Telegrafulu Romanu, 1867 (Anul 15, nr. 1-104)
1867-01-15 / nr. 5
Telegraful ese de done ori pe septemana , joia si Duminec’a. — Prenume-i rațiunea se face in Sabiiu la espeditur’al foiei pe afara la c. r. poște, cu banii gat’a prin scrisori francate , adresate catra espeditura. Pretiusu prenumeratiunei pentru Sabiiu este pe anu 7, Ü. v. a. I ear’ pe o jumatate de anu 3 fl. 50. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pen I Sabiiu , in 15127 Ianuariu 1867, , tru provinciele din Monarchia pe anu anu 18 ti. éra pe o jumătate de anu 4 fl. v.a. Pentru princ. si tieri străine pe anu II , pe V, anu. 6 fl v. a. Inseratele se platescu pentru inteia ora cu 7. cr. siculu cu litere mici, pentru a dou’a ora cu 5/s cr. si pentru a trei’a repetire cu 37. cr. v. a. TVI 5. AKULU XV. 1 Constantinui G. loan st. Brasiovu, 11/23 Ianuariu. O festivitate de doliu sî de lacrimi si încheia astadi trist’a-i sî omorit’a-i solenitate, pentru ca dlu Constantina Sf Ioanu Senatorulu, carele olaltaieri trecuse, după suferintie de tempu mai indelungatu, la cele eterne, fu immormentatu astadi pre la 3 ore după amedi in cript’a familiaria la Biseric’a S. Adormiri din preurbiulu superioru. Era unu aspectu impunatoriu petrecerea remasîlieloru acestui barbatu, la care se adunase atâta mulțime de poporu, pentru ca sa-i dea reposatului cea din urma onore. Ele după seversîrea servilieloru ddicesci de intreg’a nóstra preoțime de aci, iura radicate din locuinii’a reposatului 6i in fati’a unui poporu numerosu , conduse mai intâiu de tinerimea scóleloru gimnasiale si normale cu corpurile loru professorali, de music’a militaria sî de preoțime,— sî urmate de doiósele rudenii de senatori sî ceilalți oficianți ai magistratului, de cenlumviratu, de gremiulu negutietorescu sî mulțime de cetatieni fâra deosebire după confessiune sî natiunalitate, de representantii comuneloru districtului sî ai cercului Branului sî mulțime de poporul se puseră in mișcare câtra cimeteriulu bis. mai susu amintite, unde famili’a reposatului e ctitora sî după cum amu mai amintitu si are cript’a sea. Aci se rosti sî unu cuventu funebru. Dara póte multi, cari voru ceti acésta scrie trista voru vrea sa scia , ca cine fu reposatulu, pentru ce acesta jale, pentru ce atât’a participare de tóte pârtîle la întristarea pentru mórtea lui ? Constantinu G. loan e nascutu la 12 Iuniu 1823 in Brasio,7u din părinți negutiatori sî inca o familia vechia sî cu renume, atâtu pentru onorabilitatea casei, câtu sî pentru zelulu ce s’a doveditu cu ori ce ocasiune in întreprinderi privitóre la biserica sî scula. Părinții, sî frații cei mai mari in privinti’a etatiei, observandu desvoltarea talenteloru si inclinariloru reposatului, din cea mai frageda tineretia, i-au datu o astfeliu de crescere , incâtu la tempulu seu sa fia unu radîmu din acele de totu rari pre acele dile, adeca sa intre in unu oficia unde sa aiba ocasiune a apela sî mai cu târia interesele poporului seu. Terminați du asiâ dara cursulu filosoficu sî juridicu inclusiu trecu la tabl’a reg. unde după împlinirea pradei de doi capala asia numitulu slatium agendi pentru ad’’ Indiestratu cu cunoscinttele recerute unui barbati aptu de purtarea oficieloru publice, reposatul cu unulu din acei anteluptatori ai nationalismului, cari se încercă a rupe ghiuli’a cea slaba asupr’a nanei de patru secuii sî cerb asia dara a fi primitu in cualitate de practicantu la magistratulu Braesovului. Greutatîle câte i se făcură atâtu densului câtuiÎ altoru colegi ai sei, le învinse numai după ce caus’a acest’a umbla pâna la curte sî candu anulu 1848 lovea energieu in parl’a viitoriului Revolutiunea urmata in curendu dede ocasiune reposatului a incinge sî sabi’a sî a se pune in fruntea guardeloru ce se formaseră in acele tempuri. Elu fu asia dara la rendulu seu sî in sirulu braviloru nostri din acelu tempu martialu , espunendu-si ce avea mai scumpu , viéti’a , pre altariulu patriei si alu natiunei. După trecerea acestoru turburari reposatulu reintra in serviliulu statului , si functiunu in mai multe locuri ale tieri inaintandu până la rangulu de consiliariu districtuale. Sanetatea cea struncinata de tempuriu sili pre reposatulu după unu serviciu de vre-o 10 ani a se retrage in statulu de odihna, unde insa si caută forte intieleptiesce recreatiunea sea, cu unu adeveratu vechiu patriciu „procul negoliis“ in o activitate pe terenulu industriei. Schimbările cele noue politice aduse de anii 1860 sî 1861 lu smulseră din retragerea in care se afla încrederea concetatieniloru sei lu alesera de senatoru in Brasiovu si anim’a cea devotata concetatieniloru sei nu putea se refuse acésta încredere. Aici ca preste totu loculu pe unde afunciiunalu a escelatu cu o rigurósa dreptate sî cu unu adeveratu interesu umanu de afacerile