Telegrafulu Romanu, 1874 (Anul 22, nr. 1-103)
1874-05-05 / nr. 35
Telegraful«, ese de dóue ori pre septemana,:] Duminec’a si Joi’a. — Prenumeration ea sei face in Sabini la espeditur’a főtei, pre afara lai c. r. poște cu bani gata prin scrisori francate, adresate catra espeditura. Pretiulu prenumera 1 timei pentru Sabini este pre anu 7 fl. v. a. j ear pre o jumetate de anu 3 fl. 50. Pent Ar. 3). ANULU XXII. Sabiiu in 517 Maiu 1874. (tin celelalte pftrtî ale Transilvaniei si pentru provinciele din Monarchia pre anu anu 8 fi sera pre o jumetate de anu 4 fl. g. a. Pentru prine si tieri streine pre anu 12 anu 6 fl. ) Inseratele se platescu pentru intrti'a ora I CU 7 cr. și rulu, pentru a doua ora cu 5 ‘/icr. I si pentru a trei’a repatire cu 3'/, cr. v. a. 3|15 Maiu. Suntu remarcabile suvenirile din trecutu, chiaru cându reamintescu sî amărăciuni , dara santu instructive suvenirile din trecutu cându acele le studiéza următorii cu temeiu si din tóte punctele de vedere. Anulu 1848 a fostu sî este unu anu epocale pentru Europ’a intréga. Sórele libertatiei, ce resarise mai nainte, s’a radicatu susu pre orizontulu naliuniloru. Elu a resfiratu morii, cari opreau radiele cele vivificatórie de asupr’a popóreloru, inse caldur’a acestoru radio a provocata furtun’a cea incarcata de victime sangerose mai in tóta Europ’a, dela unu capeta până la cela-laltu. Suvenirile anului acestui’a asta dara cuprindu si pentru români momente de bucuria, cuprindă inse sî momente durerose : prochlamarea libertății sî — 40 mii victime ! Remarcabilulu este asta de espresu in aceste dlone impregiurari, incatu despre densulu nu mai aflamu nici baremu unu cuventu. de lipsa adice Evenementulu care introduce o era noua se infatisieza elu de sine pre paginile istoriei, elu se infatisiaza inse nu singura, ci in legătură cu sigilulu seu cu signatura sea. De aceea, pre candu remarcabilulu se arata insusi, partea instructiva inse trebuie cantata. Este numai întrebarea cum trebuie cantata sî spre care scopu ! Omenii cărturari o făcu acést’a esaminandu tóte amenuntele unui evenimentu, intielegendu-se aci sî căușele sî resultatele lui. In modulu acest'a ajungu la sfersitulu din care se vede cum s’aru fi pututu incungiura lucruri, cari cuprindu in sine momentele cele dureróse ale unei epoce sî cum aru fi trebuitu folosite resultatele pentru ca sa fiu fruptificatorie. La noi, trebuie sa fimu drepți, prea putienu sa facutu pana acum sî in un’a sî in alta privintia. Colectiunea dateloru singuratice din memorabilulu anu, de care este strinsu legatu sî urmatoriou anul 1849, noi o avemu până acum cu forte multe mandtori. Si Intrucâtu este, apoi este asta de putieru respandita, incatu generaliunea armatoria abia ’si va pute face o idea adeverata despre cele ce s’au petrecuta in epoc’a cea grandiósa. Nu va fi nici o mirare de’ca in viitoriu, necercetandu mai de apropo faptele istorice, se voru forma idei gresite despre tóte câte s’au petrecutu in sinulu patriei nóstre pre acele tempuri si déca partea instructiva nu va fi in favorulu adeverului. Este, ce e dreptu, la tóte popórele o carte viia, carea intretiene legatur’a intre trecutu si viitoriu. Cartea este traditiunea poporului sî paginile ei suntu festivitățile, cari remprospeteza o intemplare din trecutu. Inse tradiția neapasata in voi’a ei se vestezesce cu tempulu, ea perde colorea originale, sau tipulu originale alu intemplarei ce i servesce de substratu, déca nu i vine intr’ajutoriu studiulu radimatu pre date fipse istorice. Urmarea ni o potemu intipul din cele ce amu dîsu până acum. Urmarea ni o potemu intipui din alte eveneminte mai vechi ale istoriei nóstre natiunale, sau patriotice, pre cari noi abia le cunoscemu după Domele loru si după anii cându s'au intemplatu. La noi s’a introdusu de sine memorarea dilei epocale de 3/15 Maiu 1848, carea ni s’aru pare ca e o garanția pentru nestergerea tuturoru amenunteloru intemplate in anulu, respective, anii epocali 1848/9. Dara si memorarea acest’a este forte sporadica. Mai departe putemu dice, ca ea este abandonata mai numai pre mânile junimei studióse. In junime insa predomineza in genere inim’a, entusiasmulu. Acest’a pré de multe ori trece cu vederea presto realitatea eveneminteloru sî si imagineza lucrurile după dorinttele sî aspiratiunile ei. Si chiaru si aci potemu dice, ca urmările nu voru duce totu deun’a in scopulu celu adoveratu. Spre a asigură viitoriului trecutulu nostru, parerea nóstra aru fi, ca pre lângă ceea ce are sa ne păstreze istori’a pragmatica, festivitățile sau comemorările trecutului sa le ia generaliunea mai betrâna in mâna. Ea, scoliendu din faptele istoriei, sa lumineze mintea sî sa susutiena foculu cela sacru in inimile janimei, pentru ca si acest’a se póta lucră astfeliu in viitoriu. In modulu acest’a s’aru ajunge si scopulu : s’aru păstră suvenirile in sânzieni’a lorn, ele aru păstră intemplarile din trecutu nevestedite, aru fi instructive pentru tóte generatiunile si foculu celu sacru alu entusiasmului pentru fapte mari s’aru sustiene in puritatea lui. Lui „Magg. Polg.