Steaua Roşie, iulie 1984 (Anul 35, nr. 155-180)
1984-07-01 / nr. 155
Pe urmele eroilor mureşeni DOI FII AI VIDRASĂULUI Semne ale recunoştinţei, în judeţul nostru se află numeroase, monumente şi plăci comemorative, care ne amintesc de jertfele şi sacrificiile supreme ale armatei române, de eroismul ei pentru eliberarea întregului teritoriu al ţării de sub ocupaţia hitleristă şi horthystă, in toamna anului 1944. In satul Vidrasău l-am găsit pe invalidul din războiul antifascist Octavian Dălălău, care ne-a mărturisit: „La 5 septembrie 1944 eram militar în termen, cu gradul de soldat, la Regimentul 82 infanterie din Tîrnăveni. Făceam parte din Compania a 7-a al cărui comandant era locotenentul Roman Popa, de loc din comuna Bandu de Cîmpie, satul Oroiu. In dimineaţa acelei zile am fost atacaţi de trupele fasciste prin surprindere din două direcţii: Luduş — Iernut şi Tîrgu-Mureş — Cerghid. S-a ordonat să ocupăm dispozitivul de apărare pe aliniamentul localităţilor Abuş — Mica — Şomostelnic. Tunurile şi aviaţia inamică au început să ne bată continuu. In această bătălie au căzut eroic la datorie doi consăteni de-ai mei cu care luptam împreună pentru acelaşi ideal naţional. Soldatul Gaftonîc Moldovan, născut în 1923 în Vidrasău, cu care copilărisem împreună, făcea parte din aceeaşi grupă şi pluton cu mine din Regimentul 82 infanterie. Amîndoi aveam misiunea de puşcaşi. In luptele cu trupele fasciste, soldatul Gaftonic Moldovan a fost lovit mortal de un proiectil de brand în timp ce luptam pentru apărarea localităţii Şomostelnic. Era la numai cîţiva paşi în dreapta mea. Am sărit să-i dau ajutor. Striga, în gura mare: Apă! Apă! Apă! Mi-am luat casca din cap şi am fugit la o baltă din apropiere sâ-i aduc apă. Dar pe cînd am venit cu apa, încetase din viaţă. L-am găsit căzut la pămint cu faţa spre inamic. In mina dreaptă strîngea puşca Z.B., iar în mîna stingă avea o scrisoare pe care nu a apucat s-o trimită prin poştă iubitei lui mame, lelea Silvia, cum îi ziceam eu în copilărie. Am luat scrisoarea din mina camaradului şi consăteanului meu pe care, după eliberarea satului, am dat-o familiei eroului şi care o mai păstrează şi astăzi. Pe soldatul Gaftonic Moldovan l-am dus cu o căruţă militară şi l-am îngropat în curtea bisericii din Şomoştelnic. La Şomoştelnic, în curtea bisericii din mijlocul satului am mai înmormîntat încă un consătean care a căzut în luptele cu duşmanul cotropitor chiar în ziua eliberării satului nostru natal, Vidrasău. A fost lovit de o rafală de foc de mitralieră, trasă de fascişti de pe dealul din partea dreaptă a Mureşului. Era în pragul casei părinteşti şi luptase cu atîta dîrzenie şi hotărîre pentru a ne elibera satul copilăriei noastre. Soldatul Teodor Moldovan, eroul despre care vă mărturisesc, era născut în 1919 în satul Vidrasău şi a făcut parte din Regimentul 6 artilerie grea şi a decedat cu corpul ciuruit de gloanţele fasciste la 14 septembrie 1944. A fost înmormîntat în grabă de către mine şi încă doi camarazi tot în curtea bisericii din Şomoştelnic. La Şomoştelnic am mai înmormîntat un erou mureşean, fruntaşul Traian Almăşan, născut în 1921 în Sighişoara, str. Cînepei nr. 23, din Regimentul 1 transmisiuni. A căzut luptînd sub drapelul sfînt al patriei la 19 septembrie 1944 în timp ce transmitea informaţii şi rapoarte de la postul de observare înaintat de pe malul Mureşului la comandamentul Diviziei a 9-a infanterie“. In cimitirul eroilor de la Şomostelnic, judeţul Mureş, mai sînt înmormîntaţi, în afara celor trei eroi din judeţul Mureş, încă 10 eroi cunoscuţi şi 11 necunoscuţi din diferite unităţi militare, veniţi din toate părţile ţării pentru a ne aduce prin jertfa lor unitatea şi suveranitatea noastră naţională, ştirbită prin odiosul dictat de la Viena din 30 august 1940. Naţiunea română este recunoscătoare jertfei ostaşilor români care în ampla şi vijelioasa luptă de eliberare naţională şi socială din anul 1944 s-au jertfit pentru binele şi viitorul luminos al patriei, pentru fericirea noastră. VASILE T. SUCIU ! Şah Unele scrisori dintre cele sosite la redacţie sunt foarte amuzante, mai ales cînd nu reuşeşti să pătrunzi... logica lor. In tot cazul, autorii