Telegraful Roman, 1865 (Anul 13, nr. 1-102)
1865-01-28 / nr. 8
f Inseratele se platescu pentru a inteia ora cu 7. cr. sirulu cu litere I mici, pentru a dou’a ora cu 5 % cr. si pentru a trei’a repetire cu 3V. cr. v. a. NTM 8. 1IIL XIII. Telegrafuluese de doua ori pe septeman: joi’a si Duminec’a. — Prenumeratiunea se face in Sabiiu la espediturai loiei pe afara la c. r. poște, cu bani gat’a prin scrisori francate, adresate catra espeditura. Pretiusu prenumeratiunei pentru Sabiiu este pe anu 7. fi. v. a. Iear’ pe o jumatate de anu 3.1. 50. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si peni Sabiiu , in 28 1. (9 Febr.) 1865* tru provinciele din Monarchia pe unu anu 8 fl. era pe o jumătate de anu 4 fl. v.a. l Pentru princ. silieri străine pe anu 12 spej anu. 6 1l. v. a. După scrrile mai noue, ce avemu, Maiestatea Sea Imperatulu a priimitu in 25 ianuariu (6 Febr.) deputatiunea de 16 membri, carea aduse multiumit’a Româniloru din Transsilvani’a sî Ungari’a pentru infiintiarea mitropoliei greco-orientale. (In nr. venitoriu romu comunica sî cuventulu Esc. Sele conducătorului.) Dreptulu Româniloru banatieni asupra monastiriloru greco-orientale din fier’a loru. In Banatulu temisianu esista monastirile: Basiasiu , Zlatiti a, Mesiciu, Santu-Giorgiu, Besdiniu, Voiloviti’a sî de curendu desgropa l’a monastire dela Ciclov’a. Monastirile: Basiasiu sî Zlatiti’a. Monastirea Basiasiu, forte seraca, e adfiliata Zlatitiei. — Din istori’a acestora doue monastiri nu ne este nimic a cunoscutu ; schematismulu nu arata amilii originei loru. — Noi Românii pe basa fapteloru istorice sî a argumenteloru mai in josu aduse sustînemu , ca aceste monastiri suntu radicate de Românii gr.-orientali din vechiulu comitatu alu Cheviei (sub Romani: Constantiola) șî din vechiulu comitate alu Horomului, ambe cunoscute pe tempulu imperatului Marelui Carolú sub numele: „Francohorion, sî pe tempulu venirei Unguriloru: „Ducatus Horomiensis.“ — La ori sî ce templare dîseie 2 monastiri din inceputu sî până astazi au ostii sustînute sî de poporulu românu gr. orient, alu diecesei Caransebesiului. Acéstea nu o potu nega Serbii, prin urmire nu potu nega nici dreptulu Româniloru de a participa la averea acesto a monastiri. Monastirile Mesiciu, San-Giorgiu sî Resdi iiu. Despre monast. Mesiciu avemn o brosiura slavonésca tipărită in Bud’a 1798 sub titlulu: „Kpainaia noBtd o mona Chiph Meciii cnigemb bi Banait TemiriBa portivit.“ Acesta , basata, cum dice in pag. 6 pe spunerea calugariloru sî altor omeni, va sa sustîna , ca monast. Mesiciu aru fi fundata de unu monarhu serbii venitu aci din muntele Atonului, pre care sa lu fia santîtu de egumenu A Episcopulu spechiei Sav’a pe la an. 1225 sî ca sî celelalte suntu lotu de pe atunci’afundate de Șerbi sî provediute de imperatii sî despotii serbesci cu teremu propriu sî cu privilegie. Aceste aserte suntu despoiate de documente învederate sî asta dispăru înaintea urmatóreloru fapte istorice sî argumente raționale. 1. Ca nainte de anii 1400—1438, candu s’au asiediatu primele colonie serbesci pe bunurile Brancovene din Ungaria sî Banatu, n’au fostu Serbi in Banatu. — Vechi intre altele sî istori’a serbesca. 2. Ca intre anii 1220—1229 domnitorii Serbiei Stefanu sî Vladoslavu, departe de a ave ei vreo proprietate sî potere in Banatu, erau bieții constrinsi a se bate acasa cu Ungurii, spre a-si apera propri’a lorutiera Serbi’a.Kpama idopia cepGChorb napoda. Eeorpad, 1861, pp. 28—30.)13. Ca déca totusi aru fi trecutu vreunii Serbu in Banatu, ca sa fundeze aci monastiri , au nu s-aru fi stătu in contra privilegiele Româniloru, cari nu concedeau a se rupe din tiér’a Româniloru sate seu ori sî ce mosia sî a se dona strainiloru fara învoirea sî in cuveniniiarea aristocratîloru români ? sî au nu aru fi rapodîtu preste Donare pre atare Serbii ? sî privilegiulu lui Andrei esîlu chiaru atuncia in 1222 apoi sî furiele propagandei , cari sub regele Bela IV, datina din temelia Biseric’a orientala nu numai in Ungari’a sî Banatu, ci sî in tie— zile învecinate ? Opuscululu meu istoricu, — carele nascutu inca in 1862 inca nu-si alia nastulu, cel’a ce l’aru scote din scutece sî furu boteza cu lumin’a publicitatei — scrie mai pe largu despre tote acestea, apoi sî cum ca monastirile: Santa— Giorgiu sî Besdiniu s’au rădicata pe la inceputulu vecului XVI. (Vedi univers, schematismu ecles. liter, alu biser. gr. orient, din Ungari’a sî Transsilvani’a din 1833/4 de Alois.Acesch de Levald edit. II.)