Telegraful Roman, 1853 (Anul 1, nr. 1-102)
1853-01-28 / nr. 8
Telegrafulu ese de doe ori pe, septemănă: Mercurea și Sămbăta. Prenumerațiunea se face în Sibiu la espeditura foiei; pe asfară la C. R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către go prețiulu prenumerațiunei pentru Sibiu este pe anu 7. fl. m. c.; ear pe o jumătate de anu 3. fl. 30. cr. Pentru celelalte părți ale espeditură. sibiu 28. ianuariu 1833. Transilvanii și pentru provințiele prin Monarhiă pe unu anu'8. d. ear pe o jumătate de anu 4. fl. Inseratele se plătescu cu 4. cr. și rulu cu slove mici. Monarhia Austriacă Transilvania. se-u ecrisu și s'a tipăritu pănă accum pentru poporulu romănu? și cum s'a scrisu și s'a tipăritu? (Capetu.) Spre a deslega întrebările acestea mai pe scurtu, nu ne vomu sui pănă la Traian, care a împlăntatu pe strămoșii poporului romănu în țerile acestea, căci din epoca dela dânsulu și păpă la Aurelianu n'avemu să arrătămu alte monumente literari, decătu inscripțiuni de pe antichitățile resipite peste totu pămăntulu geriloru acestora. Nu ne romunui nici la epoca ateea a barbariei, care după Aurelianu și căderea împărăției romane s'a întinsu peste toată Europa, căci în timpii acei grosolani, limba romănă a căzutu sub domnia limbei slavone în beserică și politică, și n'avemu în privința literariă ce arrăta decătu diplome scrise de Principi romăni în limba slavonă. Dar în deșertule vomului și la epoca aceea mai senină căndu, după restaurațiunea științeloru Îîn Europa, Romănii șiau desrobitu limba de sub domnia acelei străine, căci și din timpii aceia nu ne a remasu altă moțenire decătu ear numai diplome și niște cronice, care suntu scrise cu slove, însă celu puținu suntu în limba romănă. Punctulu de unde vomu încele va fi epoca, căndu întrebuințarea tipariului s'a întrodusu și la poporulu romănu, pentru că de attunci încoaci s'a scrisu și s'a tipăritu mai multu, și cam de attunci se pote zice că începe și literatura romănă. Poporulu romănu a fostu totudeuna și va fi religiosu, și evenimentele și fatalitățile lui au întemeiatu și mai multu în și 'și a nutritu speranța pentru unu viitoriu mai Inima lui simțiulu religiosității, cu care s'a măngăiatu în necazurile de față, bunu. Abia pe la jumătatea seculului 16-lea cunoscutu facerile de bine ale tipariului, și cele dintăiu cărți, scrise, traduse și tipărite în limba romănă au fostu cărți religioase, teologice, liturgice și morale, ceea ce s'a continuatu și în seculul a 17-lea și în cei următori. Dar pe lăngă trebuințele religioase, poporulu mai avea și alte trebuințe; elucerea și alte cărți de gustu și petrecere, de folosu și învățătură, și pela începutulu seculului 18-le dobăndi și cărți profane precum: Alecsandria, Sindipa filosofulu, florea daruriloru și altele. Este învederatu că aceste producte mici literarie documentează pruncia culturei poporului romănu de attunci, dar elu crescu cu încetulu și împuterinduse, ceru nutrimăntu mai solidu. După jumătatea seculului 18-lea, niște bărbați mari romăni înavuțiră literatura romănă cu filosofia lui Cantu, cu Ietoria Universale de Minot, cu Retorică, din care multe Aceste cărți au îmbolditu tare spiritulu romănescu și au produsu unu folosu nemărginitu, dar masa poporului, care nu învăța mai multu și nici știa mai multu decătu a ceti, se folosia foarte puținu de această literatură înaltă. Gramatică și cu alte assemenea cărți solide, pacu și astăzi manuscrise și netipărite. Începutulu seculului 19-lea a fostu foarte productivu în literatura romănă, atătu pentru publiculu mai cultivatu, cătu și pentru masa poporului de josu. De attunci încoaci se îmmulțiră literații romăni, și eșiră la lumină o mulțime de cărți de științe înalte, și unu