Telegrafulu Romanu, 1867 (Anul 15, nr. 1-104)
1867-10-26 / nr. 86
Telefranule e«e de done ori pe septentiaoa , joi’» • i Diminnec’a. — Prenume- i rațiune» ne face in BahÜH U capeditura Ioiei pe afara la c. r. poate, cu bani gat’a prin acrisori francate, adrenate catra capeditura. Pretiulu prenumeral ini nei pentru Sahiiu este pe anu 7. fl. v. a. 1 bar pe o jumetate de anu 3. fl. 50. Pra-l tru celelalte parti ale Transilvaniei ai pen-Sabniu, in 26 Octombre (7 Nov.) 1867. tru provinciete din Monarchia pe nnn anu 18 fi. era pe o jumătate de anu 4 fi. v.a.Pentru princ. «j tieri straine pe anu 12 per anu. 6 fi r. a. Inseratele de piateneu pentru Iinteia ora cu 7. cr. sirulu , pentru a dou’a ora cu 5 crai pentru a treia repetite cu 37. cr. v. a. SîTM 80. AULit XV. Instructiunea publica. Din Ardeal 6. 1 Novembre 1867. Die Redactorii ! Discursiunea asupr’a instructiunei publice astadi ocupa ordinea bilei pretutindenea — in cercurile politice, in biserica, in familia si cu deosebire in jurnalele de tata coloren. — Concede-mi asia-dara palinu locu si in fói’a Dtate , că sa-mi esprima si eu părerile mele individuale in priiniia acést’a.. Dîcu — individuali — pentru ca eu nu vreu sa trecu in sîrulu acelor’«, cari , pretindu, ca ori ce signalu dau ei in publicitate , fiacare sa i se închine neconddiunatu , déca va sa aiba pace in ceriu si pre pamêntu. Apoi obiectulu insusi e de o insemnetate cu multu mai mare, decâtu sa aspiru, ca opiniunea mea sa fia datalorie de mesura. Cine afla, ca sum gresitu , reflecteze-misine ira et studio. Reflecteze,— pentru ca materi a acest’a e demna de discussiune , si ori ce părere mai buna va fi bine-venita. — Instrucțiunea publica e basca intregei societăți, si educatiunea a fostu prestigiulu tuturora natiuniloru. Dela avantagiulu crescerei a aternatu iostensivitatea puterei popóreloru, ce au jucatu vre odata o rola in istoria universale a omenimei, si decadenții in cultura a fostu aceea, ce a seceratu acele națiuni,— despre cari s’a implinitu sf. Scriptura : ca nu voru mai fi si nu-si voru mai cuviinesce inca loculu seu. Déca ne voma restringe la o reprivire repede asupr’a pisonului patriei nóstre, aflama ca caus’a scolare n’a lipsitu de a incurge mai la tóte dispositiunile legilative. Ea a mersu mâna ’n mâna cu caus’a religionaria, si ast’a din pasu in pasu cu politica nationale, cu constitutiunea tierei. Legislatiunea patriei nóstre intr'unu decursu de mai multi secuii, ii mai cu sema dela mișcările reformatiunei incece apucase de a detrage panea dela copii escreditati , si de a o imparti cu mesura rigurosa numai intre fii celoru trei națiuni politice si patru confessiuni recepte. Pre cando domnitorii principateloru transalpine incarcau locurile celesande cu cele mai grase moșie ale tierei, principii de dincoce inchestrau scotele loru confessiunali cu cele mai avute domenuri. — Iéra pe candu in indignatele tieri vecine, acele moste înclinate se secularisaza nu spre ale reintorce destinului seu primitiva adeca educatiunei in beserica si senin, ci spre a Ie distribui pentru scopuri profane, lasandu-se in despositiunea precaria a puterei de statu, care la casa de a deveni macara numai pre unu momentu pe mâna străină, sa le puta aliena pentru scopuri cu totala antmalionali, — pe atunci aicea— dincóce— tóte institutele școlari a numitelorn confessiuni industrale de o politica prevedietóre, viéza in abundanti’a unsórei sele, fara de temere, ca santieni’a proprietatiei— sub ori ce impregiurari, sa pota fi cumva atacata. — Prin aceste averi scolari— ca proprietăți de natura privata, puse sub scatulu si garanti’a besericesca, esistenti’a aceloru institute de educatiune e