Telegraful Roman, 1859 (Anul 7, nr. 1-52)
1859-01-15 / nr. 3
adresate către espeditură. Prețiul este pe prenumerației Sibiiu an 4. fl. m. c.; ear pe o jumătate de an 2. fl. - Pentru celelalte părți ale Transilvaniei) sibiiu 15. Ianuarie., 18 cp.și pentru provinciele din Monarhiă pe un an 5. fl. ear pe o jumătate de anu 2. fl. 30 cr. Pentru princ. și țeri străine pe anu 9 f. pe j. an 4 fl. 30 cr. m. c. - Inseratele se plătescu pentru întâiea oară cu 4. cr. șirul cu litere mici, pentru a doua oră cu 3 cr. și pentru a treia repetire cu 2 cr. m. c. Telegraful ese odată pe septemănă: Joia. - Prenumerațiunea se face în Sibiu la espeditura foiei; pe asfară la C. R. poate, cu bani gata, prin scrisori francate, Ln Nulu VVI. .l.. JUE poate ca trăești pe pămăntu.” Eșir. 20, avea încă valoare, însă cu bine -o sină a bisericei: „inetește pre tatăl tău și pre mumă ta, să'ți fiă, și mulți Școala populară creștinească este o oiiă a creștinismului. Însuși pecalea, adevărul și viața o întemeiă pe ea atunci, cănd după spusa sfăntului Mateiu, cu princii lor, le-au chiemat vorbit cuvinte la sine mamele de iubire prieteioase și de blăndiță instructivă și au binecuvântat în urmă pruncii. Zisa Măntuitoriului, nu spre ei, momentulu fundărei școalei astă șireasă sfăntă a lui le ne priimi apoi mai departe îngrijirea nou născutului prunc, spunde înaltului ei scop, cănd supunere credincioasă mamei sale, va remănea întru srea înțelege bine cele spuse să ne îndreptăm privința la un prunc, Azogiuternicul creator la piele mamei, cară acestei e Îormă iubire cătră el. Însă s'ar comite greșală, cănd părinții înbucurați ar privi de Al4digeoel este, dacă noul cetățan de lume se privește din punctul creștinismului. Așa dară al cui este copilul de părinți creștini? Ca să respundem căt mai lămurit la astă trebare, fie neertat a trage la consultare umiVge „9or scrierile unui literator pedagogic al timpului nou, la locul său, și noi ne vom da apoi părerea. Copilul de părinți creștini nu este numai acestora, ci și al Bisericei și al statului; și ceste dloane formează drepturi întemeiate la noi păscutul pămăntean. Cui îi zace așa dară la Pismă binele Bisericei și al statului, acela din tot adinsul trebue a se sili, să cuprindă și înainteze pe calea prosperității, pe drumul cel ducător la scop, educația acestui membru al ambelor însoțiri numite, ca din negrigita educație a fiilor lor să nu li să facă daună amăndurora. Biserica este, care observă aceasta mai întăziu și în curănd pusă măna a conduce cu iubire de mamă adevărată educația fiilor. După ce din grăuntele de muștar al sfintei Biserici aruncat în lume de pe a răsărit un arbore puternic, și acest pom al vieții au adunat sub umbroasele'i ramuri multe popoare ale pămăntului, atunci și statul își cunoscu sfănta sa datorie, purta grige pentru educația tinerilor sei cetățeni. Cum că numai singur creștinismul fu, care chiamă în vieață școalele populare, ne va convinge o singură obire în istoria antichitatei. În vecimea păgână cănd din lipsa luminărei mai înalte destinația omului nu se cuprindea deplin, nu găsim școale Adenbrat, în unele cetăți ale Greciei, cam pe la 500 de ani înaintea lui He, dămici colo presteșie în care pruncii și pruncele se instruau în unele obiecte, așișderea, pe la 300 ani în. d. . aflăm și la Romani asemene școale. Însă școalele aste nu erau școale populare, căci ” ele aveau întrare numai pruncii celor avuți și mobili. Nu era nimeni, care să se ai interesat și de pruncii celor de jos, celor săraci și celor otrăviți, și să fi îngrijit pentru educația lor, ori pentru o cultură generală. Abia după ce spiritul creștinătății, prin sfănta Biserică, a adus la oameni la cunoștința înaltei lor prednicii și a măreței destirățiuni, abia după ce a învățat ori a se privi de pruncii renăscuți ai lui Dumnezu și frați între sine, abia atunci se îndreptă litarea aminte și asupra pruncilor în confederația creștină, bia atunci se prevăzu celor primiți prin Sfăntul botez că, ca oameni, toți sunem îndreptuiți egal la aceleși speranțe și ei pusă silință, a i povățui pre toți prin o educație creștinească la ținta principală a destinățiului la asemănarea (va urma.) ... „elicilor, puți prinții lor eschisi vă să vină la mine și proprietate pe nou-născutul; căci a lor este împărăția cerurilor,” prii, în crescu mare și îl păzi pururea punct de vedere păgânesc, astfel mamă iubitoare, fiiă a Bisericei, ea țeu lumina lumei. ar mai fiind populare, numai atunci de cu ani 12. însă „Lătotul înseamnă