Telegrafulu Romanu, 1873 (Anul 21, nr. 1-104)

1873-10-14 / nr. 83

310 maniei pre unde reBbate Dunarea curgendu spre Marea negra. • Celu putieru, asta numescu Turcii a 4-a cataracta a Dunărei pentru ca pre tempulu condu ei stăpâneau ambele tiermuri a acestui fluviu, aveu obiceiu a intinde de pre unu mulu pre altulu, pre deasupr’a Dunărei unu lantiu lungu de feru spre a opri trecerea la ori-ce vasu. Plutirea la loculu acest’a se face cu cea mai mare greutate din caus’a stânceloru ce impedeca trecerea mai alesu candu apele suntu scadiute. Se scie nccasulu trecatoriloru prin loculu acest’a , trebuie sa lași balelulu cu care vii dela Pesta sa treci cataractele pre barei late si dela Severinu sa te transporte di pre alta balelu si sa urmedi calotori a inainte. Acesta necasa este semtitoriu întregului comerciu dunare nu si mai cu deosebire vaseloru Austriei care este de fapt a domna sî stăpână pre Dunăre chiaru in tierile nóstre sî in Serbi’a. Pentru inlesnirea plutirei, Austri’a a luatu initiativ’acurativei acestei stremtori de pradacinandu stâncele din fundalu Dunărei sî facentu libera trecere pentru tótenavele de ori-ce mărime. Spre realisarea acestui scopu a trebuita sa intre in inttelegere cu Turci’a pentru ca acesta din urma putere trece de suzeran’a României si a Serbiei. Pretentiunea Turciei aru fi ca nici Romani’a, nici Serbi’a, ca ieri vasale, sa nu fee nici o parte la acesta lucrare, ponendu ca singura la cale cu Austri’a tóte mesurile ce aru trebui sa se iee. Vorbindu de acest’a, gazet’a generala din Augsburg sa esprime astfel cu : „Purtarea Turciei, in cestiunea Portiloru de feru, fatia cu Romani’a si Serbi’a, este pre ratu jignitóre pre atâtu si neinttelesa. Guvernulu Olommu, a respinsu din nou, prin o nota adresata guvernului românii la 28 Augustu, cererea ce acest’a ii făcuse de a lua si elu parte la desbaterile si la hotaririle privilóre la cestiunea Portiloru de feru. La cererea făcută cu atât’a staruintta de câtra agentulu României, generalulu principe loanu Ghica, marele viziru a respunsu ca, tienendu séma de spiritulu de progresu ce insufletiesce pre cabinetulu actuate atu principelui Carol I, Turci’a ’i va comunica hotaririle sele in acésta afacere.“ „Totu astfel iu a respunsu sî agentului Serbiei, adaugendu ca va face cunoscutu guvernului serbii, mesurile ce va lua in acesta privintia.“ „Lesne se intielege, ca nici Romani’a nici Serbî'a nu a onmuitîn ajitu cu nouscu rispuusu. Afacerea inse pnse astfeliu de Turci’a, adaoge gazel’a Augsburg, póte sa aiba unu sfersitu putieru favorabila pentru Turci’a.“ Aru fi unu lucru străina, absurdu sî ridicolo ca în afacerea acést’a, care privesce pre români atêtu de aprópe, care privesce viitoriulu comerciului soru pre Dunăre, Turci’a cu prejudetiele sele învechite, cu ilusiuuile sele de suzeran’a României, cu ideile sele stationarie, sa ne mai conteste dreptulu de amestecu. Noi amu observatu pururea, fatia cu Turcii, indetoririle titu tributulu nóstre după vechile tractate ; amu plasi-t lu platimu inca cu cea mai mare punctualitate. Nu totu asta si-a împlinita si ea indetoririle sele catva noi caci cu provinciile nóstre cele mai frumóse si-a scapatu viéti’a de atâtea ori pre cându era datóre tocmai după acele tractate, sa apere întregimea tierei nóstre contr’a