Telegraful Roman, 1859 (Anul 7, nr. 1-52)
1859-11-26 / nr. 48
190 li se încălvi în imile, care poate prin pe iscusință și neînțălegeri ce răciseră numai spre dasce noastră a tuturora, și a bate pentru una și eceași țintă, adeca pentru prosperitatea și fericirea iubitei noastre nații. Că nui va fi păretele, ce se rădicase între noi și amenința cu desbinare frățască, pentru totdeauna, dacă vom fi în cele naționale cu înțălegere bună și frățască, eară în cele bisericești în o coordinare harmonică, care nu vatămă credința pimărui, nrici lasă, a urui frate pe frate. Fie ca această înfrățire reînviată și purceasă din inimile cele mai sincere și curate să afle imitație și întrare în toate inimile romănilor. Fie ca nația noastră să se bucure de bărbații, pre carii iau ales provedința să-i fie conducători și nemenirea lor să rămână în veacuri pe ștearsă din inima romănilor. Sibiiu 24 Noemevr. v. De sau și vorbit multe despre învitările la congresu, aflămu totuși că înaintarea cea pofițioasă la acesta, au plecatu din Parisu numai în , Noemvrie. Dealmintrelea se dă cu socoteala cum că conțelegerea în privința aceasta atătu, întră Austria și Frenția, căt și întră ambele poteri apuseane e așezată. O corespondință bogată din Pariera , curg, face cunoscutu că în urma declarațiunei cei pașnice din partea Sardiniei și în urma mărginirei din partea Franției, Austria sau lăsatu de a se opune în contra reginței în Italia Mediterană, și în contra proectului de congresu. Totu aceași înștiințare zice apoi cumbă asupra epistoliei Împăratului Napoleonu cătră Victoru Emapollu, saru fi întămplatu unele desbateri, însă fără de nici un resultatu, adeca, fără ca Austria să se fie lăsatu de observațiunile sale oață cu unele tendințe a Împăratului Napoleon. Așea dară încă pu sau rădicatu asemenea greutate dintră ambele guvernui zice corespondintele, spre a putea deduce că nu aru mai esista încă vreo dioferințe de păreri. Trabotatele de pace. Gazetele germane adusere după cele itate testul originalu a tractatului de pace înceatu întră Sardinia, Austria și Franția, din care facemu și noi aci uu estrasu. II. Preliminările din Villafranca. Întră Maestatea Sa Împăratul Austriei și Maestatea Sa Împăratul Franției, sau încheatu următoarea convoire: „Ambii suverani voru favoriza înființarea unei confederațiuni. Confederațiunea aceasta va sta suptu președința onorară a Se. Părinte, Împăratul Aeșinei, își predă dreptul seu din Lombardia, cu escepțiunea cetățiloru Mantua și Peștera, Împăratului Franțoziloru, în chipul acela, ca oarul posesiunei austriace, începănduse dela linea cea mai dinafară a Peșterei, să mergă în direcțiune directă de a lungul Minciului, pănă la Grați, și de aci la Scorțardlo și Scutara pănă la Po, dela care începăndu atarăle Austriei rămănu ca și pănă acumu. Împăratul Franțoziloru, va preda teritoriul ce i se cuvine dănsului, Regelui Sardiniei. Prerigoriul Veneția nu va face o parte din confederațiunea Italiei, deși acesta rămăne de almintrelea și pe viitoriu la coroana Împăratului Austriei. Marele Duce din Toscana, și Ducele din Mose renorca în slatele și dauamAmbii Împărați voru provoca pe se. Părinte, ca să primească în statul seu reformele cele neînconjurate. Se dă amnestie de plipu de ambele părți, persoaneloru acelora, carii din îndemnul eveniminteloru din urmă sau compromitatu lăngă părțile răsboioase. Datu în Villafranco 11 Iul. 1859. (Subscriși)franțiscu Iosie I.m. p. Napoleon m. a. P. FAGCI întră Franția și Sardinia. Cu privire la predarea Lombardiei abtul acesta zice în prefață, cum că întră Împuterniciții Împăratului franțusescu și întră acela a Regelui din Sardinia sau subscrisu în 10 Noemvr. în Tiuridun tractatu, a cărui scopue a întări alianța ce esistă întră dănșii, a ordinat cu o așezare finelă resulgatul răsboiului, spre care scopu sau denumitu cavalerul Desambrois, cavalerul Zosteap, Baronul Voogșioveg și MarArt. 1.) După ce într'un tractatu așezatul în ziua de astăzi, Maestatea Sa Împăratul Austriei, în numele Seu și al succesoriloru Sei au renunțatu de drepturile Lombardiei în favoarea Maestatei Sale Împăratului franțosescu. Împăratul franțusescu au datu drepturile acestea Maestatei Sale Regelui Sardiniei, pe care leau postu primitu în puterea arghic. al 4-a a acestui tractatu. (Aci se face pomenire despre marginile pănă la care e elobozită Lombardia din partea Austriei.) Art. 2. Naestatea Sa Regele Sardiniei, primindu teritoriile ce i se predă Franția, primește totodată asupra sa și greutățile și condițiunile, ce săntu împreunate cu concesiunile acestea, cum se cuprindu în articulii 7-16. (Aci se enumere apoi condițiunile amăsuratu cărora primește Sardinia Lombardia.) Art. 3. Prin adaosul articului în puterea trantatului înseatu astăzi întră Maestățile L. L. Împăratul Austriei și a Franțoșiloru, sau îndatoratu guvernul franțosescu față cu guvernul austriacu, că va plăti în locul guvernului celui nou lombardezu summa de 40 de milioane fiorini, ce sau așezatu prin art. al 7-a acestui tractatu. Art. 4. Spre a ușura povările ce lea avutu guvernulue franțosescu cu ocasiunea răsboiului din urmă, se îndatorează guvernul sardicu a plăti celui franțosescu o sumă de 60 milioane frăpui. Art. 5. Tractatulu acesta se va ratifica, și ratificatele se voru însvimba în 15 zile, cau de va fi de lipsă și mai curăndu. Datu în Țiurih 10 Noemer. 