Telegraful Roman, 1853 (Anul 1, nr. 1-102)

1853-01-28 / nr. 8

Telegrafulu ese de doe ori pe, septemănă: Mercurea și Sămbăta. Prenumerațiunea se face în Sibiu la espeditura foiei; pe asfa­­ră la C. R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către go prețiulu prenumerațiunei pentru Sibiu este pe anu 7. fl. m. c.; ear pe o jumătate de anu 3. fl. 30. cr. Pentru celelalte părți ale espeditură. sibiu 28. ianuariu 1833. Transilvanii și pentru provințiele prin Monarhiă pe unu anu'8. d­. ear pe o jumătate de anu 4. fl. Inseratele se plătescu cu 4. cr. și rulu cu slove mici.­­ Monarhia Austriacă Transilvania. se-u ecrisu și s'a tipăritu pănă accum pentru poporulu romănu? și cum s'a scrisu și s'a tipăritu? (Capetu.) Spre a deslega întrebările acestea mai pe scurtu, nu ne vomu sui pănă la Traian, care a împlăntatu pe strămoșii poporu­­lui romănu în țerile acestea, căci din epoca dela dânsulu și pă­­pă la Aurelianu n'avemu să arrătămu alte monumente literari, de­­cătu inscripțiuni de pe antichitățile resipite peste totu pămăntulu geriloru acestora. Nu ne romu­nui nici la epoca ateea a barbariei, care după Aurelianu și căderea împărăției romane s'a întinsu peste toată Europa, căci în timpii acei grosolani, limba romănă a căzutu sub domnia limbei slavone în beserică și politică, și n'avemu în privința literariă ce arrăta decătu diplome scrise de Principi romăni în limba slavonă. Dar în deșertu­le vomu­lui și la epoca aceea mai senină căndu, după restaurațiunea științeloru Îîn­ Europa, Romănii­­ șiau desrobitu limba de sub domnia acelei străine, căci și din timpii aceia nu ne a remasu altă moțenire decătu ear numai diplome și niște cronice, care suntu scrise cu slove, însă celu puținu suntu în limba romănă. Punctulu de unde vomu încele va fi epoca, căndu întrebuințarea tipariului s'a întro­­dusu și la poporulu romănu, pentru că de attunci încoaci s'a scrisu și s'a tipăritu mai multu, și cam de attunci se pote zice că începe și literatura romănă. Poporulu romănu a fostu totudeuna și va fi religiosu, și e­­venimentele și fatalită­ți­­le lui au întemeiatu și mai multu în și 'și a nutritu speranța pentru unu viitoriu mai Inima lui simțiulu religiosității, cu care s'a măngăiatu în necazu­­rile de față, bunu. Abia pe la jumătatea seculului 16-le­a cunoscutu facerile de bine a­le tipariului, și cele dintăiu cărți, scrise, traduse și tipărite în limba romănă au fostu cărți religioase, teologice, li­­turgice și morale, ceea ce s'a continuatu și în seculul a 17-lea și în cei următori. Dar pe lăngă trebuințele religioase, poporulu mai avea și alte trebuințe; elu­cerea și alte cărți de gustu și petrecere, de folosu și învățătură, și pela începutulu seculu­­lui 18-le dobăndi și cărți profane precum: Alecsandria, Sin­­dipa filosofulu, florea daruriloru și altele. Este învederatu că aceste producte mici literarie documentează pruncia culturei po­­porului romănu de attunci, dar elu crescu cu încetulu și împu­­terinduse, ceru nutrimăntu mai solidu. După jumătatea seculului 18-lea, niște bărbați mari romăni înavuțiră literatura romănă cu filosofia lui Cantu, cu Ietoria Universale de Minot, cu Retorică, din care multe Aceste cărți au îmbol­­ditu tare spiritulu romănescu și au produsu unu folosu nemăr­­ginitu, dar masa poporului, care nu învăța mai multu și nici știa mai multu decătu a ceti, se folosia foarte puținu de această litera­­tură înaltă. Gramatică și cu alte assemenea cărți solide, pacu și astăzi manuscrise și netipărite. Începutulu seculului 19-lea a fostu foarte productivu în li­­teratura romănă, atătu pentru publiculu mai cultivatu, cătu și pen­­tru masa poporului de josu. De attunci încoaci se îmmulțiră li­­terații romăni, și eșiră la lumină o mulțime de cărți de științe înalte, și unu