Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)
1860-12-08 / nr. 49
194 a Judece lumea disinteresată, de potu fi aceste pasage de un obiect al jurnalisticei romăne de astăzi,zicu și meiodată, de potu fi aceste pasage unu obiectu, pre carele sălu ade o Redacție de vrednicu, de al pune în coloanele sale? Însă acumu deacă sau datu publicităței, să pe ce temeiuri este bazatu. Corespondintele zice, că el crede: „că și Biștimu, că pănă la șismă, ce au urmatu din partea latină, nu sau numitu Biserica lui He aici unită, nici peunită, ci una scăntă, sobornicească sta arată Simvolul credinței din Nicea și Constantinopolea. Și numai după desbinarea Apusului de Bisericeiticulare, care din vechime se ținea de scaunul Constantinopolitanu, și apoi au căzutu dela acesta, nici „Biserici unite cu scaunulu Romei.” De aci așa dară se vede, că pănă au fostu a Bisericu a lui Heria și aceeași atătu în totu Răsăritulu cătu și în totu Apusulu, pănă atunci aru fi fostu de prisosu că biserica răsăriteană este spondentelui birăjanu, căndu zice, că la începutu au fostu Biserica răsăriteană unită cu cea apuseană, vatămă adevărulu istoricu, carele ne învață, b Biserica orientală la începutu au fostu una și aceeași cu Biserica apuseană în Dogmă, dănă căndu aceasta nu sau desbinatu de cea răsăriteană prin nepăzirea Dogmei cei vechi „despre purcederea Duhului sfăntu numai dela Tatăl.” - Gremește în părerea sa Corespondintele numitu, căndu zice: la alu 8-lea veacu nu află diferință încă încă în și alu 5-lea veacu sau începutu dioferințele dogmatice între Biserica răsăriteană și apuseană, reputănduse lămuri treaba spre mulțămirea părțiloru prigonitoare. Răsăritul remasu prelăngă cele din vechime, predanisite, și hotărâte în Soboare, earu Apusulu au modificatu unele din acelea, de unde apoi au urmatu desbinazice același Corespondinte mai departe. Nouă ne vine a zice, cum că tare ne îndoimu, dacă însuși Corespondintele își poate crede asertul său. Noi însă săntemu siliți a afirma contrariul, zice, că cu că tu mai multu timpu au trecutu dela desbinarea Apusului de cătră Răsăritu, primitive instigații ale legii lui Hu, pe atăta Apusulu mai multu au făcutu abateri și înnoiri în cele ale credinței. Dovadă este dogma cea nou pronunciată despre inmaculata concepțiune a Maicei domnului, despre carea Gazeta de Transilvania sau fostu esprimatu într'acolo: „că Dogma aceasta nu este nici o noutate în Biserica răsăriteană!” iarupostelui și la acel asertu, că negative sau nu negative se are Beserica răsăriteană în cele dogmatice, prin care diverește de cătră Biserica latină, și că în cele disciplinarie și în r'tu fostau, sau aceste douo Biserici fără întru cele dogmatice, ci frățește recomăndu, ca terenulu Teologicu săl păzimu între marțirile sale proprii la loculu său, și să nu lu ducemu la ... politice, căci așa nu înpaintămu interesele ale Națiunei. Bisericei, daruniți - Cu omisiunea comitatensă din Pesta, a aat. 1848 să se concieme dieta în celu mai scurtu timpu. 2. Să se promulgă libertatea tipariului conformu cu art. HVIII. Să se înceteze culegerea contribuțiunei și asentarea, pănă ce nu va decide dieta în privința aceasta. 4. Acele specii de contribuțiune ce nu săntu cunoscute în legile mageare, precumu e și monopolulu de tăbacu, să se suspendeze pănă la otărărea dietei. 