“ i se scrie din Bucuresci, ca spaim’a rosiloru, ide’a regatului independinte in Romania iarasi si-au scosu cupulu si ca acum se vorbesce seriosu despre realisarea regatului. Boerescu diplomatiile, se póte dice celu mai destinati, alu României in tempulu de falia, se ocupa si fói’asea oficiósa. Presa nutresce multu ideile acestea, din cari, déca va umblă tempulu bine, are se cresca arborele regalului independinte pentru Romani’a. Din districte vina scris ca intre pahare se toastedia in sanatatea regelui Carol I. Dealtmintrea, continua corespondinti’a, nimc’a nu se potrivesce cu situatianea presenta cu ducerea . Romania este unu astfeliu de statu suveranu, care nu este suveranu. Are domnitoriu pre unu principe, afacerile interne sî le organisé dia după plăcu, dara emu vediutu ca batandu moneta. Part’a a opritu, ca sa bata pre ea binst’a principelui. Lucrulu in sine n’aru fi de vre-o însemnătate, pentru ca banii au aceeași valore sî fara de imaginea principelui, inse este ceva ce scarbesce. Tributele ce se platesce Turciei nu e mare, dara e umilitoriu si preste totu face sânge rea in Romani’a, ca Porta in contr’a tractatului de Parisa ’si vara nasuluiî in afaceri de acelea, cari pre ea nu o privescu de locu. După acest’a corespundinti’a spune ca in zilele acestea „Press’a“ s’au ocupatu cu opiniunile Europei despre Romani’a, dintre cari sî cetitorii nostril cunosc unele. Impregiurarei acestei’a, corespundintele bucuresceanu ala lui „Magg. Polg.“ i a scrie după parerea nóstra cu totulu alta însemnătate de cum i ad scriemu noi. Pentru ca eludice, ca prin „apucatur’a acest’a diplomatica“ dă ministrulu românu de esterne cetitoriloru sa intielega ca acum e tempulu, că Romani’a sa se folosésca de opiniunea cea buna, ce o are Europ’a despre dens’a si sa scuture de pre sine tutoratulu porției turcesci. Mai departe ne spune Ca regimulu românu inleliesce instituirea unei bance de sculpturi, cu scopu că cu o emissiune de 300 milione franci, odata pentru totudeun’a sa multiumesca pre Turci’a, sî la ocasiunea unei revisioni a tratatului de Parisu sa pota duce indeplinire dechlararea independintiei. Fiindu vorb’a de independintia, înainte de tale trebuie sa reinprospetamu memoriei cetitoriloru notiti’a reprodusa sî de noi in numerulu premergatoriu după litografi’a corespoundance de Roumanie. De alta parte insa, pentru că sa fima in legatur’a tuturoru raseloru diurnalistice privitorie la Gestiunea acest’a trebuie sa amintimu, ca in „Press’a“ dela 28 Aprile se afla reprodusu unu articlu după diurnalulu „la Roumanie“, intitulata : „Pentru ce suntemu partisani ai independintei ?“ Articlulu acest’a este publicatu fara de altu comentariu, afara de amintirea, ca intr’cnsulu se afla „demne sî patriotice reflessiuni’4. Cuprinsulu articlului este urmatoriul : Nu’sî da cine va îndestula sema in Romani’a despre Situationea reala a tierei , pentru aceea unele spirite păru a nu inttelege bine necesitatea campaniei ce amu intreprinsu in favorea independentiei României. Pentru ca tratatulu din Parisu din 1856 esista pre harbhia, oricine ’si dice ca esista in fapta sî nu voesce a se convinge ca conventiunea din Parisu de la 1858 ’Iu a nimicitu aprópe. Pentru ca avemu agenți in străinătate, ’si inchipuesce c'neva ca suntemu regulatu representanti sî refusa de a mărturisi ca aceste agenții nu suntu de câtu virtuale. Pentru ca avemu oru directoru generalu alu contributiuniloru indirecte si vameloru ’si inchipuesce cineva ca avemu dreptulu de a ne servi de aceste vame. Pentru ca ne intitulamu „Romani’a“ se crede bucurosu ca avemu dreptulu de a purtă acestu nume sî se mira cându ni se contesteza. Unii suntu prea ignoranți, alti prea petrunsi de drepturile stricte ale principateloru, dara toti uita faptele. Faptele inse suntu acestea : Nici o putere nu recunosce României dreptulu de a se intitula Romani’a , tote tractatele ciicu „principatele unite