Telegraful Roman, 1859 (Anul 7, nr. 1-52)

1859-11-26 / nr. 48

ale .. P­­­u N.­ 18. aculu­ca, Sibiiu 20. Noembrie. 1uv. și pentru provinciele din Monar­­hiă pe un an 5. fl. 25 cr. iar pe­mătate de anu 2. fl. 621 cr. Pen­­tru princ. și țeri străine pe anu 91. 45 cr pe an 4 fl. 72 cr. v. a Inseratele se plătescu pen­­tru întâiea oară cu 7. cr. șirul cu litere mici, pentru a doua oră cu % cr. și pentru a treia 3. cu 37 cr. v. a. Telegraful ese odată pe septe­­apănă: Joia.­­ Prenumerațiunea se face în sibiiu la espeditura fo­­iei, pe asfară la c. R. poție, cu Gam­ pata, prin scrisori francate, adresate către espeditur 3. pre­­țiul prenumerației pertin clvnlu este pe an 4.ol. 20cr.n a­ ear pe o jumătate de an 2. fl. 10 cpr. Pentru celelalte rerui CG­ ­ ln ini­ne­­ . literariu. Editura Telegra­mun este mai presusu desălu­ri tot prelăngă prețiul de pănă­ a -în valuta austriacă 4 fl. N ae o jumătate de n Editura Telegr. Rom. ID„BI.I.EPDPEN - PTG RA­MP i M­l. pe anul lurg și vătră sfărșitul anu­. provințiile din Monarhia­­ austriacă pe anul întregu 5 fl. 25 cr., pe o ju­­mătate de anu 2 fl. 62 cr. pentru Principatele rom­ăne și alte țări cruine pe un an 9 fl. 45 cr. pe o jumătate de an 4 fl. 72 cr. Doritorii de a se prenumera la acestu la sări rogați a grăbi cui trimiterea prepnumerațiiloru celu multu pănă la crăciunul vostru, fiindu­că deptișin trelea nu potemu garanta pentru toți numerii. Scrisorile cu banii de prenumerațiune se primescu numai arancate. Prenumerațiunea se poate face la toate dregătoriile poștale c. r., la P. O. DD. Protopop insemnăndu deslușitu, numele, poșta din urm­ă și se­­fiindu că cu aju­toriul „nu eosu­ pe ap­lui acestuia, așea ne grăbimu a adane la tința op. nostru publicu ce­­titoriu, să „Telegraful Roman” va eși și pe viitoriu, pășindu în al oșulea apu al vieții sale, tot încelași formatu de pănă acuma, și odată pe sentămână, „Cola. Dănsu­ va rămânea credincosu misiunei sale de a reprezenta onoraților sei cetitori curperea eveniminteloru po­itice pe cătu îlu voru­erta îngustimea coloaneloru, și a nu trece cu vederea ori ce va afla oo­ositoriu și demnu de cunoștință la interesul postru poționalu și în paintea­ căreia interesul co­­mante interese­­ rumăne și­ pe anul viitoriu „. și anumitu, pentru Sib­iu ne­arul îngregu pmevarulu Ami­hiali, 1 M Sichiiu 23. Neemiție. Pe căndu concetățenii noștrii de diverse raționalități la festivități oca­­sionale se adună în ealone publice la prănzuri săr­­bătorești, unde cu rău­carea talelelor își este­­ simțimintele și dorințele sale pețsonale întru pro­­speritatea nației, a cărei mădulari săntu ei, nu amu rămasu nici noi romănii de aicea îndărăptu. Reselenția Sa Părintele Episcop Andreiu Baron de Șaguna, știindu totdeluna între­­buința momentul timpului spre deșteptarea noa­­stră, păndea numai după vreo ocasie, ca să se poată aduna pre lăngă sine, și Nici ocasiunea pu îi lipsi, a ne electrisa Mae­­sau îndurat amorțiții pervi­ statea Sa Prea bunul nostru Monarh,­­prea grațios a denumi pre D. Consiliariu de ope­­rație și Resesor la Tribunalul suprem urbarial Va­­silie Pop, de Consiliariu de secție în Mi­steriul justiției. toate știre a îndemnat pre Reselenția Sa Pă­­rintele Episcop Andreiu Baron de Șaguna, a ne aduna eri în reședința sa la o sărbătoare modestă în onorea D. Consiliariu de secțiune. Românii preoțimea Sibiiului fără deosebire de confesie 24 la numeru luară parte la acest prănz, care cu tot dreptul­­ în toată privința se poate zice strălucitu. În decur­­sul prânzului convereația fu nu numai prea plăcută, amploiați și ei prin întrebări glumețe bine nimerigie îndreptate din partea Esselenții Sale acuși cătră unul, acuși cătră altul dintre meseni căpătă și acel fermec, care electrisează inimile și deșteaptă simțuri mai sublime pline de bucurie, cătră care este atăt de tare aplecată inima romănului. Cu căt era conversația mai vie, cu cătu simțimintele mai în­­voroage, cu atăta mai suprinzătoare pri se păru tă­­cerea cea adăncă, căndu Eeselenția Sa Părintele Episcop rădică păharul cu spumosul Șampan zi­­cănd, că noi romănii avem să fim cu priginghiere asupra tuturor evenimintelor din prejurul nostru, iară mai vărtosu asupra evenimintelor, întămplă între po și pre atingu pre noi, astfeliu de eveniment este și ali intre­ fiurtisuce