Telegraful Roman, 1862 (Anul 10, nr. 1-103)

1862-04-08 / nr. 28

100 cumentează netrebnicia bire stricăciunea lui pentru romăni. Între alte zice: „că prin înpărțirea aceasta cacii răpesc la cine nu numai vreo 200,000 de romăni și 17,000 maghiari, desdaunăndu numerulu acesta mare prin vreo 7000 de germani, carii aru cădea în teritoriul romănu și maghiarii, ci că dănșii după datina lor cea pere, „cargadetes et circumspecti“ au voit să capteză și binevoinția maghiarilor, ca aceștia să nu zică, că au făcut proieptul respectivu din acel scopu ca la casa, cănd provisoriulu presente ar dura încă mai mulți ani, și nu sar ținea dieta, - eară romănii ar solicita folosirea limbei materne, să i poată măngăia cu realizarea teritoriului romăn.D. Hosu -care au luat teritoriele înființările așa precum sau publicat în Gazeta Transilvaniei, de care însă după știrea noastră, carii am luatu parte la toate desbaterile universității în priviința aceasta, nu a fost acolo niciodată vorbă; se declară în contra proiectului de teritorii și fiindcă aceasta o face pe baza legilor din 1848, firește că află plăceare și la jurnalele maghiare mai cu seamă la „Mag. Ogs.” care zice despre el următoarele: foarte bine ce provoacă scriitoriul la legislațiunea magiară din 48, după a cărei lege despre alegerea deputaților „cel cu sesiune pătrariă așa posede dreptul votisarei, ca și proprietariul de 100.000 de jugere; se provoacă mai încolo aa $ 1 a a articulului 16 din 1848, care constituirea comitateloru ne basa representațiunei poporale o încredințiază dietei următoare; în urmă amintește proiectulu comisiunei dietale din 1861, după care alegerea limbei administrative „iapă competa adunărei generale, mi aducăndu moare aceste înstituțiuni în paralele cu proiectul universitatei săsești, zice despre acesta, că pentru romăni nu însămnează altu ceva, decătu „a lăsa pasărea din mănă pentru cea de pe tardu.” În urma celor puse, după scriitoriul, = ce ivește lipsă garanțelor următoare: 1 Esecutarea $ 1 an apr. 16 din 1848. pane 2 Compunerea unei legi, în puterea cărei adunarea genea comitatelor și districtelor este să otărască întrebuințarea limbei oficioase. 3 Școli poporali, care într'adevăru corespundu postulateloru naționali. 4 Institute agronomice naționale romănești. 5 Provisiunea destoinică a clerului romănu. 6 În interesulu economiloru, institutu de creditu. 7 Academia romănă, despre care zice, că atătu sa vorbitu, dar fără resultatu. „Deacă Rom gin posesiunea acestora,” -finează scriitoriul, atunci vom fi convinși, că și romănii aceia, carii acumu mai tare se înstrăinează în contra uniunei Ardealului cu Ungaria, - vomu recunoaște , că naționalitatea romănă mai bine e garantată prin uniune decăt prin o astfeliu de dietă ardeleană care, după proiectulu sașiloru aru consta din deputați aleși pe temeiulu representațiunei de in repece.“ Apoi agrededează „Concordia“ și zise: Cetitoriulu, cedindu articulii acesti în “Concordia ap crede, că „Sonsogdia” e amiculu uniunei. Nu. „Sonsogdia” nu privește fericirea poporului seu în uniune și nu în concordiă.” Înse nisi „Concordia“ nu a remasu întru nimicu detarea lui „Magy. Ogsz” În priviința celora scrise de D. Hosu, a cărui manifestațiune, cu toate că Dlui e cunoscutu la toți romănii de unionistu, de altmintrelea o stimăm, fiindcă purcede din răvna de a ferici pe romăni, deși pe o cale bere altora se pare periculoasă, ne alăturămu încătu argumentațiunele Dlui se bazeze pe legile din 1848, pe lăngă cele însemnate de Redacțiunea „Sonsoghiei” adecă că noi nu le putemu primi fără dania noastră, și ne luăm voe a desvolta idea aceasta mai departe în următoarele: E în genere cunoscutu, că astăzi Transilvania este înpărțită în teritorii naționale ale națiuneloru privilegiate, adecă magiare, secue și sate, de romăni nu e vorbă. Între înaltele autografe din 21 Decembre 1860 și 24 Mart. 1861 precum și în decretul din 31 Mart. 1862 se amintește aceasta aprint. În acesta din urmă se zice că sa reactivat și Comesul Națiunei săsești și are să meargă la Ardeal fără întărziere spre reorganisarea scauneloru și districteloru săsești, adecă pe baza teritorială de mai nainte. În autograful mai întăiu menționat se adaugă firește, că să ce ia căt cu putință priviință și la națiunele și confesiunele pănă acuma neîndreptățite. Fiindu însă că țera căzu iarăși în mănele bărbațiloru din națiunele pănă acuma privilegiate în Transilvania, ei se ținură căt de bine de proverbulu romănescu. Cine împarte parte și face. Organisarea a urmatu uine ca întămplatu amu văzut. Romănii în pămăntulu regiu dabea ici calea unde formară o eminentă ba nici avi peste tot loculu, fură oareș cumu respectați, pe aiurea remasără la ușă, căndu