incalcatoriloru străini. Ii vomu dice dara, in unire cu gazet’a de Augsburg pentru a carui’a drepta vedere si concurau ’i roul Kamimu, ii vomudice Turciei . Nu este politicu pentru tine sa ne mai necajesci, sa te amesteci in trebile nóstre, sa ne impotrivesci in interesele nóstre, sa ne revesei in demnitatea nóstra tocmai acum'a cându dogma legaturei nóstre cu tine a slabitu in Romani’a, cându pre Iota din’a plângemu pamentulu ce ne-ai instrainato. Trebuie sa aibi consciinti’a crimenului neaudîtu ce ai comisu caiva noi, sa respectedi tratatele din care ai trasu atât’a folosu sî pre care noi tienemu a le mai respectă pentru ca n'amu avulu din respectulu loru decâtu paguba si rușine. Speramu ca guvernulu nostru va sei sa si m antrena drepturile si demnitatea sea, intr'o cestiune in care tier’a intrega fara deosebire de idei si de partide, este gat’a alu sustiene până la sfersitu. „Curierulu“ tói’a intereseloru generale, in Nr. din 4 a curentei prin articululu publicatu in fruntea fótei, aréla ca pentru 15 este convocatu s. sinodu, si se intreba ce are de gându sa faca Pros. Sea Metropolitulu Moldaviei, oare va fi atitudinea sea ? Merge-va Pres. Sea eéu nu in acésta sessiune la sinodi ? Sî după ce spune ca sinodulu prin lucrările sele au ofensatu ^persón’a Pres. Sele si au calcalu drepturile sî prerogativele metropoliei Moldaviei, termina astfel cu : „In cestiunea metropoliei din Moldavia si Suceav’a, noi amu facutu si facemu deosebirea acésta : 1) sinodulu a ofensatu pre Metropolitulu Moldaviei si Sucevei, 2) sinodulu calcându canonele concilieloru ecumenice, a lovitu sî rapitu drepturile metropoliei din Moldov’a sî Suceav’a. „Pentru prictulu 1, Metropolitulu Calinicu póte după cum amu mai citiu sa faca ce-’i va placea , cu tóte ca fiindu capitalu bisericei din Moldov’a pentru prestigiule înaltei dregătorii ce ocupa este datoria a nu se lasa sa fie tratata după chipulu si asemănarea dlui Tell si a prelatiloru din sinodu. Pentru punctare 2, Metropolitulu Moldaviei nu póte sa dispună, ci trebuie ca erau onestii sa intorca lucrulu depositata in mânile dela care l’au primitu, adeca in mânile tierei.“ Acestu consiliu datu de „Curierulu“ P. Sele pare unu consiliu de Silda, fiindu ca pre de o parte ’Iu indemna sa stea si sa nu se lese a fi tratatu după chipulu si asemanarea dlui Tell si a prelatiloru din sinodu, féra pre de alta ii spune ca, ca omu onestu sa intorca tierei depositulu, cu alte cuvinte sa lese metropoli’a si sa se duca. Noi credemu ca acestu consiliu nu-i nici seriosu si nici nu-i date de unu prielinu a Pres. Sele, si cala pentru ce : Déca s’au constatate vre-o conspiratiune in contra drepturiloru metropoliei din Moldavi’a atunci datori’a Pres. Sele este, ca se nu deserieze dela postulu seu intr'unu momeniu de pericute,ci ca o santinela indreznetta sa stea sî sa lupte pena le apera. Asemenea nu-i defeliu nimerite, déca Pres. Sea sa simte lovita de s. sinodu, sa stea închisa in palatulu metropolitanu din Iași si sa nu se duca la Bucuresci la sinodu, precum ’su sfatuesce „Curierate“, din contra, P. Lea trebuie sa se duca la sinodu, sa protesteze, sa vorbésca, sa convingă, caci numai acésta si calea prin care póte ajunge la unu resultatu. Noi carii dorimu ca venerabilulu nostru Metropolitu din Iași sa nu-si creedie positiuni dificile l’amuroga ca sa nu se înduplece a da ascultare la sfaturi cu acele care i le da „Curierate“, fiindu ca după noi nu suntu delocu binevoitóre, si nu conducQ la linistea sufletésca de care trebuie sa se bucure unu apostolu a fu lui Christosu. „Cur. de I.