Telegrafulu Romanu, 1867 (Anul 15, nr. 1-104)

1867-10-26 / nr. 86

Telefranule e«e de done ori pe septe­­ntiaoa , joi’» • i Diminn­ec’a. — Prenume- i rațiune» ne face in BahÜH U capeditura I­­oiei pe afara la c. r. poate, cu bani gat’a prin acrisori francate, adrenate catra capeditura. Pretiulu prenumeral in­­i nei pentru Sahiiu este pe anu 7. fl. v. a. 1 bar pe o ju­metate de anu 3. fl. 50. Pra-l tru celelalte parti ale Transilvaniei ai pen-Sabniu, in 26 Octombre (7 Nov.) 1867. tru provinciete din Monarchia pe nnn anu 18 fi. era pe o jumătate de anu 4 fi. v.a.­­Pentru princ. «j tieri straine pe anu 12 pe­r anu. 6 fi r. a. Inseratele de pi­ateneu pentru Iinteia ora cu 7. cr. sirulu , pentru a dou’a ora cu 5­­ cr­­ai pentru a trei­a repetite cu 3­7. cr. v. a. SîTM 80. A­ULit XV. Instructiunea publica. Din Ardeal 6. 1 Novembre 1867. Die Redactorii ! Discursiunea asupr’a instruc­­tiunei publice astadi ocupa ordinea bilei pretutin­­denea — in cercurile politice, in biserica, in fami­lia si cu deosebire in jurnalele de tata coloren. — Concede-mi asia-dara palinu locu si in fói’a Dtate , că sa-mi esprima si eu părerile mele individuale in priinii­a acést’a..­ Dîcu — individuali — pentru ca eu nu vreu sa trecu in sîrulu acelor’«, cari , pre­­tindu, ca ori ce signalu dau ei in publicitate , fia­­care sa i se închine n­econddiunatu , déca va sa aiba pace­ in ceriu si pre pamêntu.­­ Apoi ob­­iectulu insusi e de o insemnetate cu multu mai ma­re, decâtu sa aspiru, ca opiniunea mea sa fia da­­talorie de mesura. Cine afla, ca sum gresitu , re­­flecteze-mi­sine ira et studio. Reflecteze,— pentru ca materi a acest’a e demna de discussiune , si ori ce părere mai buna va fi bine-venita. — Instrucțiunea publica e basca intregei socie­tăți, si educatiunea a fostu prestigiulu tuturora na­­tiuniloru. Dela avantagiulu crescerei a aternatu ios­t­ensivitatea puterei popóreloru, ce au jucatu vre o­data o rola in istori­a universale a omenimei, si de­cadenții in cultura a fostu aceea, ce a seceratu a­­cele națiuni,— despre cari s’a implinitu sf. Scrip­tura : ca nu voru mai fi si nu-si voru mai cuvii­­nesce inca loculu seu. Déca ne voma restringe la o reprivire repede asu­pr’a p­isonului patriei nóstre, aflama ca caus’a sco­lare n’a lipsitu de a incurge mai la tóte dispositi­­unile legilative. Ea a mersu mâna ’n mâna cu cau­­s’a religionaria, si ast’a din pasu in pasu cu politi­ca nationale, cu constitutiunea tierei. Legislatiunea patriei nóstre intr'unu decursu de mai multi secuii, ii mai cu sema dela mișcările reformatiunei incece apucase de a detrage panea dela copii escreditati , si de a o imparti cu mesura rigurosa numai intre fii celoru trei națiuni politice si patru confessiuni recepte. Pre cando domnitorii principateloru transalpine incarcau locurile cele­sande cu cele mai grase mo­șie ale tierei, principii de dincoce inchestrau sco­tele loru confessiunali cu cele mai avute dom­enuri. — Iéra pe candu in indign­atele tieri vecine, acele moste înclinate se secularisaza nu spre ale reintor­­ce destinului seu primitiva adeca educatiunei in be­­serica si senin, ci spre a Ie distribui pentru sco­puri profane, lasandu-se in despositiunea precaria a puterei de statu, care la casa de a deveni macara numai pre unu momentu pe mâna străină, sa le pu­­ta aliena pentru scopuri cu totala antmalio­­­nali, — pe atunci aicea— dincóce— tóte institu­tele școlari a numitelorn confessiuni indu­strale de o politica prevedietóre, viéza in abundan­ti’a unsó­­rei sele, fara de temere, ca santieni’a proprietatiei— sub ori ce impregiurari, sa pota fi cum­va atacata. — Prin aceste averi scolari— ca proprietăți de na­tura privata, puse sub scatulu si garanti’a beserice­­sca, esistenti’a aceloru institute de educatiune