Telegraful Roman, 1879 (Anul 27, nr. 1-152)

1879-12-08 / nr. 144

Nr. 144 Anul XXVII. Sibiiu, Sâmbătă 8 Decemvre­t. 1879. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL: Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarchic pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl­, 6 luni 6 fl., 3 luni 6 fl. Administrațiunea tipografiei archidiecesane. Sibiiu, strada Măcelarilor 47 INSERȚIUNILE, ți la espedițiunea de inserțiuni Adolf Steiner in Hamburg (Germania). Corespondențele sünt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Pentru odată 7 cr., — de done ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie­­­care publicare. Nr. 3369. Scol. Cătră toate oficiile protopresbi­­terale, ca inspectorate distric­tuale de școale. S’a observat, că unele comitete parochiale, și unele sinoade parochiale, ba chiar și unii protopresbiteri sau administratori protopresbiterali pun și depun pe învățători, ’i destituie și’i sub­stituie prin alții, într’un mod cu totul arbitrariu, prin o flagrantă călcare de statut, de lege, și de ori­ce regula­ment sau instrucțiuni date pentru școa­­lele noastre confesionale din archidie­­cesă. Se publică, fără scirea și con­trola consistoriului archidiecesan, con­cursuri pentru ocuparea de posturi învățătoresci, cari nu sunt vacante, și pentru cari posturi erau numiți învă­țători în mod definitiv, adecă pe viață, să infiltrează în concurse unele con­­dițiuni, cari nu numai că nu sunt pre­scrise în statutul organic, dar sunt contrare acestuia. Se face tocmeală, un feliu de licitațiune minuendo, cu unii ce se dau de candidați de învă­țători, cari primesc a fi învățători pentru mai puțină plată. Ea a venit ca­zul înainte, că un inspector districtual pentru școalele noastre din un tract pro­­topresbiteral a pus însuși sub cer­cetare disciplinară pe un învă­­țătoriu, care serveșce de 26 ani și care este numit pe viață, și destituindu’l ’l-a înlocuit prin altul. Dar un comi­tet paroh­ial, uitându’și de toată dis­ciplina, și subordinațiunea, declară că el nu mai vrea să scie nimic de or­ganul prin care trebuie să corespundă cu consistoriul archidiecesan, ci tri­mite aici deadreptul scrisorile sale ofi­ciale și semioficiale, și aceste scrisori sunt pline de acuzări în contra con­sistoriului, că consistoriul comite ile­galitate, fiindcă n’a aprobat ilegalita­tea comisă chiar de acel comitet. In urmă, că unele oficii scolastice sub­alterne în trebi scolastice se adresează la autorități, sub a căror jurisdicțiune nu aparțin căușele noastre scolastice confesionale. Consistoriul archidiecesan ar lipsi dela dreptul și datorința sa, dacă nu s’ar grăbi a preveni de o parte, și a stârpi de alta, aceste irregularități, și călcări de lege, cari mai curând n’ar pută avă de consecvență, decât sub­minarea instituțiunilor noastre biseri­­cesci-scolastice, și ruina lor în urmă. Și chiar pentru ca aceast , fie din neșciință, fie din alte motive, sau în­demnuri sinistre, să nu se întâmple . Se ordină precum urmează: 1. Nici un învățătoriu, nu va pută fi instituit la vre-o școală poporală din archidiecesă, fără aprobarea con­sistoriului archidiecesan. 2. Nici un învețătoriu nu va pută fi destituit din postul seu, decât prin consistoriul archidiecesan, și numai observându-se procedura a cărei re­­sultat ar necesita destituirea. 3. Numai consistoriul poate și este în drept a ordina cercetare discipli­nară în contra vre­unui sau altui în­­vățătoriu. 4. Nici un concurs pentru ocu­parea vre­unui sau altui post de în­­vățătoriu nu se poate publica fără prealabila încuviințare a consistoriului archidiecesan, și publicându-se fără a­­ceasta încuviințare, el, a priori, se de­clară de nulă. 5. Concursul pentru ocuparea de post învățătoresc, nu poate să cuprindă alte condițiuni, decât cele ordinare în statutul organic, și el se publică nu­mai pentru posturi devenite în vacanță, sau posturi înființate din nou. 6. La alegerea de învățători, este a se observa cu toată rigoarea a­l 13 din statutul organic; ori­ce alegeri, cari s’ar face afară de prescriptele a­cestui­a, sunt de­lege nule. 7. Scrisorile oficiale ale comite­telor și sinoadelor parochiale, menite pentru consistoriu, sunt a se trimite aici, prin organul oficiului p­resbiteral. 