Telegraful Roman, 1857 (Anul 5, nr. 1-102)
1857-07-24 / nr. 58
Telegraful ese de doi ori pe; septemănă: Mercurea și Sămbăta. Prenumerația se face în Liviu la espeditura foiei, pe afoară la C. R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. Prețiul prenumerației pentru sibiu este pe an 7. a. m. c.; ear Sibiiu 24, pe o jumătate de an 3. al. 30 cr. - Pentru celelalte părți ale Transilvanii și pentru provinciele din Monarhiă pe un an 8. al. ear pe o jumătate de anu 4. fl. - Inseratele se plătescu cu 4. cr. șirul cu slove mici. Pentru prunc. și țeri străine pe Vunu an 12 p. pe 7, an 6 4. m. c. Iune 18327. - -- Depeșă telegrafică. 1 Paris 31 iulie e. n. „Monitorul” înșciințează: În privința clădirei unui nod între Strasburg și Cher va urma o convenție. Principele Canin a reposat. Împăratul va jeli 5 zile. „Pei” împărtășește: Lordul Redeliffe, carele a căpătat concesie de a călători, va sosi din London aici, tarea lor. Cultura vitelor cornute. (După „Falusi Sazda”). (încheere). Despre mai departea îngrijire a taurului de prăsilă s'a spus în Nr. 1 cele de făcut, aici ne mai remăn dar junincele de un an, care preste iarnă închizănduse în grajd bun aeros, să se nutrească cu fân bun și ogavă; acestora le e foarte de lipsă nutrețul bun spre a se desupolta, a crește și a se întări; din causele aceste dară să se aleagă pe samă de asemenea nășune de vară ca și vatilor, să se prevadă cu păstoriu bun pănă la încheerea vărstei de doi ani. 4. Junincele, ce au împlinit vârsta de doi ani, încredințănduse unui păstoriu anumit, să formeze o singură ciurdă în loc de pășune de schi linng; iarna să fie iarăși în deosebi, legate în grajduri și nutrite cu făn bun, o gravă paie de orz și de osășii mestecate și să se poarte gri că a nu se împedeca în desvolțunincele trecute în al patrulea an, la terminul decipt să se eloboadă a se goni, și după îngăia fătare să se mute între vaci. Prăsirea vitelor la noi ne este cunoscută; pe alocurea, adevărat, se întrebuințează mai multă silință și grijă, însă în cele mai multe locuri aceea nu se poate numi „cultură, ci vinuitură de vite. Vara, tauri, vaci, viței, vițele, lunci, junice, vite de toată vărsta se păstoresc la plaltă între pășune; noaptea se țin în ocoluri slobode încunjurate cu șanț sau cu pari și ici cole prevăzute, cu căte un zid de peatră ori cărămidă, cari așadar, încă nu se pot numi grajduri. Iarna se țin acelo tot acolo. Se află la oameni și căte un grajd, unde numai iarna au loc vitele și li se dă acolo nutrețul în cea mai mare neorănduială, aruncănduli să mai la un loc cu baligele, pentru că testele cele împlietite de paie ori alcătuite din vro doauă scândurele slabe, sănt departe de a corespunde deplin scopului. Urmările la acesta iară le putem vedea cu ocii; căci deși mai poate pune viga peste vară ceva carne, în decursul iernii se slăbește întratâta, căt la urmă abea le mai pot mâna la apă, ba multe și pier. Adevărat, că și nutrețul ce'l dau oamenii noștri, hrănește, însă nu formează carne de alune, nu dă destulă putere, și nu navitează desvoltarea, fiind mai multe vite, de osebită vârstă, într'un grajd legate rău, ori slobode, cele mai tari vor împunge pe cele mai tinere și mai slabe, le vor alunga dela măncare și atunci acele trăesc numai cu ogrinjii din nutrețul cel adevărat. Deci nu așa, ci legate în grajd cele de o vărstă lăngolaltă, cele de o tăriă și cele