Telegraful Roman, 1857 (Anul 5, nr. 1-102)

1857-07-24 / nr. 58

-- --­­- - 20­14 unți cu grămada din țerile din afară și cu deosebire din Galiția și Polonia, de unde aleargă neâncetat. Nația aceasta, pe carea pre lângă toată risipirea ei o conține religia, sa de­și se află îm­­prăștiată printre deosebitele popoară ale Europei, totuși îngri­­jește pentru înaintarea obșteștilor sale interese cu atâta râvnă și sârguință, încât din zi în zi merită tot mai mare atenție. Ei (evreii) chiar din causa învățăturei fundamentale a religiei lor, carea învață: „că singur numai Israil e poporul cel ales a lui Iehova” încă nu pot să conglăsuească cu interesele popoarelor creștine, pe care ei le privesc numai ca pe alte izvoare de veni­­turi, pe care se străduesc a le esploata în tot chipul. Acea­­sta e dată pricina de banii - această a doua pughere principală - se află mai cu seamă în mările lor. În Ardeal înainte de revoluție foarte puțini iudei se putea încuiba cu statornicie. Dregătoriele comitatelor și ale cetă­­ților precum și aleșii poporului­­ și ținea de strânsă datorie a priveghia asupra intereselor materiale ale poporului, și al apăra de toți aceia, carii se încerca al despoca. Sau esperiat, că satul acela, în care se așeza vre­un jidov, trebuea să devină mai pre urmă la sapă de lemn, și esperința aceasta eschisă pre Ludei pretutindinea, și așa numai pre lângă protecția proprietarilor de pământ mai subsista în unele locuri, ca arendatori de case s­au serbători de vinare prin curțile cele domnești. Din cetăți și din comunitățile libere era eschiși cu totul. În timpul de față, când popoarele Ardealului căpătară îndreptățire egală. „Sleisn Veghesau­gang apeg Nationalitaten” se delăturară toate greutățile și israilienii acuma aleargă cu gră­­mada în Ardeal din Galiția cea stoarsă și Polonia cea esploa­­tată. Toate vămile arândele și alte întreprinderi a devenit în mările lor. Prin orașe au prăvălii (bolte) încărerate cu mărfuri prețioase, se sporesc mașinele pentru arderea spirtului și alte întreprinderi industrioase. Satele sânt pline de ei și poporul numai cară bucățelele sale cele agonisite cu atâta tru­­dă și sudoare în șură, ci dea dreptul la jidovi pentru beutura mistuită. Dregătorielor nu le stă în putere a apăra pre popor de astfeliu de înșelăciuni și jafuri. „Lumea e cu­vinte,” dead­ă și bea cineva aderea și moșia, o cumpără pe aceasta altul, și darea de pe moșie nu remâne neplătită, ea se incasează și atunci, prin urmare amploeatul nu crespunzătoriu pentru susținerea bunei stări materiale a popo­­rului. Aceea însă, ca iudeii să se îndrepte de unde a venit nu conglăsuește și nu se potrivește cu civilisația europeenă de astezi. Nici noi nu o poftim aceasta și apoi în zadar am și poatie, însă totuși pentru unguri și români, ca pentru asfelii de­pații, care trăesc mai cu samă din agricultură care așa de puțin se cuprind cu industria și cu specula, și care mai nainte era apărate prin dregătorii s­au domnii pământeni - ne ar plăcea zi c - a apăra pe aceste nații lipsite acum de toată apărarea de totala esploatare și ruinare ce le amenință. Nu urâm noi, pentru lumea aceasta, pe jidovi. Noi recunoașcem hărnicia lor cea mare și admirăm gibăcia aceea, prin care ei adună productele câmpului și ale industriei din cele mai îndepărtate părți ale lumii și le transpor­­tează acolo, unde se simte cea mai mare lipsă de dânsele; noi recunoaștem aceea, că cuprinderea lor de mii de ani cu specula și neguțetoria iau făcut pre ei speculanți și neguță­­tori de frunte, că strânsa legătură, în carea stau unii cu alții în toate părțile cele cunoscute ale pământului, desele core­­spondințe, prin care se încunoșciințează despre toate mișcările lumii și despre toate lipsele țerilor s­au ținuturilor singuratice, îi fac capaci de a trage din întreprinderile lor foloase îndo­­ite și întreite; însă tocmai împrejurarea aceasta ne impune cea mai strânsă datorie, va să facem atente pre popoarele patriei a­­cestia, spre a fi cu cea mai mare