asecutata pentru totu viitorulu. _ Dupa emanciparea confessiuneloru mai nainte nerecepte, acestea inca au inceputu a se ingriji de sortea institutelorusele, de educatiune, după asemenea calapoda. — ., alus TuisQignti duc asii* Bata asta-dara ce a sustînutu si va mai sustine inca principiala confessiunare in scotele de sub coróna Ungariei! ! — In tierile celelalte ale imperiului austriacu, representate acum in senatulu imperiala , lupt a asia numiteloru partide liberale despre o parte cu concordatismulu despre alta cu panslagismulu, a constrinsu pre nemți de .a smulge țora competitiii’a școlara dela beserica, ca sa o rădice la factorulu celu mai puternicu alu centralismului germanisatoru. In Ungari’a inca nu va trece muitu si instrucțiunea publica va trebui sa devină la ordinea dilei, in corpulu legislativu alu tierei. — Cumca si aicea se afla elemente, cari in interesulumagiarilarei aru dori, la puterea statului sa pună mâna de feru pre instrucțiunea publica, si asta smulgendu-o dela beserici , sa o centraliseze la sine, nu incape nice o indoala. Dar a cum ca astfelu de centralisatiune școlare aicea va da de pedeci mari , ce o voru face imposibile, deducă eu mai cu sema de acolo . Ca legile Ungariei din 1848 au foștii pastratu principială confessiunule in scoli si art. XIX. subordineza numai universitatea din Pesta deadreptulu ministrului de cult»; »era in privinti’a celoru lalte institute scolari se pastreza numai suprainspectiunea scolara, ce purcede din dreptulu corónei Circa sacra. — In art. XX. § 3. promite statulu subventioneasea pentru trebuinttele besericesci si scolari la tóte confessiunele recunoscute, insa regularea acestei cestiuni se sustine contii legerei cu respectivele parti religionarie. Eura a 8- alu aceluiași art. garanteza in deosebi pentru credincioșii de religiunea greco-orientala , dreptulu de autonomia in respectulu tuturora trebiloru eclesiastice si școlare — un’a la mâna.— De alta parte nevoi’a e, ca puterea statului, déca aru vre sa ia instrucțiunea publica preste totu in mân’a sea, am trebui sa se ingrijesca nu numai pentru corespundiatarea sa iarisare a tuturoru organeloru de inventamentu, dara si pentru edificie— le, si celelalte necesarie școlare, ceea ce aru cere spese colosali si— după cum stau astazi finantiele statului — nesuportabile. Aceste mesuri aru necessitâ secularisarea averiloru besericesci sî școlari, la care s’uru opune din tóte puterile nu numai derula celu puternicu ala catoliciloru, ce dispune despre venituri cu milionele , dara chiaru sî protestanții cei zelori pentru autonomi’a besericei si scóleloru loru cea pastrata de secuii cu atâtea sacrificii sî bravura. … Apoi națiunea magiara preste totu privesce in averile besericesci ale ei d adeverata sî pura avere natiunala, a cărei garanția nu depinde dela nice o vicisitudine politica. — In fine Ungaria e unu statu poliglota de diferite nationalitati sî confessiuni , si consolidarea si viitoriulului e conditionatu dela impacarea drepteloru postulate ale acelor’asi.— Ungari’a nu va mai pute uita, ca pre coroda ei e gravatu afundu devis’a Protoregelui seu Stefanu . Regnum unius linguae est imbecile et fragile. Pe câta tempu Ungari’a s’a tinutu strinsu de devis’a acést’a marginele ei se latiau continuu , — iéra de câte ori si-a uitatu de aceia, corona a trebuitu sa se ascunda — până sî in pomento. O recedere dela devis’a ei o aru periclita din nou. Bata deslegarea de cestiunea nationalitatiloru! Bata garniti’a autonomiei bisericesci ! Bata si caus’a scolara ! Cu respedu— asiadara— atâtu la legile positive, câtu si la necessitatea corelatiuniloru sociali in genere, si in specie a diferiteloru nationalitati sî confessiuni— ministrulu de cultu si de invenamentu — Baronulu Eötvös, nu in cualitatea sea oficiosa, ci numai că initiinte particularu , prin cunoscut’a sea programa provocatóre la formarea de reuniuni scolare, a pipaitu opiniunea publica in respectulu instructiunei publice.