8. Comitetele parochiale, cari sau n’ar observa, în ceea ce le privesce, disposițiunile enumărate mai în sus, sau ar comite abuz de putere, și s’ar pune ele înseși pe sine afară de lege, vor fi disolvate și înlocuite pe calea legală, prin altele. 9. Nici un individ candidat de învățătoriu, sau competitoriu pentru vre­ un post învățătoresc, despre care se va ști, că a tractat pentru salariu minuendo, nu va pute fi admis la ocu­parea postului de învățătoriu, ori­ce cualificațiune bună el ar­avă. 10. Directori la școalele capitale (normale) nu se pot alege decât con­form instrucțiunei de la anul 1865 § 3, și numai dintre învățătorii numiți în mod definitiv. Ei, ca și învățătorii, se vor întări numai dacă nu va fi nici o bănuială, că ar sta în proces pen­tru vre-o faptă, ce involve oareși­care inmoralitate. Se comunică aceste P. T. D-tale, spre sciință, observare și împărtășirea lor la comitetele și sinoadele paro­h­iale, spre asemenea observare și cu acea adaogere, că ori­ce abatere de la aceste va fi urmărită și pedepsită con­form legilor și statutelor în vigoare. Din ședința consistoriului archi­diecesan ținută în Sibiiu la 29 Noem­­vre 1879. Pentru Juscelența Sa Domnul ar­­chiepiscop și metropolit: Nicolau Popea m. p., Archi­mandrit și vicariu archiepiscopesc. FOIȚA. O iernare în ghiață. (Traducere din Jules Verne.) (Urmare) Froöeni fu sdrobit de sloi de ghiață, în timpul desghețului, patruzeci de miluri de la locul unde Ludovic Corn­­butte se așezase pentru iernare, și bieții marinari fură mânați cu o parte din rămășițele corăbiei din care mai târziu își construise coliba pe țermurii de measă și ai insulei Shannon. Naufragiații erau atunci cinci la mumer, adecă Ludovic Cornbutte, Cor­­trois, Pierre Nouquet, Ipd­d și Her­­ming. Ceilalți oameni ai vasului nor­vegian perită cu ocasiunea naufra­giului. Ludovic Cornbutte îndată ce a văzut, că câmpiile de ghiață, pe care a fost aruncat se închid în giurul seu, a dispus tot ce a fost de lipsă spre a pută ierna în lățimile aceste cu fri­gul cel mai teribil. El era un băr­bat foarte energic și afară din samă curăgios, însă cu tot carecterul său firm și cu toată constituțiunea sa pu­ternică era gata să cadă jertfă climei teribile și pe când­­ l-a aflat tatăl seu își aștepta moartea, care o credea a­­propiată. Dealtmintrea el nu se lupta numai cu elementele, dară și cu ră­­ința matrozilor norvegiani, măcar că cești din urmă numai lui aveau de a’i mulțumi, că erau încă în viață. Ma­trozii norvegiani erau atât de sălba­teci și neculți, încât nici simțimintele cele mai firesci nu’și aflau loc în i­­nima lor. De aceea îndată ce Ludo­vic Cornbutte găsi o pasiune de a vorbi cu Penellan între patru ochi,­­i-a dat acestuia în ginge, a fi cu pri­veghere asupra Norvegianilor. De altă parte Penellan a comunicat lui Ludovic purtarea cea îndoelnică a lui Vasling din momentul de când a dis­părut Cornbutte și a tras atențiunea asupra silințelor lui în giurul Măriei. Junele căpitan însă avea multă încre­dere în cârmaciu și nu da credăment acestor acasări. Ziua următoare fu dedicată în­După cum este cunoscut în pri­măvara anului 1878 s’a ținut o con­­ferență de alegători români, respective de bărbați de încredere ai alegători­lor români spre a se înțelege despre întrebarea, dacă este consult a parti­cipa la alegerile dietale din acel scaun. Cine a luat parte la acea confe­­rență își va aduce aminte, că mulți dintre membrii conferenței au votat pentru neparticipare la alegeri și din­treagă bucuriei