5. Să încete toate procesele pornite pe baza legiloru octuoate, și acelea să se predea apoi comitateloru, după legile țărei. Tooate jurnalele pe aduseră știrea despre unele corăbii încărcate cu arme, pe care vrându Sardinia a le trimite în Principatele române, lea prinsu Turcia pe dunăre, pentru care acesta a și protestatu apoi preia tote puterile garante. Se zice că totu asemenea aru fi urmatu și Austria. După „Vand.,” turburările ce se ivesc ici colea în Orient, aru sta în legătură cu mișcările din Ungaria, zeia din Triestu zile, căcănă ce aru ai prin eu porta armele de care amintirămu, Sardinia aru ai eostu petrecutu alte 50.000 de arme mai înnainte. Destulu că prietenu se înnorează tare greu după că nu se poate observa. Ce țăne de Paulia, adeară are pe tapetulu jurnalisti cu chestiunea Romei și a Din IPgalia mearsă cătră Împăratulu Napoleonu o adresă, ca rogare, ca săși scoată trupele din Roma, unde și dealtmintrelea domnescu turburări mari. Garibaldi aroștte mereu pe cămpulu lui Marge, spre a se din Parisu, Italiei, s'aru fi declaratu la curtea că întămplănduse vreo răsculare în Ungaria,aceea se va întinde la acelea mijloace, pe care le pretinde garanța imperiului seu, (sau mai bine zisa doară garanța Poloniei.) Dela granița Bănatului, 30. Nomvrie 1860. În „telegrafulu romănu” Nr. 47. celu unu la articolulu meu din același jurnalu Nr. celu îndreptasemu asupra lui „Opagtabseltifi,” dietală specială din an. 1848, despre egala îndreptățire a națiunei romăne. Onorabila redacțiune lucră prea cu tactu, că nu făcu nici o observațiune din parte și la răspunsulu acesta alu D. conte G. după cumu se urmase și cu articolulu meu, după cumu se poate presupune, ca corespondintele dela granița Bănatului, ca cel angajeatu, să și țină însuși părulu cu D. conte.”) Multu gimpu stetei în cumpănă, că mai replica voiu ceva la răspun*) credemu că amu avutu cuvăntu a urma așa. Răspunsuri însă urmară la acelu articulu afară de a D-voastră și alte trei, dintră care producemu însă numai pe celu din Făgărașu. (Vezi Betlenu cu multu mai sarbădu, apecălitu, decâtu ca să ne mai facemu de lucru cu elu, însă totuși, parte ca să oncu hatărulu D. conte, căci miau datu onoarea, parte că să nu me dau însumi învinsu prin tăcerea mea, cu atăta mai puținu me putui reținea dela replicare, cu cătu văzui, că răspunsulu cvesționatu poate mai multu pentru fabula lui cea minunată - adă locu și în jurnalele streine. Să ne înțelegemu bine D-le conte! Vorba au fostu în jurnalulumagearu „Hirniocu” din Pesta, și în „Opagtalssigiit” din Sibiiu, că aru fi esistăndu articuli dietali din anulu 1848, prin carii națiunea romănă s'ar fi dechlaratu pe cale leguită le egalu îndreptățită, și că așea legea aceea despre egala îndreptățire a națiunei romăne, pre carea au fostu cerutu Essel. La D. Episcopu Șaguna dela D. Iacobu în senatulu imperialu, nu numai aru fi scrisă în inima fiecărui transilvaneanu, după cumu zisese celu din urmă, ci că aceeași s'aru fi basăndu chiaru pe articulii dietali din an. 1848, citați în cele două jurnale premenționate, și înșirați și în articolulu meu preatinsu. Așai D-le conte? Eu amu afirmatu din contră în corespondința mea, că nu există nici o lege dietală specială din an. 1848, prin carea națiunea romănă să se fie declaratu de egalu îndreptățită, ba ce e mai multu, cu cu me îndoiescu, deaca o astfeliu de lege, față cu manifestările compatrioțiloru nostrii în privința noastră, aru fi esistăndu măcaru și numai înscrisă în inima oiecărui transilvaneanu, și că așea prin urmare asertulu menționateloru două jurnale pu este și nu poate fi adevăratu. De aici poți vedaa D-le conte, că eu nu amu denegatu existința articoliloru dietali mai susu pomeniți, ci estința