Viserica, sobotință nua Din ociu de o mare dată școala populară o va putea corela oament în ce tocma acum zăula d'a cu Hs. la Austurmece Sibiiu 13 Ianuariu. Baladele Dlui Al. M. Marienescu, despre care se făcu mai adeseori pomenire și cu deosebire în Nrul 48 al acestui jurnal a. t.sănt din trimesu Sperăm că în scurt timnpu pe vor eșite de supt teasc, care ni sa și un esemplariu, sosi mai multe esemplare spre a putea servi cu dănsele on., public, cănd apoi vom împărtăși poate ceva mai pre larg despre cartea aceasta, ne mărginim a produce aci numai aceea ce scrie Gazeta din Pesta „Restivariu, cea mai din tăiu foae politică maghiară, tetă ce zice: „Salutăm cu bucurie cordială și aprobăm cu sinceritate năzuința cea zeloasă a fraților romăni, ce o descaltă dănșii pentru înflorirea literaturei și înflintarea lor național. Spre dovedirea acestei năzuințe aducem aci înnainte broșura cea din tăiu din colecțiunea de baladele poporale romăne adunate din Ungaria și Ardeal de Marienescu, înfățișată atăta de neted, încăt aceea poate servi spre splendorea literaturei fieștecărei națiuni. Broșura aceasta cuprinde în sine numai balade, delicate despre trecutul ce dovedesc cu pivința din năuntru și facultatea poesiei fraților romăni. Recomendăm broșura eceesta spre attențiunea tuturor acelora carii înțăleg limba romănească, cu atăta mai vărtos, menite în precuvântarea sa cu căt că adunătoriul au oferit baladelor povenitul Deva 7 Lanuariu. Orașul nostru fuse era martorii unei ceremonii bisericești mari și întru odesp lă vărsare. Bucuria ce o simțirăm adănc cu ocasiune aci, care are a călători mai departe. D. D. Capelan campestru, de religia orientală, dela regimentul pomenit, D. Zulinschi mijloci dela M. Sa D. Colonel ca să fim onorați supt slujba dumnezească cu două companii, care veniră la biserică în parada deplină cu banda militară. După ce se sluji sf. liturghie la care au funcționat și mai sus lăudatul Capelan deoaste, eșizăm la rău, întră căutări bisericești ce se înschimbau prin musica cea fermecătoare a bandei militare, de unde apoi după sevârșirea sfinține întoarserăm tot în asemenea rănd la biserică. Poporul ce ne petrecea firește fără vreo osebire confesională, fuse arăta de numeros, încătru ne mai aducem aminte al fi mai văzut în ziua aceasta întro masă așea mare vreodată. După eșirea din biserică se dădură două prânzuri strălucite, la care luară parte toți DD. ovițiri din preună cu cinstia Sa D. Zulinschi; unul se dădu de cătră D.c. r. Pretora Miscolizi, iar altul deviră D. magistru de poștă D. Iosif Velicia, la care prânzuri domnea dragostea și voia bună, și se rădicară mai multe toaste pentru Mecetea Sa și ostașii Dacettuipreună cu judele orașului, împărțiră apoi fiește care ostașii de căte o din adâncul inimei, ca îngerul răznoriu să țuiască și mai departe pe acești eroi ai aitei noastre monarhii, feriți de ori ce veriuru. Pesta 20 Ianuarie p. Ucigașul Domnulu Petru de Mocioni, sau osăndit în 19-ani moarte, prin ștreang. Viena „lan. Gazetele Diatrie și pozie! publică astăzi doi articuli, dintră banii unul țăntește a liniști vaușa finanțială, iar celalalt se scoală în contra străgărilor celor răsboioasă pe care la buciumă Gazeta „a Rgesse,” care după ce vorbește în contra Austriei, și că silește a aduce în rătăucire ompiunea publică, apoi dă Franției consiliul seu cu totul pe față, a înfrânge trattele, și spre a elibera Italia a anunța răsboiu în contra Austriei, fără de a cugeta, cum că întrun asemenea cal se poate ca toate celelalte puteri să se declare în contra Franției. „Patrie,” dă apoi Gazetei „gresse” întrun mod ironic spatul acela, ca după ce va arunca pe Austria preste răurite Ege și Tara, să se ocupe apoi cu eliberarea Ungariei, cu Rusia pentru Polonia, cu Denemarc în contra Germaniei, și mai preurmă să alerge spre ajutoriul Irlandei. Patria face observăciunea, cum că chiar și cănd întrun răsboiu în contra Austriei, unele puteri ar rămânea neutrale, iar celelalte lăngă ceastă din urmă nu are putere de a vă Cănd sar concede a se face aceasta, și sar putea întămpla fără periclu, tranița, tăma trachiatele. tunci ar trebui a înteia tot moralul public. Întrun asemenea mod vorbește și Paisul, în anul 17, despre dănsa fopului, pentru cumpărarea cărților, oilor de șcală săraci, sărbătorei Botezului din Lipova,” Domnului, nio pe sama prinmări foarte Astăzi zei apei populare. Educația pruncilor era lăsată numai în cgiregimentului Varonului celner cumcă a potoli focul cel amenințătoriu „ie vonia ajin --MCind- „ a