Telegraful Roman, 1879 (Anul 27, nr. 1-152)
1879-12-08 / nr. 144
Nr. 144 Anul XXVII. Sibiiu, Sâmbătă 8 Decemvret. 1879. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL: Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarchic pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl, 6 luni 6 fl., 3 luni 6 fl. Administrațiunea tipografiei archidiecesane. Sibiiu, strada Măcelarilor 47 INSERȚIUNILE, ți la espedițiunea de inserțiuni Adolf Steiner in Hamburg (Germania). Corespondențele sünt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Pentru odată 7 cr., — de done ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Nr. 3369. Scol. Cătră toate oficiile protopresbiterale, ca inspectorate districtuale de școale. S’a observat, că unele comitete parochiale, și unele sinoade parochiale, ba chiar și unii protopresbiteri sau administratori protopresbiterali pun și depun pe învățători, ’i destituie și’i substituie prin alții, într’un mod cu totul arbitrariu, prin o flagrantă călcare de statut, de lege, și de orice regulament sau instrucțiuni date pentru școalele noastre confesionale din archidiecesă. Se publică, fără scirea și controla consistoriului archidiecesan, concursuri pentru ocuparea de posturi învățătoresci, cari nu sunt vacante, și pentru cari posturi erau numiți învățători în mod definitiv, adecă pe viață, să infiltrează în concurse unele condițiuni, cari nu numai că nu sunt prescrise în statutul organic, dar sunt contrare acestuia. Se face tocmeală, un feliu de licitațiune minuendo, cu unii ce se dau de candidați de învățători, cari primesc a fi învățători pentru mai puțină plată. Ea a venit cazul înainte, că un inspector districtual pentru școalele noastre din un tract protopresbiteral a pus însuși sub cercetare disciplinară pe un învățătoriu, care serveșce de 26 ani și care este numit pe viață, și destituindu’l ’l-a înlocuit prin altul. Dar un comitet parohial, uitându’și de toată disciplina, și subordinațiunea, declară că el nu mai vrea să scie nimic de organul prin care trebuie să corespundă cu consistoriul archidiecesan, ci trimite aici deadreptul scrisorile sale oficiale și semioficiale, și aceste scrisori sunt pline de acuzări în contra consistoriului, că consistoriul comite ilegalitate, fiindcă n’a aprobat ilegalitatea comisă chiar de acel comitet. In urmă, că unele oficii scolastice subalterne în trebi scolastice se adresează la autorități, sub a căror jurisdicțiune nu aparțin căușele noastre scolastice confesionale. Consistoriul archidiecesan ar lipsi dela dreptul și datorința sa, dacă nu s’ar grăbi a preveni de o parte, și a stârpi de alta, aceste irregularități, și călcări de lege, cari mai curând n’ar pută avă de consecvență, decât subminarea instituțiunilor noastre bisericesci-scolastice, și ruina lor în urmă. Și chiar pentru ca aceast , fie din neșciință, fie din alte motive, sau îndemnuri sinistre, să nu se întâmple . Se ordină precum urmează: 1. Nici un învățătoriu, nu va pută fi instituit la vre-o școală poporală din archidiecesă, fără aprobarea consistoriului archidiecesan. 2. Nici un învețătoriu nu va pută fi destituit din postul seu, decât prin consistoriul archidiecesan, și numai observându-se procedura a cărei resultat ar necesita destituirea. 3. Numai consistoriul poate și este în drept a ordina cercetare disciplinară în contra vreunui sau altui învățătoriu. 