Telegrafulu Romanu, 1871 (Anul 19, nr. 1-103)

1871-01-28 / nr. 8

Teleg­rafu­lu ese tie done ori pre septe­^ mana: Iluminee’a si Joi’a. — Prenume­­ratiunea se face in Sabiiu la espeditur’a I foiei pre afara la c. r. poste cu baut­ gafa prin scrisori francate, adresate coitra 1 espeditura. Pictmlu prenumeratiiin­ei pen­tru Gabiiu este pre anu 7 îl. v. a. car 1 pre o jumetate de anu 3 fl. 60. Peu­Sabiiu, in 28 Ianuarie (9 Febr.) 1871. tin celelalte parti ale Transilvanie­­i pentru provinciele din Monarchia pre unu anu 8 fl. I icra pre o jumetate de anu 4 fl. v. a. Pentru o f princ. si ti cri surdine pre anu 12 lf3 anu fl fl. Inseratele se platescu pentru intai’a I­ara cu 7 cr. sirii Iu, jiini­ru a dou’a ore cu 1 5 */2 cr. si pentru a trei’a repeti­re cu 3 ‘/4 Ier. v. a. m­a­mi’ XLX. Eveneminte politice. Tota lumea este preocupata astazi de armi­­stitiu sii incheiatu intre nemti si francesi si preste totu de cele ce se intampla in Franci’a. in ren­­dulu trecutu amu aratatu conditiunile puse de nemți sî acceptate de Favre sî de partea regimului din Pan­su sî amu amintitu sî de impregiurarea, ca par­tea regimului, ce resiede in Bordeaux, nu pre vo­­iesce sa scie de ce a făcutu Favre cu Bismarck De aici se ara pute încinge tine altu evenementu nu mai putiemu inseranatu sî plinu de ormuri grele, se aru pute nasce unu dualisam in conducere tie­­rei sî o sfestare, carea aru fi cu atâtu mai funesta ca câtu inimiculu se afla inca in Franci’n sî aru trage folose'e cele mai mari din cart’a francesiloru intre sine, cu ocasiunea facerei pacei. Mai la vale urmeza unele date mai in detaiui in afacerea acest’a, pre care le reproduceam din alte dinante. Cu tote aceste e de credinta ca fran­­cesii, in numeru precumpănitorii­, înclina spre pace­a pentru­ ca vedu ca obosel’a de acum nu le permite continua unu resbelu, care sa pretindă numai sacrificii si sa nu póta aduce ecuivalente. Diaoristic’a străină ne indrepta atențiunea no­stra asupr’a altui coltiu alu continentului europeanu, sî adeca asupr’a României. Din câte amu pututu ceti sî in unele dinante ale noâtro s­ amu combi­­natu sî noi, amu ajunsu la convingerea ca unu in­­tunerecu nepatrunsu face asupra e viitoriului României. Ce va fi dincolo de acestu intunerecu au voru unii 8, nu soia alții sa ne spună. De­ocamdata ne tienemu de fapte împlinite si pentru de a ne pune in stare spre a ave o idea despre situatiune in Rom­ani’a domit in cele urma­­tórie o pretinsa epistola a principelui Carolu catra o pretinsa personalitate de posesiune înalta, publi­cata (epistol’a) in A. A. Zig. Epistola e de cu­­prinsulu urmatoriu : ama Multu stimate amice! Este de multu de cându pregetatu a da unu semnu de viatia. Asta dori inse sa fii numai o ora in loculu meu, sa te convingi, câtu e de impartitu si câtu e de coprinsu tempulu meu de lucru, de grigi sî de desamagiri. Nu mai e multu sî suntu cinci ani cându m’amu decisu in unu modu cutediatoriu, a me pune in fruntea unei tieri atâtu de bine cuventata de mam’a natura si de alta parte totuși atâta seraca. Cautu eu înapoi asupr’a acestei bucati de tempu, scurte pentru viati­ a unui poporu si lungi, fatia cu unu omu doritoriu de înaintare, trebuie sa mi dicu, ca pre putie nu amu putu folosi acestei tieri. Me in­­trebu de multe ori cine porta vin’a, o porta eu, carele nu erau cunoscutu caracterulu acestui poporu, ori o porta elu, carele nu voiesce a fi condusu, nici pricipe cum sa conducă. Din calatoriele mele cele multe in tóte tienuturile principateloru si din contactulu cu tóte clasele societatiei, credu ca voiu ,­ ajunsu la convingerea, ca imputarea nu me pri­veste nici pre mine nici pre poporu preste totu, ci pre acei’a, cari s’au impusu de conducători ei tierei, ce s'a nascutu. Acești ómeni adeca, carii cul­­tur­a lor intréga politica sî sociale si o au casti­­gatu mai cu sema in strainatate, uitându impre­­giurarile de acasa cu ocasiunea aceea mai de totu, se insuiescu