legei speciale despre declararea națiunei romăne de egalu îndreptățită, ș'apoi amu afirmatu totu odată și ilegalitatea articuliloru acelora din următoarele motive: căci prin articulul aceia națiunea romănă nu s'au declaratu specialu și în sensu naționalu, va să zică ca națiune de egalu îndreptățită; căci articoli aceia se adusese din partea unei diete, carea pronunțase dejea uniunea Transilvaniei cu Ungaria în contra voinței națiunei române, carea protestase sărbătorește în contra dietei aceleea, precum și în contra oricărei lucrări a ei de novis sine pobis; (căci și națiunea sasă contrezisese articulului dietalii pentru uniune, pe care apoi se rezimară toți ceialalți articuli dietali pentru egala îndreptățire; căci în fine articulii descomeniți nici nu apucaseră măcaru a se publica formalu. Vei zite poate, că era destulu, încă nu pentru legalitatea acelora, aprobarea prea'inaltă, ce și urmă? Așea e, însă ți amu spusu, că aceia, deși sancționați de Maiestate, nu se promulgaseră de locu, și apoi scimu că Deh noprgomugata non obligvat” Daru să luămuscă s'au publicatu, iei totu nu se potu privi de legali, căci bine că Maiestaghea Sa îi sancționase odată, daru apoi nu multu după aceea, aceiași articuli se desființară de sine, de oarece articolulu principalu despre uniune precumu zisei, se basează toți ceilalți sună- caretori despre egala îndreptățire, încă se strearsă de sine, căci vedemu în faptă și astăzi încă pe Transilvania neunită cu Ungaria în înțelesulu articolului dietalu pomenitu, apoi căzăndu fundamentulu, trebue să se ruineze și casa, după cumu zise și și D-ta. Răsturnatu miau D-ta motivele acestea ale mele? Mie mi se pare că nu, deci daru socotescu că amu totu cuvăntul a zice, că nu există nici o lege dietală din anulu acela despre egala îndreptățire a națiunei romăne, vedemu puțântel, serica orientală au unite cu scaunulu Romei și sub niște condiții dre Dogmele răsăritene serica Romei rea totală. Mai mai multu totudeaună, conți ne că pănă zicemu, zici fătră Roma, cemu: unită fostu unită pu totudeaună în Dogmă pănă la începutulu șismei” celoru dogmatice. Căci ținemu și astăzi pentru acele Biserici parcu Biserica apuseană, că Dogma aceasta Biserica orientală, căci asertulu Coreaceste doaă Biserici cănd nau pre cumurăspundu Corespondifferinți între Răsăritu zice, de și apostolească Biserică.” Diferința între Biserica răsăriteană mai mare diferință este în crescutu Biserica ortodocsă răsăriteană. În sfărșitu nu voiu să și Răsăritulu sau au epsitu pușirea și apusene, rămasu Noi cu îi sau subordinatu scaunului de unde apoi se pumeau astăzi este în privința foarte mică au în cupiNoi, precum aceași apuseană dogmatice, pre lăngă cele asfeliu cele din zide Bisecă au și arăta cu cătunu, strica unirea a încredința Transilvania șternutu următoarea mai putănu, Maiestatea Sa c. și V. 15. spre nitu din veneției, soru sei răspunsu Crișu, dreptu, la din mie provisoriu presidiulu Guvernului Dlui Sa după cumu auzimu va nimeri în aci la Sibiiu. 1 Martie, iară se va afla în declarațiune, va să zică „Unitatea Italiei” mi se pare răspunsulu pentru independința Se zice că Rusia sulu menționatu, Conte Emericu s'au să me lesu, de a strica, sau a nu r. Apostolică, sau înduratu conte G. Betlenu dela că aru di esistăndu lege cancelariulu auli cu partea D. nimicirea asertului. Micu. 1848. și din Es. IV. zilele acestea pentru Ungaria, 1. Ca pe basa art din an fruntea căci, D. că 3. Ganimicu conte cu B. G. campionilupta ci lăsă, o spunu mai în lzosu. R.) *