Telegrafulu Romanu, 1871 (Anul 19, nr. 1-103)

1871-10-14 / nr. 82

328 si atingendu umerii Iui, diso . Domnule major ! in numele natiu­ei sunteti prinsu. Preda­ti-ve sa­­bi’a! Maiorulu Rasici se roga a i se lasă sabi’a care i este, ca semnu de suvenire dela raposatnlu colonele Zastavnicovici si scumpa, elu vede ca e prinsu, inse sa i se conceda a si regulă afa­cerile a­casa si sa-lu lasie a se reintorce sub es­corta pre tempo scurte până acolo. Acest’a i se incuviint­ă si se ordină unu granitieru cu baionet’a inplantata a escortă pre majorulu. Pre drumu dise majorulu catra granitieru . Ioane nu scu­ tu ca te afli pre cale retecita ‘i N’aru fi mai bine pentru tine, cându ai fugi ? Cugeta-te, ca déca te va prinde te va impusca !“ La aceste respunse b­anu dându semnu con­­semn­etoriu din capo : „Bog me, die mijoru. Di’u ai dreptate, mie mi se pare ca nu e lucru bunu“. Nici granitierulu nici prinsulu nu se­ mai re’n­­torsera la revoltați. Acesti­a inse incepura a se organise, incalu­pătura, recrutară partisani, agilara si beara din poteri, aveau 15,000 fl. la dispositiune. După ce se intamplara in Racoviti’a volniciile cu­noscute, se puseră conductulu in mișcare spre Plas­­lci, unde se afla respedioti’a episcopésca si o mă­năstire gr. or. Aici se siliră preoții gr. or. a seversf revoltatoriloru serviciulu ddicescu si a le dă reinecuventare. Intr’aceea comand’a generale inca n'a siediutu ca manile in pole. Intr’a 9 c. deja se activara pentru cerculu regimentului Ogalinu drep­­tulu stalariu pentru crim’a revoltei. — 0 di­nainte de acesta capetara regimentele Ogulinu, Sluviu si Oloca cu ordin­ulu a-si a concentra companiile si a porni totu-odata din tote părțile contr’a Racovi­­tiei pentru de a incungiură pre revoltători. Totu odata se comandă garnisónei din Karlstadt a se tienea gatda de marsiv, pentru de a intreveci la casa de lipsa, pre căndu una batalione din regim, de infant. Kaussevici pornise de aici la Karlstadt pentru întărire si pentru padirea depoului de iarba de pu­șca de acolo contr­ a vre­unui alacu­ mare magazine de iarba de pușca se afla (Celu mai in de­părtare de o ora dela Karlstadt). Slainii se comandară de maiorulu Blondek, Ogulinii de vice-colonelu Ilokulg’a si Ciocanii dej colonelulu Schestak. Miș­carea concentrica succese pre deplina si fara re­­sistiutia, la ce contribuira celu mai multu impregiu­­rarea ca cele­lalte cercuri confiniare remasera liniscile ; intr’a 10 o. erau revoltătorii incungiurati de tóte partile, căci maiorulu Rasici ocupase cor­­donulu sî prin acest’a le făcură trecerea preste confinie imposibile. In 12. c. eră colonellu Schestak deja în Ra­­­coviti’a sî porni cu c­ompanie Otocani contr’a revoltatoriloru. De abia fura aceștia la Ljubica intre Plaski sî Racoviti’a de polerea narmata ajunși sî provo­caui a preda armele sî­n­daia ’si aruncara armele sî fugiră in tóte pârtile. Cu ocasiunea acest’a fura câți­va răniți, fugendu, s vre­o 30 prinși sî duși la Ogulinu. Cei trei conducători principali Kvaternik, Esch sî Rakias, vediendu reu’a reusîre a întreprindere!, fugiră asemenea spre graniti’a turcésca, întâlniră insa unu despartiementu de soldați sî fura indala impuscati si îngropați in același locu. Acesta e istori’a revoltei de 5 dîle din Ra­coviti’a. In 14 