Steaoa Dunărei, 1856 (Anul 2, nr. 1-68)
1856-07-24 / nr. 49
101 rlru princini carii santu clemați a urma între noi tradițiile oblăduirii lui Leopold Regele au respunsu, esprimăndu recunoștima sa pentru congresu ”acea „strălucită adunare, care au fostu s'au grămăditu împregiurul regelui, care s'au costu rădicatu unu tronu Săntului Iosi. Presidenții Senatului a Camerii representanțiloru au ținutu cuvinte regelui; unu tedeumu s'au căutatu de arhiepiscopul de Maline; apoi au defilatu, în mijlocul aclamațiiloru celoru mai entusiastice, deputațiile gardei civile, răniții din Septempri, consiliurile municipale, comisarii ocolo, consiliurile provinciale, universitățile etc. Sara unu banchetu cătră Camerile s'au datu regelui de legeslative. Serbările au ținutu în Brucsela optu zile, și acumu toate orașele, unul după altul, de la celu mai mare pănă la celu mai micu, se pregătescu spre a serba aniversara regelui, barbatului carele în scurtul timpu și cinci de ani au făcutu din Belgia țeara cea mai înflorită, cea mai bogată ear și cea mai bine din popurul belgieu, națiea cea mai liberă, și cea mai fericită din lume. Priveliștea ce acumu se petrece în Belde cătu cu doăzeci și șese de Belgia era în aceeași posiție, ba putemu zice în o mai rea posiție de cătu Moldo-Valahia. Ce era Belgia la începutul anului 1830 o provincie a regatului Țeriloru-de-josu, creatu de cătră Sănta Alianție în 1815, o provincie cu mai puține privilegii de cătu chiar țerile nóstre. diligia avea Trecutul fostu și trecutul Belgiei. ani, principateloru O țeară de securi bătută de talasurile întămplăriloru, care cădea din stăpănu în stăpăni; ; care cu dreptu fu pumită ținterimul națiiloru, astăzi provincie spaniolă, măne franțuzească, poimăne austriacă, o altă zi iarăși francesă, și în sfărșitu olandesă; o țeară care fu tratată pururea de cătră domnitorii ei, întocmai cumu maștiha își trătează sinstrii, întocmai cumu fanarioții au tratatu principatele; o țeară căreia din multu în mai multu i se rădică încrederea în sine și în puterile ei. Această țeară, redusă la desperare sântu acum 26 de ani, ese sculă în piciore, însă se trezi goală, lipsită și desăpărșită neispitită. Olandesii vi pusese provinciile sudice subt o așa de aspră epitropie, spontaneitatea belgică atătu o înăbișise, încătu, ela resculare. la reformare, nu se găsiau nici nici militari nici învățați spre a furpre tănărul Sgatu. Belgin în 1830, întocmai ca Moldova și Valahia, de curăndu întemeiatu. ise respunse, că numai ”starea hrănitore, avea numai eperanț; a doua jumătate a producției, manuăndura, era încă deagin în începutu. Starea apărătore, funcțiostarea ”înpățătore” Regele Olipiei pusese sut conte” din Belgia, spre a'l eraou înnu I. în RAIȘIR, pur și directori observatorilur din Brucsela , nu se aflau astronomi Veși căutau respinse în nătăngie regele, carele cunoștea prea bine gelosiea din zi în zi crescătore a provinciiloru sale meridionale, și carele cu atăta mai bine voia a mulțămi pre Belgi pe unu pămăntu neutru, cu cătuelu îi ținea depărtați de administrație și de pivățătura populară. Dar, Maiestatea Voastră, i se respunse, nici unu Belgiu nu înțălege Astronomiea. Eu trebuie să amu unu Velgiu, fu respunsul nestrămutatu al Domnitrului. În sfărșitu se găsi în Flandra pre unu profesoru de gimnasiu de cuarta, pref. Cuetelet, care le preda matematica, mitu directoru observatorului din Bruesela. Domnul Cuetelet fu nuÎn armia revoluționară a Belgiei din 1830 și 1831, cumu se înțălege de la sine, și cumu nu se înțălege la noi, înaintirile se făceau foarte iute, carele se purta numai ceva bine, carele numai vădea ceva talentu practicu, săria într'o clipeală de la caporalu în locurile părăsite ale ofițeriloru olandezi; locotenenții într'o întorsătură de mări se făceau coloneli și generali, și soldații proști capitani, și despre aceasta se păstrează pănă acumu o curioasă anecdotă. Unii colonelu luase sama mai mulți ani, că unii căpitani din regimentul seu nu numai nu compunea singuru raporturile companiei sale, dar nici macar le subscria, ci, ca țeranul dinaintea județului, făcea semnul săntei Cruci?. Odată dar alchiemă înaintea frontului, și'l întrebă: Căpitane, de ce nu ți'i nu știu a scrie: - Cumu, căpitane, comandezi o companie, și nu ți poți subscrie numele!