concrediule lui din oficiulu seu. Reposatulu Const. G. Ioanu a fostu clara o plecare a familiei sele, unu credinciosu spriginu alu natiunei sele si alu statului seu , pentru care din urma la dietta din 1863/4 sî fu chiamatu ca regalistu. In tóte purtările si manierele sele era placutu sî atragaloriu. In momentele cele din urma ale vietiei sele au pusu cea mai frumósa cununa fapteloru din vieti’a sea, pentru ca zelulu pentru biseric’a sî națiunea sea l’a incununatu cu testarea averei sele , carea sa fia preste 25 mii, sculeloru române de aici, după mórtea fratelui seu. Bata dara iubite celiloriu pre cine plângu iubiții sei frați Predemnii Ienache G. Ioanu sî George G. Ioanu cu numerósele rudenii sî in fine pre cine plângemu noi Brasiovenii cu tolii, carui’a in întristare i rostimu durerósele cuvinte : t'iai ticrân’au sióra sî amintirea eterna! „Indep. româna“ asupra Situationen „Tu unulu din ultimele nóstre „articole de fondu“, dice „Independinti’a româna“, amu supusa unei critici discursurile tînute de imperalulu Napoleonu si Regele Victoru Emanuelu cu oensiunea an. nou in privinti’a importantiei loru* Imperatulu Napoleonu si esprima bun’a sea credintia ca er’a de pace va incepe in realitate cu acestu anu, Victoru Emanuelu care nu pote impune tăcere inimei sele, dîce totdeuna aceea ce cugeta. Crede ca aru fi descoperitu pe orisonte unu micu noru plinu de materie furtunósa, care cu rapedãciunea unui arcanu se póte intinde peste intregulu firmamentu si a-si imprascia fulgerile rele asupr’a intregei Europe. „Cine are dreptu , si cine n’are. Se póre ca amendoi se aiba totu de odata. Napoleonu se amagesce singuru, déca aru crede ca este probabilu , ca provisoriulu de astadi europenu aru putea se dureze multu tempu fara sgaduiri puternice sî Victoru Emanuelu se insiala déca crede, ca mâne chiaru aru trebui sa erumpa unu resbelu generala européni. „Nourulu se afla pe orisonte spre Orienta de unde nu va dispare. Că multe altele dîu’a dela Königgrätz a decisu sî despre sortea Turciei. Din momentulu, candu Austri’a a trebui sa se retraga pintru mai multu tempu din rendulu mariloru puteri active, s’a datu sentintia asupr’a Domniei Otomane in Europ’a ! Esecutarea pate sa se amane pentru catu-va tempu, in orice casa insa ea se va face, daca nu-i va veni mai curend lu martea naturala* Se presupunemu chiaru, ca Austri’a si va redobândi iarasi puterile sele, cu tóte acestea, acest’a nu se va intempla asta de curendu, incâtu sa se impedece chesti’a de resolvare a Orientului. „Insa chiaru in acesta grăbire ce se póte vedea astazi de tóla lumea acestei operațiuni interiore este pentru Turci’a, unu felu de garanția, ca puterile europene nu voru veni asia curendu in conflictu pe falia in privinli’a ei. Cea din urma încercare pentru mantînerea Porției — resbelulu Crimeei — n’a fostu întreprinsa numai din caus’a ei, ci contra Rusiei, care incepentru a ataca voia se devie singura domnitóre. „Déca va fi adeveratu, ca puterile occidentale s’au inttelesu de a nu interveni in chestiunea grecoturca, pe câtu tempu nu va interveni Russi’a , atunci de buna sema pericolulu, ca se va da o impulsiune chestiunei orientale din acésta parte, este forte micu. „Pentru poporulu rusui insa frontier’a natiunelu se intinde atâtu câtu se intinde biseric’a.“ Nimicit mai naturala, caci câte-va episode, precum eroic’a aperare a ioonastirei Arcadi’a, adusera intr’o ferbere simliementulu natiunalu slavicu, ce este forte lesne de atitialu. Guvernulu russescu este convinsu despre imposibilitatea, de a lucra singuru in acesta afacere. Afara de aceea curtea din Petersburg nu póte face in acestu momenta nici o aliantia europena, pe care sa-si pota rezuma politicaa sea. Relatiunile cu Austri’a suntu resprinse. Reportulu cu Prussi’a in aparintia ceu putinu nu lasa nimicu de dorita. Guvernulu russescu a recunoscuitu prea tardîu, ca slăbirea Prussiei nu este întărirea Russiei. Pentru supunerea Ungariei in anulu 1849 Russi’a n’a avuta nici o multiumire, din partea Austriei ceea ce Russi’a a impedecatu atunci, s’a efectuați prin sabi’a Prussiei la Iieniggrätz; in aceeași batalia s’a decisu si despre sortea Schleswig-Holsteinului, a carui despărțire de Danemarc’a, Russi’a credea ca a impedecat’o prin protocolulu din Londra. „Cându imperatulu Nicolae tolera umilirea Prussiei in Olmulz séu a cărei causa a fostu mai multu elu, nu presupunea, ea Russi’a va avea indata sa sufere intr’unu modu simtîtoriu consecuintiele politicei sele fatale. O Prussia din 1866 putea scu sa impedece resbelulu Crimeei séu sa fia o contrabalantia decisiva pentru Russi’a. „Cu tóte acestea impacienti’a imperatului Nicolae se pare a nu fi trecutu asupr’a imperatului Alessandru, in adeveru elu póte ascepta, pana candu va face orecare progresse in reformele interiore