Telegrafulu Romanu, 1867 (Anul 15, nr. 1-104)
1867-01-15 / nr. 5
■* ala •meriului Czarului sî incorporarea Poloniei cu Russi’ a, de care se ocupa astadi cu atâta energia. Pentru Engliter’a esistenti’a imperiului otomanu a devenitii unuce cu totulu indiferentu, pentru dens’a aru fi prea de doblu, deca regele Greciei aru putea sa ia rolulu Sultanului , precum asemenea de a constitui nisce principate mici independinte de Porta sî de Russi’a nu prea dependințe. Centru da gravitate alucesti unei orientale pentru Angli’a nu se afla atâta in Constantinopole câtu in Egiptu. Naturalmente acolo este sî pentru Branci’a sî Itali’a din caus’a canalului Suez. Aerulu de protectare ce-si da actualulu ministru de esterne din Franci’a falia cu Grecii in favorea Sultanului, n’are mare însemnătate. Franci’a voieste sa previe numai o catastrofa fara veste , spre a putea apare mai bine preparata decâtu cum se crede astadi. In fine câtu privesce pe Prussi’a, pentru dens’a este negresitu mai avantsgiosu , de a remanea chestiunea orientala pendinte, decâtu ca sa dea causa la unu resbelu , in care n’aru putea a se tîne neutra. Cu câtu va dura mai multu situatiunea actuala, cu atâtu se va obicinui in Europ’a , de a vedea in Prussi’a pe moderatoriulu intereseloru opuse si a se conforma cu dens’a, va avea cu atâtu mai multu tempu sî linisce pentru opera de organisare a Germaniei. Deoarece in adeveru astadi nici un’a din puterile Europene nu e dispusa de a taia cu violentia nodulu orientalu , atunci fara indoiala națiunile creștine din Turci’a vom putea continuă in cea mai mare liniste oper’a loru de desmembrare a imperiului tucescu, precumu ni s’a acordatu noua deja sî precum se va acorda sî Serbiloru. Fatia cu acesta situatiune europena tote propunerile pretinse nu suntu decâtu nisce combinatiuni fara nici o însemnătate, in Petersburg arunoi că cestiunea orientala sa se resolve in modulu urmatoriu : Separarea Egipetului sub domnia ereditara a viceregelui; liberarea insuleloru grecesci , care se potu constitui independinte séu a se incorpora cu Greci’a ; unirea Tesaliei sî Epirului cu Greci’a; independinti’a Muntenegrului sî a României ; infiintiarea unui ducatu Bosni’a cu Brzegovin’a sub unu duce „austriacu“; independinti’a Serbiei, restituirea unui statu bulgaru sub unu Principe „rusescu“ • mărginirea imperiului turcescu in Europ’a in Rumeli’a sî Albani’a. Pare ca sî aceste presumptiuni au aceeași valore ca sî alianti’a greco-italiana sub protectoraturii austriacu, se pare ca sa fia posibilu ca avendu in vedere aceste eventualitati se silesce in Petersburg de a incheia o aliantia cu Prussi’a, cu tóte acestea in momentulu de fatia Prussi’a se va decide cu a= nevointta, ca nu din caus a unei aliantie sa-si impue sarcini noue si a renuntta de buna voia la politica. Prin urmare Napoleoni pate sa fi pregadiutu bine, déca si marginesce visiunile sele de pace in anulu curentu numai la esposisiune; in anulu viitoriu insa póte sa aiba dreptu Victoru Emanuelu.“ împărtășiri dintr’unu manuscripta , ce tracteza despre Dreptulu Canonicu alu Bisericei greco-resaritene ortodoxe ecumenice. 18 Eveiî emisîre politice. Sabiiu 14 Ianuariu. In privinti’a politicei interne, până in momentulu candu scriemu, mai multu conjecturi decâtu fapte. Asia „N. Ft. Pr.“ ne aduce intre alte acum scriea, ca dlu ministru de Beust pretinde dela colegii sei, ca cu ocasiunea deschiderei senatului estraordinariu sa dea cam urmatórea dechlaratiune : Prin convocarea senatului estraordinariu alu imperiului nu tinde nimenea la vatamarea dreptului constitutionalu alu tieriloru translauane (germanoslave). Listarea determinatiuniloru ce privescu senatulu imperialulu de lipsa pentru impacarea cu Ungari’a sî pentru multumirea slaviloru. E dara preste putintia de a straforma senatulu imperialu legalu. Pentru ca celu d’antâiu e numai unu organu pentru ajungerea unei învoiri intre natiunalitati sa se dea asta dara regimului oratoriu, ca sa pata prin senatulu estraordinariu pune puntea intre constitutiunea din Fauru si intre cea a Ungariei. Indata ce se va fi facutu acesta partea cea sistata a constitutiunei se restatoresce cu scopu ca senatulu imperialu sa se pota apuca de punerea la cale a reformeloru aretate de senatulu imperialu.