Telegraful Roman, 1879 (Anul 27, nr. 1-152)
1879-12-08 / nr. 144
574 colectori de dare din adins fac eroare, lăsând pe anumitul alegetoriu în restanță cu 2—3 cruceri, pentru ca acesta să’și piardă dreptul de alegere. Cu cărticica de dare curtată alegetoriul neinscris să se folosească de remediere legale pentru a’și câștiga dreptul de alegere, ceea ce înse se va pute csupera numai dacă bărbații inteligenți, cari cunosc legea, vor supraveghia cu atențiune, ba chiar vor da mână de ajutoriu alegătorilor reclamanți. Să nu uităm, că abstragând de la aprociarea activităței sau pasivităței, un număr mare de alegători este pentru o partidă sau națiune un capital politic, care bine întrebuințat aduce partidei respective, națiunei respective folos. TELEGRAFUL ROMÂN. Revista politică. Sibiiu, în 7 Decemvre Foaia oficială „Budapesti Közlöny“ aduce două acte interesante, un autograf al Maj. Sale și o resoluțiune prea înaltă, din care se vede, că Preasânția Sa patriarhul metropolit al Carlovițului, Procopie Ivacicovici, la cererea proprie, este dispensat de conducerea metropoliei sârbesci și tot odată decorat cu marea cruce a ordinului leopoldineară pentru conducerea metropoliei este denumit administrator episcopal din Bacica German Angyelici. Din serii private se aude, că venitul anual al prelatului în retragere este ficșat cu 24.000 fi salariu sau pensiune. Sârbii unguresci se vede că au fost neplăcut surprinși prin actele mai sus amintite. „Zastava“ în numărul seu de la 4/16 i. c. aduce în fruntea sa o provocare, subscrisă de membrii fruntași ai congresului sârbesc, adresată patriarhului, prin care ’1 roagă să remână în postur i și din posițiunea sa să apere legile, prin care s’au garantat autonomia bisericei sârbesci. „P. Sf.“ într’o notă a redacțiunei ilice că provocarea aceasta a venit post festa. După ce casa deputaților senatului imperial a respins și a doua oară proiectul privitoriu la armată, eară casa de sus’l-a primit a doua oară, s’au ales din ambe casele comisiuni de transacțiune. Eri, presentânduse Mai Sale delegațiunile, la discursul presidentului cătră prea înalt Acela, a respuns că relațiunile cu puterile străine sunt amirabile, că realizarea consecventă a tratatului din Berlin va promova pacea și o stare mai bună și în Bosnia și Brțegovina, unde este de a se împlini o misiune de cultură. Principele Bismarck, deși bolnav, are visite foarte considerabile în retragerea sa la Varzin. Contele Suvadff și mai târziu lordul Duffering l-au onorat cu visitele lor. Se știce, că visitele aceste au de scop o transacțiune între cabinetul din St. Petersburg și din London. „Politische Corespondenz“ primește din Sofia o interesantă descriere despre silințele zadarnice ale dlui Karaveloff pentru formarea unui minister, descriere din care „Romanul,, estrage următoarele părți: „Principele Alecsandru, însărcinând pe d. Karaveloff să încerce formarea unui nou minister, îi puse condițiunea ca miniștrii de pănă acum de la justiție și de la financie, d-nii Grekoff Ji Nacievici se remână și în noul cabinet, însă tocmai acest două miniștri sunt pe cari radicalii îi sufere mai puțin. D Karaveloff răspunse că mai întâi de toate trebuie să consulte partida sa. Aceasta firesce se pronundă în contra formării unui asemene cabinet, car pe de altă parte d-nii Grekoff și Nacievici declarară, că niciodată nu vor primi să facă parte dintr’un minister Karaveloff. Se face atunci propunerea să se formeze un cabinet compus din Karaweloff, Stoianoff, Guelog (actualmente president al adunării provinciale în Filipopoli și conservator) și Stoiloff (primul secretar al principelui Alecsandru). Acesta din urmă fu de aceea propus pentru ca să fie depărtat de lângă persoana principelui, care scie să aprecieze capacitatea sa și pentru a pune în locu’i pe un partizan al radicalilor. In fine se aduse pe tapet și candidatura la minister a arhiepiscopului Clemente din Ternova. „Karaveloff se adresă în toate părțile lumii numai și numai spre a întocmi un cabinet, însă de pretutindeni nu primi decât refusuri. Printre persoanele, care n’au primit propunerile lui Karaveloff se află și Drinoff, profesor la universitatea Charkov din Rusia, precum și Teodor Ikonomoff, prefect în Slivno (Rumelia orientală) și fost vice-preșident al adunării naționale din Ternova. Karaveloff convingânduse, că nu prea are sorți, convocă adunarea națională la o ședință secretă extraordinară, în care propuse a se