Steaua Roşie, iulie 1984 (Anul 35, nr. 155-180)

1984-07-01 / nr. 155

Pe urmele eroilor mureşeni DOI FII AI VIDRASĂULUI Semne ale recunoştinţei, în ju­deţul nostru se află nume­roase, monumente şi plăci come­morative, care ne amintesc de jertfele şi sacrificiile supreme ale armatei române, de eroismul ei pentru eliberarea întregului teri­toriu al ţării de sub ocupaţia hi­­tleristă şi horthystă, in toamna anului 1944. In satul Vidrasău l-am găsit pe invalidul din războiul antifascist Octavian Dălălău, care ne-a măr­turisit: „La 5 septembrie 1944 eram militar în termen, cu gra­dul de soldat, la Regimentul 82 infanterie din Tîrnăveni. Făceam parte din Compania a 7-a al că­rui comandant era locotenentul Roman Popa, de loc din comu­na Bandu de Cîmpie, satul Oroiu. In dimineaţa acelei zile am fost atacaţi de trupele fasciste prin­ surprindere din două direcţii: Luduş — Iernut şi Tîrgu-Mureş — Cerghid. S-a ordonat să ocu­păm dispozitivul de apărare pe aliniamentul localităţilor Abuş — Mica — Şomostelnic. Tunurile şi aviaţia inamică au început să ne bată continuu. In această bă­tălie au căzut eroic la datorie doi consăteni de-ai mei cu care lup­tam împreună pentru acelaşi ideal naţional. Soldatul Gaftonîc Moldovan, născut în 1923 în Vidrasău, cu care copilărisem împreună, fă­cea parte din aceeaşi grupă şi pluton cu mine din Regimentul 82 infanterie. Amîndoi aveam misiunea de puşcaşi. In luptele cu trupele fasciste, soldatul Gaf­­tonic Moldovan a fost lovit mor­tal de un proiectil de brand în timp ce luptam pentru apărarea localităţii Şomostelnic. Era la nu­mai cîţiva paşi în dreapta mea. Am sărit să-i dau ajutor. Striga, în gura mare: Apă! Apă! Apă! Mi-am luat casca din cap şi am fugit la o baltă din apropiere sâ-i aduc apă. Dar pe cînd am venit cu apa, încetase din viaţă. L-am găsit căzut la pămint cu faţa spre inamic. In mina dreap­tă strîngea puşca Z.B., iar în mî­na stingă avea o scrisoare pe ca­re nu a apucat s-o trimită prin poştă iubitei lui mame, lelea Sil­via, cum îi ziceam eu în copilă­rie. Am luat scrisoarea din mina camaradului şi consăteanului meu pe care, după eliberarea sa­tului, am dat-o familiei eroului şi care o mai păstrează şi astăzi. Pe soldatul Gaftonic Moldovan l-am dus cu o căruţă militară şi l-am îngropat în curtea bisericii din Şomoştelnic. La Şomoştelnic, în curtea bise­ricii din mijlocul satului am mai înmormîntat încă un consătean care a căzut în luptele cu duş­manul cotropitor chiar în ziua e­­liberării satului nostru natal, Vidrasău. A fost lovit de o ra­fală de foc de mitralieră, trasă de fascişti de pe dealul din par­tea dreaptă a Mureşului. Era în pragul casei părinteşti şi luptase cu atîta dîrzenie şi hotărîre pen­tru a ne elibera satul copilăriei noastre. Soldatul Teodor Moldo­van, eroul despre care vă mărtu­risesc, era născut în 1919 în satul Vidrasău şi a făcut parte din Re­gimentul 6 artilerie grea şi a decedat cu corpul ciuruit de gloanţele fasciste la 14 septem­brie 1944. A fost înmormîntat în grabă de către mine şi încă doi camarazi tot în curtea bisericii din Şomoştelnic. La Şomoştelnic am mai înmormîntat un erou mu­reşean, fruntaşul Traian Almă­­şan, născut în 1921 în