Telegraful Roman, 1865 (Anul 13, nr. 1-102)
1865-01-28 / nr. 8
resiediutu in Timisiór’a inainte de infiintiarea ierarchiei se ibesci in Carcovitiu— scie Domnedieu candu— si ca a fost esarchu alu Metropolitului rom. gr. orientalii din Alb’a îuli’ . Reducerea acestei monastiri s’a efeptuilu in 2 Novemb 1778. De atunci pentru bunurile acestei monastiri rominesci trage monastirea „Mesiciu“ in totu anula câte 400 me de grâu dela diregatori’a camerala din Dentea, s. a. s. a. Monastirea Ciclov ’a. După traditiunea poporala sa fia de o vârsta cu cea de Varadi’a. S’a desgropatu si restauratu in an. 1859 de Românii Cicloveni in dealulu padurosu, numitu din vechime „celugarulu.“ — Mai suntu remasatie sî de alte monastiri, despre ca tacemu acum’a. Adaugemu aci ceva din traditiunile remase dela unu <gumenu alu monastirei S. Georgiu, dela Nicolae Pop’a cangeru din monastirea Morava si dela Petra Siutu protopop’a Viradiei, cari consuna cu traditiunea poporului. Aceste traditizîuni ne spunu cum ca metropolitulu Albei Iuliei avea e sardbuluseu in Timisiór’a, carele se titula metropolitu, ca acestuia-i erau subordinate diregatoriele bisericesci sî mona știrile din Banatulu-temisianu ; ca monastirile banatiene s datéza inca din vécurile pe candu s’au organisatu ierarhiei crestine la Români-------; cum ca evlaviosii Români au cumparatu bunuri si mosii cu numerulu 12. sî le-au datu monastiriloru . . . cum ca monastirile mai înainte de venirea Turciloru s’ a ierarciei șerbesci au fostu numai de Români tinute sî folosite . . .. cum ca ele prin Turci s’au nimicitu, s după luarea Banatului dela Turci de pe la an. 1718, s’ai re’nnoitu din fundamentu sî s’au inzestratu cu cele trebuinciose prin ajutore adunate dela evlaviosii Români, cumca călugării erau inca dintru ’nceputu Români, sî atunci s’au mai immultîtu punendu-se séra Români, pentru ca Șerbi nu erau pe atunci in pârtîle acestea ale Banatului, până candu nu a venitu coloni’a cea din urma cu Patriarchulu Arseniu 1. Sincadentu, din carea o perde a lasatu locuinttele mai înainte pre marginele Dunărei, Tisei sî Muresiului ocupate, sî s’a impresciatu prin comunele romanesci : Versieliu, Biseric’a alba s. a., apoi sî prin tînutulu Becskerekului;— cumca ierarchi’a serbésca a ocupatu monastirile Româniloru si mosiele lorualodiale, adeca cele 12 sî a mijlociru a se impartî la monastirile Mesiciu, S. Georgiu sî Besdiniu s. a. s. a. Standu aceste traditiuni, cari inca viéza in popor, si faptele istorice sî argumentele mai in susu aduse, asertulu Serbilor« „cum ca monastirile din Banatu suntu numai al loru“,nu póte subi lupt’a cu acele fapte sî argumente, sî asia dreptulu Româniloru gr. orientali din Banatu de a participă a proportione la averile tuturoru monastiriloru din tier’a loru (afara de Voilovili’a), este prea invederatu. — Multa lumina aru reversa preste tóte aceste sî alte obiecte manuscriptulu originalu, de unde scosei aceste fragmente. Nu me potu destulu mira, cum unei națiuni de millióne suflete cu o intielegintia destulu de numerósa, cu mai multi proprietari avuți sî mecenati generoși sî cu câte-va asociatîuni sî reuniuni pentru literatur’a sî cultur’a poporului, sa nu-i fia cu potintia a ajută tipărirea dîsului manuscriptu atâtu de interesantu, pe candu totu fiii acelei națiuni făcu atâte alte lucruri mari sî frumóse multu costatóre, éra alții vérsa sute sî mii pe nimicuri ! Vai carei suntemu! asta nu vomu merge înainte; astei nu se voru incuragiu cei ce vreți sa lucre. Apoi sa nu despereze scriitorii nostri ? !