băgare de seamă și precauție, ca nu cumva să se despuce chiar și de vestmintele cele mai a­­proape de piele, adecă de cămeși. Pentru poporul acestei țeri, care e mărginit mai numai pe lângă tărâmul material, e neapărat de lipsă, ca să se trezească odată din somnul letargiei să numai remână și mai departe pre lângă cele vechi, ci să se străduească a părui cătră înaintare, ca nu cumva prin alte popoare mai luminate și mai deprinse răpinduise așternutul, pe care se odihnește, să remână pe pământul gol s­au chiar în drumul țerei, pe scurt ca nu cumva să devină vagabund în patria sa. Să priveghieze fiește­care fiiu al patriei noastre, și să nu se lase a se esploata de niminea. Poporul, pe care dregătorii și posesorii nu'l pot apăra mai mult, să se sfătuească și să se facă atent prin păstorii lui sufletești și prin înainte stătătorii bisericești, carii sânt rânduiți de la Dzeu pentru pă­­storirea lui. Săl sfătuească atât în biserică cât și a­casă și la alte prilejuri, ca să fie sârguitoriu, cruțetoriu și iubitoriu de trezie. Să'l facă atent la gingășia posiției, în care se află­ săl arege că cât e de sf. datoria aceea, ca el bunurile moțenite dela străbunii săi să le lasă următorilor săi înt­regi și neâncăr­­cate cu ci­torii. Despre aceasta ar trebui atât Episcopii nației ungurești cât și aceii românești să încunoștințeze pre preoțimea subordinată prin scrisori pastorale. Când nu mai este nici o speranță de scă­­pare, atunci alergăm la religie, ca la refugiul cel din urmă. Drept aceea slujitorii aceștia să susțină cu dănsa popoarele, să le susțină ca Moisi în pustie, pănă când vor putea ajunge la pământul făgăduinței. „Colozs. Coziung.”­­­­­­­­ Întămplări de zi. „Gazeta de Timișoara” din 28 iulie e. n. împărtăș. următ.: Curtea drumului de fer din suburbiul Iosefstal a fost ori după amiazi ținta, unde alerga poporul din tote părțile spre a privi locomotivul cel grozav, care se pusese în mișcare spre a aduce mai cu înlesnire materialul pentru facerea drumului. Și așa după ce se pusă în mișcare prin șucrarea lui cea neobicinuită atrasă o mulțime mare de popor în curtea dru­­mului de fer. ”Știrile sosite din Arad ne vestesc, că timpul pe acolo a fost foarte priitoriu pentru seceriș, și grânele sânt a­­șa de rodite, mai vărtos în Bănat, încât de mult au sau mai pomenit așa. Mai departe ni se împărtășește că cucuruzele sânt foarte amărâte din pricina timpului celui secetos. ” Din Brisela se scrie din 27 iulie c n.: Astăzi pe la 11 ore înainte Înălției Sale de amiazi se sevârși în palatul din Brisela cununia Arhiducelui Ferdinand Macsimilian cu Princesa Sarlote din Belgia, cu o pompă strălucită, de pe ușă telegrafică din Bombai din 1­ Iulie vestește ur­­mătoarele: Generalul Bernard așteaptă încă ajutoriu, spre a putea abera. Armia din Bengalia nu mai există. Împreunarea cu provințiile de sud e întreruptă mai de tot, acolo e pretutindi­­nea răscoală. Revolta a prerupt și în teritoriul Nisa. ”Se scrie din Viena din 30 Iulie. Maiestatea Sa Împăratul a sosit în 28 din Triest,­­ unde a fost de față la deschiderea drumului de fer, care a sa făcut cu pompă foarte mare în 27 ale acestia,­­ în Lacsenburg. Eri fost Maiest. Sa din Lacsenburg aici și dete mai multe audenții. *f În „Gzeta Austr.” aflăm următoarele: Una dintre foi­­le cele oficioase din Pesta vestește, că continuarea prea înal­­tei călătorii a Maiestății sale în Ungaria va urma fără de în­­soțirea Maiestății sale Împărătesei. În programa publicată de­­spre continuarea prea înaltei călătorii sau făcut o schimbare și adecă, după ce Maiestatea Sa Împăratul în noaptea din 15 spre 16 August se va fi reântors la Viena. Preaînalt același nu'și va continua călătoria cătră Pojon în 19 precum se era publicat, ci în 23 August. Și așa înalta călătorie 'și va lua sfârșitul cu reântoarcerea la Viena în loc de 1-lea în 5-lea Septemvrie a. c. f Scirile din London din 28 Iulie sosite prin telegraf îm­­părtășesc următoarele: Lordul Palmerston a declarat în șe­­­­us lunișiaa

Next