revederei. Fidel Mi­­sonne și Pierre-Nouquet vânaseră în apropierea colibei de care ei nu vo­iau a se depărta, pasele de mare și Maria acuși a gătit dintr’ânsele o mâncare bună și întăritoare, încât în vinele societății a început a circula curagiu nou și putere nouă. Și focul bine întreținut a contribuit mult la însănătoșirea bolnavilor. în scurt, a­­ceasta fu­cea dintâiu­­ri de bucurie, de care bieții avură parte și care cu deplină resignațiune o a serbat în ti­căloasa colibă, care se afla șase sute de miluri departe în marea de ghiață și atunci pe când afară era un frig de treizeci de graduri. Temperatura aceasta a ținut până la lună nouă așa încât societatea nu­mai în 17 Noemvre a putut pleca, așa­dar, opt ș­ile după întâlnirea cu Lu­dovic Cornbutte și soții lui. Ei se orientau acum numai după stele; fri­gul se mai domolise și după toate mai și ningea. înainte de plecare marinarii mai îndepliniră trista datorința, de a în­gropa pe camaradul lor Cortrois, pe a­ 0 cestiune urgentă, acel motiv, fiindcă Românii nu ar fi pregătiți, de­oarece nu s’a îngrijit ni­mica, pentru ca alegătorii români să fie înscriși în lista alegătorilor. Aceasta a fost causa, că după vo­tarea pasivităței s’a făcut propunere și conform propunerei s’a adus con­­cluzi, ca pentru viitoriu să se facă pa­șii necesari, pentru ca alegătorii ro­mâni, pe cât se poate, să fie toți in­­scriși în listele electorale. Dacă nu mă înșel, s’a ales și un comitet de acțiune, care [țunându-se în legătură cu inteligența română din deosebite cercuri de alegere, să ese­­cute acel conclus. Deși sunt aproape doi ani de la luarea acelui conc­us, comitetul men­ționat pănă acum n’a dat nici un semn de viață. Causa necunoscută. De­oarece însă în sensul legilor electorale alegerile totdeauna se fac pe baza listelor electorale din anul precedent, prin urmare de­oarece ale­gerile dietale, ce vor avă loc în anul 1881 se vor face pe baza listelor elec­torale din anul 1880, cred că este timpul suprem, ca cond­usul conferen­ței electorale din Sib­iu, ținute în a­­nul 1878 să se esecute, pentru ca a­­flându-se participarea la alegeri de consultă, să nu se mai poată­­pl­ce, că nu suntem pregătiți. Dacă menționatul comitet nu află cu cale, a esecuta mandatul primit dela conferența electorală, pentru acest cas aparține datoriei Ziaristicei române a face pe public anume pe intelegența română atentă la cele ce sunt de fă­cut, pentru ca alegătorii români să nu remână neinscriși în listele electorale. înainte de toate este necesitate a se atrage atențiunea alegătorilor români la­­ 1 art. VI din 1875, că adecă pănă la 15 Aprile 1880 să servească darea anului 1879 pănă la un cruceriu, dacă vor să nu fie șterși din listele electo­rale. Stim sigur, că inspectorii și exe­­cutorii de dare îngrijesc, ca alegăto­rii români să nu fie în restanță cu da­rea, sciu însă din experiență, că unii tru toți a fost ceremonia aceasta o ceremonie foarte mișcătoare. Fie­care își zicea în sine, că dacă nu cel dintâiu, nu ar fi unicul care n’ar fi dorit de a’și revede căminul. Fidel Misonne a construit din scândurile colibei un feliu de sanie, pe care aveau să’și transpoarte pro­­visiunile și pe care schimbânduse o trăgeau matrozii. Joan Cornbutte a condus marșul pe calea, pe unde ve­nise și când sosia timpul de răpaus culcușul era organisat cu iuială. Bă­trânul marinariu avea firma speranță, că va reafla depositele sale de pro­­viant, cari acum era indispensabil de lipsă, după ce societatea a mai cres­cut cu patru persoane. Norocul ia în adevăr destul de favorabil pentru dânșii, căci mai aflară și sania, care era bogat încărcată cu mijloace de traiu. Cânii pentru a’și stâmpera foamea mâncaseră curelele dela hamuri și după aceasta s’au a­­pucat de promisiunile de pe sanie, cari îi reținuseră pănă acum. Trupa ’și-a luat acum drumul spre sinul ales pentru iernare, cânii fură

Next