— Vreți, Domniloru, ca intre atâtea mijloce mai onorifice sî mai incuragiatóre de nobilulu loru zelu, sa nu aiba ei bieții in catrân, ci sau sa-si vendia fruptele mintii pela tipografi de nationalitati străine pe ori sî ce bagatela, că o marfa de tergu, care nu se prea caută acasa, au sa se lase de a scrie la cârti sî sa-si consacreze pen’a numai lucruriloru ce le aducu pânea de tóte dîlele ?!— Eu rogu cu tóla reverinti’a pre tvenerabil’a nóstra inteligintia sî in specie pre eminenții nostri barbati Baritiusî Babesiu, sîcă secretari ai Associatîuniloru nóstre , că sa binevoiésca a consacra câte-va din pretiósele loru minute unui lucru bunu, unei chiarificari publice in acestu donariu, adeca a-si spune la acesta din urma pasagiu maturele sî probatele loru socotindte, sî totu odata a deschide întregului publicu calea de a-si aretă cine vrea părerile, ca sa ne inttelegemu cu totii , decasî cum s’aru poté vindeca din rădăcină morbulu, ce atâtu de multu strica arderea nobila a scriitoriloru noștri seraci de bani sî prin acést’a aduce atât’ancadiamentu literaturei sî culturei poporale. Da, sa ne intțelegemu— caci cu numai cei avuți— sau sî seracii dar numai cei ce au patroni sa scria la opuri scientifice sî cultivatóre de simplulu nostru poporu, acest’a nu o va aprobă nimenea. Dar apoi nici aceea nu se pote cere, că tóte cârtile sa le tiparescu acele dóue Associatîuni literarie , au cutare mecenatu.—• Bine aru fi, sa se publice mai pre larga sî mai apliatu sî acestea. Ce cârti priimescu Associatîunile nóstre a le tipări cu spesele loru proprie ? sub ce conditiuni ? ave-va auctoruluneicari indetoriri,sî cari ? cum va fi cu proprietatea esemplareloru tipărite ? sî cum cu proprietatea opului insusi in privinti’a retiparitei ? s. a. Eu me abatui câtu va dela obieciu, dar nu strica nimic’a.— Amu fi trebuitu sa vorbimu ceva sî despre resiedintiele episcopesci. Se spune de comunii, cum ca la zidirea celei din Versietiu numai Românii, preoții sî cu mirenii împreuna, éra la zidirea celei din Temisióra 3/4 Români sî câ la 14 Șerbi au lucratu sî au contribuitu. Sclinti’a acést’a o are poporulu nostru românu dela străbunii sei prin traditîune, apoi se afla sî in traditiuni scrise. T. Veli’a. De viata dînaristica. O clipire in dînariele neromane din patria ne arata, cum frații magiari si dau tóta silinli’a pentru progresu sî pentru aperarea natîunei loru de periculii, ce amenintia națiunalitatea loru. In adeverit unu ce, care aveiiiu sî noi sa imitâmu, caci întrecerea pe câmpulu progresului e nobila sî prin urmare demna de imitatu. La rendulu celu d’antâiu ne aduce „Urm. Zig.