-subscrisu raportul? Domnule colonelu. Capitanul se ținu în postura militară, cu mănu la chiveră, și se mărgini ai respunde: Domnule colonelu, unu omu, este cu neputință, ca să știe toate. De la acelu timpu, în scurtul periodu de e douezeci și cinci de ani, în privirea morală și materială, Belgia au făcutu lucrul a unui seculu. Aceste cuvinte sântu tecstualu unu adevăru. Stabul generalu, carele încungiura pre repede Leopold în ziua de 21 Iuli, era unul din cele mai strălucite ale Europii, și cadeții școlii militare, care făceau serviciul specialu împregiurul tronului, au fostu primiți în școală numai în urma esameneloru celoru mai aspre, și acumu se pregătescu pentru esamine și mai aspre. D. Cuetelet, odată profesoru de cuarta sau de secsta, se numeră acumu între astronomii Europii, și este poate celu mai științificu statisticu al continentului. Statistica Belgiei de la 1850 au deschisu întru adevăru calea în apri, Pepsenminig și Vissnegu suptu stele stastatisticei generalu. Domnii Dneretitistice de întărea clasă. Tănărul Brialmontu, fiiul unui ministru de resbelu, este unul din întăii scriitori militari, și generalul Goblet este o autoritate tactică. Belpianumeră „patru” universități. Acele din Gantu și din Liutih sântu ale statului, Brucsela a partizei liberale, Loeven a clerului De la 1850, instrucțiea secondară s'au organisatu într'o e mulțime” și a partizei clericale, de gimnasii învățate, a cărora programu nu lasă nimicu de doritu. Brucsela are unu conservatoriu de musică, în capul căruia stă renumitul teoreticu Fetis, din toate țerile se formează specialiști vocali sau instrumentali sub elu sau sub maistri ca Viephtems, Leonard, Segnvais, Mad. Blerei etc. are unu al doile conservatoriu de musică. Academia de pictură de la Antwerpu reânvie vechia tradiție a seculului al HVP., și scoala belgică au și apucatu unu locu strălucitu la toate esposițiile. În Brucsela mai esistă o academie de medicină și o academie de științi naturale, de Tote aceste instituturi și corporații, împreună cu magistratura, cu administrațiea, cu camerile legislative dovedescu puterea frumoasele arte și de literatură nervosă a noului statu, dar mai presus de cătu toate o dovedește conștiința națională și încrederea în sine, care însuflă pre populul belgicu de la celu întăiu pănă la celu de pe urmă, conștiință care în 1853, căndu au isbucniu resbelul orientalu, și căndu Belgia se îngrijea de a nu se vedea și ea aruncată în mijlocul lupteloru în mai puținu de două luni pusă, dealungul granițiloru țerii, o armie de ”una sută mii soldați, uniformați, disciplinați, aprinși de patriotismu, și gata a respinge orice dușmanu, care, din or-ce parte, s'ar fi încercatu de a jicni ”neutralitatea teritoriului belgiau. Noi ne amu întinsu asupra trecutului și presentului Belgiei, pentru că și trecutul și postirea Romăniei este acelașu, și ar fi îndestulu numai să avemu aceeași credință în puterea noastră, să hrănimu aceeași conștiință națională, să ne hotărimu la aceleși sacrificii și suferinți prin care au trecutu populul belgicu, pentru ca și noi să putemu pregăti iubitei noastre patrii unu viitoru totu atătu de fericitu și de gloriosu ca presentul Belgiei. A Însuși străinii nu au zisu și nu o zicu necontenigu că Romănica este Niderlanda Orientului? Oare în noi nu este stofă ca să ne constituămu în nație; pre țerile noastre nu au aceleși bogății ascunse și poate încă și mai mari, și care așteaptă numai măna omului spre a se preface în puteri lucrătore? Spre a ne vede împlininduse acestu frumosu tablou, noi n'avemu de cătu a ne însufla de acelașu simtimentu naționalu care au însuflatu pre populul belgicu în 1830, de cătu de a ave aceiași energică voință, de cătu de a ne hotări a trimete în f”viitorul nostru Divanu adhocu bărbați de aceia pre carii populul belgicu 'viu alesu pentru congresul seu din 1831, și atunce să fimu siguri, constituia patriea nostră ca și Belgia, și va că și congresul nostru naționalu va da unu principe ca și Leopold I, și așa după douezeci și cinci ani, va merita și elu lauda, de a fi întitulatu, ca și congresul Belgiei, r representațiea cea mai largă a nației, a simtimenteloru și a intereseloru sale!” CORESPUNDINGPA NOASTRĂ PROVINCIALĂ. O VPuri. Prin mai multe jurnale străine Ismail amu văzutu o idee rătăcită despre surparea cetății Renii, vinu dar a știința și „senzațiea „menteloru ocărmuită, ma și a Adoua cea mai largă și pia trebuie să o nari, a nației, a intereseloru sale” zi, marele corpuri intereseze pre Romănii din principate, mai repreasimtipentru pe pieța de bine, ale Statului cu deosăbire de douăzeci și de căci nu mai multu au -