“ Procesata lui Bazaine. Siedinii’a din 6 Octomvre. După ce siedinii'a s’a deschisu la 2 ore, după cetirea unui sîru de acte diverse astfel cu parerea consiliariului de instrucțiune, asupr’a capitulatiuniloru, list s tuturoru cavalerielor» si distinctiuniloru, decretulu prin care se institue tribunatelu deresbete asupr’a acestui procesu, se da in cele din urma de catra grefier lectura raportului generalului Riviere, unu documentu care formeza unu volumu mare de 18,000 renduri. Pressedintele (Ducele d’Aumale), autorisera pre gresier a ceti raportulu si edieni». Raportulu se póte resuma, pre câtu s’a cetitu in acésta sieditia in urmatórele : Cându după resbelulu din 1866 a devenitu probabile lupt’a intre Germani’a nordica si Franci’a, Maresialulu Mei se ocupă pre lânga alte mesuri conservative lăturalnice si cu cestiunea carn trebuie sa fia compusa si distribuita armat’a francesa cu o asemenea eventualitate. Elu se decise adoptandu plănuia sa formeze trei armate, din care doue se tiena ocupate lim’a din fatia in Alsaci’a-Lotharingi’a, iora a trei’a sa stea că reservem in Chalons. Alte doua corpuri sa fia formate ca pepiniera de viitorie reserve in Belfort si Lyon. Comanda asupr’a acestora trei corpuri trebuie după planurile acelui ministru sa fia incredinntata maresialului Bazaine, Mac-Mahon si Canrobert. Cându fuse acceptate resbelulu din 1870, guvernulu francesu se decisese, Hindu ca simtiă ca inimiculu ei este la incepuluiu campaniei superiore in mulțimea trupeloru, de a suferi ofensiv’a. Conform planului lui Niel se asiediaza doue corpuri de armata in Alsacia si Lotharingia, pentru de a lasa pre inimiou in nesciintia, asupr’a cărui puncte are sa fia atacate mai intăiu. Dóue combinatiuni se presentau. In casulu intâiu cându amu are aliați, trebuie trecutu Renate, aruncandu-se armatele nóstre intre armatele inamice de nordu si sudu ; in casulu alu doilea candu n’amu ave aliati, resbelulu trebuie sa se concentreze mai intaiu in Palatinate si Prussi’a renana, la tote cosurile flota trebuie sa esecute o diversiune spre marea baltica. Spre paguba, tóte aceste dspositioni prudente fara inlaturate, luându-S) decisiunea, spre a pute imprastia mai usioru trupele dupa impregiurari, a posta corpurile de armata in lungulu fruntariei sî in suficienta apropiere unele de alte, spre a pute apera partea aceea de teritoriu. Se formă o singura armata care se discompunea in optu corpuri. Imperatoriulu ’si retiena comand’a superióra. Era sperantia a concentra până la finea lunei Iuliu corpurile la fruntarie, pentru care scopu se adunase la Forbach sî Saargemünd însemnate provisiuni. Se scie cu ce nefericita intarziere, desi previsibile se petrecea concentrarea reservitoru si întrunirea ramuriloru de administratiune. Mares'alute Bazaine, avea sub a sea comanda, — desi la inceputu in modu provisoriu era insarcinatu cu comand a superiora a armatei, — dela 24 luni» numai asupra corpului alu 3-le de armata, ceea ce pentru amorulu seu propriu trebuie sa fia o deceptiune