lor sunt convins că vor ajunge departe în şah ... Soluţia problemei nr.112, este următoarea: 1. Th7, cu variantele: a) 1 . . . Rd2; 2.Db2, urmat de mat imparabil la mutarea a treia; b) 1 . .. d2; 2. Ta8 ! — d3; 3 Da7 — T oriunde; 4. Dg7 mat. In continuare, problema nr. 13: Alb: Rfl, Th5, Ngl, pion: h2 (4 figuri). Negru: Rhl, pion: h6 (2 figuri). Albul mută şi dă mat în patru mutări. Soluţia în rubrica viitoare. Poşta rubricii. Octavian Negruţiu — Tîrgu- Mureş. Mutarea 1. Cd7, propusă, ca soluţie pentru problema nr. 11 nu este bună, deoarece după 1. . .. Rg8, 2. Tg6, urmează 2 . . . Ng7, mutare care parează matul în patru mutări. Mihai Florin — Reghin: La una dintre variantele legate de, mutarea regelui, de la problema nr 11, ați scris: 1. Ta6 — Re7; 2. Dd7 — Rf8; 3. Ta8 — Rg6 — mutare imposibilă. Vă mai lipseşte o subvariantă. Aveţi deci 19 puncte la această problemă. Ion Pătraşcu — Tîrgu-Mureş: Vi s-a acordat punctaj maxim pină în prezent la toate problemele. Felicitări. Rubrică realizată de IZSÁK JÓZSEF Vară Orizontal. 1). Marea bucurie de vară a elevilor (pl.) — Curs ! 2). Primul şi ultimul examen ! — Litoralul marinarilor. 3). „Lumină de august“ de Faulkner — Nume de papagal. 4). Drumuri de vacanţă. 5). Răcoritoare consumată mult vara — Primii pe litoral ! 6). Fiinţă superioară — Deschis vara pentru baie. 7). Lichid mult consumat pe timpul verii — Diftong — E afară la sport. 8). Autorul Divinei comedii — Primele semne de bronzare ! 9). Mare în țări calde —Luate de gît cu căldură. 10). Clasic român, autorul poeziei „Noapte de vară“ — Are o vară. Vertical: 1). Vară (pl.). 2). Vară — Metru cub. 3). De pus în frunte — Ultimul cuvînt. 4). Comparativ pentru cel foarte bronzat — Expus excesiv la soare. 5). Staţiune pe litoral. 6). Ne ia pe sus în excursii în alte ţări — Eşec. 7). Haltă aeriană — Şi alţii... 8). Nume de fată. 9). Nişte înroşiţi la foc — In doi. 10). Ferm pe poziție — se poartă la munte sau la mare. CORNELIU BÂNZARU Timpul probabil in luna iulie După cum ne comunică Institutul de meteorologie şi hidrologie, din punct de vedere climatologic, termic şi pluviometric valorile medii multianuale, în luna iulie, se repartizează pe teritoriul ţării după cum urmează: în regiunile de cîmpie temperatura aerului va fi cuprinsă între 20 şi 23 de grade, iar cantităţile de precipitaţii între 40 şi 80 milimetri; în regiunile de deal şi în depresiunile intramontane temperatura aerului va fi cuprinsă între 16 şi 20 de grade, iar cantităţile de precipitaţii intre 70 şi 110 milimetri; in regiunile de munte, temperatura aerului va avea între 5 şi 16 grade, iar cantităţile de precipitaţii vor fi cuprinse intre 80 şi 160 de milimetri. Ca o caracteristică generală, luna iulie din acest an va fi, din punct de vedere termic, mai răcoroasă în Moldova, Maramureş, Transilvania, Crişana, Banat şi normal de caldă în rest. Canti-tăţile de precipitaţii vor fi normale, cu depăşiri în Moldova, Maramureş, Transilvania, Crişana, Banat, Oltenia, iar în unele regiuni sub valorile normale, în prima jumătate a lunii va predomina o vreme în general instabilă, cu ploi îndeosebi sub formă de aversă însoţite de descărcări electrice şi intensificări ale vîntului, frecvenţa lor fiind mai mare în vestul ţării şi în zonele de deal şi de munte, izolat, condiţii de producere a grindinei. Temperaturile maxime se vor situa între 24 şi 30 de grade; valori mai ridicate, chiar peste 32 de grade, se prevăd către mijlocul lunii. A doua jumătate a lunii se va caracteriza printr-o vreme în general frumoasă. în primele zile ale acestui interval şi către sfîrşitul lunii, există condiţii favorabile producerii averselor de ploaie în cursul după-amiezii, mai ales în zonele de deal şi de munte. Cele mai ridicate valori de temeperatură vor depăşi, izolat, 32 de grade, la începutul decadei a treia. Personalităţi mureşene Anton de Marki Pe măsura adîncirii investigaţiei ştiinţifice avem satisfacţia descoperirii unei contribuţii tot mai substanţiale a personalităţilor originare de pe meleagurile mureşene la istoria culturii româneşti. O reexaminare presupune, de exemplu, aportul lor la mişcarea luministă, alături de Gheorghe Şincai şi Petru