a transplanta in patri­a loru ideile suple de densii acolo, îndesate in forme utopice, fara a esamina déca se potrivescu. Asta acésta tiéra nenorocita, ce eră pururea apasata forte, fara de transitiune dela unu regimu despoticu a sositu dintr’odata la constitutiunea cea mai liberale, cum nu mai are altu poporu in Europ’a. După esperanti’a făcută tienu acésta impregiurare de o nenorocire mare, pentru ca românii nu se potu lauda cu virtusi catatienesci, ce se ceru la form’a de statu quasi republicana. Déca acésta tiéra binecuventata, carei intre alte im­pregiurari i a'aru puté proroci viitoriulu ctlu mai ab­undantu, nu voi­aru fi intratu asia de tare la inima, rabdarea mea era demultu terminata. Acum inse arau făcuta cea depre urma încercare, carea me va face sa aparu in ochii parliteloru de aici, precum si in cei ai conducatoriloru politici de frunte ai româniloru, că unu omu fara de iubire câ­­tru tiera, postpunendu tóte respectele personali sî póte sacrificându popularitea mea. Aru fi fostu inse o negligere neresponsabile a delorintiei déca a­ sî fi facutu de acestu zeu sî mai departe sî déca astu fi lasatu ca tiér’a se fia sî mai incolo o vic­tima a parliteloru. Aici pre pamentu ce e dreptu o patiesce cineva la­ude­ un’a, de câte ori are curagiulu sa spună adeverulu si sa numesca lucrurile pre nu­mele loru si asta póte mi va umbla si mie; cu acea deosebire, cu multiumire recunoscuta din parte-mi, ca mi­sta cale deschisa a me reintorce la o vi­atta fara de grigi, independinte, împreunată cu feri­cirea cea mai mare fara iliaria, o scumpa patria, a că­rei magnelii nici in orele cele grele n'a incetatu a ma atrage la dens’a. Regretezu numai ca vointt’a mea cea buna a fostu asta de nerecunoscuta si res­­platita cu ingratitudine. De­ore­ce acésta scrie in comuna cu a multoru muritori, me voiu sei mângaia cu umbletulu celu spirituale, mai cu sema in cer­­culu celu vivificatoriu alu D-tale si asia cu ince­­tulu voia uita la ce amu­nisulu odata. Carolu. Statutulu organica Ibikor, in frontaria militară. Pentru de a se pune odată capela dauiaseloru ingerintie sî amestecuri ale autoritatiloru politice din fronteri’a m­ilitara in autonomi’a bisericei nóstre dreptu credincióse române resariténe, Consistoriulu diecesei Caransebesiului s’n vediutu constrinsu a recurge in mai multe randuri la In. Ministeriu im­perialu­ de resbelu din Vien’a. Dispusetiunea Inaltu aceluia­si luata asupr’a preatinseloru recurse este urmatoriolu : R­e­s­c­r­i­p­t­u alu înaltului Ministeriu impe­rial sî regescu de resbelu ddto 20 Januariu 1871 despart. 10 Nr. 138 indreptulu catva Prefectur’a mili­tară c. r. in Petrovaradinu. — Inca ca rescriptulu indorsatalu din 7 Decembre 1870 Nr. 7756 s’a imparta sîtu spre eroare si re­lational Prefecturei militare o respresentatiune gra­­vaminale a Oficiului diecesanu gr. or. din Caranse­­besiu, privitóre la ingerinitele si amesteculu autori­­tatiloru militare in autonomi’a, ce s’a garantatu dela pre inaltulu loca cu statutulu org. din 28 Maiu 1869 comunitatiloru bisericesci gr. or. in afacerile loru bisericesci, scolare sî fundationale. 2 ale Acelu consistoriu a mai m­ailaru incece sî in lunei cuvinte o asemenea plângere, ce se alatora aci, reinoindu-si rugarea, ca sa se puna odata capeta la aceste ingerintie. Ordinatiunea prefecturei militare din 21 Nov. 1870 Nr. 7720, alaturata in copia autentica la ultim’a plângere a oficiului diecesanu mentionatu, din care ordinatiune se vede, cum cuprinde si inttelege prefectur’a militară determinatiunile Statutului pre inaltu, — indemna pre ministeriulu imperialu de resbelu a intima prefecturei militare, ca Ministeriulu imperialu de resbelu preste totu vorbindu, n­u afla întemeiate părerile prefec­turei militare, ce se pare a fi le fi făcutu atâtu in privinti’a esecutarei determinatiuni­­loru cuprinse in acelu statutu pre inaltu sanctiunatu câtu si in privinti’a marginiloru, până unde are a se estinde