Țara, iunie 1941 (Anul 1, nr. 41-66)
1941-06-11 / nr. 48
ANUL I. No. 48 8 pagini 2 Lei Sibiu, Miercuri 11 Iunie 1941 VLĂDICII Cei mai autentici plenipotenţiari ai clubului românesc, plenipotenţiari ai visurilor noastre de cer, dar şi ai durerilor de jar ce ne sângerează inima. Crescuţi din istorie, ca piscurile munţilor, vlădicii aduc cu ei un întreg trecut, o întreagă tradiţie: prin ei grăesc însăşi veacurile dăinuirii româneşti, prin ei grăesc visurile, luptele, crezul şi sbuciumul strămoşilor; crescuţi din popor, vlădicii sunt ecoul substanţei româneşti; prin ei se rostesc vrerile de cremene şi dor ale acestui neam; miruiţi cu mirul binecuvântărilor cereşti, vlădicii coboară peste rănile ţării mângâierile credinţii: prin ei, Hristos e viu în inima zilelor de azi şi sufletul neamului prinde puteri de rară din zările de har ale Bisericii. N’aţi observat cât de insistent răsună glasul lor peste sbuciumul vieţii româneşti? fiţi simţit prezenţa lor, aiinatoare, pa ac duh şi 'n vidrare, peste arşiţa Urii cotidiene? Nu-l vedeţi călăuzind paşii neamului, sufletul lui, spre porţile de lumină ale istoriei viitoare? Ei ştiu că soarta neamurilor e în mâna lui Dumnezeu; ei ştiu că există o dreptate a istoriei care nu se lasă călcată în picioare; ei ştiu că suferinţele de azi sunt chezăşia biruinţelor de mâine. Ei cred în înviere, precum cred şi în răstignire. Ei ştiu că destinul acestui neam este să lupte, să sufere, să moară — de va trebui — pentru Hristos; dar ei mai sunt deplin convinşi că acest destin nu poate creşte din abdicări morale, din desorientări spirituale, ci numai din vrerea de a fi vrednici de zările lui, din dinamizarea permanentă a duhului românesc prin puterile credinţei strămoşeşti. E adevărat: în vremea „prosperităţii” materiale, glasul vlădicilor era acoperit de lărmuirea superficială a demagogilor de răspântie. Acum insă, când durerile neamului urlă prin veac, adevăraţii lor plenipotenţiari au rămas — ca şi altădată — tot vlădicii. Glasul lor este ca o rouă de înviorare peste sahara desnădejdilor noastre. Să facă lărmuirea patimilor deșarte: vlădica Ardealului se roagă pentru neam; vlădicii Ardealului își cheamă neamul* la luptă... N. Mladin PI«E«TO«| CRQURE In noaptea de 5—6 iunie s’a stins, în sihăstria de muncă şi rugăciune a Mitropoliei de Blaj şi Făgăraş, dr. Alexandru Nicolescu, domnul şi luminatul reprezentant al bisericii româno-unite. In această fire, meditativă prin predestinare, se îmbinau deopotrivă fervorile credinţei, evlavia rugăciunii, cultul abstracţiunilor teologale şi ştiinţifice, dragostea faptei misionare şi neînduplecata luptă pentru drepturile românismului. Ierarh de neştirbit prestigiu, cărturar de aleasă şi înaltă cultură, apărător de prima linie a sfintelor dreptăţi româneşti, Mitropolitul Alexandru Nicolescu a lăsat în urmă un gol imens, care numai cu mare greutate va putea fi umplut cu o prezenţă plenară de neamul celei dispărute. Pătruns de marea chemare latină a naţiei române, cucernicul ierarh a îndurat, cu nesfârşită durere, urgia ce ne-a năpădit Ţara în cel mai trist an din calendarul neamului românesc: 1940. Şi poate, din acel moment până în clipa adormirii întru viaţa de veci, cea mai fierbinte rugă a sihastrului din cetatea Blajului se înălţa, ca fumul jertfei primite, pentru marea înviere a neamului Românesc în hotarele Daciei Traiane. GRIGORE POPA înscris la Tribunalul Sibiu, Secţia II-a sub Nr. 1470/1941 O O REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA: Sibiu, Strada