Teatrul, 1962 (Anul 7, nr. 1-12)
Numerele paginilor - nr. 1 - 3
3 UL ! ACT TABLOUL 1 Curtea hidrocentralei, dimineaţa. Inginerul Romulus Mălureanu e în curte. A intrat un muncitor (figurant) care îl salută, mormăind ceva. Scena 1 ROMULUS : Bună dimineaţa. (Intră o muncitoare, Măriuca Sas.) MARIUCA : Bună dimineaţa, tovarăşe inginer. (Şi trece.) ROMULUS : Bună dimineaţa. (Intră un muncitor, Totea M. Silviu.) TOTEA : ...Neaţa bună ! ROMULUS : Bună dimineaţa. Azi îmi verificaţi şi clemele. TOTEA : Verificăm clemele, strîngem flanşele, completăm uleiul la reductorul de intensitate... ROMULUS : V-a dat cîrpe ? TOTEA : Ne-a dat. Nu ştiu, ajunge-s-ar ? (Privirea lui Romulus spune că nu mai are nimic de adăugat. Tot ea pleacă. Intră un muncitor, Dobrică Aurel.) Scena 2 DOBRICA: Noroc bun, tovarăşe inginer. ROMULUS : Bună dimineaţa. DOBRICA (volubil): Aţi venit înaintea mea. Măcar că-s sculat de la patru. Ce vroiam să vă rog, tovarăşe inginer: simbătă m-aş lăsa şi eu pînă în sat, că are frăţi-nemeu nuntă , bădiţule, zice, nu cumva să lipseşti din capul mesei, că pe urmă nu te mai văz în ochi; aşa că eu sînt în tura întîi duminică, m-aş schimba pe joi, dacă aprobaţi, şi fac toată ziua. ROMULUS (nemulțumit): Nu te poţi întoarce pînă la şase ? DOBRICA : Deh, cum spuneţi dvs... mă întorc. Dar vorba aceea : o dată se-nsoară şi frate-meu... dacă a dat săptămîna chioară peste el... ROMULUS (fără să zîmbească): Ai mai fost la nunta lui... DOBRICA: A, era Iorgu, ştiu la ce vă referiţi. Asta e Costică, e penultimul dintre fraţi, că sîntem paisprezece, după el mai vin un băiat şi două fete. Iorgu, care e primmaistru la Făgăraş, de acela vorbiţi. Mai am înaintea mea, pînă la el, pe Ştefan, directorul, şi pe soru-mea, care e măritată la Cluj cu veterinărul. Se adună toţi. Dacă vreţi, mă întorc la şase, ştiţi că n-am obiceiul să întîrzii. ROMULUS : Ba, se mai întîmplă. DOBRICA: Rar, tovarăşe inginer. Ce să fac, trebuie să-i dau o mînă de ajutor şi soţiei, că dacă încurcă socotelile e bucluc. Cu gestiunea nu te joci, mai ales la cooperativă. Mai luai şi vaca aia pe lîngă noi, ca-n sat n-am cum o ţine, aleargă şi după ea, cînd ar fi cazul să mă odihnesc. E bună, că mai dă un lapte, o brînză. Le mai duc la copii în oraş, nu că n-ar avea, dar e altceva de acasă. I-am dat acolo să facă şcoală mai grozavă, altfel puteam să-i dau şi-n sat. ROMULUS : Nu-i un motiv să-ntîrzii de la serviciu. DOBRICA: Nu-i, recunosc. Alaltăieri iar mi-a mîncat sufletul. Abia apuc să-mi termin casa aia din Galba, o duc şi o las acolo, că mai am doi fraţi şi un cumnat care pot s-o îngrijească. E soi bun, cred că doamna e mulţumită că are lapte gras. Nu v-a spus ? ROMULUS : Nu mi-a spus. N-am vorbit despre vaci. (Tonul pune capăt exuberanţei lui Dobrica; se aşterne o tăcere.) DOBRICA : Păi, mă duc şi eu, să dau drumul lui tovarăşa Paulina. ROMULUS (călcîndu-şi peste inimă): înţelege-te cu ea, să te schimbe duminică... (Mai încet.) Să nu lipseşti din capiii mesei... (Intră un muncitor figurant şi salută.) ROMULUS : Bună dimineaţa. Cînd ajungeţi la reglarea separatorilor staţiei de 110 să mă chemaţi şi pe mine. (Iese un muncitor din tura de noapte de la camera de comandă, Coman Boţogan.) BOŢOGAN: Noroc, tovarășe inginer.. ROMULUS: Bună dimineața. In regulă ? BOȚOGAN : Toate maşinile merg. (Șii pleacă.) Scena 3 (Iese o muncitoare din sala turbinelor, Paulina Orzaru.) PAULINA : Vă salut. ROMULUS : Bună dimineaţa. (Cînd să iasă.) Tovarăşă Paulina ! (Paulina se întoarce.) S-a ivit o problemă ciudată , la verificarea registrului pe.