modifica într’un sens mai moderat adresa, pe care mai înainte el o susținuse cu atâta zel și a se da principelui titlul ce i se cuvine după naștere, titlu care i s’a și dat de cătră miniștri, dar pe care radicalii ’l-a refusat pănă acum ca anti-constituțional. Adunarea națională din Ternova a hotărît ca principele să fie întitulat „Svetlost“ (ilustritate), pe când principelui Alecsandru se cuvine după nasterea sa titlul, care se traduce în limba bulgară ca „Wisotchestvo“ (Alteță). Partida radicală supt conducerea lui Stambuloff a refuzat însă această propunere și prin aceasta a dat pretinsei influențe a lui Karaveloff pe lângă partida sa o desmințire compromițătoare pentru dânsul. într’o asemenea stare de lucruri, principele Alecsandru trebui se recunoască, că un minister Karaveloff nu va da nici o garanție pentru o activitate folositoare a Skupcniei și că disolvarea acesteia se va pute amâna printr’o schimbare de minister, dar cu greu se va pute evita. Principele luă hotărîrea, de a disolva Skupcina și de a guverna deocamdată cu majoritatea miniștrilor săi conservatori de pănă acum.“ Din Rusia. O proclamațiune a comitetului revoluționar din Rusia. țiarul englez „Daily News“ publică o proclamațiune a comitetului revoluționar rus datată din ziua intrării Țarului în Petersburg. Intr’însa se esprimă convingerea, că partida nu va fi descuragiată prin neisbutirea ultimului atentat, ci va deveni numai mai circumspectă. Proclamațiunea acasă în limbagiul cel mai aspru pe țar ca personificarea despotismului și enumeră măsurile guvernului, care sug poporul într-un mod sistematic. Fiecare sat ar ave pe martirii sei cari, din causa silințelor lor liberale, sau a suferit moartea, sau sângeresc în Siberia. Numai când țarul va transmite puterea sa unei adunări representative alese de popor, numai atunci vor înceta atacurile în contra lui. Până atunci lupta neîmpecată va continua. Proclamațiunea apelează la întregul popor rus, pe al cărui sprijin competază comitetul. Atentatele în contra Țarului, în privința atentatelor în contra vieței împăratului Rusiei mai găsim în bazele străine următoarele amănunte. Intr’o telegramă a țarului cătră generalul Totleben, prin care îi mulțămesce pentru felicitările sale, fe zice între altele: „Dumnezeu să ne ajute a stîrpi această canaliă!“ Un „avis cătră drept-credincioși“ iscălitura preotului Bogoliubov și cu pecetea censurei eclesiastice din Moscva predică următoarele: „Sosirea lui Antichrist s’a apropiat. Ea se prevesteșce prin aparițiunea acelor oameni nelegiuți, cari ca nisce adevărați soli ai lui Satan, se silesc a submina basele bisericei ortodocse și chiar puterea unsului lui Dumnezeu, a țarului nostru... Ei vor să omoare pe toți proprietarii, spre a-și însuși bucurile lor. Acești monștrii, lăpădăturile infernului, au venit de la Apus. Ei sunt representanții comunei din Paris, închideți-vă urechile la cuvintele lor și denunțații autorităților.“ în privința atentatului de la 1 Decemvre se anuncie, că scăparea Țarului nu se datorează nici decum unei întâmplări fericite. Șeful secției a treia telegrafase Țarului la Livadia, că se pregăteste un atentat în contra sa; în urma acesteia călătoria se făcu pe patru trenuri, care mergeau unul după altul și Țarul își schimbă rocul mai la fiecare stațiune. „Standard“ anunde că Țarevici nu a văzut încă pe Țar după atentat. Țarevici regretă abandonarea planurilor constituționale și nici nu pretinde măcar, că ar fi bolnav. Toate zgomotele despre conspirațiuni „Standard“ se declară de invențiuni ale poliției. Ziațele străine de la 14 Decemvre publică următoarea depeșă oficioasă din Petersburg: „In fața sgomotelor răspândite în presa din străinătate despre atentate încercate și intenționate, se asigură din izvorul cel mai bun, că aci este vorba pe de o parte de exagerațiuni escesive, iar pe de alta de curate scornituri. E lucru firesc, că cu ocasiunea cercetărilor pentru descoperirea autorilor atentatului de la 1 Decemvre s’a făcut numeroase arestări; cu această ocasiune s’a descoperit diferite lucruri, cari dă loc la conclusiunea, că se pregătiau nouă crime nihiliste. J Se înțelege însă de sine că amănuntele nu se pot comunica prin telegraf.“ “Rom.