Telegraful Roman, 1855 (Anul 3, nr. 1-103)
1855-11-26 / nr. 94
u „ ; - JN.147 C fu. - - Eoubmz- i. m ȘȘII ră la C. R. poște, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. Prețiusu prenumerațiunei pentru Sibiu este pe anu 7. fl. m. c.; ear pe alfa din Monarhiă pe anu anu 8. al. ear pe o jumătate de anu 4. fl. perseratele se plătescu cu 4. cr. șirul cu slove mici. Pentru princ. și geri străine pe Cumu anu 175 pe 7„anu 64.m. c. fpe o jumătate de anu 3. al. 30. cr. Pentru celelalte părți ale Transilvanii și pentru provinciele Telegrafulu ese de doe ori pe septemănă: Mercurea și Sămbăta. prenumerațiunea se face în Sibiu la espeditura foiei. Depeșe telegrafice. ” Malta 24 Noem. O parte a flotei Pontului bu contra admiralul Haston Stewart va erna precum se aude aicea, contraadmiralul Miptagu Stropfort merge la Crim. Lions remăne cu o diversie de flotă în Camies. London 30 Noemvrie la amenzi. Regele Sardiniei numai ce au ajuns, și au fost primit de prințul Albert. O privire asupra propășirei culturei sciințelor îndeobște, și îndeosebi a filosofiei și a pricinilor acelora, care o împedecă. III. Roma la început nu a fost decât un loc de privelinște a triumfelor militare și numai mai tărziu, măturile mărimei intelectuale ale Grecilor, când capetele, cele învățate, ale învinsului popor, salutară Roma, ca locul sclăviei, numai atunci se deșteptă în Romanii cei învingători iubirea și râvna către sciințe. Însă filosofia speculativă n'au putut niciodată produce oareșcari roduri nobile. Libertatea aici nu a fost, ca în Grecia opus înțelepților leguitori, ci sau desfăcut numai din caracterul și năravurile nației. Acolo (în Grecia) libertatea au născut filosofia. Romani filosofia atuncea au început a se desvolta și a stârcând libertatea apusenă, și un oarecare păsare obștească, varga, cea de fer a despotismului se făcu tot mai simțitoare, și atunci începură a apune și alte sehințe. Pănă cănd domnia în Roma spiritul liberal; pănă cănd Scriitorii și Oratorii își descoperea slobod și fără temere, cea ce simția, pănă atunci înfloriră și științele încăntătoarea și fermecătoarea elocvență, limbă dulce și cuvinte pline de energie se vărsa din buzele Oratorilor în privința celor mai ponderoase interese ale statului și vieții cetățenești. Un Lucrețiu, Cicero și Cato puseră pe artie ceea, ce le dicta inima, însă îndată ce slujitorii tiranilor, acelora, prin cari strălucirea Romei se prefăcu în ceață, începură a înpovăra pre popor cu lanțurile sclăviei și acela își pierdu simțul Suveranității, și naționala stambilie, dinpreună cu mărimea simțirii și a gândirii, numaidecât a început a se depărta din Roma acea sciință îndumnezeită, careapre mărinimoșii ei concetățeni îi mărea, s'a îndesosit gustul și se ascunseră cele mai puternice petrii fundamentale a mărimei de lume subjugătoare. După biruințele Acțiune, astfeliu grăește Tacit - când odihna și pacea țării așa a poftit, ca toată puterea, cea mai înaltă să se încredințeze numai singur umea, au încetat îndată spiritele, cele mari și Bărbații, aceia a cărora sfintele cere în vârsta bărbătească, cea din urmă a libertății etatul, legile, solința belică, elocvența și a lumii înțelepciunii, râdical la gradul, cel mai înalt, și pre toți locuitorii pământului, prin vorbirile, scrierile și faptele lor, cele nemuritore și aduseră la admirare. Așia dară nu singura moleșire sau degenerare a năravurilor au fost pricina căderii Romei după ziua lui Ioanna Miler, pentru că nu totdeuna pe năravuri se basează puterea vreunei Provințe. Apăsarea liberei culturi