Steaoa Dunărei, 1856 (Anul 2, nr. 1-68)
1856-07-24 / nr. 49
jaia Deji lui mmn - -pe----fluei; ese de șei oghire sertemana, Maștia, Loia si Sambata. Deressele telergafee se imrag targhin Valetine atgaoghinate. Abonamentul se fase in Lauci la tute Cugăghiile, in pnavritii la sominionegi. In vapi Incmeriulțire pananp este de pșgei galeni, uireșii sunt 30 lei, rosta franeo. - Câandiii de spu si in tipge se plătesse unn leu. - Administeatia si esreditia sunt în ANOGEI. e sompun spte anongini un berghiimebsi. Legânda antoghini numele sensa ghemmea sfinte numai Cedasnei, palauunii Academiei in spitele gerou, Rrofenoghini Seamati- ooruii si la Pelgagul Ioanidi. - -. . - e. lM . .. .. 55-55 PRINCIPATELE. - -- IAȘII 24 IUMIV. Eată trecute patru luni de zile în capătu. de căndu s'au închietu tratatul de Parisu, și încă în principatele romane nu s'au înălțatu unu rostu ca acela care să spuie tuturoru, cu putere, despre binefacerile ce au să se reverse asupra țeriloru acestora în urmarea păcei din 18 Martie. Noi amu zis'o curatu, la începutul lunei acesteia: Poporul țeriloru acestora, mulțimea neînțelegătoare așteaptă de acumu înainte unu cuvăntu cu putere de la Europa, și de la Turdea o siguranță mai bună pentru viitoru” Atunci amu fostu zisu încă, în presimțirea guvernului ce era să vie pe urma guvernului Comnului Gr. Ghici, că acelu guvernu transitoriu nu va ave totă puterea de cătu pentru a ține liniștea materială în țeară. Acumu, căndu ează este pusă în lucrare acea mașină a cărmuirei de transiție prevăzută prin congresul de Parisu. - căndu în țeara aceasta domnește de la sine cea mai adăncă liniște, căndu știmu că de asemine și în țeara Romănească s'au făcutu aceeași prefacere de cărmuire și totu spre același sfărșitu, -acumu earăși ziceșu, că poporul țeriloru acestora totu încă așteaptă unu cuvăntu cu putere. Noi amu arătatu nu demultu aice acea rază de măngăiere ce amu zăritu în celu de pe urmă ofisu al Donnului Gre. Ghici adresatu e cătră țeară, în minutul scoborirei sale din scaunul Domniei. Amu arătatu de asemine ceea ce ni s'au părutu însemnătoru, în privirea aceasta, în chiar mesagiul adresatu sfatului cărmuitoru de cătră noul șefu vremelnicu al ocărmuirei de față, Ess. La locoțiitorul de Domnie., Cu toate aceste, totu simțimu și resemțimu că în inima rei,acolo unde dorul și setea despre mai bine sântu mai mari,cuvintele de încretratatul de Parisu ca principete ale Dunărei. Așa, Dopoul Serbiei au rostitu cătră țeara sa acelu cuvăntu cu putere străbate dreptu la inima unui poporu. Iar la poi... undeleste cuvăntul? unde este puterea? Pe căndu Domnul Sergiei corbia și respira, ”frațiloru sei", ceea ce au căștigatu Serbiea prin tratatul de Parisu, pe atunci, de ceasta parte a Dunărei, Domul țerei-Romănești medita poate Ofisul seu de la Pitești (25 iunie); iar Domnul țerei- Moldovei își aștepta oara desărcipărei sale. Dacă amu vre să:„spunemu aice causele unui așa însemnătoru și durerosu mutismu politicu ce este de ceasta parte a Dunărei, amu trebui să vorbimu despre stabilitatea și unitatea guvernului principateloru care ne lipsește din vechiu; despre deșteptarea națională în poporul de țeară care ne lipsește încă, despre acele virtuți cetățenești, cu care își laudă Domul Sărbescu și de care pre noi ne au lipsitu sistema guverneloru trecute, cu unu cuvăntu, amu trebui să vorbimu despre acelu simțu politicu de care nici chiar simpla provincie a Moldovei nu mai poate remăne îndelungu lipsită, precumu este. Pe cătu au fostu de mare în publicu mulțemirea pentru cele ce au zisu Domnul Serbiei supușiloru sei, pe atătu noi amu resimțitu durerosu acelu eco care trebuia să pătrundă aice, de dincolo de Dunăre, prin gazeta Sărbească! Dacă prin firmanul împărătescu din jumătatea lunei Zerlhade se recomandă nepărtinirea guvernului nostru de acumu, care însemnează aceasta că tratatul de Parisu nu se cade a se proclama și a se respira oficialu aice? Firmanul împărătescu pominește de stipulații, și de înființarea cărmuirei de acumu în urmarea aceloru stipulații; vorbește de îmbunătățirea reglementeloru și complectarea loru cu unu chipu priinciosu pentru binele locuitoriloru; de desbateri pătrunzătoare pentru a asigura terei legi