Telegraful Roman, 1853 (Anul 1, nr. 1-102)
1853-10-28 / nr. 85
telegrafulu ese de doe ori pe septemănă: Mercurea și Sămbăta. prrenumerațiunea se face în Sibiu la espeditura foiei; pe affată la C.. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către go 233 su. aculu L.. espeditură. Sibiiu 78. Octom. 18593. Prețiulu prenumerațiunei pentru Sibiu este pe anu 7. fl. m. c.; ear pe o jumătate de anu 3. fl. 30. cr. Pentru celelalte părți ale Transilvanii și pentru provinciele din Monarhiă pe unu anu 8. fl. ear pe o jumătate de anu 4. fl. Inseratele se plătescu cu 4. cr. și rulu cu slove mici. JLE.„E SCIA Depeșe telegrafice. Viena 2 Noem. e. n. Principele Știrbeiu a sositu după o înșiințare telegrafică aspră în Sibiiu cu feciorulu seu ca săne să plece prin Solnocu către Viena. Parisu 1 Noem. Monitorele înștiințeză denominarea generalului Baraguai d' Hilliere de ambasadore în Constantinopole. Jiurnalele de „Delta” înștiințeză că o notă de înpăciuire, ce dă garanțiă nouă, s'a datu în Constantinopole. Constantinopole 24 Oct. Flota Marei mediteran se zace nainte de Lampsacusu. Unu tumultu s'a întâmplatu în Pera din partea refugiațiloru. Amploiații cancelariei rusești s'au înbarcatu pe unu vapore alu lordului către Odesa. Sudiții rusești stau subt protecțiunea Austriei. In Țiuta poruncă pentru suspendarea vrăjmășieloru, decă nu aru fi începutu, s'a dusu către Omer Pașa. Aicea se așteptă sosirea mai multoru ofițeri franțuzești. S'a observatu în Șumla și vreo câțiva ofițeri englezești. Namir Pașa face o călătorie la Londona și Parisu cu deosebită însărcinare din partea porții. Parisu 31 Oct. Guberniala a încheiatu formarea de 2 castre la Lionu și Tulonu; fiecare va costa de 50,000 feciori. București 2 Noem. e. n. După o relațiune ce a venitu astăzi principelui Gorceacof, s'au arătatu eri 800 -1000 oștiri turcești la Giurgiu, și au pușcatu cetatea acesta. S'au încinsu o luptă de lungulu dălmei, la care vreocățiva ruși și mai mulți turci au căzutu, și vreocățiva civiliști din Giurgiu au fostu răniți. Turcii s'au trasu pe Dunăre în susu, și cavaleria rusească ușioară cu vreo căteva tunuri a trasu după ei totu în acea direcțiune. La Calafatu se întămplă în tote zile lupte mai mice de torposturi. Alaltăeri după ameazi a fostu atacatu unu pichetu rusescu de 50 feciori de infanterie turcești, unde s'a omorătit 2 cazaci. După ce rușii au căpătatu ajutoriu s'au retrasu turcii la Calafatu cu perderea de 4 morți. Proprietatea străină între altele magaziele cu bucate austriace să se fie cruțate de turci. Corespondința Austriacă arată depeșa telegrafică privată din Parisu despre așezarea de doue castre la Lionu și Tulpnu de netemeinică. Împerăția rusească. (urmare). Petru se vezu chiamatu a'și civilisa poporulu și împerăția. Mijloculu celu mai bunu în privința aceasta i se peru a fi atingerea cu alte popore cultivate prin comercialu de mare, crezându, că pănă căndu poporulu va fi săracu de bani, nu se poate înavuți nice în științe, arii și meserie. Lovirea cea dinteiă o avu cu turcii, dela carii smulsă Asovulu. De aci se întoarse în contra sveziloru, pe carii îi conducea eroulu veacului de atuncea, Carolu alu HP. La lovirea cea renumită de la Pultava în anulu 1709, Petru nimicește pe Carolu, barbarii învingu pe eroi, și poterea Rusiei se face cunoscută în lume. În pacea ce se făcu la anulu 1721, Petru a căștigatu Livlandia, Estlandia, Inghermanlandulu și Carelia, provincie, care prin gradulu culturei locuitoriloru loru și prin pusețiunea loru la marea baltică, era pentru țarulu de cea mai mare însemnătate. Petru prin folosirea acestoru provincie a doveditu, că elu nu este numai cuceritoriu ci că se știe și folosi de țerele coprinee. Încă