— Ideea lui conducatore se vede a fi de a emancipa instructiunea publica de cleru, si a o incredintia insusi poporatiunei laice nemijlocita interesate.— El a dori, ca reuniunele scolare sa se formeze după arondisementele comitatense , dara avu totu deodata si acea circumspectiune pendente de a indigna, ca unde interesele diferiteloru confessiuni divergeza reunianele sa se pot a forma 9 intre marginele diferiteloru beserici. — In fine ministrulu ceru, ca opiniunea publica sa se declare pe fatia in privinti’a programului seu.— Si ce fu urmarea ? Ati vechiutu mai in tóle jurnalele unguresci , incependu dela verdele „Hírnök“ él albulu „Pesti Napló“ pana la rosiulu „Ilon“ si mai sangerosulu „M. Újság“, cum’ se sculara partidele confessiunali, sî dechiarara, ca ide’a $0 reuniuni scolare in principiu e salutaria, dara susținură totudeodata cu tata rigorea sî giasea confessiunale. Va seduca : Reuniuni școlare după arondismentele confessionali. ..ni-i - r: < ■’ ’ 'if... Bata opiniunea publica a Ungariei [s’a enunciate ! Permite-mi acum Die Redactoru , sa vina cu casliunea ast’a in specie si la romani. — Si jurnalistic’a romana a discutatu cestiunea scolere inca mai de demultu si mai de multe ori din diferite puncte de vedere. Déca amu cuprinsa bine lucruri, apoi dorinttele romanilor« *) resultatóre din acele disensiuni se manifesteze sî se concentreza in urmatórele doue puncte principale : 1. Emanciparea scoleloru de p °pi, — s. B. Concentrarea SCO însO rU de ambele confessiuni romane din comunele mestecate. — Trebue sa recunoscemu, ca ambele aceste postulate involveza in sene in câtu va ideea de reuniunile școlare ale Baronului Eötvös. Sa vedemu asiadara, déea, incâtu, si in ce felu aru fi reali s avere aceste dominiie. — Ce se atinge de prim’a punctatiune, apoi nu putemu negă, ca aceea e justa. Numai trebue sa distingemu intre p opirne sî insasi biserica, si sa nu confundăm»» aceste dóue conceptiuni un’a cu alta.— Que bene distinguit bene docet. Preoții sontu organele ministrante ale bisericei , iera beseric’a e universitatea membriloru ce compună societatea religiósa. — Déca vomu esamina acum constitutiunea besericei greco-orientale, aflamu ca tóte institutunile ei se baseza prosistenta representativa incependu de la sinedde sî comitetele parochiale in coordinatiune sistematica sî canonica cu sinodele sî comitetele protopresbiteriali până la sinodele sî comitetele diecesane sî metropolitane.—■ După condusele sinodului nostru dela an. 1864, care numai au aplicatu canonele ecumenice ale besericei orientale la referintiele nóstre locali, sinodele parochiale se compunu de toti tatii de familia a respectivei comune parochiale, e o reprezentatiune mai angusta esta prin alegere libera din insusi sinodulu parochialu. — Sinodulu parochial« sî respective comitetulu protopresbiteriale e o representatiune esîta din liber’a alegere a respectivelor« node parochial» ce compunu cerculu protopresbiterriale, sî inca statatórie din dóue tertialitati mireni numai din un’a tertialitate preoți. Asemenea sinodulu si comitetulu diecesanu ca eflusulu din liber’a alegere a sinodeloru protopresbiterane representanti’a intregei diecese in aceeasi proportiune de 7/3 laici câtu sî */3 a preotîrnei. — séra in ultim’alinia totu asta sî congresuln metropolitanii cu represectantia a intregei biserci române greco- Dara nu a tuturora. Red.)