Telegrafulu Romanu, 1869 (Anul 17, nr. 1-103)
1869-07-24 / nr. 58
240 iuliusi e de mare însemnătate pentru tóta viéti’a ce rai se făcură ve voiu impartasî unu lucru care si totu dreptulu popóreloru europene, s’aru periclitu va convinge pre dlum, precum si pre publilu prin repasarea contelui Beust — de aceea es cu a Brasiovului si pre intregu publiculu romanescu, prinjâmu dorinti’a . Sa ne remana contele Bismarck tempu indelungatu! La aceste adauge „N. Fr. Bl.“ din Vien’a . Oricatu de simpathicu aru sunt 1 arlicululu organului progressistu de Berlinu, totusi nu lu putemu accepta in tóta estinderea sea. Cura ca cei doi conti formeza contrasturi, noi nu disputame; insa ni se pare a fi óresicare frivolitate déca afirma ca s’au facutu cu radicalele reforme, cari s’au facutu in Austri’a, dela Königgrätz incóce, sa pacalesca pre Prussi’a sau in necasulu Prussiei. Avemu o părere cu multu mai înalta despre prudinti’a contelui Beust cu barbatu de statu decâtu ca sa putemu admite ca Ia pașii, ce ia facutu pentru regeneratiunea Austriei sa su fi condusu atari neînsemnate consideration^ cum i le atribuie „Volks Zeitung“. Repedea, deplin’a sî sincer’a intórcere dela partitulu constitutionalismu fatiarnicu sî perniciosu la o viétia adeveratu constitutionale era necessitate pentru Austri’a, fara ca la acesta ocasiune sa fi trebuitu a se lua in consideratiune ocuparea posturiloru ministeriali in Prussi’a. aru veni in Prussi’a la guvernare Chiaru sî cându unu ministeriu Duncker-Waldeck , acést’a nu ne aru conturba in lucrulu organisarei. Din contra aru trebui sa se nasca unu zelu de întrecere viu sî sanatosu intre ambele state vecine , precându tocmai punendu-ne Prussi’a de esemplu in Austri’a se determinau mai usipru a ne denega multe. Si astfel cu democrații din Berlinu, de pre partea nóstra, potu pofti depărtarea dlui Bismark alu loru, fara de a se teme, ca Bismark in caderea sea va trage cu sine pre contele Beust. intru câtu ai fostu d-ta purtatu cu unu necunoscutu in orasiulu pre care tu cercetezi acum pentru prim’a óra (?) După ce din nenorocire pre meritatulu directoru gimnasiulu d. Gavriilu Munteanu patimi câteva luni sî inca nu e deplinu sanatosu, an. eforia a scóleloru de aici in intielegere cu suprem’a inspectiune școlara a otaritu alegerea de Conrectoru, care se conducă afacerile acestui gimnasiu. Luni in 14/26 ale acestei luni, adunandu-se representabiiele comuneloru bisericesci, sau comitetele parochiale dela S. Nicolau sî din cetate — cu proprietare ale gimnasiului desu amintitu, arata d. presiedinte 0. Dar ca necesitatea adunarei sî alegerei unui Conrectoru la gimnasiu, cum sî aceea ca d. profesoru Dr. Mesiot’a după faimele din anulu trecutu, acum la veslitu, ea e chiamatu la lassi. După cugetări seriose Brasiovenii cunoscendu tactulu sî vrednici’a dlui Dr. Mesiot’a l’au alesu de Conrectoru. Crediendu, ca acésta intemplare, n’aru fi trebuitu trecuta cu tacerea, dorescu sa dea Dumnedieu, ca sa nu fiu si cu acesta aretare de alti conducatoriu reu opiniunei publice. Din corespundinte va face bine déca va caută odata seriosu asupra vietiei publice si déca voiesce ceva specialu, déca va cauta cum i merge chiaru redactorelui acestei foi sî atunci va afla, ca sî noi, ca fiacare doritoriu de a împlini datori’a sea si a aduce vre-unu sacrificiu pre allariulu natiunei sa faca aceste numai pentru ca sa folosésca. Déca in urm’a acestor’a totu póte afla vre-o neplăcere sa scie ori si care ca acestea uneori nu au intensiunea de a vatema, ci póte de a indrepta, alte ori insa póte si de a resplati binele cu reutate insa sa le luama in nume de bine si sa mergemu înainte in cele bune. Red. Festivitati în Sabiia. Banchetulu jubileului de 25 de ani alu academiei de drepturi a fostu forte cercetatu. Toastele si music’au animatu societatea adunata. Sér’a a fostu petrecere familiaria la care au luatu parte unu publicu numerosu. De atunci a mai fostu adunarea generale a Reuniunei pentru cunoscinti’a patriei. Alalta eri sér’a s’au intrunitu mai multe reuniuni de cântări sî s’au produsu in pavilionulu din gradin’a lui Gerlitz. Brasiovu , 18/30 Iuliu 1869. Domnule Redactoru Corespundinti’a din nr. 55 alu „Telegrafului Romanu“, cu datulu Brasiovu din anulu acest’a subscrisu cu Iiter’a M. incepe cu aceea, ca ai avó o fatalitate cu cele mai multe corespundintie de aici, pentru