Sighişoara, str. Cînepei nr. 23, din Regimen­tul 1 transmisiuni. A căzut lup­­tînd sub drapelul sfînt al patriei la 19 septembrie 1944 în timp ce transmitea informaţii şi rapoar­te de la postul de observare îna­intat de pe malul Mureşului la comandamentul Diviziei a 9-a in­fanterie“. In cimitirul eroilor de la Şo­mostelnic, judeţul­ Mureş, mai sînt înmormîntaţi, în afara celor trei eroi din judeţul Mureş, încă 10 eroi cunoscuţi şi 11 necunos­cuţi din diferite unităţi militare, veniţi din toate părţile ţării pen­tru a ne aduce prin jertfa lor u­­nitatea şi suveranitatea noastră naţională, ştirbită prin odiosul dictat de la Viena din 30 august 1940. Naţiunea română este recunos­cătoare jertfei ostaşilor români care în ampla şi vijelioasa luptă de eliberare naţională şi socială din anul 1944 s-au jertfit pentru binele şi viitorul luminos al pa­triei, pentru fericirea noastră. VASILE T. SUCIU ! Şah­ Unele scrisori dintre cele sosi­te la redacţie sunt foarte amu­zante, mai ales cînd nu reuşeşti să pătrunzi... logica lor. In tot cazul, autorii lor sunt convins că vor ajunge departe în şah ... Soluţia problemei nr.1­12, este următoarea: 1. Th7­­, cu varian­tele: a) 1 . . . Rd2; 2.Db2, urmat de mat imparabil la mutarea a treia; b) 1 . .. d2; 2. Ta8 ! — d3; 3 Da7 — T oriunde; 4. Dg7 mat. In continuare, problema nr. 13: Alb: Rfl, Th5, Ngl, pion: h2 (4 figuri). Negru: Rhl, pion: h6 (2 figuri). Albul mută şi dă mat în patru mutări. Soluţia în ru­brica viitoare. Poşta rubricii. Octavian Negruţiu — Tîrgu- Mureş. Mutarea 1. Cd7, propusă, ca soluţie pentru problema nr. 11 nu este bună, deoarece după 1. . .. Rg8, 2. Tg6, urmează 2 . . . Ng7­­, mutare care parează matul în patru mutări. Mihai Florin — Reghin: La u­­na dintre variantele legate de, mutarea regelui, de la problema nr 11, ați scris: 1. Ta6 — Re7; 2. Dd7 — Rf8; 3. Ta8 — Rg6 — mutare imposibilă. Vă mai lip­seşte o subvariantă. Aveţi deci 19 puncte la această problemă. Ion Pătraşcu — Tîrgu-Mureş: Vi s-a acordat punctaj maxim pină în prezent la toate proble­mele. Felicitări. Rubrică realizată de IZSÁK JÓZSEF V­ară Orizontal. 1). Marea bucurie de vară a elevilor (pl.) — Curs ! 2). Primul şi ultimul examen ! — Litoralul marinarilor. 3). „Lumi­nă de august“ de Faulkner — Nume de papagal. 4). Drumuri de vacanţă. 5). Răcoritoare con­sumată mult vara — Primii pe litoral ! 6). Fiinţă superioară — Deschis vara pentru baie. 7). Li­chid mult consumat pe timpul verii — Diftong — E afară la sport. 8). Autorul Divinei come­dii — Primele semne de bron­zare ! 9). Mare în țări calde —­Luate de gît cu căldură. 10). Cla­sic român, autorul poeziei „Noap­te de vară“ — Are o vară. Vertical: 1). Vară (pl.). 2). Vară — Metru cub. 3). De pus în frun­te — Ultimul cuvînt. 4). Compa­rativ pentru cel foarte bronzat — Expus excesiv la soare. 5). Staţiune pe litoral. 