Octomvre, noptea, se arestara dom­nii Dr. A. Starcevici si redactorulu fotei „Hrvats­­ka“. Redactiunea acestei foi se sigilară. De lângă fiermarea stânga a Oltului 7 Oct. 1871. Die redactoru 1 In numeralu 78 alu főtei, ce redigeti, amu celitu intre altele sî o corespondintia, ce se referesce la modulu de alegere de protopopu in protopopiatulu Mercurei. — In conglasuire cu red­essiunile aduse in acelu articulu, eu din partite de pre unde sum, vinu a-mi esprime „discuragiarea“ de a mai îndem­nă pre cine­va din pârlite nóstre — ceea ce până acum amu facutu — de a mai absolvă gimnasiulu si apoi a pasî la filosofi», drepturi etc. Déca afirmatiunea corespondintelui acelui’a se raciîma pre motive tari, si nu vorbesce dela sine sî din óresi­care patima, — ca, unu barbatu alu na­­tiunei române, intr’unu sinodu, carele prin tote trac­­tele protopopesci e compusu din fruntașii clerului si mireniloru, si carii singuri numa­i’si potu trimite, asia dicendu, pre fiii loru la absolvarea gimnasiului, fi­losofiei sî drepturiloru,­­ de óre­ce massea po­porului rom, din saracia acést’a nu o póte face, — s’au esprimatu, „cateoriele înaintea densului nu platescu nimic’a si testimoniele, fia dela facultăți, de drepturi, filosofia séu alte, suntu litera m­a­r­t­aa: in casulu acest’a durere ne cuprinde pre toti românii din tóte un­ghiurile , de „espressiunea cea fara si m buze si neprejudecata“, ce sun­­temu la mare indoiala, ca intr’unu sinodu protopo­pescu unu mecenate alu natiunei române aru fi vorbitu. Destulu atât’a, ca articululu corespondintelui, cuprindiendu totu adeveriri sau necuprindiendu, ia amendóue cașurile, au facutu sensatiune rea­lî in­tre ómenii din depărtare, de óre-ce, cei cari au co­pii la scóla sî cari se sustienu cu mari chieltuieli, facendu părinții pre acasa detorii sî tramitiendu la scóla fiiloru loru bani, — acei’a suntu cei dintâiu, cari se discuragiaza, ved­endu ca cum mergu tre­­bile de prostu intre acei bar­bati, cari suntu la câr­ma sî vreu sa treca înaintea sumei de conducători ai natiunei sî ai bisericei. Ore e dopa "„dreptu sî dreptate“ că unui gimnasistu cu 4—9 da.se sa-i fia iertatu a rivalisu sî a reesi in candidat tine de profesoru séu protopopii falia cu unu academistu ? Abstrugendu ^^!­­t^ij..drepturi­le 9^pjț^e. — are dreptulu naturalu innascutu in fia­ care omu cu tóte simtiurile concede acest­a ? Judece sum­a !! In co­șuri de acestea trebuie int^ju­ftiȘțțjțj sfT se n­ecurțre­­gieze totu omulu de a mai inversă la cărte pana e betrânu, si asia dicendu, vieií’a jumetatb'ipiîn Vicendii intru facerea esamenreloru pre la filosofia, drepturi etc. caci in fine se vede tréb’a ca nu e mai consideratu că celu ca 4—6 clase gimn. — D­i­n t­ó­t­e a­­­cestea, eu deduc­u, ca preotimei nóstre gr. orient, că in sinulu scu se nu­ie iertatu, aiba sî preoți cari sa se póta asem­ena cu c­u­a­­­lificatiunea cu preoții catolici si evangelic­i. Déca acést’a insa e iertatu, ba déca chiaru si spiritulu tempului demanda in tóta diu’a strictu acest’a, — vedemu totuși in vieli’a de tóte dilele mari abateri sî iregularități, care tóte suntu totu atâtea documente pentru străini a ne mai aruncă inca pre alocurea , ca de ce sa damu la pop’a vostru porțiune canonica sî lemne din pă­dure, ca nu-i invetiatu sî nu scia nimic’a