ca acestu orasiu fiindu necunoscutu pentru domni’a tea (?) ti s’a intemplatu, ca sî unoru calatori străini, a te incredintiă unoru conducători zei, care in urma ca sî pre streini v’a adusu in confusiune. Eu credu, ca me cunosceti cÎ v’ati convinsu despre intentiunile mele, ba sî despre aceea ca scsindu bine sî cercetandu de vre-o doue ori acestu orasiu cându convingendu-ve de tote, v’ali convinsu sî despre cele ce amu scrisa sî asta credu ca nu v’amu causatu nici o confusiune. Déca dlu M. face alussiune la publiculu cetitoriu credu ca sî acel’a n’a fostu sedusu, caci n’amu scrisu neadeveruri, nici puterile nu mi e-amu încordate, fiindu ca nici odata nu mi-amu inchipuitu mai multu decâtu sunlu. Apoi d-vóstra sciii, ca tient’a mi-a fostu totu deu’a concordi’a sî armonia, de lips’a carei’a parimescu românii. Eu nu su decoratu cu . . si asia unui atare conducatoriu conceru a fi mai bunu decâtu mine fara superare, bai concedu sa-mi ia ale mele preste picioru cum va voi numai sa scrie. Ce se dîcu, voiu fi avutu gresiele, ca n’amu tacutu ce trebuia sa tăcu pentru ca sa nu ne cunosca nimenea de mai suntemu in viétia séu nu, sau caci n’amu disu iu corespundinti’a penultima cum dice dlu M. „ca nu s’a scrisu alte corespundintie de aici din caus’a nepasarei“. Sî se vede ca i-aru fi placutu dlui corespundinte M. sa fi fosta sî noi nepăsători. Altfeliu vine omului a întreba, pre de ce nu s’a interesatu d. M. a conduce bine fai’a acest’a a nostra pre aici de 10 ani incoce ? pentru ca afara de cestiunea cu Vâlcelele pre la an. 1865 mi se pare ca n’au scrisu nici o corespundintia la acest’a. — In absenti’a d-mi dara mi-amu trenutu de datoria ca sa nu remana acestu prasiu cu totului totu necunoscutu jurnalului nostru. Dara se trecu preste tótu câte asta mai pute dice la acestu jocu sî dreptu respunsu la atacurile Brasiovu 30 Iuliu. Incepemu cu o scrie pre plăcută si bine venita pentru impregiurarile timpului de facia. Eramu jaluzi , cându ceteamu despre discursurile cele aplaudate, tienile de catra celebritatea secsului frumosu românu , domnisiar’a Constanti’a Dunc ’a, in părțile medinale ale României, anumitu in Craiov’a. Astadi inse venimu a descoperi, ca domnisiar’a nóstra literatrice se afla in midiuloculu nostru, resoluta a calatori la adunarea generale „a asociatiunei române transilvane pentru literatur’a si cultur’a poporului românu“ la Siomcut ’amare, unde va trena in favorea secsului frumosu o conferintia , in care va face istoriculu femeiloru ilustre de rasa latina si româna. Póte ca va tiene după aceea sî in mai multe alte orasie asemene conferintie sî discursuri despre obieclulu celu mai importantu, despre bun’a sî solid’a crescere a secsului frumosu , după cum e aiata datin’a acest’a in tierile cele civilisate sî la poporele cele care se închina spiritului sî culturei. Domnisidr’a Constanti ’a Dunc ’a că membra a societății de literati sî a societății de scientie , arte sî litere din Parisa, a ateneulu de scientie sî litere din Franci’a , laureata cu medalia de auru pentru opuri literarie in Franci’a, apoi că membra a societății pentru invetiatur’a poporului din Romani’a libera, ca profesora de pedagogia la scól’a centrale de secsule frumosu si in spectrice generale scolaria in Bucuresci, are destule titluri a face acest’a in puterea missiunei sele , care ea ajută la inaltiarea culturei poporului românu, prin cultur’a secsului frumosu , pentru care s’ a luatu de problem’a a vietiei a face sî din parte si prin discursurile si scrierele sele, ca sa se inaltia si elu la sublimitatea chiamarei sele de mame bune, de econome intielepte, de crescătorie in spiritulu moralității si civilisatiunei, ca unele ce suntu sorgintea crescerei patriotismulu in mările virtuti antice, pre care le adoreza sî civilitatea moderna. Astadi sementi’a culturei , recomandându calea virtutiloru sî desprobându pedecele inaltiârei la un’a stare mai prospera, prin ecsemple scóse din istori’a popóreloru, e un’a problema, care pretinde a fi înlesnită cu cea mai demna consideratiune din partea nu numai a inteligiotiei sî a secsului frumosu, ci chiaru sî a organeloru publice, dela cari , că dela portatorii culturei, se astepta tóta înlesnirea si loto concursulu cerutu de pretensiunile soclului civilisatiunei. — (In momentele din urma aflarau ca Dsióra C. Dunc’a petrece până mâne in Sabiiu. Red. „Tel. Rom.