fundamentale; de cercetarea dorințiloru locuitoriloru asupra îmbunătățiriloru lăuntrice a țerei; și altele, și altele, care toate, pentru a fi de toți înțelese, au trebuință de a fi respirate prin unu rostu cu putere, prin chiar'rostul autorităței supreme a țerei. Oare mulțimea locuitoriloru, cea greuînțelegătoare, înțeles'au acumu împărăteștile cuvinte, eșite din canțeleria M. Sale Sultanului? În îndoiala în care ne aflămu, despre aceasta, dorimu și ceremu, pentru poporul nostru, unu cuvăntu cu putere respirătoru legăturiloru pă cei de ParisulBrucsela, capitala Belgiei, au serbatu în trecutele zile, în mijlocul unei mulțimi nenumerate, a douăzeci și cincea aniversară a suitei regelui Leopold I pe tronul din nou creatu în 1831. Capitala întreagă au fostu împodobită cu decorații, cu arce de triumfu, cu transparente, cu ghirlande, cu amfiteatre. O învinșie, de care cu greu și ar face cineva o idee, au predomnitu în populație. În */, Dh, la ameazăzi și jumătate, regele au făcutu o întrare triumfală în Bruesela. Membrii ce mai trăescu încă din e congresul naționalu', carele la 1830 și 1831 au organisatu statul Belgiei și carii acumu sântu numai în număru de șasezeci și cinci, îl așteptau pe piața regească, pe aceleși trepte, unde, cu douăzeci și cinci de ani mai înainte, ei iau primitu jurământul constituționalu. D. Baron de Gherlah, vechiul presidentu al congresului, au adresatu regelui următorul cuvăntu: „SRE, „Sântu douăzeci și cinci de ani astăzi, de căndru congresul naționalu au primitu, în nurmele nației, jurământul Maiestății Vostre de a păzi constituția și legile popurului belgicu, și de a păstra integritatea teritoriului. „Aceiași bărbați, carii fură martori acestei făgăduinți solemnele, vinu astăzi a mărturisi în fața cerului că Maiestatea Voastră ați ținutu toate aceste făgăduinți, și că ați întrecutu toate speranțel noastre. „Națiea întreagă Vă mărturisește aceasta astăzi: uoi n'ați călcatu o singură din legile ei. Voi n'ați atacatu nici una din libertățile noastre. Noi n'ați datu celui mai micu dintre noi vreunu motivu de dreaptă tănguire. „Întru aceasta toate neînțălegerile se facu nevăzute; întru aceasta sântemu toți uniți. Noi n'avemu de cătu o inimă, de cătu aceiași iubire pentru rege și pentru patrie. În mijlocul comoțiiloru ce au sguduitu Europa, noi amu arătatu lumii rarul fenomenu de o înțălegere deplină între populu și între regele seu, înțălegere întărită prin respectu și prin stimă; unu populu adăncu însuflatu de simtimentul religiosu și moralu; unu principe înțăleptu, iscusitu și împăcătoru, carele, în mijlocul opiniiloru celora mai deosebite, au știutu a'și păstra respectul tutuloru, în Belgia și în străinătate. „Aceasta au fostu priveliștea ce noi amu înfățișatu lumii; și noi avemu speranța că edificiul rădicatu de cătră noi, și consolidatu de cătră Voi va fi statornicu pentru deapururea. „Toți membrii congresului naționalu sântu adăncu uimiți, regăsindu vă în acestași locu, spre a Vă saluta în numele acei vechi adunări de natrioți curagioși carii au făcutu Belgia ce o vedemu astăzi. „Ființa Vostră, Sire, ne readuce aminte suvenirea acei mare zile. Tote inimile resuflă speranța și bucuriea. Aceleși aclamații ne respund din toate orașele, căci ideea acestei serbări este, mai presus de tote, populară. „Glasul poporului Vă zice astăzi că, după Dumnezeu, Voi sînteți acela carele au contrebuitu mai multu spre a ne face fericiți. „Nu ne remăne de cătu de a mulțămi ceriului, în numele patriei, că V'au păstratu iubirei noastre, și a'l ruga ca să Vă deie încă o lungă domnie spre a întări viitorul țerii, și a servi de pildă tineredin țare pentru niște zile mai bune, pentru unu viitoru mai ferice, n'au pătrunsu, nici au străbătutu încă. Cetitorii noștri au simțitu de bună samă o mare mulțemire cetindu proclamațiea Domnului sărbescu, acelui adevăratu Domnitoru naționalu, care vorbindu supușiloru sei și numește ”frați' ai sei. În proclamațiesa din 23 Iunie, M. Sa Alecsandru Clid- Gheorghievici au atinsu și despre principatele romăne - Moldova și țeara Romănească -ca de niște țeri împreună-partașe cu patire atingătoare de noi, sa la bine-facerile revărsate asupră-le prin Pezi Stfoa de Margțt 17 Iuli.