6). Ne ia pe sus în excursii în alte ţări — E­­şec. 7). Haltă aeriană — Şi al­ţii... 8). Nume de fată. 9). Niş­te înroşiţi la foc — In doi. 10). Ferm pe poziție — se poartă la munte sau la m­are. CORNELIU BÂNZARU Timpul probabil in luna iulie După cum ne comunică Insti­tutul de meteorologie şi hidro­logie, din punct de vedere cli­­matologic, termic şi pluviome­tric valorile medii multianuale, în luna iulie, se repartizează pe teritoriul ţării după cum urmea­ză: în regiunile de cîmpie tem­peratura aerului va fi cuprinsă între 20 şi 23 de grade, iar can­tităţile de precipitaţii între 40 şi 80 milimetri; în regiunile de deal şi în depresiunile intra­­montane temperatura aerului va fi cuprinsă între 16 şi 20 de gra­de, iar cantităţile de precipita­ţii intre 70 şi 110 milimetri; in regiunile de munte,­ temperatura aerului va avea între 5 şi 16 gra­de, iar cantităţile de precipita­ţii vor fi cuprinse intre 80 şi 160 de milimetri. Ca o caracteristică generală, luna iulie din acest an va fi, din punct de vedere termic, mai ră­coroasă în Moldova, Maramureş, Transilvania, Crişana, Banat şi normal de caldă în rest. Canti-­­tăţile de precipitaţii vor fi nor­male, cu depăşiri în Moldova, Maramureş, Transilvania, Crişa­na, Banat, Oltenia, iar în unele regiuni sub valorile normale, în prima jumătate a lunii va predomina o vreme în general instabilă, cu ploi îndeosebi sub formă de aversă însoţite de des­cărcări electrice şi intensificări ale vînt­ului, frecvenţa lor fiind mai mare în vestul ţării şi în zonele de deal şi de munte, izo­lat, condiţii de producere a grin­­dinei. Temperaturile maxime se vor situa între 24 şi 30 de gra­de; valori mai ridicate, chiar pes­te 32 de grade, se prevăd către mijlocul lunii. A doua jumătate a lunii se va caracteriza printr-o vreme în ge­neral frumoasă. în primele zile ale acestui interval şi către sfîr­­şitul lunii, există condiţii favo­rabile producerii averselor de ploaie în cursul după-amiezii, mai ales în zonele de deal şi de munte. Cele mai ridicate valori de temeperatură vor depăşi, izo­lat, 32 de grade, la începutul de­cadei a treia. Personalităţi mureşene Anton de Marki Pe măsura adîncirii investiga­ţiei ştiinţifice avem satisfacţia descoperirii unei contribuţii tot mai substanţiale a personalită­ţilor originare de pe meleagurile mureşene la istoria culturii ro­mâneşti. O reexaminare presupu­ne, de exemplu, aportul lor la mişcarea luministă, alături de Gheorghe Şincai şi Petru Maior, înscriindu-se cu contribuţii re­marcabile dr. Vasile Pop, dar a­­celaşi curent este ilustrat şi de activitatea cărturarului filolog Ştefan Crişan (Körösi), după cum Tîrgu-Mureşul a marcat şi bio­grafia scriitorului şi juristului Vasile Aaron. Iată că un alt căr­turar care se integrează prin ac­tivitatea lui în luminismul ro­mânesc este originar din Tîrgu- Mureş. Ne referim la Anton de Marki, care, indiferent de origi­nea lui etnică, deocamdată difi­cil de precizat (T. Bălan crede în ascendenţa lui italiană) prin ope­ra lui de organizator şcolar, pe­dagogică şi filologică, şi-a în­scris definitiv numele în istoria culturii româneşti. Din cercetările noastre rezultă că s-a născut la 16 septembrie 1759 în familia lui Baltazar De­­marki. După însuşirea primelor învăţături, a frecventat Şcoala normală germană din Sibiu For­maţia lui culturală, cunoaşterea limbilor română şi latină şi, de­sigur, temeinica lui pregătire pe­dagogică, trebuie să fi fost fac­torii care l-au determinat pe gu­vernatorul Enzenberg să-l aducă în anul 1783 pe Anton de