falsa ca pop’a nostru etc. —­ Astfeliu de abateri sî i­egula­­ritati ne pune înainte chiaru sî sinodulu dela Mer­­curea, de unde se așteptă sa resara intâiu lumin’a cunoscintiei, déca corespundintele are dreptu in ceea ce vorbesce. A se face cine­ va protopopu cu 4—6 clase gimn, insemne dia­r tatu, câtu a se face cine­ va as­tazi profesoru de cl. a 8-a gim. totu cu acele clase, sî apoi a propune filosofi’a, pre Horatiu sî Tacitu, despre care elu n’are idea. — Eu cugetu, ca pro­­topopulu e organulu consistoriului, sî are a raportă acestui’a despre trebi școlare si bisericesci, precum sî a respunde la intrebariului consistoriul, acést’a sa wmmma» Machiavelu­sî Machiavelismulu. (Urmare din nr. tr.) Pre lângă aceste reflessiuni cari resulta in­­tr’unu modu virtuale din doctrinele absolutiste ale scalei Machiavelice, discipolii acestoru doctrine mai au o opiniune forte rea despre popóre in genere. Ei credu ca popórele suntu­rai sielese, tâmifare dina­intea fortiei, fara mila pentru slăbiciune si pentru gresiale, indulgente pentru crime, incapabile de a îndură contrarietatile unui regimu liberalu, si pa­ciente pana la martiru la tóte violentiele despotis­­tismului cutediatoriu , sdrobindu tronuri in momente de mania si dandu-si singuri stapani caror’a le ierta atentate pentru cari aru fi decapitatu diece regi constitutionali ! In desiertu, dacu ei, consti­­tutionalistii cauta justiti’a, dreptulu, stabilitatea, or­dinea, respectulu formeloru atât­ a de complicate ale mecanismului parlamentare, in nisce glote violente, nedisciplinate, inculte pre cari le proclama ei de stăpâni si suverani ai statului . Machiavelistii credu si sustienu ca principiulu suveranitatiei populare este destructiva de ori-ce stabilitate, principiu consacra dreptulu revolutioniloru. ca acestu Suve­ranitatea poporului da nascere demagogiei ; dema­gogia produce anarchia sî anarchi’a readuce la despotismu si astfeliu, popórele se reintorcu la bar­baria pre calea civilisatiunei ? Prin asemenea ra­ționamente, Machiavelistii conchidu ca despotismulu este singur­a forma de guvernu care in realitate se póte adopta starei sociale a popóreloru moderne , ca pentru națiunile de astadi, cari traescu numai prin industria, cari nu au nici o credintta, liberta­tea nu póte fi decâtu o causa de disolusiune si de ruina. Din desgustulu ideiloru sî din ciocnirea re­­volutiuniloru, nu es­tu nisce societăți desamagite, indiferente in politica precum si in religiune, nu mai au altu stimulentu decâtu plăcerile mate­riali sî interesulu, a caror’a cuitu este aurulu. Ce forma de guvernu s’aru potea aplică, dacu totu ei, la o societate unde domnesce coruptiunea, unde a­­verea se castiga prin surprinderile fraudei, unde moral’a nu are alta garantia decâtu legile repressive, unde, in fine, simtiementulu chiaru aia patriei se confunda intr’unu­feliu de cosmopolitismu univer­sale ! Machiavelistii nu vedu mântuire pentru a­­ceste societati, decâtu in instituirea unei centrali­sation fara mesura, care sa puna tóta puterea pu­blica la dispositiunea aceloru ce guverna, intr’o ad­­ministratiune ierarchica că aceea din imperiulu ro­mana, care sa reguleze intr’unu modu mecanicu tote mișcările individiloru , cu unu cuventu, intr’unu Gesansmu Bizantinu. Bata sub ce conditiuni