— d. Beust sa fiu atenuatu de primirea acestei propuneri făcute din parte si, mergerea mai departe mâna in mâna cu colegii sei. Lângă cele de mai susu trebuie sa punemo sî urmatoriulu telegrafau din Vien’a de datulu 23 la n. n.. Imperatulu primi adres’a dietei unguresci in cestiunea legei de întregire a astei. Respundiendu la vorbirile conducatoriloru deputatiuei, imperatulu a esprimatu sperand’a , ca unu rescriptu ce are sa se emită in curendu va delatura iote temerile adresei. Imperatulu s’a dechlaratu ca este gata a împlini dorintele tierei, indata ce va fi succesu de a se înlătură greutatile formarei unui ministeriu responsabilu ungurescu. Scriile despre denumirea miisteriului ungurescu urmeza un’a după alta. Foi vienesc de lunea trecuta afirma deja ca actulu acest’a de denumire e dej’a subscrisu de Imperatulu sî ca ministeriulu aru fi compusu in modulu urmatoriu : Forgách , Deák, Lennyey sî Eötvös. Unele scrii au alte combinatiuni, cari cuprindu apoi in list’a ministriloru sî pre contele Miko. O corespundintia a „Hr. Zig.“ din Vien’a d datulu 22. 1. c. spune ca inttelegerea intre Belcredi sî copii partidei lui Deák e unu faptu implinitu. Asemenea sî denumirea ministeriului ungurescu e numai o întrebare a daiei. După reversîrea acestora aru veni apoi compunerea unui ministeriu imperialu din tóte partidele sî adeca: Beust remane pentru esterne, Belcreci pentru aministratiune, Kaiserfeld ministru de statu , Herbst ministru de instrucțiune, Giskra de finantie, Rieger de justiția, si Potocki de economia poporala. Din cele ce cetima in press’a vieneza aflamu ca e de templu ca alegerile in senatu nu voru esî tocm’a după dorinttele centralistiloru. In politic’a din afara insemnamu wmalarele soiii mai însemnate sî adeca . Din prograiulu ministeriului de Bavari’a sî din aspiratiunile regimului badensu se vede ca sî sudulu germaniei inclina forte tare catra Prussi’a séu catra federatiunea nordica sî ca prin urmare suntu temeri ca Bismarck va nnsul din tóte puterile a isola pro Austri’a de catra statele nemtiesci sî mai tare decum credeau unii politici sî ai taia tata comunicatiunca de câtva densele. Despre mergerea cu Franci’a mâna in mâna (Urmare.) Noțiune despre sinodu. Sinodulu insemneza in limba eiinésca „adunare“ sau „congresu“ sî cu deosebire „adunare pentru tractarea obiecteloru religióse si eclesiastice“, se mai inttelege sub sinodu sî „superioritatea sî autoritatea bisericesca.“ Prin urmare sinodulu este adunare bisericésca spre tratarea obiecteloru religiose eclesiastice si eclesiastice administrative sî economico séu filantropice. Feliurimea sinodului. 1. Sinodulu cu privire la obiectulu pertractandu este séu dogmaticu, séu biserico-administrativu ; acel’a tracéza despre dogmele credintiei, sî despre esamenarea dogmatica sî canonica a nou aiesului Eppu, sî se compune esehismu din Archierei, câ unii cari suntu chiamati a priveghiu mai de aprope pentru susținerea incuratienia a dogmeloru sî invalieturiloru cardinali ale bisericei, ascultandu sî pre alti dăscăli renumiți bisericesci , iara acest’a tractuza despre obiecte eclesiastico-administrative , economice sî administrative precum suntu alegerile intregului personalu ierathcu sî biserico-economicu încependu dela patriarchi până la diaconi, dela epitropii patriarchateloru până la epitropii singuraleciloru paroehii sî fondeloru bisericesci, școlari, monastiresci sî filantropice, sî se compune din archiereii si representantii clerului sî poporului. 