4. Nici un concurs pentru ocuparea vreunui sau altui post de învățătoriu nu se poate publica fără prealabila încuviințare a consistoriului archidiecesan, și publicându-se fără aceasta încuviințare, el, a priori, se declară de nulă. 5. Concursul pentru ocuparea de post învățătoresc, nu poate să cuprindă alte condițiuni, decât cele ordinare în statutul organic, și el se publică numai pentru posturi devenite în vacanță, sau posturi înființate din nou. 6. La alegerea de învățători, este a se observa cu toată rigoarea al 13 din statutul organic; orice alegeri, cari s’ar face afară de prescriptele acestuia, sunt delege nule. 7. Scrisorile oficiale ale comitetelor și sinoadelor parochiale, menite pentru consistoriu, sunt a se trimite aici, prin organul oficiului presbiteral. 8. Comitetele parochiale, cari sau n’ar observa, în ceea ce le privesce, disposițiunile enumărate mai în sus, sau ar comite abuz de putere, și s’ar pune ele înseși pe sine afară de lege, vor fi disolvate și înlocuite pe calea legală, prin altele. 9. Nici un individ candidat de învățătoriu, sau competitoriu pentru vre un post învățătoresc, despre care se va ști, că a tractat pentru salariu minuendo, nu va pute fi admis la ocuparea postului de învățătoriu, orice cualificațiune bună el aravă. 10. Directori la școalele capitale (normale) nu se pot alege decât conform instrucțiunei de la anul 1865 § 3, și numai dintre învățătorii numiți în mod definitiv. Ei, ca și învățătorii, se vor întări numai dacă nu va fi nici o bănuială, că ar sta în proces pentru vre-o faptă, ce involve oareșicare inmoralitate. Se comunică aceste P. T. D-tale, spre sciință, observare și împărtășirea lor la comitetele și sinoadele parohiale, spre asemenea observare și cu acea adaogere, că orice abatere de la aceste va fi urmărită și pedepsită conform legilor și statutelor în vigoare. Din ședința consistoriului archidiecesan ținută în Sibiiu la 29 Noemvre 1879. Pentru Juscelența Sa Domnul archiepiscop și metropolit: Nicolau Popea m. p., Archimandrit și vicariu archiepiscopesc. FOIȚA. O iernare în ghiață. (Traducere din Jules Verne.) (Urmare) Froöeni fu sdrobit de sloi de ghiață, în timpul desghețului, patruzeci de miluri de la locul unde Ludovic Cornbutte se așezase pentru iernare, și bieții marinari fură mânați cu o parte din rămășițele corăbiei din care mai târziu își construise coliba pe țermurii de measă și ai insulei Shannon. Naufragiații erau atunci cinci la mumer, adecă Ludovic Cornbutte, Cortrois, Pierre Nouquet, Ipdd și Herming. Ceilalți oameni ai vasului norvegian perită cu ocasiunea naufragiului. Ludovic Cornbutte îndată ce a văzut, că câmpiile de ghiață, pe care a fost aruncat se închid în giurul seu, a dispus tot ce a fost de lipsă spre a pută ierna în lățimile aceste cu frigul cel mai teribil. El era un bărbat foarte energic și afară din samă curăgios, însă cu tot carecterul său firm și cu toată constituțiunea sa puternică era gata să cadă jertfă climei teribile și pe când l-a aflat tatăl seu își aștepta moartea, care o credea apropiată. Dealtmintrea el nu se lupta numai cu elementele, dară și cu răința matrozilor norvegiani, măcar că cești din urmă numai lui aveau de a’i mulțumi, că erau încă în viață. Matrozii norvegiani erau atât de sălbateci și neculți, încât nici simțimintele cele mai firesci nu’și aflau loc în inima lor. De aceea îndată ce Ludovic Cornbutte găsi o pasiune de a vorbi cu Penellan între patru ochi,i-a dat acestuia în ginge, a fi cu priveghere asupra Norvegianilor. De altă parte Penellan a comunicat lui Ludovic purtarea cea îndoelnică a lui Vasling din momentul de când a dispărut Cornbutte și a tras atențiunea asupra silințelor lui în giurul Măriei. Junele căpitan însă avea multă încredere în cârmaciu și nu da credăment acestor acasări. Ziua următoare fu dedicată înDupă cum este cunoscut în primăvara anului 1878 s’a ținut o conferență de alegători români, respective de bărbați de încredere ai alegătorilor români spre a se înțelege despre întrebarea, dacă este consult a participa la alegerile dietale din