ale Valahiei si Moldavei“ sau „Principatele dunărene“ totu astfeliu vorbescu sî ohartele geografice sî almanahulu de Gotha, etc. Nici o polere nu recunosce României dreptulu de a încheia tractate de comerciu. Nici o polere nu recunosce României dreptulu de a fi reprezentata pre lângă ele de câtva agenți acreditați in modu oficialii. Unirea chiara e discutata de catra Porta, care pretinde ca are dreptulu de a o disolvă in dîu’a cându ii va parea ca este bine sa faca astfeliu. In capulu declaratiunei doriulieloru divanului ad-hoc alu Moldavei, se citescu urmatórele renduri pline de adeveru : „Prima dorintia a unui poporu este ca sa esiste . ..Unu poporu, pentru că sa esiste, trebuie mai întâia sa asigure edstinli’a sea in senulu marei familii a natiuniloru.“ Romani’a nu esista inca de faptu, ea esista numai de dreptu. Li marea ideia a politicei sî diplomației francese, a fostu de a face că sa esiste de faptu precum esista sî de dreptu. Politic’a ce sustiene diurnalulu nostru, nu este clara câtu sî de putienu o politica de ocasiune, ci este o politica esentialminte francesa, atâtu de francesa incâtu amu pututu scrie intr’o di totu intr’acestu locu , ca numai dela Franci’a pote sa ascepte Romani’a recunoscerea definitiva a drepturiloru pre care totudeun’ave a posedatii, dara care ii sunta pre nedreptii de negate, si pre cari ea se merita asladi pentru multe titluri. Propaganda ce facemu pentru o idea practica, realisabile intr’unu viitoriu apropiată, nu este dlara câtu sî de putieru o propaganda de aventura. In Americ’a, in resbelulu celu mare de secesiune, negrii se puseseră in contr’a acelora cari cereau desfiintiarea sclavagiului; francesu bî republicana, vom a fi totudeun’a cu aceia cari voru lupta pentru independinti’a României, desî in multe alte puncte nu impartasirau in nici unu feliu modulu loru de a vede. In dîu’a in care amu înscrisa in capulu diumelului ce diregemu cuventulu „Romani’a“ in acea di ne-amu angagiata in legiunea revendicatorilor drepturiloru neinstrainate ale tierei romanesci. Nu vomu lipsi de a ne îndeplini sarcin’a sî nu vomu desertu de sub drapelulu ce amu adoptatu. d IVen’a împărțire teritoriale a Transilvaniei. Deputații din Transilvani’a au delegata din conferinti’a loru tienita in 26 Aprilie acum subcomitetu, care avea sa elaboreze despre arendarea teritoriale a jurisdictiuniloru dincolo de dealultimare sî despre cestiunile împreunate cu acest’a unu proiectu motivatu. Comitetulu in disensiunile seleu si delaiate s’a nesuitu a veni in chiaru cu problem’a ce i s’a incredintu, si sub presiedinti’a dlui ministru de interne a luatu seriosu in consideratiune Iote întrebările ce taia in acesta materia. Resultatulu acestoru disensiuni ’lu cuprindeam in urmatórele : De punctu de manecare alu comitetului a servitu raportulu comitetului de noue olesa din comissiunea de 21 care fa institutia de camera, sî proiectulu de lege substernutu de câtva dlu ministru de interne asupr’a arendarei jurisdictiuniloru. După cum se scie, raportulu comissiunei de noue atâtu cu privire la cercului de activitate câtu sî la organisatiunea jurisdictiuniloru face propuneri de o tamandare prea mare : in privinti’a antâia cerculu de activitate alu jurisdictiunilor c are sa se maresca forte sî in a dón’a privintia introducerea contributiunei domesticari, incorporarea cetatiloru mici sî arondarea marginiloru comitateloru suntu de laturile propunerei făcute de câtra comissiunea de 9. Amintitulu proiectu de lege alu ministrului de interne, avendu in vedere acelasi principie se ocupa de rezolverea practica a cestiunei arendarei comitateloru. Comitetulu a inttelesu problem’a sea intra acolo ca densulu are missiunea a respunde la întrebarea : de este posibila sî oportuna esecutarea sî aplecarea princiipieloru puse de comissiunea de 9 ? de nu cumva realisarea principieloru de mai susu este impedecata prin referintiele aceloru teritorie, cari s’au desvoltatu in unu modu deosebitu, si in legătură cu acést’a sî întrebarea: ce e practicu sî esecutabilu in proiectulu substernutu de ministrulu de interne sî ce nu e înainte de a respunde mai detaiatu la aceste întrebări aflamu de necesariu a observa in genere, ca impartirea politica de a sladi a teritorieloru dincolo de dealulu mare cu nice um preliu nu se póte sosiiene mai departe, fiindu ca acolo exista atati anomalie, cari pericliteza interesele statului, ingreuneza administratiunea si suntu lipsite de ori-ce conditiune, de a puté desvoiti dela sine