roiu de producte literari beletristice originali și traducțiuni. În acestu timpu fericitu nu s'au trecutu cu vederea nici trebuințele materiali și morali ale masei poporului; pentru îmbunătățirea stării lui materiali s'au publicatu cărți de economie, precum: economia stupiloru, învățetură pentru prăjirea cartofiloru, pentru creșterea vermiloru de mătasă, pentru facerea zaharului din mustulu de jugastru și din tubele de cucuruzu, și alte assemenea cărți populari folositorie ear pentru desvoltarea gustului de cititu, pentru petrecere, mulțămire și folosu s'au tipăritu Patimile lui Hristosu, Istoria lui Arghiru, fabulele lui Esonu și o mulțime de alte assemene cărți ușiore în poesiă și în prosă. Dar celu mai înaltu eboru a luatu literatura în anii acești din urmă, încătumai toate ramurele științeloru înalte s'au înavuțitu cu literaturele loru. S'au tipăritu Filosofii, Matematici, Fisici, Istorii, Geografii și alte cărți care se ținu de dominiulu științeloru înalte; progresulu însă celu mai mare s'a făcutu în beletrietică, care pote arrăta unu regionu de producte literari de felulu acesta. Este speranță, că literatura romănă înaintăndu cu pași de uriași, va ajjunge la gradulu în care se arără literaturele altoru popoare luminate. Dar pe lăngă interesele publicului cultivatu, n'aru trebui să se dee uitării poporulu care trebue să se cultiveze, și aru trebue ca să se respecteze tote trebuințele lui materiali și morali. Accum căndu ecoalele poporali mulțescu, căndu tinerimea scolastică crește și cănd unu publicu numerosu de cititori din poporu, aru trebui pe lăngă poesii și alte cărți de petrecere, să se publice pentru dănsulu cărți populari de acelea, care să'lu învețe o economiă de cămpu mai raționabile; să'i însufile simțu pentru occupațiuni industriali; și să'lu îndemne la întreprinderi de negoțu, prin care singure se cultivă și se fericește. I Dar cum s'a scrisu și se scrie romănește în monarhia austriacă? Au fostu și suntu foarte mulți scriitori romăni, învățați și erudiți, dar foarte puțini au scrisu și scriu bine. Zicerile și espresiunile ce le întrebuințează suntu romănești, însă sint aceea, construcțiunea și stilulu suntu cu totulu străine. Acești scriitori n'au fostu norociți de a studia limba romănă din Gramatica ei, din cărțile cele bune ce s'au scrisu întrânsa. Neavăndu Romănii scoale înalte, ei au învățatu științele în limbe străine, cum amu zice în limba latină, germană sau magiară. Limbele acestea potu să fie avute în ziceri și espresiuni, dar sintaciea loru este întoarsă, construcțiunea periodică, și stilulu nu e nicidecum naturale. Nimica nu e mai ușioru decătu ca scriitorii aceia, carii n'au studiatu limba romănă, să fie trași de exemplulu limbelor pe care lea învățatu, și cănd scriu romănește, să întrebuințeze stilulu latinu, germanu seu magiaru. Unii din scriitori au împinsu și împingu și astăzi cacpetele acesîn cătu cu cătu întorcu, sucescu și schimonosescu stilulu romănescu mai multu, cu atătu li se pare că scriu mai bine romănește. Dar pu e asta. Limba romănă n'are nici o affinitate cu limba germană sau magiară, și acela care căndu scrie romănește, imiteză stilulu aceloru limbe, strică limba romănescă. Cu limba latină stă în mai strânsă legătură, pentru că după cumu zicu erudiții una alteia este ori mamă scu fnă; cu toate aceste, stilulu limbei latine, nu se mai potrivește astăzi pentru limba romănă, după cum nu se potrivește pentru limba italiană, franțoasă, spaniolă, portugesă, cu care limba romănă este soră bună. Aceste limbe nu suffere sintacse întoarsă, construcțiune periodică și stilu schimonositu, prin urmare nici limba ro De că Germanulu și Magiarulu scrie întorsu sucitu, apmănăta asia de departe,