“ din Sabiiu unu estrasu din unu articulu despre ultrapassivitatea magiara, combătută de unu patriciu magiaru, Colomanu Tisza. Acest’a adeca deplânge impregiurarea, ca pasivitatea au ajunsu asta departe incâtu; magiarii nu se ferescu numai de cursulu politicei de adi, dar sî de aceea ce este de lipsa pentru unu poporu, care vrea sa figureze in lumea cetatiéna. Nu intramu in amenuntele articulului,ci amintimu numai provocarea, carea nu ni se póte pune din destulu sînone la anima , prin care da îndreptarea spre imbralasiarea tuturoru ramiloru de viétia. „Lasati-ve de prejudetie“, striga Tisxa. Privilegiile si-au ajunsu sfarsîtulu. Proprietariuu de pamentu astadi nu e mai presusu de câtu unu cetatienu cultusî omu de specialitate, care traiesce din sciinti’a sî lucru lu seu. Urmați esemplului lui sî fii si soția sî frate i. Cuvintele aceste din urma amu dori, candu si le-aru tălmăci fiacare Romanu, caci ele cu alte cuvinte ne potu servi sî nóue de invetiatura. In unului din numerii trecuti amu fostu impartasitu publicului despre o provocare esta in „Kol. Közi.“ pentru infiintiarea unei scóle reale in valea Hatiegului, din veniturile muntiloru asia numiti revindicati. La acést’a respunde o alta voce din numit’a vale a Hatiegului, ca mai antâiu aru fi de lipsa a se intemeia scólele elementare sî mai antâiu cele populare. Stimamu sî noi sî apretiuimu acesta voce sî atragemu sî noi din parte-ne atentiunea tuturora, cari suntu barbati de influintia la crescerea poporului , de a îngriji de fundarea de scule bune populari in tóte comunele , pentru ca numai in tipulu acest’a se va pute pasi apoi mai departe. „Korunk“ ne spune lucruri de necredinta. Elu duce, ca in estu anu nu aru fi trecuta mai putîni decâtu 10,000 de Secui in Romani’a, unde capata lucru mai multu, cu plata mai buna sî unde este traiulu mai eftinu sî se intielege sî mai bunu. Lucrulu trebuie ca nu e de gluma , pentru ca se trateza in unu articulu de fondu cu nr.I. pe candu incheia râmu aceste sîruri sosi sî articululu II. in privinti’a acest’a, despre care póte cu alta ocasiune. Scaparea de o astfelu de emigrare este după „Korunk“ ceea ce sî noi amu recomendatu la ocasiune poporului nostru: me Dela Associatînne. La siedinti’a lunaria , ce se tînu Marti in 26 Ianuariu (7 Febr.), luara parte dintre membrii ordinari ai Comitetului : dd. P. Manu, Dr. P. Vasiciu, Dr. I. Nemesiu; dintre supplenti: dd. P. Dunca, L. Boiu, I. Popescu , N. Cristea ; apoi dd. oficiali Vicesecretaru I. V. Russu, Cassieru C. Stezaru, Controloru A. Bacu. Presidiulu lu duse, că celu mai betrânu membru^. P. Manu. Obiectele mai însemnate suntu urmatórele: Starea cassei 21,481 f. 85 xr._ D. Ministru de statu respunde Associatîunei, la rogarea eii, ca a dispusu cele de lipsa, spre a se tramite Assoc, actele sî opurile Academiei scivnlieloru.— In. Guberniu r. transpune Assoc, unu opu pretiosu despre espositîunea din Londr a din a. 1862.— Cassierulu arata mai multe manipulatîuni banale.— Se iau spre cunoscintia summele in curse dela siedinti’a din urma incace. — Controlorulu Bacu , fiindu transpusa în oficiu, dimissiunéza, i se aduce multiumit’a meritata ,prin cuvinte sî i se va aduce sî in scrisu; ear cu controloratulu se ’nsarcinéza ad interim P. I. Popescu; pentru transpunerea acteloru se denumescu comissari dd. Dr. Nemesiu sî Cristea.— Institutulu geologicui din Viena’a trimite Associatîunei in schimbu actele sele, etc. Dealtmintrea pe nn. veritoriu speramu ca vomu fi in positiune de a comunică sî protocolulu. —