Telegrafulu Romanu, 1869 (Anul 17, nr. 1-103)
1869-07-24 / nr. 58
Telegramul ese de doue ori pe >epte- I mana, joi’a ai Dumineca. — Prenume- I ratiunea se face in Sahiiu la cepedUnr’al faiei pe afara la c. r. poște, cu banii gata prin acrișori francate , adresate catra espeditura. Pretiusu prenumeratiunei pentru Sahiiu este pe anu 7. f r. a. I * ear pe o juratate de anu 3.8.50. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pen.. 1 Săbiiu, in 24 Iuliu (5 Aug.) 1869. Im provinciele din Monarchia pe an o ana 8 fi. era pe o jumatate de anu 4 fi. v.a. Pentru princ. si tieri străine pe anu 13 pe, anu. 6 fi v. a. Inseratele se platescu pentru inteia ora cu 7. cr. sirulu , pentru a dou’a ora cu 5'. cr. si pentru a treia repetire cu 3 V. cr. c. a. 58. AXULU XVII. mai multe puncte pre Garlistii acesti’a sî deocamdată au curatituiter’a de rebeli. Despre Imperatulu Russiei se ducea ca va inspectiona unu castru mare de trupe concentrate in Russi a meridionale. Unele dîuarie adauga scirea ca acolo se voru intrevede monarchii Russiei, Austriei sî Prussiei sî altele făcu pomenire si de Domnitoriulu României. Rectificarea fruntarieloru. Dîuariele nóstre din monarchia austro-unguresca pusienu se ocupara de o cesiune insemnata cum este cea a rectificarei fruntarieloru intre noi sî Romani’a. Nu demultu , s’au reprodusa unele date privitórie la afacerea acésta, după dîuarie din Romani’a, si mai pre urma o notitia după dîuarie unguresci , in carea se dice , ca partea comisiunei din partea guvernului nostru a produsu acte pre cari partea comissiunei emisa de guvernulu romanescu nu le a putută refrânge , si déca ne aducemu bine aminte, notiti’a mai dieea, ca partea comissiunei de dincolol e de părere ca „teritoriele pre cari românii le tiemu cu forti’a sa le ocupe statuia ungurescu fara amanare.* Unele dînarie din Romani’a începură a respandi scirea ca 100 de secui inarmati din Zagonu au petrunsu in Romani’a, au alungatu pre cate pudenii militari plaiesi ce padiau la fruntariu si au ocupatu teritoriu romanescu. Sgomotulu acest’a s’a repetatu lotu cu mai multa veementia până cându „Monitoriulu oficialeu dela 19 Iuliu vine de dice in privinti’a cestiunei urmatórele : „La 14 ale curentei, o banda de 100 unguri Romati, din comun’a Zagonulu, a navalitu împreuna cu primariulu comunei pre pamentulu românii, la punctulu Fati’a Cheiei, plaiulu Buzeu, judetiulu Buzeu, spre a sili pre siefulu vamalu de acolo, cu doi soldați, ce are de paza, ca sa-si parasesca posturile si sa se retraga pre malulu stângu alu apei Arzagului. Paduorii punctului de frontiera refusandu a cedă unei asemenea viclintie, năvălitorii s’au marginitu a derima gheret’a, unde stă sentinel’a, si s’au retrasu ameninttându pre vamasiu ca preste putiene dîle voru reveni, spre a lu sili prin fortia, sa parasesca acestu punctu. Guvernulu, inscitutiatu prin raportulu prefectului de acesta nelegiuita urmare, pre de o parte a facul’o cunoscuta cabinetului din Vien’a, séra pre de alta a luatu mesuri spre a concentră la acelu punctu unu numeru suficientu de trupe, cu ordine precise ca sa respingă cu forli’a ori ce asemenea încercare violenta s’a nu mai face pre viitoriu“. Până aci starea faptica a lucrului după câtu a petrunsu in publicitate până acum. Cu părere de reu vedemu ca si cestiunea acést’a este unu midilocu de a interită pre cele dóue natiunalitati june din resaritulu de media di ala Europei pre români sî pre unguri. Inse sî mai cu părere de zeu va trebui sa vedemu impregiurarea cându dintre magiari, barbati de tip fluinlia, aru tórce afacerea acést’a până la conflictu. Amu repetitu de multe ori sî o repetimu si astadi, ca magiarii se voru vedé intr’o d! deslusiunati cu totulu, déca astadi inca voru persiste a trata cu românii in orice afacere privindu la ei preste umerii. „Kol. Közi.