Telegraful Roman, 1859 (Anul 7, nr. 1-52)

1859-11-26 / nr. 48

190 li se încălvi în imile, care poate prin pe iscusință și neînțălegeri ce răciseră numai spre dasce noastră a tuturora, și a bate pentru una și eceași țintă, adeca pentru prosperitatea și feri­­cirea iubitei noastre nații. Că nui va fi păretele, ce se rădicase între noi și amenința cu desbinare frățască, pentru tot­­deauna, d­acă vom fi în cele naționale cu înță­­legere bună și frățască, eară în cele biseri­­cești în o coordinare harmonică, care nu vatămă credința pimărui, nrici lasă, a urui frate pe frate. Fie ca această înfrățire reînviată și purceasă din inimile cele mai sincere și curate să afle imi­­tație și întrare în toate inimile romănilor. Fie ca nația noastră să se bucure de bărbații, pre carii iau ales provedința să-i fie conducători și nemeni­­rea lor să rămână în veacuri pe ștearsă din inima romănilor. Sibiiu 24 Noemevr. v. De sau și vorbit multe despre învitările la congresu, aflămu totuși că înaintarea cea pofițioasă la acesta, au plecatu din Parisu numai în , Noemvrie. Dealmintre­­lea se dă cu socoteala cum că conțelegerea în privința aceasta atătu, întră Austria și Frenția, căt și întră ambele poteri apuseane e așezată. O corespondință bogată din Parie­ra , curg, face cunoscutu că în urma declarațiunei cei paș­­nice din partea Sardiniei și în urma mărginirei din partea Franției, Austria sau lăsatu de a se opune în contra reginței în Italia Mediterană, și în contra proectului de congresu. Totu aceași înștiințare zice apoi cumbă asupra episto­­liei Împăratului Napoleonu cătră Victoru Ema­­pollu, saru fi întămplatu unele desbateri, însă fără de nici un resultatu, adeca, fără ca Austria să se fie lăsatu de observațiunile sale oață cu unele tendințe a Împăratului Napoleon. Așea dară încă pu sau rădicatu asemenea greutate dintră am­­bele guvernui­­ zice corespondintele,­­ spre a putea deduce că nu aru mai esista încă vreo diofe­­rințe de păreri. Trabotatele de pace. Gazetele germane adusere după cele itate te­stul originalu a tractatului de pace înceatu în­­tră Sardinia, Austria și Franția, din care facemu și noi aci uu estrasu. II. Preliminările din Villafranca. Întră Maestatea Sa Împăratul Austriei și Maestatea Sa Împăratul Franției, sau încheatu următoarea convoire: „Ambii suverani voru favoriza înființarea unei confederațiuni. Confederațiunea aceasta va sta suptu preșe­­dința onorară a Se. Părinte, Împăratul Aeșinei, își predă dreptul seu din Lombardia, cu escepțiunea cetățiloru Mantua și Peștera, Împăratului Franțoziloru, în chipul acela, ca o­arul posesiunei austriace, începănduse dela linea cea mai dinafară a Peșterei, să mergă în direcțiune directă de a lungul Minciului, pănă la Grați, și de aci la Scorțardlo și Scutara pănă la Po, dela care începăndu atarăle Austriei ră­­mănu ca și pănă acumu. Împăratul Franțoziloru, va preda teritoriul ce i se cuvine dănsului, Regelui Sardiniei. Prerigoriul Veneția nu va face o parte din con­­federațiunea Italiei, de­și acesta rămăne de al­­mintrelea și pe viitoriu la coroana Împăratului­ Austriei. Marele­ Duce din Toscana, și Ducele din Mo­­se ren­orca în slatele și dau­am­­Ambii Împărați voru provoca pe se. Părinte, ca să primească în statul seu reformele cele ne­înconjurate. Se dă amnestie de plipu de ambele părți, per­­soaneloru acelora, carii din îndemnul evenimin­­teloru din urmă sau compromitatu lăngă părțile răsboioase. Datu în Villafranco 11 Iul. 1859. (Subscriși)franțiscu Iosie I.m. p. Na­­poleon m. a. P. FAGCI întră Franția și Sar­­dinia. Cu privire la predarea Lombardiei abtul acesta­­ zice în prefață, cum că întră Îm­­puterniciții Împăratului franțusescu și întră acela a Regelui din Sardinia sau subscrisu în 10 Noemvr. în Tiurid­un tractatu, a cărui scopu­e a întări alianța ce esistă întră dănșii, a ordinat cu o așezare finelă resulgatul răsboiului, spre care scopu sau denumitu cavalerul Desambrois, cavalerul Zosteap, Baronul Voogșioveg și Mar­­Art. 1.) După ce într'un tractatu așezatu­l în ziua de astăzi, Maestatea Sa Împăratul Au­­striei, în numele Seu și al succesoriloru Sei au renunțatu de drepturile Lombardiei în favoarea Maestatei Sale Împăratului franțosescu. Îm­­păratul franțusescu au datu drepturile acestea Maestatei Sale Regelui Sardiniei, pe care leau postu primitu în puterea arghic. al 4-a a acestui tractatu. (Aci se face pomenire despre marginile pănă la care e elobozită Lombardia din partea Austriei.) Art. 2. Naestatea Sa Regele Sardiniei, pri­­mindu teritoriile ce i se predă Franția, primește totodată asupra sa și greutățile și condițiunile, ce săntu împreunate cu concesiunile acestea, cum se cuprindu în articulii 7-16. (Aci se enumere apoi condițiunile amăsuratu cărora primește Sardinia Lombardia.) Art. 3. Prin adaosul articului în puterea trantatului înseatu astăzi întră Maestățile L. L. Împăratul Austriei și a Franțoșiloru, sau în­­datoratu guvernul franțosescu față cu guvernul austriacu, că va plăti în locul guvernului celui nou lombardezu summa de 40 de milioane fiorini, ce sau așezatu prin art. al 7-a acestui tractatu. Art. 4. Spre a ușura povările ce lea avutu guvernulu­e franțosescu cu ocasiunea răsboiului din urmă, se îndatorează guvernul sardicu a plăti celui franțosescu o sumă de 60 milioane frăpui. Art. 5. Tractatulu acesta se va ratifica, și ratificatele se voru însvimba în 15 zile, cau de va fi de lipsă și mai curăndu. Datu în Țiurih 10 Noemer. 