cei cu terenu întrară în casă. Astfeliu ce întămplă mai mult sau mai puțin mi în teritoriile maria pe mi secue. Ce urmă de aci? proteste peste proteste din partea romăniloru fără teritoriu, din care pănă acuma precumu știm sa respectat numai acela din Mercurea. În protestele aceste ce nlănteră romănii, că ei nu se respecteză la drepturi așa precumu aru merita după greutățile care le poartă, că ei se supunu deregătorilor străini, carii nu știu vorbi cu ei și nu le pasă de ei, că limba loru nu ce respecteză picăirea, fiindu că ei mi astăz capătă ordinăciuni, mandate, est. tot în arta limbă, eară nu în a loru, cu un cuvănt ci ei nu participă din egala îndreptățire. Admbndusă din nou Universitatea săsească astă toamnă eau recunoscutu lipea ase încungiura precăt se poate plănsorile, care ap veni din o astfeliu de direcțiune mi a se faci unu proiectu, în care să ce apare modul: cum de ce e se fluteză egala îndreptățire practice astfeliu, ca cei ce nu au avuto pănă aci, să între în gustarea ei, eră carii au avuto să nu Spre acestu scopu sau alesu o comiziune de șepte bărbați din deputații universitatei și sau însărcinatu cu elaborarea unui operat în înțelesul mai sus amintitu. La acesta Comisiune au luat parte și doi romăni. Comisiunea sa adunatu și consultăndusă a venitu la aceea convingere, că egala îndreptățire pn Patria noastră nu ce poate altfeliu esecuta, decăzu sau să ce ștergă națiunele privilegiate și teritoriele lor, adecă, să nu mai fie comitate ungurești. Scaune săcuești și săsești, ci numai scaune sau comitate sau districte și acolo să se eserceză drepturile fieștecărei națiuni în asemenea măsură după majoritatea poporului ce le locuește, sau să se recunoască și aceea națiune de privilegiată, care pănă acuman a fost și să fie pe care ea săși desvoalte viața sa națională dee un teritoriu, și politică neînpedecată de nimenea. Firește că proposițiunea din tăiu nu se primi din partea sașilor și de bună semă nu se va primi nici din partea maghiaro-săcuilor, că niminea nu dă bucurosu din aceea, ce are odată în posesiunea sa, remasă dară a doa proposițiune, ca adecă ținăndusă baza teritorială, națiunea romănă să între în egala îndreptățire prin persnamerea ei de națiune regnicolară și să fie de unui teritoriu, unde să se poată desvolta paționalmente. Acesta făcu pe deputații romăni de la comisiune, ca să se învoiască în principu cu despărțirea teritorială, și așa e și operatul Comisiunei de șapte subscris și de deputații romăni, cari luară parte la ea astfeliu precum îl înpărtășirămîn Nrul „Tel.rom.” 8 mii reținănduși aceștia dreptulu de a desbate principiile lor, care nu consunau cu ale memorilor săsești, în universitate. Acestu operatu se luă la desbatere în universitatea săsescă precum arătarăm pre largu pn Nri „Telegrafului romănu” 16, 17, 18, 19, 20, și 22, unde deputații romăni se luptară cu totă tăria, se făcură la cererea lor și preșicari modificațiuni în operații atingătoare de romăni, însă căndu veni la desbatere chestiunea: cum pricepu deputați romăni înpărțirea teritorială, ca să corespundă atăt intereselor romănilor întro dimensiune căt sar putea mai întinsă, și să nu vateme nice interesele celoralalte naționalități din patriă, atunci aflată cea mai mare oposițiune din partea deputaților săsești astfeliu, încăt acela care a urmatu desbaterile aceste cu cuvenita atențiune, este silitu și nevrăndut să vină la aceea convicțiune, că păstreze baza teritorială cu toate puterile și sîșii vreu să a concede numai atăta clătinarea ei, încăt să vină și comunele acele săsești în legătura municipală săsească, care pănă acuma sau aflatu în teritoriele străine pe săsești. (Va urma.) Sibiiu 7 Aprilie. „Donau Zeit.”care precum zice „Sieb. vot.” stă în intimul necșit cu ministeriul de stat și primeșc articule dela bărbații din diferitele cercuri de vocațiuni, are în Nrul său 77 din 29 Martie unu articul „intitulat” La organisarea în dreptul de stat plublicu al Transilvaniei, din Sacsenlanda, cere ne atinge și pre noi și de aceea nul putem trece cu vederea. El sună așa: „În tulburările și negoțiațiunile după moartea lui Ioan Zapolea, a căror resultatu despre puseciunea puteroasă a Austriei în Ungaria a decisu pe un secul și jumătate nu vine înainte nimicu așa des, ca argintele Consiliu al deputațiloru și alu Căpitaniloru campestrii ai regelui Ferdinandu la curtea Vienesă, a face ceva și hotărâtu în Ardeal și acolo a nu cruța nici o jertvă. Decăte ori scrisă Teopi Werner, scrisă Caspar Seredi „în înțelesulu acesta: aidea avemu fie sași, carii cai de chiar atu pentru Ferdinandu, săi sprijinim pe aceștia, și așa vom putea sili toată țera întregului proedu, și cu deocea majoritate, piardă din ea.