Marki, împreună cu Franz Thaillinger în Bucovina, pentru a organiza aici învăţămîntul după model aus­triac. Precizăm că această parte a Moldovei a fost cedată în 1775 de către Poartă Imperiului hab­­sburgic, care a ţinut-o sub admi­nistraţie militară pînă în anul 1786, iar în 1790 a alipit-o Gali­­ţiei. Cariera şcolară a lui Anton de Marki începe prin pornirea ca di­rector al Şcolii normale (1784), instituţie pe care a fondat-o şi in care se preda şi în limba română. Mai tîrziu a fost numit în func­ţia de inspector şcolar de district, iar din an­ul 1814 în cea de in­spector general de­ţinut al învă­­ţămîntului românesc („Scholarum nationalium per Bucovinam In­spector“). Cu ocazia numirii sale în acest post, guvernul Galiţiei îl caracteriza ca „eminent om de şcoală“, care cunoaşte perfect limba română şi „mai cunoaşte bine caracterul spiritual al naţiu­nilor şi felul cum trebuie trata­te“. Ştim, de asemenea, că a în­treţinut relaţii apropiate cu Ioan Budai Deleanu. Un cercetător competent al învăţămîntului ro­mânesc din ţinutul Sucevei, I.V. Goraş, îi caracterizează astfel ac­tivitatea. „Făcînd probabil multe concesii stăpînirii, Anton de Marki a fost însă nu numai un pedagog priceput, dar în multe probleme şi un apărător loial al cauzei româneşti, mai ales între 1814—1819. Ca îndrumător al şco­lilor, el a întocmit primul orar şi a prelucrat şi difuzat la şcoli normele pedagogice ale lui Fel­­biger. In aceeaşi calitate oficială a aprobat editarea primelor ma­nuale şcolare româneşti care se tipăreau la Cernăuţi după perioa­da celor de la Viena .. Anton de Marki a elaborat el însuşi mai multe manuale. I se atribuie un manual de aritme­tică, tipărit la Viena în 1785. Ela­borează Cîteva reguli pentru ar­ta caligrafiei din sîmburele cărţii metodice (1790), o carte de citire pentru şcolile normale (Viena, 1808), manualul de fonetică A­­retare a slovelor, a împărţirii lor, a semnelor tonului (Buda, 1815), şi-l traduce pe Comenius în limba română (lucrare răma­să în manuscris). Cea mai importantă lucrare a lui Anton de Markt este grama­tica germano-română. Auszug aus der für Normal-un­d Hauptschu­len vorgeschriebenen deutschen Sprachlehre in deutscher und wallachischer Sprache, enthaltend das Wichtigste der deutschen und wallachischen Sprache, dann die Übereinstimmung oder Ab­weichung der letzteren von der erstem (1810). Gramatica are un­ caracter practic, fiind destinată celor „care doresc să înveţe lim­ba germană sau română“ şi cu­prinde „tot ce este mai impor­tant i limba germană şi româ­nă, apoi asemănarea sau deose­birea ultimei de prima“. Face parte din seria gramaticilor pu­ternic influenţate de opera lui Samuil Micu. Intre părţile ei po­zitive se remarcă: explicarea co­rectă a formelor gramaticale, prezentarea judicioasă a trăsă­turilor caracteristice ale limbii române, comparaţiile acesteia cu limbile romanice şi cu latina, judicioasele observaţii, de orto­epie şi ortografie etc. Cărturarul latinist de obîrşie tîrgumureşeană s-a stins din via­ţă la 10 ianuarie 1819, în oraşul în care şi-a desfăşurat merituoa­sa activitate de om al şcolilor. dr. GR. PLOEŞTEANU STEAUA ROȘIE PAGINA 3 Un zîmbet cu: TRAIAN FURNEA

Next