Regele Mihai I. Nr. 16 TELEFOANE: Direcţiunea Nr. 74a; Redacţia 746; Administraţia 747 O O ABONAMENTE: anual 500 Lei; jura. an 250 Lei; 3 luni 150 Lei - Pt. preoţi, învăţători, muncitori, țărani 400 Lei Pt. autorități, instituțiuni 1000 Lei O O Taxa poştală plătită în numerar conf. aprob. Dir. Gen. PTT Nr. 29664/941 Funeraliile Mitropolitului român unit DR ALEXANDRU NICOLESCU BLAJ. — Popor şi vreme, in haine de perniţă sărbătoare, a adus azi ultimul omagiu la catafalcul aceluia care a fost părintele şi povăţuitorul bisericii române finite, I. P. S. S. Mitropolit dr. Alexandru Nicolescu al Blajului. Un semn din altă lume, lume a puterii nevăzute, a făcut aşa, ca la moartea unui vlădică din veacul trecut, să se mişte şi să lăcrimeze o icoană, alăturea de cei cari l-au cunoscut. La moartea ultimelor „vlădici“ ai Blajului au lăcrimat şcolari şi profesori, preoţi şi credincioşi în aceeaşi armonie cu nourii mohorâţi ai cerului... Au venit la căpătâia reprezentanţi ai întregului norod. Notăm prezenţa: Mgrs. Andreas Cassulo, nunţiu papal şi decan al corpului diplomatic; I. P. S. S. Alexandru T. Cisar, mitropolitul bisericii romano-catolice din România; Lt. col. dr. Petre C. Lazăr, reprezentant al M. S. Regelui; Maior Al. Marin, reprezentant al d-lui General Ion Antonescu, Conducătorul Statului; prof. Ion Sandu, ministru subsecretar de Stat la departamentul Cultelor; P. S. S. lor Episcopii: Vasile Aftenie al Bucureștilor, Pacha al Timişoarei, Ioan al Lugojului, Marton, Alba-Iulia, Nagy Francisc, Aiud, reprezentantul bisericii reformate; d-nii Al. Lapedatu, din partea Academiei Românei; Ionel Pop, fost ministru; prof. dr. Alex. Pop; ing. A. Pop; Preacumta Arhimandritul Traian Scorobeţ, reprezentantul Mitropoliei ort. din Sibiu; Prea cuv. la Arh. Ademar “derex. Reuss. Păr. Nic. Brânzeu, lenea, Deciu, din episcopia Lugojului; Tămăian, din episcopia Oradea-Beiuş; dr. Victor Macavei, Victor Pop, A. Tătar, N. Popp, Ion Moldovan, Iuliu Maior, Fr. Hubic, D. Neda, Gh. Dănilă, canonici mitropolitani; Prot. Urzică, Domşa, Simu, Creţu, Aron, Raţiu, Arieşan Eugen, etc., prof. univ. Aug. Popa, D. Manu, L. Chinezu, Vesa, S. Todoran, I. Cristea, I. Florea, etc., Gen. Bogdan, Col. Pop Ion, Col. Angelian, prefectul judeţului Col. Anastasiu, Col. Nicolau, Comandor Radu, Col. Antohi, prefectul jud. T.Mare, Em. Negruţiu, primarul Blajului, prof. N. Negruţiu, inspector general şc., Victor Fodor, inspector gen. financiar, Ion Ţuţurea, Ion Răduţiu, magistraţi, dr. Gh. Sărăndan, dr. Gr. Simon, Gr. Sălăgean, Oct. S. Barna, V. Cismaşiu, Eugen Bucur, delegaţiile Reuniunilor meseriaşilor şi comercianţilor din Blaj, etc., etc. PROHODUL Sicriul cu rămăşiţele pământeşti ale defunctului ierarh fiind depuse în catedrala mitropolitană încă din după amiaza zilei de 8 iunie, ieri s’a desfăşurat ceremonia înmormântării într’un cadru solemn şi de aspră disciplină bisericească. La ora 9, s-a oficiat liturghia pontificală, căreia i-a urmat, la ora 11, oficierea prohodului în sobor de demnitari bisericeşti. Răspunsurile au fost date de corul teologilor şi a şcolilor normale de băieţi şi fete. In jurul catafalcului se aflau numeroasele rude ale defunctului. Sicriul era acoperit cu mulţime de jerbe de flori, dintre cari remarcăm, următoarele coroane: a M. S. Regelui, a Conducătorului Statului, prefecturii jud. T.Mică, Academia Teologică, a (Continuare în pag. 8) Războiu din Extremul Orient — 50.000 de morţi în China — SHANGHAI, 11 (Rador). Purtătorul de cuvânt al armatei japoneze