1859. (Urmează subscrierile.) Tractatul de pace sună așea: Art. 1. Întră Maestatea Sa - Regele Sardiniei și Maestatea Sa Împăratul Austriei, și întră clironomi și următori, întră state și respective întră supușii acelora dela ziua înscimbărei ratificateloru a tractatului de față înnainte, sau înveatu pace și prietenie pentru totdeauna. Art. 2. Prisoperii austriaci și sarzi se voru slobozi numai decătu de amăndouă părțile. Art. 3. În urma tractateloru încheate deo parte întră Împăratul din Austria și Franția, precumu de altă parte întră Regele din Sardinia și Împăratul din Franția, voru oi pe viitoriu granițele provințiiloru, întră provințiile austriace - itale și a Sardiniei, următoarele: (Aci se însemnă iarăși marginile otarăloru.) (Arg. 5. Corespunde celui al 2.) Art. 6. Prin cei 40 de milioane aiprini de argintu, guvernul Maestatei Sale Împăratului Franției, își reunește datoria sa pe care au primito asupră și oață cu Împăratul Austriei, că adeca plătirea acestei sume o va duce în împlinire, după cumu e acea așezată întră părțile ce au subscrisu astăzi convoirea. (Articuli 7, 8; 9, 10, corespundu articului al doilea.) Art. 11. Se înțălege de sine că prin plătirea pretensiunilor, după cum se află în paragrafii 12, 18, 14, 15 și 16 a contractului din 14 Mart. 1856, Austria nu are nici un dreptu de controlă și priveghiere preste zidiri și tragerea foloaseloru drumuriloru ferecate, în teritoriile predate. Guvernul sardic se îndatorează din partea sa a da guvernului austriacu toate deslușirile ce se ceru deja dănsul în privința ponetului acestuia. (Va urm.) Zagrabia 23 Noemer. Ligerații de aci și toți membrii museului naționalu țănure în 10 Noemvr, o adunare generală, și în înțelesul provocărei ce li s'a făcutu, ca se și dăe opiniunea asupra piedeciloru ce le stau în contra paționalităței croate, și anumitu în privința literaturei, precum și asupra mijloaceloru ce se ceru pentru limbă, adunarea a hotărâtu după o înștiințare din „M. S.” ca să se compue un memorialu cătră Banul țării, în care sălu roage, ca să dăe o agărâre finaclă asupra forței reuniunei cei' istorice matisane, asupra reuniunei museului naționalu, și a economiei naționale, și ca reuniunile acestea apoi să se împreune la olaltă. Înnainte înse de așternerea promemoriei, sau otărât ca să se mai țăe o conferință. Tot în aceași adunare sau cetitu statutele sancționate decurănd spre așezarea unei reuniuni croate pentru cetitu, și sau otărâtu ca acelea să se mai aștearnă încă odată la locul mai înnaltu, cu acea, ca să se îndrepteze otărârea ce sa fostu adusu de a se țănea, numai jurnale și cărți slavice, în chipul acela, ca să se țăe afară de jurnale și cărți slavice și nemțești, romănești proectul apus literatu de și cu deosebire ungurești, a așeza un organ în limba germană, în care să se reprezentese interesele tuturoru slaviloru din Austria, sa refusatu cu unanimitate, din contră însă sauotărâtu ca să se așeze un jurnalu cu totul independintu în limba croată, a cărui foiletonu apoi să cuprinză obiecte sclepticice și beletristrice, spre care sau și cerut concesiunea, veneția 28 Noemer. Ele au sositu aci instrucțiunea Ministeriului de finanță pe cale telegrafică, ca începăndu dela 1 Dechemvr. să se plătească amploiații în argintu. Pentru miliție era sosită în cunoștințarea aceasta cu vreo căteva zile mai nainte, și astfelineară sau deschisu aci o cerculare nouă de algumu. ci A Întămplări de zi. ” În 24 Noemvr. n. sau așezatu o stațiune de telegrafu c. r. în Ghierla, și în 30 . alta în Dej. ?Din Calujiu se scrie că ședința cea mai îa urmă în privința museului transilvanu sau țânutu în ”, Noemvr., pe care au înceato Dl. Conte E. Micu prin o cuvântare acomodată. Sau datu mai multe banchete în operea deputațiunei peștane. Deputațiunea aceasta care fu primită acolo cu atăta căldură, fuse petrecută la despărțire din partea mai multoru unguri transilvani care de vreo căteva oare dela Clujiu, cu 30 de trăsuri și călăreți. Joșe, guriualii înnainte de plecarea sa din Nița în Genua, au rănutu lăvuitoriloru de acolo, carii deaa, nesțiune, chisul Vaneșvile, următoriu: Tractatul acesta sună în chipul „