Maior, înscriindu-se cu contribuţii remarcabile dr. Vasile Pop, dar acelaşi curent este ilustrat şi de activitatea cărturarului filolog Ştefan Crişan (Körösi), după cum Tîrgu-Mureşul a marcat şi biografia scriitorului şi juristului Vasile Aaron. Iată că un alt cărturar care se integrează prin activitatea lui în luminismul românesc este originar din Tîrgu- Mureş. Ne referim la Anton de Marki, care, indiferent de originea lui etnică, deocamdată dificil de precizat (T. Bălan crede în ascendenţa lui italiană) prin opera lui de organizator şcolar, pedagogică şi filologică, şi-a înscris definitiv numele în istoria culturii româneşti. Din cercetările noastre rezultă că s-a născut la 16 septembrie 1759 în familia lui Baltazar Demarki. După însuşirea primelor învăţături, a frecventat Şcoala normală germană din Sibiu Formaţia lui culturală, cunoaşterea limbilor română şi latină şi, desigur, temeinica lui pregătire pedagogică, trebuie să fi fost factorii care l-au determinat pe guvernatorul Enzenberg să-l aducă în anul 1783 pe Anton de Marki, împreună cu Franz Thaillinger în Bucovina, pentru a organiza aici învăţămîntul după model austriac. Precizăm că această parte a Moldovei a fost cedată în 1775 de către Poartă Imperiului habsburgic, care a ţinut-o sub administraţie militară pînă în anul 1786, iar în 1790 a alipit-o Galiţiei. Cariera şcolară a lui Anton de Marki începe prin pornirea ca director al Şcolii normale (1784), instituţie pe care a fondat-o şi in care se preda şi în limba română. Mai tîrziu a fost numit în funcţia de inspector şcolar de district, iar din anul 1814 în cea de inspector general deţinut al învăţămîntului românesc („Scholarum nationalium per Bucovinam Inspector“). Cu ocazia numirii sale în acest post, guvernul Galiţiei îl caracteriza ca „eminent om de şcoală“, care cunoaşte perfect limba română şi „mai cunoaşte bine caracterul spiritual al naţiunilor şi felul cum trebuie tratate“. Ştim, de asemenea, că a întreţinut relaţii apropiate cu Ioan Budai Deleanu. Un cercetător competent al învăţămîntului românesc din ţinutul Sucevei, I.V. Goraş, îi caracterizează astfel activitatea. „Făcînd probabil multe concesii stăpînirii, Anton de Marki a fost însă nu numai un pedagog priceput, dar în multe probleme şi un apărător loial al cauzei româneşti, mai ales între 1814—1819. Ca îndrumător al şcolilor, el a întocmit primul orar şi a prelucrat şi difuzat la şcoli normele pedagogice ale lui Felbiger. In aceeaşi calitate oficială a aprobat editarea primelor manuale şcolare româneşti care se tipăreau la Cernăuţi după perioada celor de la Viena .. Anton de Marki a elaborat el însuşi mai multe manuale. I se atribuie un manual de aritmetică, tipărit la Viena în 1785. Elaborează Cîteva reguli pentru arta caligrafiei din sîmburele cărţii metodice (1790), o carte de citire pentru şcolile normale (Viena, 1808), manualul de fonetică Aretare a slovelor, a împărţirii lor, a semnelor tonului (Buda, 1815), şi-l traduce pe Comenius în limba română (lucrare rămasă în manuscris). Cea mai importantă lucrare a lui Anton de Markt este gramatica germano-română. Auszug aus der für Normal-und Hauptschulen vorgeschriebenen deutschen Sprachlehre in deutscher und wallachischer Sprache, enthaltend das Wichtigste der deutschen und wallachischen Sprache, dann die Übereinstimmung oder Abweichung der letzteren von der erstem (1810). Gramatica are un caracter practic, fiind destinată celor „care doresc să înveţe limba germană sau română“ şi cuprinde „tot ce este mai important i limba germană şi română, apoi asemănarea sau deosebirea ultimei de prima“. Face parte din seria gramaticilor puternic influenţate de opera lui Samuil Micu. Intre părţile ei pozitive se remarcă: explicarea corectă a formelor gramaticale, prezentarea judicioasă a trăsăturilor caracteristice ale limbii române, comparaţiile acesteia cu limbile romanice şi cu latina, judicioasele observaţii, de ortoepie şi ortografie etc. Cărturarul latinist de obîrşie tîrgumureşeană s-a stins din viaţă la 10 ianuarie 1819, în oraşul în care şi-a desfăşurat merituoasa activitate de om al şcolilor. dr. GR. PLOEŞTEANU STEAUA ROȘIE PAGINA 3 Un zîmbet cu: TRAIAN FURNEA