e a­­secutata pentru totu viitorulu. _ Dupa emanciparea confessiuneloru mai nainte nerecepte, acestea inca au inceputu a se ingriji de sortea institutelorusele, de educatiune, după aseme­nea calapoda. — ., alus TuisQ­ignti duc asii* Bata asta-dara ce a sustînutu si va mai sus­tine inca principiala confessiunare in scotele de sub corón­a Ungariei! ! — In tierile celelalte ale imperiului austriacu, re­­presentate acum in senatulu imperiala , lupt­ a asia numiteloru partide liberale despre o parte cu con­­cordatismulu despre alta cu panslagism­ulu, a con­­strinsu pre nemți de .a smulge țora competitiii’a școlara dela beserica, ca sa o rădice la factorulu celu mai puternicu alu centralismului germanisatoru. In Ungari’a inca nu va trece muitu si instruc­țiunea publica va trebui sa devină la ordinea dilei, in corpulu legislativu alu tierei. — Cumca si aicea se afla elemente, cari in interesulu­magiarilarei aru dori, la puterea statului sa pună m­ân­a de feru pre instrucțiunea publica, si asta smulgendu-o dela be­­serici , sa o centraliseze la sine, nu incape nice o indoala. Dar a cum ca astfelu de centralisatiune șco­lare aicea va da de pedeci mari , ce o voru face imposibile, deducă eu mai cu sema de acolo . Ca legile Ungariei din 1848 au foștii pastratu princi­pială confessiunule in scoli si art. XIX. subordi­­neza numai universitatea din Pest­a deadreptulu mi­nistrului de cult»; »era in privinti’a celoru lalte in­stitute scolari se pastreza numai suprainspectiunea scolara, ce purcede din dreptulu corónei Circa sa­cra. — In art. XX. § 3. promite statulu subventionea­sea pentru trebuinttele besericesci si scolari la tóte confessiunele recunoscute, insa regularea acestei cestiuni se sustine contii legerei cu respectivele parti religionarie. Eura a 8- alu aceluiași art. garan­­teza in deosebi pentru credincioșii de religiunea gre­­co-orientala , dreptulu de autonomia in respectulu tuturora trebiloru eclesiastice si școlare — un’a la mâna.— De alta parte nevoi’a e, ca puterea sta­tului, déca aru vre sa ia instrucțiunea publica pre­­ste totu in mân’a sea, am trebui sa se ingrijesca nu num­ai pentru corespundiatarea sa iarisare a tuturoru organeloru de inventamentu, dara si pentru edificie— le, si celelalte necesarie școlare, ceea­ ce aru cere spese colosali si— după cum stau astazi finantiele statului — nesuportabile. Aceste mesuri aru ne­­cessitâ secularisarea averiloru besericesci sî școlari, la care s’uru opune din tóte puterile nu numai de­rula celu puternicu ala catoliciloru, ce dispune de­spre venituri cu milionele , dara chiaru sî prote­stanții cei zelori pentru autonomi’a besericei si scó­­leloru loru cea pastrata de secuii cu atâtea sacri­ficii sî bravura. … Apoi națiunea magiara prest­e totu privesce in averile besericesci ale ei d adeverata sî pura ave­re natiunala, a cărei garanția nu depinde dela nice o vicisitudine politica. — In fine Ungari­a e unu statu poliglota de di­ferite nationalitati sî confessiuni , si consolidarea si viitoriulu­lui e conditionatu dela impacarea drepte­­loru postulate ale acelor’a­si.— Ungari’a nu va mai pute uita, ca pre coroda ei e gravatu afundu devi­s’a Protoregelui seu Stefanu . Regnum uni­­us linguae est imbecile et fragile. Pe câta tempu Ungari’a s’a tinutu strinsu de devis’a acést’a m­arginele ei se latiau continuu , — iéra de câte­ ori si-a uitatu de acei­a, coron­a a trebuitu sa se ascunda — până sî in pomento. O recedere dela devis’a ei o aru periclita din nou. Bata deslegarea de cestiunea nationalitatiloru! Bata garniti’a autonomiei bisericesci ! Bata si caus’a scolara ! Cu resped­u— asiadara— atâtu la legile po­sitive, câtu si la necessitatea corelatiuniloru soci­ali in genere, si in specie a diferiteloru nationali­tati sî confessiuni— ministrulu de cultu si de inve­n­amentu — Baronulu Eötvös, nu in cualitatea sea oficiosa, ci numai că initiinte particularu , prin cu­­noscut’a sea programa provocatóre la formarea de reuniuni scolare, a pipaitu opiniunea publica in re­­spectulu instructiunei publice.