mai slabe însă lăngolaltă, trebuesc a se ținea, nutri și adăna vitele, grajdul trebuea să fie curat, căldura, și vitele trebue adeseori țesălate. Dacă viga în timpuri tare friguroase și capătă nutrețul afară, ori dacă grajdul, în care se află, e astfel, încăt bate prin ei vântul, îngrănelea și frigul, atunci stricăciunea lor e și mai sigură. Iubite cighitoriu! după putință predarăm în cele de păn aici pre scurt cele mai trebuincoase din cultura de vite cornute; cine știe și poate împărtăși mai bine și mai multe din sfera aceasta, este rugat a păși cu ele în public. Econom nerfect în superlativ, însă nu cunoaștem; căt trăim tot învățăm; și e mai bine a învăța din încercarea altora, ca din a noastră.5. Vigele ce au încheiat anul al doilea, sau cele trecute în al treilea an cu cele umblătoare în al patrule an, pănă nu să sug, să se păstorească în ciurdă în pășune deschilinită, preste iarnă să se lege în grajd anumit pentru întrebuințează la ele și să se mătrească cu fân, otavă, paie de orz, de ovăs și de alte plănte de toamnă. Ce se atinge de cantitatea nutrețului, acela cu căt e mai bun cu atăta se cere mai puțin, și cu căt va fi mai slab, se cere cu atăta mai mult. La întrebairea nutrețului trebue urmate următoarele: dacă acela e verde, fie de orice soia, vigrelel mănăncă, însă trebue să știm, că unul nutrește mai bine decăt altul; d'aceea trebue pășit dela cel mai de jos tot cătră mai bun. Mai cu samă la bani se poate observa foarte bine despre calitatea și cantitatea laptelui, dacă schimbăm nutrețul bun cu de cel slab, cel esxtraordinariu al clopogielor și bagerea tobelor. Nutrețul uscat să se împartă astfel, ca cu înțeputul iernii să se dea de cel mai slab, mai tărziu mai bun și primăvara de cel mai bun. Cine nutrește vitele după punt, capătă gunoiul după lot. Boii numai atunci se întrebae cu folos la jug, dacă li se dă bine și se satură bine; asemenea și vaca poate numai atunci să dea lapte mult și să'și hrănească și fătul, dacă se ține cu nutreț bun și de ajuns. „Cine mănâncă acela și bea” s'a obicinuit a se zice; drept e aceea și vite e decăte ori li se dă regulat nutreț să se și adape, și încă cu apă bună curată. Dacă dacă ne vom classifica vitele în chipul descrise aici de poi, le vom mănui după modul produs mai sus, întrebuind cutremăntul cuviincos, atunci putem nutri speranța, de a rădica și cultura de vite cornute, la acela grad de perfecție, ca să ne punem în privința asta măsura cu țerile din afară. Monarhia Austriană. Transilvania, Sibiiu 24 Iulie, Eri cătră 10 ore înainte de amiazi prorupsă foc în partea cetății de jos, în ulița faurilor. Sunetul ce resuna pe toate stratele, pusă de loc în mișscare întreaga populați de toate părțile alerga cătră locul primejdiei, spre a întinde mână de ajutoriu la stingerea flacă- Energioasa activitate a cetățenilor noșerii, rei ceii aurioase, a cărora purgare în asemenea nenorociri merită toată lauda, ajutată de timpul cel lin, puse acu și stavilă întinderei mai departe a acestui element înfricoșat, care cercetează cetatea neatră mai în tot anul, și care o astă dată prefăcu în cenușe 4 grajduri cu toate cele ce se afla în jurul lor, lație a acestei capitale. -- - Epistole din ținutul Someșului. În timpul de față, vare e timpul industriei și al speculei, se înmulțiră foarte prin ținuturile aceste Ioraike onii ve . Linițățămuțizănoimii?122.22623 l....