esen­țiali, credu ei, ca unu principe si-aru putea con­­solidă puterea sea. Elu trebuie sa se aplice mai cu sema a destruge partitele, a disolvă puterile co­lective, a pa­ra­lise in tóte manifestările ei, initiativ­ a individuale. Intretienerea perpetua a unei armate formidabile va fi complimentulu indispensabile alu acestui sistemu. Guvernulu se va sili a combate si a nimici prin tóte midilacele possibili veri-ce clasa pericolosa, veri-ce elementu de resistintia, incatu sa ajunga a nu mai esistă in statu alta cla­sa de omeni, decâtu proletari, milionari si soldați ! Prin căi piedisie, prin medilóce deturnate, prin combinatiuni dibace, unu guvernu va isbuti totu­­deun’a a destruge mecanismulu institutiuniloru ce­­loru mai intielepte. Va atinge, un’a după un’a or­­ganisatiunea judecatorésca, legea electorale, pres’a, libertatea individuale, inven­amentulu publicu etc.; in fine, tóte garantiele constituționali. Popórele tienu mai multu la aparentia decâtu la realitatea lucruriloru ; putieru le posa loru de ficțiunile le­gali si de garantiele constituționali. In ochii partisaniloru lui Machiavelli guvernele parlamentare suntu numai nisce scóle de disputa, I caror’a se sleesce activitatea fecunda a natiuniloru, pre care tribun’a si pres’a o condamna la neputintia. Ei substituescu teorieloru abstracte, rațiunea prac­tica si esperinli’a seculiloru ! Machiavelistii stergu din constitutiunea loru responsabilitatea ministeriale suveranulu singuru va fi respundietoriu înaintea po­porului. — Cu inițiațiv­ a parlamentara a proiecte­­loru de lege, camer’a putu resturna guvernulu cânda va voi ; ei stergu dara sî initiativ’a parlamentara : propunerea legiloru va apartiene numai suveranului, sî astfeliu, neputenda nimenea altulu propune legi, principele nu se va mai teme ca se va face vre-o lege contraria polerei sele. Elu singura va avea chei’a tabernaclului. In privinti’a senatului, scal’a machiavelica crede ca acestu corpu inalta, interpreta si pactuloriu ala pactului fundamentale, nu are o putere propria , ca elu, fiindu assediatu in înaltele sfere constituționali, interventiunea cea directa nu trebuie sa apara de­câtu in nisce circumstantie solemne, d. e. cânda aru fi casulu de a se atinge pacturi fundamentale, sau cându suveranitatea aru fi in periculu. In privinti’a presei, acesti discipoli ai lui Ma­chiavelli, nu suntu de opiniune a se suprime orga­’nele ei, caci dinaristii suntu că șî capetele hidrei de Lern’a , de vei tăia diece din aceste capete, resaru cinci-dieci in locu, ci de a neutralise pre­s’a prin pres a chiaru. In cele mai multe tieri par­lamentare, pres’a se pune totu­deun’a in serviliulu passiuniloru violente, egoiste, esclusive, pentru ca ea este venale, injusta sî fara patriotism. Ei bine, spre a remediă si la acestu zeu, guvernulu Ma­­chiavelistu se va face dîunristu ; va fondă unu diuariu alu seu pentru fia-care diuariu din oposi­­tiune. Prin ajutoriulu devotamentului oculatii alu acestoru foi, elu va dirige opiniunea publica in tóte cestiunile politice. Unele chiaru din aceste organe voru face guvernului o opositiune simulata si fictiva. Ministeriulu va pune in studiu in materii de cari * nisce focare de framentari sterile, in mediloculu comerciu, de industria, de arte si chiaru de admi-

Next