2) Sinodulu cu privire, la membrii adunați póte fi sau generalii séu particulars Sinodu generalu este acel’a la care s’au adunatu toti archiereii din lumea creștina de aceea se numesce sî Sinodu de a tóta lumea séu ecumenicu (nu se cere absoluta presenti’a tuturora archiereiloru la sinodulu ecumenicu, caci cei impedecati din cause binecuventate se potu suplini prin locutiitori, precum acésta o dovedescu actele sinodeleru ecumenice). Sinodu particularu se chiama acel’a, la care s’au adunatu archiereii séu representantii clerului sî poporului dintr’o patriarchia, metropolia séu eparchia , de aceea Sinodulu particularu póte sa fia patriarchalu, metropolitanu sau eparchialu sî se póte numi sî localu. Intre Sinódele particulari sî locali pe dreptu se numera sî Sinódele protopresbiterali , parochiali sî monastiresci, care au inserandate mare in viétima organica a bisericei , caci Sinódele parochiale sî monastiresci suntu chiamate mai dintâiu sa alega sî sa trimita representantii la Sinodulu loru eparchialu sî metropolitanu sî inca si pentru Sinodu patriarchalu. De unde tragu Sinodele inceputulu loru in biserica? Sinodele tragu inceputulu loru dela insusi mantuitoriuluisusu Christosu ; acésta nici unu canonist, fia elu câtu de speculativu, nu o impagna, pentru ca Christosu au sevarsîtu va putea intr’unu modu Sinodalu, va andîca in adunări cu apostolii sî poporulu tote lucrările sele. Acestu adeveru se documenteza cu momentele cele mai însemnate din viéti’a mantuitoriului dintre care numai unele vomu aminti aci sî adeca : Christosu , fiindu apostolii lui toti la densulu adunati, iau inzestratu ci puterea legarei sî deslegurei ; iau trimisu pre ei inv óta lumea sa boteze sî sa invetie popórele; sau intrebatu pre ei, ca pentru cine su fînu ei pre densulu sî au infruntatu pre spessorulu Iacobu sî Ioanu pentru nesuiel’a de întâietate intre frații loru, au laudatu pre Petru pentru crediniia sî apoi s’au înfruntată pentru fric’a, ce au arelatu pentru patimile lui Christosu dîcendu : mergi după mine satano, caci smintéla mi esti, ca nu gandesci cele ce suntu ale lui Odieu, ci cele ce suntu ale ómeniloru, au astediatu cina cea de taina de fatia fiindu toti apostolii, si sau suitu la ceriu înaintea loru. Christosu au invetiatu in sinagoguri , adeca iu adunări pe popóre, precum acesta documenteza parabolele lui despre samenatoriumu, despre spini , despre lumina sî graunitulu de mustariu; despre farisei; despre smerenia sî smintela; despre căsătoria ; despre risipirea Ierusalimului sî finea lumei; despre fericiți; despre milostenia sî iubirea de Odieu; despre asiediamintele omenesci; despre îndreptarea fratelui pecalosu. Nu numai liter’a, ci si spiritulu acestoru invettaturi ale lui Christosu dovedesce sinodalitatea afaceriloru lui Christosu, caci tóte acestea au avutu de scopu reformarea radicala a iudaismului degeneral, carele eră plinu de patimi stricacióse pentru nemulu omenescu, ce se manifestă in fati arnici moviele, sumetia si separatisme, si totdeodată C stosu au avutu de scopu alu invetiaturiloru' s intemeiarea unui caracteru solidu purcedietoriu di convingeri morali, ca adeca faptele esterne ale ómeniloru sa respunda dispusetiuniloru loru interne. Spre ajungerea unui asemenea scopu sublimu, precum au fostu missiunea mantuitoriului, nu s’au potutu lua altu modru, fara celu sinodalu, că unulu , oarele este si popularu; de aceea Christosu invatia: „unde suntu doi sau trei adunați in numele meu, acolo stim sî eu in mijloculu loru; sî iarasi: „lumin’a nu se pune sub obrocu, ci iu luminariu, ca sa lumineze tuturoru din casa.“ (Va urma.)