roiu de producte literari beletristice originali și traducțiuni. În acestu timpu fericitu nu s'au trecutu cu vederea nici trebuințele materiali și morali ale masei poporului; pentru îmbunătățirea stării lui materiali s'au publicatu cărți de econo­­mie, precum: economia stupiloru, învățetură pentru prăjirea cartofiloru, pentru creșterea vermiloru de mătasă, pentru face­­rea zaharului din mustulu de jugastru și din tub­ele de cucuruzu, și alte assemenea cărți populari folositorie­ ear pentru des­­voltarea gustului de cititu, pentru petrecere, mulțămire și folosu s'au tipăritu Patimile lui Hristosu, Istoria lui Arghiru, fabulele lui Esonu și o mulțime de alte assemene cărți ușiore în poesiă și în prosă. Dar celu mai înaltu eboru a luatu literatura în anii acești din urmă, încătu­mai toate ramurele științeloru înalte s'au înavuțitu cu literaturele loru. S'au tipăritu Filosofii, Ma­­tematici, Fisici, Istorii, Geografii și alte cărți care se ținu de dominiulu științeloru înalte; progresulu însă celu mai mare s'a făcutu în beletrietică, care pote arrăta unu regionu de producte literari de felulu acesta. Este speranță, că literatura romănă înaintăndu cu pași de uriași, va ajjunge la gradulu în care se arără literaturele altoru popoare luminate. Dar pe lăngă intere­­sele publicului cultivatu, n'aru trebui să se dee uitării poporulu care trebue să se cultiveze, și aru trebue ca să se respecteze tote trebuințele lui materiali și morali. Accum căndu ecoalele poporali mulțescu, căndu tinerimea scolastică crește și cănd unu publicu numerosu de cititori din poporu, aru trebui pe lăngă poesii și alte cărți de petrecere, să se publice pentru dănsulu cărți populari de acelea, care să'lu învețe o e­­conomiă de cămpu mai raționabile; să'i însufile simțu pentru occupațiuni industriali; și să'lu îndemne la întreprinderi de ne­­goțu, prin care singure se cultivă și se fericește. I Dar cum s'a scrisu și se scrie romănește în monarhia au­­striacă? Au fostu și suntu foarte mulți scriitori romăni, învă­­țați și erudiți, dar foarte puțini au scrisu și scriu bine. Zi­­cerile și espresiunile ce le întrebuințează suntu romănești, însă sint aceea, construcțiunea și stilulu suntu cu totulu străine. A­­cești scriitori n'au fostu norociți de a studia limba romănă din Gramatica ei, din cărțile cele bune ce s'au scrisu întrânsa. Nea­­văndu Romănii scoale înalte, ei au învățatu științele în limbe străine, cum amu zice în limba latină, germană sau magiară. Limbele acestea potu să fie avute în ziceri și espresiuni, dar sintaciea loru este întoarsă, construcțiunea periodică, și sti­­lulu nu e nici­decum naturale. Nimica nu e mai ușioru decătu ca scriitorii aceia, carii n'au studiatu limba romănă, să fie trași de exemplulu limbelor pe care lea învățatu, și cănd scriu romă­­nește, să întrebuințeze stilulu latinu, germanu seu magiaru. Unii din scriitori au împinsu și împingu și astăzi cacpetele aces­­în cătu cu cătu întorcu, sucescu și schimo­­nosescu stilulu romănescu mai multu, cu atătu li se pare că scriu mai bine romănește. Dar pu e asta. Limba romănă n'are nici o affinitate cu limba germană sau magiară, și acela care căndu scrie romănește, imiteză stilulu aceloru limbe, strică limba ro­­mănescă. Cu limba latină stă în mai strânsă legătură, pentru că după cumu zicu erudiții una alteia este ori mamă scu fn­ă; cu toate aceste, stilulu limbei latine, nu se mai potrivește astăzi pen­­tru limba romănă, după cum nu se potrivește pentru limba italia­­nă, franțoasă, spaniolă, portugesă, cu care limba romănă este soră bună. Aceste limbe nu suffere sintacse întoarsă, construc­­țiune periodică și stilu schimonositu, prin urmare nici limba ro­ De că Germanulu și Magiarulu scrie întorsu sucitu, ap­­­­mănă­­ta asia de departe,

Next