forte neplăcută. La 4 Augustu primi elu comand’a asupr’a corpului 2, 3 si 4, sî ca mudulu acest’a i se presenta din nou stans’a unui rolu mai insemnatu. Deja cu câteva zile înainte mai multe depeste ale maioru-generalului Leboeuf ’su preparase pentru casulu, ca se afla in prediu’a unei acțiuni seriose in direcțiunea despre Saarbriken. La 6 Augustu avu acest’a loca. Generalulu Frossard telegrafeza maresialului la 10 ore, ca aru fi atacatu, si daca trebuie sa aștepte preparate pre inimiculu care se apropie, spre a nu-i abandonă provisiunile dela Forbach. Vedendu-se mai puternicu atacati, chiema divisiunea lui Melmann, care se presenteza la 31/* ore, apoi anuncia si pre generalulu Castacay dela Codembronn. Acest’a aștepta inse in vina ordinatetei Bazaine, de a se pune la dispositiunea lui Frossard ; ordinulu sosi abia la 11 ore ser’a. Divisiunea din Montandon in Saargemünda nu primi nici unu ordinu de plecare, deși se află cea mai apropiata de câmpulu de bătaie, sî putea forte usuora sa intervină. Bazaine in persana se afla la Saint-Avold, de unde drumulu de fern duce directe la Forbach, si nu se misca din locu cu tóte apelurile insistente ele lui Frossard. Inimiculu ne ataca la Spichern in flanca, si la 7 ore spr’a suntemu siliti sa ne retrăgeam prin pădure si Forbachul incendiați. Divisiunile Montaudon, Castogni si Metmann ratecescu tata noptea fara ordinu intr’o parte sî alta, sî aducu in nou periculu positiunile nóstre sî restulu armatei. Asupra maresialului Bazaine cade intrég’a responsabilitate pentru perderea bătăliei dela Spichern, pentru’desordinea sî decuragearea dateloru urmatorie. Elu insusi se pare a nu fi avutu nici o presimțire. „De trei ani“ ducea elu unui marluru intr’unu zona usioru, „studiază generalulu Frossard positiunea, sî o gasesce superba, spre a asteptă o lupta , fata, ca acea batala i sa presentatu.“ Retragerea armatei in Metz. Se decide a restabili armata in fati’a Metzului fia, pentru de a inchde principelui Fridericu Coroiu calea, sau pentru de a cade in flanc’a principelui ereditariu. In același tempu se formeza o armata noua la Chalons sub comanda lui Canrobert. Imperatorele predă la 12 Augustu comand’a superiora asupr’a armatei dela Reau maresialului Bazaine. Raportulu se intinde asupr’a positiunei politice si militare in acelu momentu. Totusi se reporta la acea, ca Bazaine tinde sa scature deasupr’a sea tutel’a imperatorelui. Clu de Keratry a mărturisite, ca soci’atei Bazaine i-aru fi dîsu, ca maresaluluaru declină de asupra si ori-ce responsabilitate, déca imperetorele si mantiene comand’a séuaru remané pre lângă armat’a dela Rhini. Da’a Bazaine a trasa mai târziu sa slabesca acésta mărturisire, inse din tóte resulta, ca ea a manifestate adeveratele intentiuni ale maresialului. In cele din urma se termina cetirea retragerei dela Metz spre Chalons, si la 12 Augustu incepe trecerea preste Mosel’a. Raportulu critica, ca s'aru fi asiediatu mai multe poduri decatu erau necesarie, si ca maresialulu proceda sa opera in genere cu o lancedime cu totulu neesplicabila, care nu póte fi decâtu in favorea inimicului. Imperatoriulu tratastea depesi preste depesi pentru de a acceleră mișcarea. Inimiculu profita de avansarea castigata, sî ne atacă in 14 in Borny. Elu este respinsu cu sustieoere sî (re-