— Despre monastirea Mesiciu sî (lupa mai susu numit’abresiuni— in câtu-va piedîsiu-sî după datele sî argumentele de mai susu se da cu socotel’a, cum ca se datéza din același vecu cu celelalte 2 monastiri. Deca stau mai susu adusele date serbesci , sî deca mai luamuri bagare de séma sî aceea, ca Serbii, cum vomu areta mai injosu, numai după an. 1737 s’au intinsu de pe margine mai iuluntrulu tierei , atunci noi Românii banatieni suntemu nu mai favoriti ire positîune decâtu Serbii, spre a adeveri, cum ca monastirile: Mesiciu, Santu-Giorgiu sî Besdiniu suntufundate de cuviosii străbuni ai noștri. Monastirea Voitoviti’a. După dosalu schematismu sa se fia fundata la inceputulu vécului XV., pe candu erau sî Șerbi in tînatulu Panciovei dealungulu Dunărei. Sa vedemu sî mpastirile reduse , cari nu preadîcu Serbii ca aru fi ale loru serbesci. Monastirea Varadi’a. Estragemu din testelu opusculului in stilu rapsodica numai aceste urmatóre. După mai multe traditiuni sî chiaru sî după nui serbésca citata in istori’a serbimei din Versietiu, monastirea acei’a sa fia férte vechii’,"eara după traditiunea remasa dela • Protopop’a Petru Sintu sa fia din cele mai carnnte tempuri ale victim bisericesci a Româniloru din 3. ori 4. vécu . . Lasâmu minarea monastirei sî desgreparea eii sub Episcopulu Simrionti Stibiti’a sî următorii lui s. a. sî ardâinu numai atât’a nea, ca monastirea acést’a după traditîunea lui Siutu sa fia avutu mai nainte mosîi, din cari pela 1801 numai 45 jugere de pamentu si o cusa in localii montanii Docnecea mai avea.— Monastirea dela Srediscea mica (satu rom.). Numita de poporulu din vecinătate „Perniadr“, ear de cei mai departati „Monastire“. Insemnamu aci numai atât’a , ca preotulu localu de acum’a Vicentiu Neagoe a aflatu unu documentu, care sa datu spre citire vicariului monastirei Mesicu Gerasimu Scridtoriu, de unde, morindu acest’a, nu Pa mai reprimitu. In acelu documentu sa stea, ca monastirea acésta e mai vechia de 600 ani, ca avea unu teremu intinsu , ca i-au fostu sorori de aceeași anima monastirile dela Partosiu sî Morava, ca Serbii candu au venitu după an. 1737 in tîlnitulu Timisiórei sî alu VersieSnului, au nimicită tóte scriptele sî monumentele adeverilóre de viéti'a sî autonomi’a bisericésca a Româniloru, sî ca acésta monastire împreuna cu cele nai susu numite s’au redusu la propunerea sinodului serbescu lin an. 1774. Averea eui pamentesca s’a datu monastirei Mesiciu. Monastirea Morav’a. Aici calva cele ce se vom areta mai in josu, cari au talere pentru tóte monastirile, adangemu numai atât’acum ca pe la 1721, findu biseric’a monastirei aprópe de ruinare, s’a reparații cu spesele pre cânii proprietariu românu Giuriscu , ca monastirea in an. 1774, reducendu-se mosiele eii , s’a datu la monastirea Santu—Giorgiului, unde s’au stralocatu si călugării s. a. s. a. Monastirea Partosiu. Aici afara de remasîtiele monastirei, cari că morminte gelnice stau inca sî la celelalte monastiri reduse, mai aflamu sî mormentulu patronului monastirei: „Ceiame P soci^t noBui Eipiuii M Tpono,iirb Temisii Bapchii,“ ceea ce va sa dîca romanesce: Santulu Iosifu celu nou, fostulu Metropolitu alu Temisiarei, a fosta patronulu monastirei acestei’a, sî cumca densulu este iînmormêntatu in capel’a monastirei , adeveresce sî * o lunga ieremiada înscrisa in bseric’a cea mina, unde călugării se tanguie, ca trebuie se parasesca monastirea s. a. Acesta Iosifu nu se afla in registrulu Archiereiloru dela Temisiora , cam sn avemna mâna dela 1690. înainte; amieza dara sî dilua acésta, sî după rațiunea inimormêntarei lui in biseric’a cin vechia a monastirei, cum ca densului Mitropolitulu Iosifu a