Telegraful Roman, 1853 (Anul 1, nr. 1-102)
1853-10-14 / nr. 81
și a terărmau cu aceea, că a văgămatu trantatele, acoperindu io scimrare împăciuriită, aduce astăzi „muetendiți,” a crei cu armata sea doue provincie de ale împerăției Ima Dar' mai cu acelu cugetu curatu de a'și apăra sfintele sele drepturi de suveranitate și a sea neatărnare, asia fiăcare este îndetoratu a slugi la causa acesta după mesura poterilorusele. Fiindu bătaia dechlarată numai în contra Rusiei, divanulu celu mare a hotărătu, că în sistemu de astăzi nice în privință la trebele din afară, nici la cele din năuntru are să întrevină vreo modificățiune, dreptu aceea ordonanța din urmă, care a recomendantu la toate clasele de sudiți, ca să se aibă bine între sine, va remăne în aceeași tăriă și valore, și totu insulu, care aru greși în contra aceleia, se va pedepsi cu strășniciă. S'a trămisu fermane, în care se coprinde deciărățimea acesta mi povățuirile trebuințiose, către toți gubernătorii provințieloru și ai sangiacuriloru. Provedința să dee ajutoriulu seu gubernului sultanului.” Monarhia Austriacă, Transilvania. i cum că princi redacțiunea dovetitu totdeuna destulă precauțiune, următoria șireeiindu că guberniulu marelui domnu întreprinde resboiulu acesta nu„Decă potemu da crezămăntu” zice „independințe” înpărțiriloru, ce pe vinu din cele mai secure izvore, atunci în momentulu, în care a primitu țarulu dechlarațiunea de resboiu a Turciei, a luatu înderăptu toate acele concesiuni, care elu le făcuse în Olomuțu, Berlinu și Varșovia, și s'a dusu delocu ordinu către generalele Gorceacof, a respunde la actulu agresivu alu porții în modulu celu mai energiosu. Speranța a înpedeca înteiulu conflictu între Rusia și Turcia pere totu mai tare, și se crede cu securitate, că vrăjmășiele se voru începe la granița Asiei. Cum că la Dunăre pentru acuma nu se va face vreo luptă decisivă se vede lucru așia de securit, întăru Franția și a retrasu ordinulu a înbarca trupele pentru oriente. Doue foi guberniali franțuzești se scăltee pentru acesta țire, constituționalulu și Patria. Constituționalulu zice că înbarcarea va urma, iară Patria negă. Fostau știrea celeialalte foi guberniali din degete suptă? ba nici decum! Însă între încheierea și punerea în lucrare a unui pașu arătu de hotărâtoriu zace o palmă de timpu, ce este subpusă influințeloru știriloru mai noue, și fapteloru. Șirea, cum că Țarulu aru fi luatu iarăși înderăptu concesiunile făcute în Olomuțu, sună mai primejdiosu, decătu ce este în adevĕru. Nenorocirea celoru de pre urmă neînțelegeri și a încălcitureloru în negoțiațiunile diplomatice a fostu, căci s'au înpedecatu toți în nota vieneză. Țarulu a fostu primitu nota vieneză, poarta a refusat'o. În Olomuțu a făcutu împeratulu Nicolau precum să zice asupra acestei note și concesiuni, însă aceste nu s'au vezutu de ajunsu poteriloru apusene. Decă este acuma adeveratu, că împeratulu Nicolau își retrage concesiunile sele, atunci basca notei vieneze cade cu aceste, și trebue căutatu după alta. Este acesta o repășire? Ba din contră noi vedemu aci o versiune norocoasă a lucrului întregu, fiindu că nota vieneză se înlătură și din partea Rusiei de și în altu înțelesu. Negoțiațiunile voru căștiga arma o refuziare liberă, pentru că din tote părțile săntu toți înțeleși, cum că terenulu de pănă acuma trebue părăsitu. Prin acesta este atăta căștigatu, că nota vieneză nu mai formează punctulu de onoare, pe care se razisă în S. Petersburgu. Negreșitu că Rusia vrea acuma mai multu, însă e destulu, că ea vrea alta ceva. A negoționa despre acestu altu ceva, va fi însărcinarea nouă a diplomației, și apoi de a nu fi acesta însărcinare ori căzu de grea, ea totuși are unu viitoriu, și îngăduie deslegarea. Viena 20 Oct. e.n. Decilarațiunea și dovezile faptice, care le au arătatu ambele puteri mari germane, cum că faima alianță triplă între cele trei puteri „nordice” nu e adeverată, au adusu și pănă acuma roadă. Nu numai că pieru amenințătoariele manifestațiuni a unei înterbințări de resbelu în Anglia și Franția, și că s'au retrasu ordonanțele despre înbarcarea trupeloru, ci acuma se cugetă și despre aceea, ca să se ștergă și demonstrațiunile, care s'au făcutu la sosirea împeratului Nicolau în Olomuțui prin trimiterea