spirituale, și stărpirea simțurilor naționale sânt pricinile, cele de căpetenie a apunerii oareșcării nații, gluma cum înțelept compusa constituție din lăuntru a statului bazată pe hertatea pentru, cea fundamentală a întregii mărimi naționale atât în privința politică, cât și legislativă. Pănă când staturile, cele mai mărunte și libere ale radei mijlocie și nordice, care se ridicară prin lupta, cea mare, ce era între puterea politică și ieratică - se fericită prin înțelept compusa lor constituție din lăuntru prin înegituțiile cetățenești; - pănă cănd neatărnarea, libertatea, tare lățitul comerciu, averea și lucsul de pe la sfărșitul veacului a 11-lea emulând au mărit buna viețuire a nației, pănă, atunci artele se prețuea foarte și stătea în mare reverință. Iubitorii și cultivătorii, cei înflăcărați nimic nu lăsară din toate acele, ce ar fi putut slugi spre râdicarea culturei intelectuale. Cu un cuvănt Italia precum odinioară așa și acuma fu Patria artelor, și a sehițelor, a cărora luminoasele raze, se revărsară asupra Europei întregi. Agricultorii ridicară la un grad foarte înalt rodirea șesurilor din jurul Toscanei și Lombardiei, astfel nu fuseră de măiestrii întroducerea apelor, încât aceasta a servit de model, și altor neamuri. Încă și astăzi de atâtea sute de ani se pot deosebi acele odată libere ținuturi, de cătră acele semi-sălbatice, care a rămas în stăpânirea Domnilor feudali. Cetățile erau întărite și înconjurate cu ziduri și turnuri, ulițile pardosite cu peatră cioplită, încă atunci, când locuitorii Parisului, nuși putea scoate piciorul din casă, fără de a nu se întina, prăvălii și deposite cu mărfuri prețioase înfrumseța ulițile, care adusere la admirare pre călătorii germani și fronzoți. Atât în zidirile obștești căt și ale privaților tări ea era împreunată cu pompă, ca și oarecând în mărețele zidiri ale Atinei. Peste răuri se afla poduri de structură netă însă solidă, în fântâni apă curată se aducea prin Apăducuri. Din zi în zi se îmulția gust curat estetic, îndrăspire și mărime, aparea din toate zidirile publice, ba încă și din casele privaților, pănă când Aristocrația Angliei, Franției și a Germaniei se vedea silită a se îngriji singur numai de clădirea și întărirea castelelor lor proprii, pentru mai buna și mai sigura lor apărare. Pasurile cele înaintătoare ale agronomiei le urmări tăetura în marmore și Bronz. Tocmai atunci se descise prin Cimabue și Giotto pictura, prin Casele musica, și Dante îndumnezeita poesie, pe care Generația următoare nu leau ajuns niciodată, istoria dede Ioann Vilani și școala lui, pre lângă strânsa cercetare a adevărului și suava simplicitate, de aici își luară încetul cei mai mari și mai vestiți bărbați ai domnitoarei pe atunci filosofii scolastice și a șchințelor filologice, prin libertate nobilisată revărsă lumină și asupra acelor neamuri, ce gemea încă sub jugul întunericului. Însă îndată după ce pe la începutul veacului, a 16-lea deveni jertfă deprădării prin resboaele franțezo-spanice la anii 1494--1559, îndată ce staturile pănă atunci libere care, ca oarecând măruntele staturi din Grecia se întrecea unul cu altul, se făcură pradă domnitorilor despotici și spre asigurarea constituției politice și ieratice se opri libertatea spirituală; îndată ce înaltele ingenii însuflate de spiritul liber se privea de protivnire statului, precum se întâmplă odinioară în Roma sub Tiber, Nero și Domițian și sub alți acestor asemenea domnitori; înoară lo s'au când se adusere acolo dărăminunile produse prin arte, asia pre- și asia Italia