din China a declarat corespondentului agenţiei Ştefani că puterile anglosaxone, cu scopul de a justifica încercarea de a împiedeca Japonia să se aprovizioneze, afirmă ca ea ar trimi în ascuns furnituri puterilor Axei. Purtătorul de cuvânt a adăugat că se ştie foarte bine că Japonia are nevoie de materii prime şi că nu le cedează nimănui. Ocupându-se apoi de recenta campanie din China, purtătorul de cuvânt a declarat că operaţiile au fost din cele mai însemnate dela începutul conflictului şi că ele s’au încheiat cu victoria japonezilor. Chinezii au avut 50.000 morţi şi 25.000 prizonieri, iar numărul răniţilor este înspăimântător. Treisprezece divizii au fost nimicite, zece altele au pierdut două treimi din efectivele lor. Prada de război cuprinde 150 tunuri și este considerabilă. paliarEA EUROPEI Cum se vor desvolta evenimentele in cursul lunilor viitoare e greu de prevăzut înainte de a trece de punctul critic în care sa ajuns după lichidarea problemelor din Sud-Estul Europei. Foarte puţin probabil însă că ieşirea din acest punct se va face pe drumul păcii. Cerbicia anglo-saxonă nu se va da bătută, ci va prefera războiul mai curând decât orice lezare a intereselor economice anglo-americane, sperând că se va ajunge iar la vechea Europă, teren de gimnastică pentru exerciţiile politice postbelice şi piaţă de desfacere a produselor de dincolo de mare. Dar visul unei Europe divizată ca o tablă de șah, pe care să joace toate vicleniile spiritului economico-politic dinaintea actualului conflict, pare să se fi spulberat pentru totdeauna. E dificil de a ghici ce va aduce „noua ordine" pentru instaurarea căreia sau angajat în luptă puterile Axei. Dar fără îndoială orice nouă ordine în continentul nostru trebue să aibă ca prim şi esenţial punct al programului său unificarea Europei. Odată pentru totdeauna trebue să le intre tuturora în cap că ne apropiem de o Europă unitară, în care vor fi nivelate cu tăvălugul toate diferenţele care până în prezent au făcut din acest vechiu pământ istoric cel mai periculos focar de războaie. Purtate aici sau în altă parte, toate războaiele mari de aici au pornit sau aici şi-au avut originea cauzală. Şi aceasta din cauza vanităţii de interese adverse dintre diferitele popoare europene. E timpul ca aceste popoare să înţeleagă că nu războindu-se şi urându-se între ele vor mai putea continua vieţuind pe linia culturii ce a făcut gloria lor trecută. Pentru a-şi menţine rolul dinamic din trecut în câmpul de luptă al viitorului trebue să-şi coordoneze acţiunile în aşa fel ca energia imanentă fiecărui popor să fie neutralizată prin sensul mişcării adverse a energiei altui popor, ci toate, săpându-şi matcă de acţiune comună, să mişte în sens unic, pentru a rupe zăgazul ce se opune progresului lor în viitor. Desigur că această unificare şi coordonare armonică de energii nu se poate întemeia decât pe respectarea drepturilor de viaţă ale fiecărei realităţi etnice sau naţiuni. Numai aşa se vor putea înlătura motivele de „oarbă neunire", cum spune poetul motive de învrăjbire și război perpetuu, de care au profitat exploatatorii continentului nostru. Trupele britanice la CiO km de Da mase AMSTERDAM, 11 Rador). Corespondentul Agenţiei DNR transmite: După Agenţia Reuter în cercurile competente din Londra să declară că forţele engleze din Siria au pătruns în localitatea Dania, situată dincolo de frontiera dintre Siria şi Transiordania. Ele ar fi pătruns în localitatea Marjiyun, situată cam la vreo 60 km. sudest de Damasc.