* ni-o luase fórte in nume de rea ca i-amu fostu vatematu ambitiunea natiunale docendu ca-i lipsescu elementele de a figură cu națiune mare si puternica spre a se pune in rendu cu Anglia etc., dara si „K. K.“ si oricine, după putientica cugetare seriosa va vede ca a cugetă cine va multu despre sine fara de a pute face ceva, nu rădică si nu fericesce pre nimenea. Este o necessitate matematica că elementulu românu sa nu se afle in ostilitati cu elementulu ungurescu. Istori’a mi-a dovedit’o până in dîu’a de astadi, ca din certe intre dóue elemente ce au lipsa de ajutoriulu imprumutatu se bucura numai alu treilea. Barbarii unguri de influintia sî cari voru fi totu odata petrunsi de interesele loru ce le adeverilu natiunale se voru strădui a reduce afacerea fruntarieloru la marginile ei naturali asta incâtu sa nu se nasca de aci lucruri neprevedibile. Intr aceea fia acésta numai o usiara aducere amintesc deocamdată, pentru ca daca vomu observă ca lucrurile mergu in direcțiunea carea aru purcede numai din ambitiunea vre-unui comisariu, carele vré sa faca vre-unu fiasco perniciosu, — vomu mai reveni sî noi asupr’a cestiunei. Eveneminte politice. Celu mai insemnatu evenementu este celu despre care vorbiramu mai susu , odata pentru ca elu e aprópe de noi, apoi pentru ca după iritatiunea carea o a produsu iu o parte însemnata a României se póte desvoltă in unu conflictu ascutitu. Sa speramu ca îndreptarea guvernului romanescu catra cabinetulu din Viena, după cum asigura DIonitoriulu romanescu, va fi încoronata de succese siniscitorie. Din Pesta venise in septamânile trecute scriea despre unu escesu alu lucratorilorulela fabric’s de vagóne. Caus’a acestui’a se vede a fi fostu arestarea unui lucratoriu Strobel. Ce e mai tristu in tóta afacerea acést’a este ca a trebuitu sa pasiasca militi’a la mijloca sî sa domolesca spiritele. Deocamdată pasulu acesta a succesu , insa se dice ca mișcarea inca nu e terminata de totu. Diet’a Croației ’si va continuă dela 4 Septemvre desbaterile întrerupte, iara dietele de dincolo de Laut’a se voru convocă pre 20 Septemvre p. a. Delegatiunile lucra si acum inca totu in comissiuni. In un’a din siedintiele coraissiunei bugetarie s’a intemplatu unu incidentu, carele a facutu alussiune sî la politic’a esterna a cancelariului imperialu. Doi delegați au imputatu cancelariului ca Austri’a se porta pré cu multa recela catra Prussi’a sî ca cancelariulu periclitéza pre Austri’a alianduse acesta cu Franci’a, carea representa principiulu nationalitaliloru. Contele de Beust respunde ca a tinsu mâna de pace Prussiei, insa a fostu de atâtea ori refusata. Mai departe insa elu nu pate sa descopere ca ce politica urmeza si ce aliantie cauta, pentru ca a descoperi acesta aru însemnă a-si dă puterea din mâna. Declararea acesta a facutu sensatiune in lumea politica. Cu tóte ca tempulu acesta de acum e in genere tempulu cându diplomatic pauseza, vre-o câteva scrii au natura de a dovedi contrariulu. Asta cesimt ca principele Meternich vnlvetiene o corespundintia forte vina cu cancelariulu imperiale de Beust. Sî că se trecemu de totu la politic’a esterióra, inregistramu mai departe, ca scriile despre apropiarea trupeloru francese din Algeri a de litoralu spre a se îmbarcă la tempo de lipsa pentru Europ’a, pre lânga tóte desmintirile , iara începu se cerculeze. Mai suntu si alte simptome, cari dovedescu ca situatiunea nu este asta după cum apare. Astă unu cerculariu alu ministrului de resbelu din Franci’a indreptatu catva toti comandanții de trupe, ordineza, ca nici unu momento sa nu se porda fara de a nu ingrigi seriosu de pregătirea trupeloru pentru totu feliulu de operațiuni resbelice. De