în decursulu resboiului a pusu elu în Inghermanlandu, la loculu unde se sculă răulu Neva, fundamentulu pentru edificarea Petropolei, care avea să fiă portulu și piața cea mai mare a împĕrăției sele. Dorința acesta eru și o vezu împlinită încă înaintea morții sele în anulu 1724, căci în acelu anu întrară în numitulu poriu peste 1200 de corăbie. Aplecarea ce o avea elu pentru marinări, precum și instinctulu de a provede țerebevele cele colocali însă morte, prin o flotă, cu mădularie vii, îlu îndemnă a'și întemeia o potere maritimă, care fiindu elu încă în viiață, stăte din 40 năi de liniă, sau fregate și peste 200 vase mai mice de resboiu. În Asia încă făcu mai multe espedițiuni, în cătu chirghișii, samoiedii, iacuții, mongolii, tungusii, ciuccii și camcadalii învățară a asculta de țarulu Rusiei, care îndată după pacea de la Nitadt și însuși titululu de împeratu. Duaupă Petru celu mare a urmatu nevasta lui, Ecaterina I, iar după acesta Petru alu P, nepotulu celui dinteiu. După acestacoropa se dede princesei de Curlandu Ana Ivanovna, nepotă de frate a lui Petru celui mare, care domni pănă la anulu 1740. Pe vremea acesta Rusia începuse a influința în trebele din năuntru ale Poloniei, căci murindu la a. 1733 regele Poloniei Augustu alui, Ana așeză pe tronu în loculu lui pe fiiulu aceluia, cu toate că obștesca adunare votase într'unu glasu pentru reașezarea lui Armele Rusiei. Austria încă ajută, ca să sporiască poterea și influința Rusiei, și într'aceea perdu Neapolulu și Sicilia. Stanislau Lescinschi, care mai fusese la cârmă, dederă decisiunea. Mai tărziu dede ajutoriu Rusiei în contra turciloru, pănă la 1739 și dreptu resplată perdu Belgradulu, la a. 1736 Orșova și totu ce avu din Servia și din Romănia mică, va să zică totu ce cășigase prin biruințele renumitului belisuce Eugenu, din contră Rusia și cu această ocasiune a căștigatu în Asia. Totu această împărătesă a întemeiatu în Petropole o școlă bună militare pentru cadeți, ai căroru profesori veniră din Prusia. Ana destinase pentru următoriu la tronulu Rusiei pe nepotulu seu de soră Ivanu, însă pe acesta lu înlătură Elisabeta, fiica lui Petru celu mare, care primindu gubernialu, încă adause multu pentru sporirea împerăției. Elisabeta î și logodi pe nepotulu seu cu prințesa Sofia de țerbetu, care trecându la legea pravoslavnică, se numi Ecaterina. Acesta încă ajunse a fi mai tărziu împerăteasă și încă una de acele, care a portatu cărma mai bine decătu mulți bărbați. Prin multele loviri, ce le aleu cu deosebiți dușmani, își mai lăți împerăția, prin înțeleptele așezăminte, cele puse în lucrare pentru negoți și meserie, prin aducerea de coloni cultivați subt condițiuni favorabili din toate părțile Europei își spori bunăstarea împerăției de minune. Ear fapta cea mai mare, ce o făcu în politică și diplomație, este întăia împărțire a Poloniei. Totu aceata purtă upu resboiu forge însemnătoriu cu Turcia, pentru pacea dela Cuciuc-Cainargi la a. 1774, care este isvorulu slăbiciuniloru, ce le sufere astăzi poarta, și semânța nenorocirei pentru principatele Moldavo-Romănia, căci ele în acestă pace se aruncară subt protecțiunea Rusiei, ce o vedeau pănă în ziua de astăzi. Subta ei domnire se întâmplară dese aprinderi, ciumă, și mai multe răscoale în inima împerăției, care cerură jertăă mai multe sute de mii de suflete. Caterina acesta avu mai multe patimi ca femeie și ca împerătesă; ea schimbă mai mulți favoriți, însă pe toți remunerați împerătește. Uniculu Potemchinu se viu purta pe lângă ea în timpu de 30 ani. Unu cugetu statornicu s'a crucitu adese ori prin capulu ei, însă punerea acestuia în lucrare a fosetu și este reservată politicei rusești pentru timpuri mai tărzie, a-