corăbieloru de resbelu la Constantinopole. Precum este țintu, cabinetulu englezescu și franțuzescu, ca să'și scutescă spatele, și să nu facă o frângere a tractatului din anulu 1841 nevindecabile, a lăsatu numai o parte a floteloru să trecă Dardanelele, și la acesta a întrebuințatu pretecstulu diplomaticu, cum că aceste corabie s'au trimisu pentru scutirea poporațiunei creștiine la Constantinopole, așia dară pentru unu casu de escepțiune cu totulu speciale. De căte ori s'au și zisu, că flotele săntu cu pumerulu întregu în marea marmoră, totuși acesta încă nu s'au făcutu, pentru că Austria și Prusia, și fără nice o îndoială și Rusia au fostu dechiaratu, că ele acele puține corabie, ce au întratu, le privescu ca unu lucru de escepțiune, decă se voru retrage cătu mai curăndu, că ele însă întrarea flotei aru trebui să o privescă ca disolvarea unui tractatu european. Ne poate fi ca o dovadă, cătu de tare este armonia, ce era stricată pe unu momentu, iarăși reașezată întâmplarea căci, precum ne înființă eri telegrafulu prin Triestu, nu va întra flota în Constantinopole, ci precum ne înștiințeză relațiunile de a Sibiiu 12 Octom. S'a fostu lățitu în mai mulți ziurnali faima, cum că principii stăpănitori ai principateloru danubiane, săntu scoși din posturile loru. Noi pănă acuma nu amu atinsu nimicu despre acesta faimă, pentru că nu iamu pututu da crezemăntu. „Corespundința Austriacă scrie cu datu din 18 Octom. c. n. despre lățirea faimei acestei următoarele: O foe locale de aicea înștiințeză astăzi cu datu din 10 Oct c. n. din București, pii din Moldavia și Romănia aru fi scoși. Foea acesta vrea să șie mai departe din Rușava cu datu din 12 Oct. c. n. cum că în Calafatu fățișu cu Vidinulu aru fi o îngrijire mare pentru trecerea lumiloru peste Dunăre ce se pote întempla ca să atace aripa dreptă a armatei rusești, pentru că s'au adunatu acolo mai multe corabie ale comendanțiloru turcești Noă nu ne este cunoscutu de unde ea acea foae locale astfeliu de informațiuni. Noi ne ținemu însă îndetorați a face numai băgare de semă cum că nici una, nici alta din aceste faime săntu pănă acuma adeverite prin înșiințări oficiose sau ecstraordinarie. Cum că faima din 10 Oct. din București nu e adeverată se vede și de acolo, că noi vedemu în, „uletinulu oficiale” din 5 Octom. c. v. poruncă către oștirea romănescă subscrisă de înălțiaea principele Barbu Știrbeiu la 1 Octom. c. v. prin care înalță pe aiii sei principii Dimitriu și Alecsandru în rangu de parucici Ce se atinge însă de ștrea din Calavatu, acesta s'a auzitu aicea dintr'o scrisore privată dela Craiova, iară „Gazeta i. are o corespondință tocmai de acolo din 17-le Oct. e. n. unde zice: Turcii au trecutu astă nopte Dunărea, și au ocupatu insula de dincoll ce stă fățișu cu Vidinulu unde au începutu se facă baterie. Cea mai mare parte a locuitoriloru a lăsatu casa și curtea și a luatu duga. Turcii au ocupatu acea insulă, și au începutu a se întări în ea, prin acesta însă nu se zice, cum că aru fi începutu vrăjmășiele. Flamura Austriacă se respecteze tare în Calafatu. O patrulă de cazaci s'a arătatu în Calafatu, care rezăndu acesta pusețiune de locu s'a întorsu înderăptu, și s'a dusu la Bolești nu departe de Calafatu, unde a înștiințatu pe polcovniculu ce staționeză acolo, despre cele întămplate. Fiindu că astăzi este ziua menită pentru atacare, cugetămu cum că în vreo căteva zile se voru în preschia toate faimele ce sau lățtu în felurite moduri despre starea și întreprinderea oștiriloru vrăjmășești. Corespund iotele „Timesului” din Parisu zice, cum că unu numeru mai mare de ofițeri englezești, mai vărtosu de aceia, ce se ținu de armata ostindică se arată de multe ori în cuarticulu de căpetenie a lui Omer Pașa, și mai alesu între Șumla și Varna unde se află fortărețele turcești, și că în zilele trecute aru fi mersu prin Parisu mai mulți ofițeri de artilerie ce stau în servițiulu companiei ostindice către Constantinopole, și că aru fi luatu scrisori recomendatorie către persone înalte. Acesta fantă se adeverește și prin scrisori private. Austria. În privința causei orientali are O. D. P. următoriulu articulu forte interesante: Viena 19 Oct. c.n. Pănă căndu poșta de pre urmă din Parisu și Londona ne dă speranță de