— Ideea lui conduca­­tore se vede a fi de a emancipa instructiunea pu­blica de cleru, si a o incredintia insusi poporatiu­­nei laice nemijlocita interesate.— El a dori, ca re­­uniunele scolare sa se formeze după arondisemen­­tele comitatense , dara avu totu deodata si acea circumspectiune pendente de a indign­a, ca unde in­teresele diferiteloru confessiuni divergeza reunia­­nele sa se pot a forma 9­ intre m­arginele diferite­loru beserici. — In fine ministrulu ceru, ca opiniunea publica sa se dec­lare pe fatia in privinti’a programului seu.— Si ce fu urmarea ? Ati vechiutu mai in tóle jurnalele unguresci , incependu dela verdele „Hírnök“ él albulu „Pesti Napló“ pana la rosiulu „Ilon“ si mai sangerosulu „M. Újság“, cum’ se sculara partidele confessiunali, sî dechiarara, ca ide’a $0 reuniuni scolare in prin­cipiu e salutaria, dara susținură totu­deodata cu ta­ta rigorea sî giasea confessiunale. Va se­duca : Re­uniuni școlare după aron­d­is­men­tele confess­ionali.­­ ..ni-­i - r: < ■’ ’ 'if.­.. Bata opiniunea publica a Ungariei [s’a enun­ciate ! Permite-mi acum Die Redactoru , sa vina cu casliunea ast’a in specie si la romani. — Si jurnalistic’a romana a discutatu cestiunea scolere inca mai de demultu si mai de multe­ ori din diferite puncte de vedere. Déca amu cuprinsa bine lucruri, apoi dorin­­ttele romanilor« *) resultatóre din acele disensiuni se manifesteze sî se concentreza in urmatórele doue puncte principale : 1. Emanciparea scoleloru de p °­p­i, — s. B. Con­c­entrarea SC­O î­n­s­O r­U de a­m­­bele confessiuni rom­ane din comu­nele mestecate. — Trebue sa recunoscemu, ca ambele aceste po­stulate involveza in sene in câtu­ va ideea de re­uniunile școlare ale Baronului Eötvös. Sa vedemu asiadara, déea, incâtu, si in ce felu aru fi reali s avere aceste dominiie. — Ce se atinge de p­r­i­m’a punctatiune, apoi nu putemu negă, ca aceea e justa. Numai tre­­bue sa distingemu intre p o­p­i­rn­e sî insasi bise­rica, si sa nu confundăm»» aceste dóue concep­­tiuni un’a cu alta.— Q­u­e bene distin­g­ui­t bene docet. Preoții sontu organele ministrante ale bisericei , iera beseric’a e universitatea membriloru ce com­pună societatea religiósa. — Déca vomu esamina acum constitutiunea bese­ricei greco-orientale, aflamu ca tóte institutunile ei se baseza pro­sistenta representativa incependu de­ la sin­edde sî comitetele parochiale in coordinatiu­­ne sistematica sî canonica cu sinodele sî comite­tele protopresbiteriali până la sinodele sî comitetele diecesane sî metropolitane.—■ După cond­usele sinodului nostru dela an. 1864, care numai au aplicatu canonele ecumenice ale be­sericei orientale la referintiele nóstre locali, sino­dele parochiale se compunu de toti tatii de familia a respectivei comune parochiale, e o reprezentat­iu­­­ne mai angusta es­ta prin alegere libera din insusi sinodulu parochialu. — Sinodulu parochial« sî re­spective comitetulu protopresbiteriale e o represen­­tatiune esîta din liber’a alegere a respectivelor« node parochial» ce compunu cerculu protopresbiter­riale, sî inca statatórie din dóue tertialitati mireni numai din un’a tertialitate preoți. Asemenea sino­dulu si comitetulu diecesanu ca eflusulu din­ liber’a alegere a sinodeloru protopresbiteran­­e represen­­tanti’a intregei diecese in aceeasi proportiune de 7/3 laici câtu sî */3 a preotîrnei. —­ séra in ultim’a­linia totu asta sî congresuln metropolitanii cu represectantia a intregei biser­ci române greco- Dara nu a tuturora. Red.)

Next