1859. (Urmează subscrierile.) Tractatul de pace sună așea: Art. 1. Întră Maestatea Sa - Regele Sar­­diniei și Maestatea Sa Împăratul Austriei, și în­­tră clironomi și următori, întră state și respec­­tive întră supușii acelora dela ziua înscimbărei ra­­tificateloru a tractatului de față înnainte, sau înveatu pace și prietenie pentru totdeauna. Ar­t. 2. Prisoperii austriaci și sarzi se voru slobozi numai decătu de amăndouă părțile. Art. 3. În urma tractateloru încheate deo parte întră Împăratul din Austria și Franția, precumu de altă parte întră Regele din Sardinia și Împăratul din Franția, voru oi pe viitoriu gra­­nițele provințiiloru, întră provințiile austriace - itale și a Sardini­ei, următoarele: (Aci se însemnă iarăși marginile otarăloru.) (Arg. 5. Corespunde celui al 2.) Art. 6. Prin cei 40 de milioane aiprini de ar­­gintu, guvernul Maestatei Sale Împăratului Franției, își reunește datoria sa pe care au primito asupră­ și oață cu Împăratul Austriei, că adeca plătirea ace­­stei sume o va duce în împlinire, după cumu e acea așezată întră părțile ce au subscrisu astăzi con­­voirea. (Articuli 7, 8; 9, 10, corespundu articului al doilea.) Art. 11. Se înțălege de sine că prin plătirea pretensiunilor, după cum se află în paragrafii 12, 18, 14, 15 și 16 a contractului din 14 Mart. 1856, Austria nu are nici un dreptu de controlă și pri­­veghiere preste zidiri și tragerea foloaseloru dru­­muriloru ferecate, în teritoriile predate. Guvernul sardic se îndatorează din partea sa a da guvernului austriacu toate deslușirile ce se ceru deja dănsul în privința ponetului acestuia. (Va urm.) Zagrabia 23 Noemer. Ligerații de aci și toți membrii museului naționalu țănure în 10 Noemvr, o adunare generală, și în înțelesul provocărei ce li s'a făcutu, ca se și dăe opiniunea asupra piedeciloru ce le stau în contra paționali­­tăței croate, și anumitu în privința literaturei,­ precum și asupra mijloaceloru ce se ceru pentru limbă, adunarea a h­otărâtu după o înștiințare din „M. S.” ca să se compue un memorialu că­­tră Banul țării, în care sălu roage, ca să dăe o agărâre finaclă asupra forței reuniunei cei' istorice matisane, asupra reuniunei museului na­­ționalu, și a economiei naționale, și ca reuniu­­nile acestea apoi să se împreune la olaltă. În­­nainte înse de așternerea promemoriei, sau otă­­rât ca să se mai țăe o conferință. Tot în aceași adunare sau cetitu statutele sancționate decurănd spre așezarea unei reuniuni croate pentru cetitu, și sau otărâtu ca acelea să se mai aștearnă încă odată la locul mai înnaltu, cu acea, ca să se în­­drepteze otărârea ce sa fostu adusu de a se țănea, numai jurnale și cărți slavice, în chipul acela, ca să se țăe afară de jurnale și cărți slavice­­ și nemțești, romănești proectul apus literatu de și cu deosebire ungurești, a așeza un organ în limba germană, în care să se reprezentese interesele tuturoru slaviloru din Austria, sa refusatu cu una­­nimitate, din contră însă sau­otărâtu ca să se așeze un jurnalu cu totul independintu în limba croată, a cărui foiletonu apoi să cuprinză obiecte sclepticice și beletristrice, spre care sau și ce­­rut concesiunea, veneția 28 Noemer. Ele au sositu aci in­­strucțiunea Ministeriului de finanță pe cale te­­legrafică, ca începăndu dela 1 Dechemvr. să se plătească amploiații în argintu. Pentru miliție era sosită în cunoștințarea aceasta cu vreo că­­teva zile mai nainte, și astfelin­eară sau deschisu aci o cerculare nouă de algu­mu. ci A Întămplări de zi. ” În 24 Noemvr. n. sau așezatu o stațiune de telegrafu c. r. în Ghierla, și în 30 . alta în Dej. ?Din Calujiu se scrie că ședința cea mai îa urmă în privința museului transilvanu sau țânutu în ”­, Noemvr., pe care au înceato Dl. Conte E. Micu prin o cuvântare acomodată. Sau datu mai multe banchete în operea deputațiunei peștane. Deputațiunea aceasta care fu primită acolo cu a­­tăta căldură, fuse petrecută la despărțire din partea mai multoru unguri transilvani care de vreo căteva oare dela Clujiu, cu 30 de trăsuri și că­­lăreți. Joșe,­ guriualii înnainte de plecarea sa din Nița în Genua, au rănutu lăvuitoriloru de acolo, carii deaa, nesțiune, chisul Vaneșvile, următoriu: Tractatul acesta sună în chipul „

Next