“) „G. Tr. Sacele , (Siepte-sate) in 6 Iuliu 1869. Domnule Redactoru ! Sciu, ca multi din acei’a, pre cari privescu mai deaprópe publicitatea celoru de mai la vale, prin acést’a numai se voru indignă, ba póte se voru sî superă. Sciu sî aceea, ca de multe ori vreadu sa faci bine, paltinesci reu. Dara ce-i faci omului cându consolinti’a lu apasa mereu si nu-i mai da pace ; rabdi câtu rabdi, apoi dela o vreme pare ca sî rabdarea numai are locu, * sî asia volens-nolens esti constrinsu sa faci ce-ti dicteza aceea. Insa sî dealtmintre n a spune adeverulu credu ca, nu numai ca-i este cuiva iertatu, ci are totu deodata sî strinsa detormtia. Dreptu-aceeea — de cumva nu ve incomodezu pré multu — ve rogu sa bine—voiui a primi in colónele pretiuitului nostru dînariu „Telegr. Rom.“ urmatórele : Luni in 30 Iuniu a. c. st. v. se începură esamenele semestrali de vér’a sî pre la scólele nóstre din Sacele sî satele vecine sî decurseră sub presidiulu Pre On. D. Protopopu tractualu Iosifu Bara cu pana ieri. Resultatulu acestoru esamene — pre câtu sciu — in genere a fostu forte bunu si imbucuratoriu, semnu, ca invettatori respectivi suntu permunsi de greu’a loru missions si ca pre lângă toti obstaculii, ce intempina, se silescu după puteri a corespunde acelei’a. Zelulu si capacitatea invettatoriloru insa aru fi pututu sa fiu coronate cu unu succesu indoitu sî intreitu mai bunu, cându toti factorii cei immediati ai scotei si-aru fi implinitu după cuviintia de lor intiele sele falia cu dens’a, ceea ce cu durere trebuie sa marturisescUi ca nu s’a intemplatu! Aci ca sa nu fiu reu priceputu — amintescu ca sub factori immediati ai scalei, intielegu in l a linia pre invettatori; 2-a pre părinții eleviloru si a 3-a pre preoți ca directori locali de scala. Sa vedemu data, cum sî incâtu si-au implinitu fia care din tren sii obligamintele sele referitorie nu numai la inveniamentulu din scala, ci preste totu la educatiunea si cultur’a poporului. — a) Invetiatorii — cum amu dîsu — s’au silitu sî au facutu câtu au pututu pentru chiamarea loru, atâtu in intielesu obiectivu, câtu sî subiectivu. Casulu dintâiu se constatéza parte prin resultatulu esameneloru presinte, parte prin aceea impregiurare, ca elevii esti din scólele nóstre din Sacele — ori sî face cariera s’au aplicalu — figuréza astadi intre cei mai buni colegi ai sei. Iora celu din urma prin aceea, ca invetiatorii nostri au infiintiatu o biblioteca scolara frumușica , ca ei au tienutu si tienu conferintie generali anuale, tienu conferintie lunarie obligate, tienu apoi si afla numite întruniri colegiale de duminec’a, in care sub intielept’a conducere a dlui directoru alu scólei capitale din Satulungu — Ioanu Dorc’a —• desbatu laolalta unele si altele obiecte, ce cadu in sfer’a scolara sî in astu modu prin impartasirea reciproca a ideiloru sî cunosc intieloru sele, s’au perfectionatu forte multu. Chiaru si cei mai putieru cualificati dintre densii — prin modalitatea acum amintita — au devenitu invetiatori buni si practici. Acest’a se póte vede de acolo, ca in lips’a de manuale corespunpun distorie pentru propunerea unoru obiecte de inventamentu, precum suntu: Geografi’a, istori’a naturale, fisio’a etc. densii se ajutara cum putură sî totuși propuseră tóte, câte le legea cea noua școlara, daca sî nu tocm’a pretinde intr’o ordine sistematica. Presenrtu potu afirmă cu siguritate, ca ori ce controla aru veni asupr’a scóleloru nóstre din Sacele atâtu in privinti’a obiecteloru de invettamentu, ce se propunu, câtu si a modului sau metodului dupa care se propunu, aceea controla, referindu adeverulu, nu va pute referi, de câtu numai spre laud’a invetiatoriloru nostri sî a organeloru nóstre mai inalte școlare, cari sî fura prescriptele legei sciura a se ingriji cu viu interesu de înflorirea si bunastarea scóleloru siesi subordinate. O singura lacuna mai momentósa s’a pututu observă până acum’a iu tóte scólele nóstre din Sacele , lips’a unoru midilóce sî aparate de inventamentu, precum : globn, mape, icóne din istori’a naturala etc. , ceea ce a causatu invetiatoriloru forte mare greutate la propunerea obiecteloru respective. 6peru insa ca si acést’a in curendu o vomu vedé delaturata si atunci — ce se liene de instructiunea din scóla — noi Sacelenii romu pole stă vis-avis de oricare alta confessiune din patria.—