competiţiile .,Daciadei“ — reportaj; „Dialogul notelor“ — sec­venţă radiofonică. Ancheta radio: Producţia fizică şi exportul realizate ritmic — în unităţi mureşene. VREMEA Timpul probabil: Vremea va fi în general închisă, cu cerul mai mult noros. Izolat va ninge slab. Vîntul va sufla slab la moderat din sud-vest. Temperaturile mini­me vor fi cuprinse între minus 4 la minus 2 grade, iar cele maxi­me între zero şi 2 grade. Dimi­neaţa, local ceaţă. INSTANTANEE Contact: „pulsează“ energia mi­­crohidrocentralei Seştina Foto: C. SZÁSZ

Next