“ prinși la sanie și așa espedițiunea a ajuns la țintă, fără a mai da de alte calamități. Ludovic Cornbutte și Penellan fură cuprins de spaimă, ținută încă în ascuns, pentru că s’a simțit că în sinul micei societăți a căicat semința destinărei. Aupic, Andreia Vasling și amândoi Norvegianii erau mai totdeauna ei de ei laolaltă, erau însă observați și supravighiați fără de a sei și ei ceva. în fine în 7 Decemvre, douăzeci de zile după întâlnire, eată li se arată finul, în care a iernat Jeune-Hardie, căt de mare era înse miarea lor, când a vezut că bricul era ridicat pe sloi de ghiață, patru metri sus în aer. Interesați foarte de soții rămași s’au grăbit spre corabie și fură primiți de Gervique, Turquette și Gradlin cu vii aclamațiuni de bucurie. Toți erau sănătoși deplin avură însă și ei să se strecure prin trei peticuli. Furtuna cea grozavă trebuie că a turbat întreaga mare polară și a rescolit-o de la o margine pănă la ceealaltă, sloii fură sdrobiți derangiați și verânduse unii pe sub alții a încleștat patul de ghiață în care odihnea Jeune-Hardie, ridicându-i greutatea lor specifică deasupra apei au câștigat necalculabil în putere și de aceea au găsit călătorii bricul ridicat așa de sus deasupra mării. Cei reîntorși cu câtă bucurie au salutat corabia, pe camera ei și întocmirea cea în bună stare de pe bric; ei puteau aștepta acum iarna cea aspră, dară cu toate aceste suportabilă. Corabia ridicânduse n’a pătimit, era tare și solidă și trebuia numai să lunece pe un plan peliș în apă, când va veni timpul desghețului. O veste tristă a tulburat bucuria revederei și a umplut de frică pe Joan Cornbutte și pe soții lui. Viforul cel groaznic a risipit cu totul magazinul de zăpadă și cu el a înprăștiat și virtualele dintr’ânsul în toate părțile, încât nu s’a putut mântui dintr’însele nici cea mai mică părticică, îndată ce Joan Cornbutte a aflat de scirea aceasta rea, cu ajutoriul firului seu a visitat combusabiliului ca să se încredințeze câtă provisiune mai este și cum să o împartă. Desghețul se aștepta numai în luna lui Maiu. Pănă atunci corabia trebuia să ierneze în sin ; trebuia așa dară să mai petreacă societatea cinci luni în mijlocul câmpiilor de ghiață, și în răstimpul acesta să nutrească patrusprezece persoane. După socoteală exactă bătrânul marinariu a ajuns la resultatul, că cu proviantul se vor ajunge cel mult pănă la momentul plecării, dar și aceasta numai dacă oamenii vor căpeta jumătate de porțiuni. Trebuia dată luat vânatul într’ajutoriu spre a câștiga hrană mai cu îndestulire. Temânduse ca să nu se mai repețească o nenorocire ca cea dintâia s’a hotărît a nu mai depune provisiunile pe uscat și așa au remas toate pe corabie Pentru cei noi veniți s’au așezat paturi în localitatea comună a matrozilor. Marinarii remași la corabie au folosit timpul absenței soților lor, săpând drepte de ghiață, pe care se puteau sui cu înlesnire pănă la podul corăbiei. De la Universitatea săsească. Universitatea săsească a ținut prima sa ședință plenară meritată în 16 cur. sub presidiul comitetului suprem Wächter. Dintre obiectele propuse de comisiuni mai de însemnătate au fost referatele comissiunei școlare, cari au și provocat o discnsiune lungă și vină. Teutsch a referat un emis al ministrului de culte, care cuprinde observările ministrului la protocoalele adunărei generale a Universității din anul trecut. Ministrul a aprobat dotațiunile, ce le a hotărît universitatea din anul trecut pentru scopuri școlare anume pentru școala reală superioară din Sibiiu, pentru școalele poporale gr. or. din Orăștie, pentru stipendii la școalele de agricultură din Bistriță și Feldioara, și a respins recursul Dr. Tincu , înaintat ministeriului cu protocoalele deodată. Emisul ministerial fu luat spre sciință fără desbatere. Cap XIII. Cei doi rivali. Andreia Vasling încheiase prietinie cu cei doi matrozi norvegiani și Aupic încă făcea parte din asociarea lor. Acesta încă sta departe de ceilalți și defăima pe față dimpreună cu soții lui toate disposițiunile cele noue. Ludovic Cornbutte însă, care primise deja tatăl său de nou comanda asupra bricului și care în chipul acesta era stăpân pe bord, în punctul acesta nu se ia de glumă; el, pe lângă toate rugările Măriei, de a umbla frumos cu oamenii aceștia, s’a declarat foarte hotărît, că în privința aceasta pretinde subordinațiune strictă. Cu toate aceste, dove zie în urmă, Norvegianilor le succese a pune mâna pe o ladă cu carne sărată, și când Ludovic Cornbutte a pretins restituirea lăZii la moment, Aupic a făcut causă comună cu mișeii, care Andrei Vasling nu ascundea, că măsurile introduse în privința hranei nu se pot continua. Cornbutte căuta să dovedească