influiti­ a competenta autoritatiloru mi­litare. Dar’ totu de odata nu póte consenta Ministe­­steriulu imperialu de resbelu nici cu opiniunile Ofi­ciului diecesana din Caransebesiu iu privinti’a aceloru pasogie ale representatiuniloru sale, după care aru ave a se defini sî normă influm­­ti’a organeloru militare. Dreptulu supremei inspection­, reservatu Ma­iestatei Sale in afacerile bisericesci si scolare gr. or., in lini’a dintâiu, de buna sema, are a se eser­­cita numai prin autoritățile tierei sî acel’asi dreptu alu supremei inspectiuni nu vatema de locu auto­nomia comunitatiloru bisericesci sî școlare gr. or. indata ce la respectivele determinatiuni ale statutului ambele pârli aru da unulu sî același intielesu, s’au luându-se in consideratiune ordinatiunile, ce aflatu in vigóre in fruntari’a militara înainte de emanacipatiunea pre atinsului statutu pre-inaltu resulta de sine modalitatea, după care au de a se aduce aceste ordinatiuni in consonantia cu determi­­natiunile statutului organicu. Autoritatile fruntarie militare nu au avuta nici înainte de acest’a in afaceri bisericesci sî școlare 0 sfera de activitate imperativa i­n­d­e­p­e­n­d­i­n­t­a. Ele au avutu de a procede in cause bisericesci sî școlare totudeun­a in coin­­trelégere sî consentîre cu preotimea, representantii bisericesci si cu antistiile comunali. Déca in loculu acestora organe aci amintite s’a pusu astadi sinodulu, comitetulu si epitropi’a parochiala, asta sfer’a de activitate garantata de pre inaltulu locu acestora corporatiuni noue trebuie respectata tocma asta, precum s’a intemaplatu privinti’a organeloru, ce au custatu înaintea sta­m­­tutului. De alta parte aceste corporatiuni nu se voru simți mărginite in autonomi’a loru, déca unu organu alu autoritatiloru politice va asistă in afaceri bise­riceștii la pertractări despre ratiotiniu, apoi despre starea averei bisericesci, de­óre­ce acestu organu fara de aceea se infaciosiaza ca dalatoriu da soco­teli fatia cu comitetulu parochiala sî nu că membra indreptatitu la consultatiune; asemenea nu se va te­­ma autonomi­a, deca mai departe in privinti’a co­­lectiiunei sî compunerei de date statistice, necesarii guvernului statului, intre cari vinu a se adnumera si conspectele periodice despre averea bisericesca, precum si in tele afacerile cladiriloru se reversa o atare influintia si pentru bisericesci autoritatile politice, de­ore­ce numai ele suntu chiamate in numele supremei autoritati a statutului, de a da in afaceri de clădiri bisericesci pre temeiulu Condicei de legi civ. com­. consensulu politienescu si politicu de edificare sî de a revide sî examina planurile de clădire. Totu acesta se intielege sî despre pose­siunile de pamentu ale bisericiloru, de­ore­ce tre­­cerea in evidintia e acestora proprietăți in cărțile publice funduare asemenea este o agenda a auto­ritatiloru politice. Ce se atinge de afacerile școlare si fundațio­­nale, nu se póte detrage autoritatiloru militare in­­fluinti’a in tóte directiunile mai susu aretatate, acesta influintia li se compete mei departe la insculare si aplicarea de invettatori pre câtu privesce referin­­tiele loru personale si a­le averei, ale caror’a de­­judecare cade in competinti’a autoritatii politice, apoi la trecerea in evidintia a copiiloru insociati, precum si la permisibiliatea aplicariloru de inve­tiatori spre a se împlini tote acele ordinatiuni po­litice si politienesci, dela care atenua preste totu primirea de invetiatoriu si sustienerea­ unui individu in­tre­ si care „comuna, in fine la conscriptiunea si supr’aveghierea scóleloru de câtra stata si visi­­tarea loru timporale. Ce se tiene in fine preste totu de intreveni­­rea organului politicu la adunările comiteteloru pa­­rochiale, in privinti’a acest’a prin rescriptulu din 11 Augusta 1870 despart. 10 Nr. 2017 si de altmintrelea s’a defipit, ca atari interventinni sa se marginesca numai la casurile cele mai necesarie,

Next