Steaoa Dunărei, 1855 (Anul 1, nr. 1-38)
1855-10-01 / nr. 1
g Asesișațănanțțeviinfolio maștia, ioia si simbata. Deressele telețgalise se imragta rghin bpștetine stgaogdinaghe. Abonamentul se fase inlassi la tote Pgagiile; in Vipingi la somisioneghi. In Vpepgessi la cogagui Ioanidi. „.fambata I. OCtomnti SIPOAMUMIAII JN 4 e Rcemea reșii Inni este insitate valloveni in Iassi, eag in rgovinsie, fganso 25 lei. Cîndpilde inssiintiage serlatesse 30ragale. Santoga ge dastiei si a esreditiei este la Tiroggatia Eganseso - Co- șina, Raspgaghi No 36. MAAI ROMULTE, ȘutlatI 1I5 - Iassii I. Ostomnti 1855. „Steaoa Dunării esă într'o epocă din cele mai însemnate ale lumii moderni. Unu resbelu mare, unu resbelu de eroi, întreprinsu pentru emanciparea Orientului, și a principateloru în deosebi, se urmează chiar în apropierea marginiloru noastre, ce încă astăzi resună de vuetul căderei Sebastopolii. Dreaetul politicu al Stelei Dunării este de a ținea pre publicul romănu într'o cunoștință lămurită și continuă nu numai despre întămplările cele mai importante ale zilei, dar totodată și despre spiritul și tendințile mariloru Luptători. Acestu jurnalu este Stela Dunării Romăne, prin urmare politica sa nu poate să fie decăt politica seculară a Romăniloru, politica națională - care spre onoarea publiciștiloru noștri - se urmează și se sprijine de întreaga presă romănească cu mai multu sau mai puținu talentu, însă fără ecepție, și cu aceeași neobosită răvnăcește cuvinte: autonomia principateloru, unirea principateloru. Simpatiile noastre sântu din totu sufletul, din toată inima pentru Franța și Angliea, căci ele mai întăiu au scrisu pe gloriosul loru steagu emanciparea și desvoltarea principateloru” Dar recunoștința noastră este de mai înainte căștigată ori cătrea Puteri, ce la viitorea pace va apăra mai cu energie, mai cu nepărtinire, mai cu neinteresu esclusivu driturile patriei nostre, și va stărui ca de cătră marele Areopagiu al Europii să se hotărească în sfărșitu sorta politică a Romăniloru întru'n chipu statornicu și conformu legiloru săntei Dreptăți și respectului naționalitățiloru. Upu populu omogenu de cinci milioane - înțelegemu numai populațiea ambeloru principate - ce secoli întregi și prin agăte catastrofe 'și au păstratu esistința și istoriea, popularu romă nu poate și trebue ca o dată să trăească cu însuși vieața sa națională, prin singura păstrare a legăturilor seculare cu Înalta Poartă, și sub singura Protecție colectivă a Europii, care ni s'au recunoscutu de către toate Puterile adunate la conferințele din Viena, singură ea va răspunde la interesul nației noastre, la vilegii fundamentale de atunce, aceste cuvinte repetate din secolu în secolu pănă astăzi de toate inimile romăne: „Art. 425. Începutul, religia, obiceiurile și asemănarea limbii lăcuitoriloru acestora două Principate, precum și trebuințele ambeloru părți, cuprindu din însuși descălecarea loru elementele nedespărțitei uniri, care s'au impedecatu și s'au întărziatu din întămplătoarele împrejurări. Mîntuitoarele folosuri a rodului ce s'ar naște din intrunirea acestoru doue țeri sănt netăgăduite ets. etc.” Unirea principateloru este clar dorința vie și logică a marii majorități a Romăniloru. Stepa Dunării este Jurnalul Unirei. Prin aceasta ea nu urmează unei utopii; ea apără numai interesul vitalu al patriei. Unirea principateloru este singurul modiu în stare de a consolida naționalitatea Romăniloru, de a le da demnitate, putere și mijloace pentru a împlini mistea lor pe pământul, ce de cătră Cel de Susu li s'au datu spre moștenire. Noi avemu --i-uuuoru eu-uunune-ie-tU -li-su--re----re-uue-Su--lminutea ochiloru noștri exemple la ce tradi de libertate și de civilisație, sub demni regenți, au ajunsu Sardinia și Belgica, staturi a cărora intindere este mai mică decât la cea a principateloru. Unirea Moldaviei și a Valahiei singură va depărta conflicte viitore pe țărmurile Dunării și ale Mării Negre, singură va consolida pacea în Orientu. Politica noastră din lăuntru va fi cu totulu de legalitate și de bună rănduială. Sântemu convinși că în mijlocul provisorului de astăzi, trebue să fimu cătră Guvernu cu unu respectu demnu și neinteresatu, că trebue să ne folosimu de liniștea de față spre a ne pregăti pentru a asemăna prin chipuri legale instituțiile noastre cu instituțiile Europei civilisate, în familie a căriea voiau a fi numerați; că dacă nu ne este încă ertatu a ne schimba situațiea politică, nimene nu ne oprește de a ne înțelege de pe acumu asupra chestiiloru sociale, precumu emanciparea și îndrituirea claseloru muncitoare, desființarea sclăviei, această pată neagră a omenirei, care de pe totu pământul Europeanu s'au păstratu încă în singurele principate, modificarea sistemu credemu că voindu a ne ocupa cu aceste reforme, ce de muluii fiscalu, respăndirea instrucției primare etc. etc. teresul fiecăriea puteri în deosebi, la interesul Eurorii. Unirea principateloru au fostu visul de auru, țelul isprăviloru a mariloru bărbați ai Romăniei, a lui Iancu Huniad ca și a lui Ștefanu cel Mare, ca și a lui Mihai Viteazul, a lui Vasile Vodă ca și a lui Matei Basarabu. Unirea principateloru au fostu țelul gândiriloru și a celoru mai străluciți dintre Domnii Fanarioți, și cu toată apăsarea străină, totuși legislatorii noștri din 1830 au înscrisu în art. 425 al Numai această Protecție este dorită uve romăni; șuii multu în Europa s'au și operatu, și care mai toate trecăndu pin Bucovina și Transilvania au și ajunsu la granițile nostre, s'ar găsi cineva care să ne conteste autonomiea. Căndu declarămu că sântemu pentru buna rănduială, prin aceasta nu pretindeau a recomanda ceva nou în țerile noastre. Romănii într'unu lungu șiru de ani și chiar în mijlocul conflagrației din 1848 au respectatu această bună rănduială. De atunce pănă la 1854 ei au trecutu sub - G - -.-