D. Corsiliariu Pe apelație Vasilie Pop de Constariu Secție în Ministeriul de zvestire, și chiema­­rea lui la centrul stăpânirei tre­ că aceasta prea grațioasă distincție a pustiu Monarh, are mai susu lăudatul Domn­ a o mulțumi numai talentelor sale celor agere, portărei sale celei solide și esemalare, inimei sale celei blănde și drepte, prin care sau făcut predilecția noastră. Soătui pre cei mai bătrâni să fie exemplu în Mă­­ria Sa­u Consilioriu de secție cum se remunerează virtuțile din partea Înoaltei noastre stăpâniri, și fi de mustră, ca să fie conducătorii tinerimei pe calea virtuții, unică, care poate duce la ferici­­rea adevărată. Apoi întorcăndusă cătră D. Con­­siliariu de Secție îi popti să'l țină Dumnezeu din preună cu toată familia Mării Sale sănătoșu mulți ani., Vivatele răsunau, păharăle se ciocneau și bu­­curia noastră creștea. Nu multu după aceea rădică D. Consiliariu de Secție păharul și întorcăn­­duse cătră Esselenția Sa, zisă, că Ecselenția Sa totdeauna a fostu bărbatul acela, care a știutu să folosească momentul timpului spre fericirea noastră, că dânsul salută zioa, în care vede atăția romăni adunați la un loc așa strălucit, ca o sărbătoare rațională, ca adoa sărbătoare după 800 de ani ai apăsării și suferinței; că mulță­­mește Ecserenției Sale pentru aceasta sărbă­­toare, în care el nu vede alta, decăt aceea admo­­niție, că romănii au să fie frați, au să fie în înțălegere bună, el se bucură cu atăta mai tare de acestu moment, cu căt se ține măreț, vă dăn­­sul a fost alesa d­­ansa adunărei acestei frățești, prin care sa spart și a căzut păretele, care se rădicase în­tre frații de o mumă, dară sătră bărbatul, care a fost și El se întoarce este chiemat a fi capul și conducătoriul nații noastre, și ră­­dică păharul, ca să'l țină Dumnezeu în toată vârtutea conduce­le și sănătatea la mulți ani, ca să ne poată calea fericirei. Vivate răsunătoare, care nu vreau să încete, a fost semnul plăcerei acestui frumos toast. „Ertațimă” - zisă apoi Dl. Consiliariu de finanță Petru Man - Esselenția Voastră, ca și eu rădicanau pănerul să­ ni ceprim bucuria inimei scele, care menți cămunato Eese­­lenția voletră prin această adurare a vovstrăi la masa aceasta strălucită” Apoi sub­eși Visusenții Sale D. Ministru de justiție pentru în­aintarea soporatelui nostru, pre care îl rugă, ca și de acum fericirea nații romănești, Dumnezeu la mulți ani, sculă eprăși Ecselenția și Sa P. E­piscop, să lucre la pre care să o țină­­ Nu sult dună aceea se și de mine trănd, că omul numai în scoam e speriaței se poate face înțăleapt, pe săătui, ca să învățăm din cele trecute, să ne folosim de presentu, și să ne îngrijim de viitoriu întru iubire și dra­­goste frățască, căci numai așa vom potea ajunge ținta fericirei dulcei noastre nații. Mai pre urmă se rădică Dl. Consiliariu la Tribunalul urban Ia­­cob Bologa, și cerănd dela Ecselenția Sa bine­­cuvântare de a potea vorbi, trasă o linie între starea romănilor nainte de 48 și după 48, dovedi prin exemple vederate marea deosăbire între ace­­stea doă epoce cu privire la starea politică a ro­­măniloru din Monarhia austriacă, adusă înnainte căți bărbați de ai noștrii au înnaintat la dive­­rite dregătorii înnalte în epoca cea din urmă, și că acumu potu înnainta romănii avănd c­alitățile cerute și portare solidă, fără de a mai fi si­m­ți de ași părăsi națiunea din care se trata, că aceasta centru poi atăt de măngăitoare stare, avem noi romănii a o mulțemi numai Maestatei Sele Prea Înpălțatului nostru Monarh, căruia iam jurat credință neclătită, pre care o vom și păstra pănă va bate inima în noi. Îmi descoperi mai departe bucuria pentru înfrățirea noastră în o adunare atăt de plăcută și dori, ca să o păstrăm nevătămată spre fericirea iubitei noastre națiuni și spre ali­­pirea noastră de tronu cu „puteri unite.” Și așa petrecurăm o serbătoare strălucită și națională cu o veselie nespusă, care nu se va cu atăt mai puțin, cu căt aceas­tă serbătoare au fost în­­tru adevăru un eveniment însemnat pentru noi, șterse nici­odată din inimile noastre, căci a dat ocasie a se apropria arate de frate, a­cieastă pentru toți romănii îmbucură­­ care se că uni articol. 10 cr. pentru și alți vinevoitori. cul unde se află cu lăcuințe. Sibiiu 25 Noemvr. 1859. un cno înnai­nte să le fie frate,

Next