alta parte se dice ca imperatulu Napoleonu a respinsu unei deputatiuni din Corsic a ca nu póte se asiste la festivitatea dela 15 Augustu după domnir’a corsicaniloru, pentru ca situatiunea politica e pré încordata. In Spania au fostusi in dalele din urma versuri de sânge. Unu pretendentu de trona sub numele de Carolu VII a câstigatu vre-o câtiva părtinitori carii au formatu bande înarmate. Unoru din aceste bande le-au succesu a intră cu bratiu inarmatu, in tiera spre a cerca déca voru puté provoca vre-o rescula in favorea dosului pretendentu. Trupele spaniole insotite de cetatieni au batulu la Revista dinaristica. Va interesă sî pre publiculu nostru, a vedé unulu din resunetele ce se audu din cându iu cându in Europa. Din cele ce urmeza mai la vale nu vomu pute alta deduce decâtu nisce conjecturari. Inse ele suntu de lipsa câte odata, pentru ca celu putienu dau o deslusire de si partiale despre situatiunea politica preste totu. Sub titululu: „sustienerea celoru doi conti* aduce jurnalulu Berlinesti „Volkszeitung* unu articulu demnu de insemnatu, care se incheie cu poftirea ce suna asta de curiosu in gur’a acestui organu democratica : „Barem de negru remanea contele Bismark timapu destulu de îndelungata !* Dar cum vine organulu partidei progressistiloru de a se rugă pentru remanerea acelui barbatu, care după cum se scie a facutu totu, spre a irita partid’a progresistiloru asupra si ? Gacitarea se resalva prin aceea, ca „Volkszellung” vede in contele Beust contrapondulu, contrastulu contelui Bismarck. Sî nu voiesce ca contele Beust sa lipsésca. Contelui Bismark, dice „Volkszeitung“, i-a obvenitu in contra vointiei sî pole si in contr’a scriei séle frumós’a misiune, de a fi datu impulsu prosperu de viétia unui statu espusu dirimarei si a disolvarei interne. Austri’a progreséza , progreséza forte si de minune ! Poporulu acolo inca e departe , de a sta pre o astfeliu de trepta a independintiei căcelu prussianu. Cultur’a , solinti’a , energi’a, curagiu la lucru, diliginti’a sliber’a hotarîre de sine acolo inca ’su impedecate prin vechi’a economia a fostului regimentu preotiescu, militarescu sî de curte. De aceea acolo unu barbatu in fruntea regimentului incapere lucră forte multu. Si acestu unicu barbatu, contele Beust, se tiene in fapta in posetiunea sea cu o greutate pre bârn’a, pre care o tiene alta greutate pre cela—Ialtu capu alu bârnei in ecuilibru. Contele Bismark din Berlinu sustiene pre contele Beust in Viena. Si acésta este unu momenta insemnatu istoricu ! Déca sortea intr’adeveru voiesce sa cresca statulu austriaca incâtu sa devină unu ce sanatosu, constitutionalu si liberalu , atunci trebue sa-si ia ostenela de a ne sustiene sî noue aici pre contele Bismark ! Fara acésta aru cade cela-laltu , sî acésta aru fi unu pasu înapoi pentru Europ’a , pre care istori’a propasliei a popóreloru europene aru trebui sa’lu plângă. Dreptu dovada a afirmatiunilerusele, cum ca cei doi conti formeza contrasturi, aduce inainte Berlinesulu — cartea rosca, din ale carei pagini vede lamuritu, cum ca contele Beust voie s o ea formă fatia cu Bismarck in tóte punctele contrastulu bine sciutu! Acolo se refusa invetiatura despre neinsemnatatea publicarei afaceriloru diplomatice, acolo însemnătatea cea mare a simpathiei se pune iute in adeverat’a lumina cu opiniunea publica. Acolo se refusa energicu ori-ce cochetare cu Rom’a. Cine cetesce cu atențiune cartea rosca,dice „Volks Zeitung“, acelui’a nu-i póte scapă din vedere, cum ministeriulu Bismarck aici (in Berlinu) e sufletulu vietiei pentru ministeriulu Beust de acolo (in Vien’a). Deorece insa, duce la încheierea articulului seu organulu democraticu, spiritulu de libertate in Austri’a, care influintiéza cultivandu asupr’a popo-