acel scaun. Cine a luat parte la acea conferență își va aduce aminte, că mulți dintre membrii conferenței au votat pentru neparticipare la alegeri și dintreagă bucuriei revederei. Fidel Misonne și Pierre-Nouquet vânaseră în apropierea colibei de care ei nu voiau a se depărta, pasele de mare și Maria acuși a gătit dintr’ânsele o mâncare bună și întăritoare, încât în vinele societății a început a circula curagiu nou și putere nouă. Și focul bine întreținut a contribuit mult la însănătoșirea bolnavilor. în scurt, aceasta fucea dintâiuri de bucurie, de care bieții avură parte și care cu deplină resignațiune o a serbat în ticăloasa colibă, care se afla șase sute de miluri departe în marea de ghiață și atunci pe când afară era un frig de treizeci de graduri. Temperatura aceasta a ținut până la lună nouă așa încât societatea numai în 17 Noemvre a putut pleca, așadar, opt șile după întâlnirea cu Ludovic Cornbutte și soții lui. Ei se orientau acum numai după stele; frigul se mai domolise și după toate mai și ningea. înainte de plecare marinarii mai îndepliniră trista datorința, de a îngropa pe camaradul lor Cortrois, pe a 0 cestiune urgentă, acel motiv, fiindcă Românii nu ar fi pregătiți, deoarece nu s’a îngrijit nimica, pentru ca alegătorii români să fie înscriși în lista alegătorilor. Aceasta a fost causa, că după votarea pasivităței s’a făcut propunere și conform propunerei s’a adus concluzi, ca pentru viitoriu să se facă pașii necesari, pentru ca alegătorii români, pe cât se poate, să fie toți inscriși în listele electorale. Dacă nu mă înșel, s’a ales și un comitet de acțiune, care [țunându-se în legătură cu inteligența română din deosebite cercuri de alegere, să esecute acel conclus. Deși sunt aproape doi ani de la luarea acelui concus, comitetul menționat pănă acum n’a dat nici un semn de viață. Causa necunoscută. Deoarece însă în sensul legilor electorale alegerile totdeauna se fac pe baza listelor electorale din anul precedent, prin urmare deoarece alegerile dietale, ce vor avă loc în anul 1881 se vor face pe baza listelor electorale din anul 1880, cred că este timpul suprem, ca condusul conferenței electorale din Sibiu, ținute în anul 1878 să se esecute, pentru ca aflându-se participarea la alegeri de consultă, să nu se mai poatăplce, că nu suntem pregătiți. Dacă menționatul comitet nu află cu cale, a esecuta mandatul primit dela conferența electorală, pentru acest cas aparține datoriei Ziaristicei române a face pe public anume pe intelegența română atentă la cele ce sunt de făcut, pentru ca alegătorii români să nu remână neinscriși în listele electorale. înainte de toate este necesitate a se atrage atențiunea alegătorilor români la 1 art. VI din 1875, că adecă pănă la 15 Aprile 1880 să servească darea anului 1879 pănă la un cruceriu, dacă vor să nu fie șterși din listele electorale. Stim sigur, că inspectorii și executorii de dare îngrijesc, ca alegătorii români să nu fie în restanță cu darea, sciu însă din experiență, că unii tru toți a fost ceremonia aceasta o ceremonie foarte mișcătoare. Fiecare își zicea în sine, că dacă nu cel dintâiu, nu ar fi unicul care n’ar fi dorit de a’și revede căminul. Fidel Misonne a construit din scândurile colibei un feliu de sanie, pe care aveau să’și transpoarte provisiunile și pe care schimbânduse o trăgeau matrozii. Joan Cornbutte a condus marșul pe calea, pe unde venise și când sosia timpul de răpaus culcușul era organisat cu iuială. Bătrânul marinariu avea firma speranță, că va reafla depositele sale de proviant, cari acum era indispensabil de lipsă, după ce societatea a mai crescut cu patru persoane. Norocul ia în adevăr destul de favorabil pentru dânșii, căci mai aflară și sania, care era bogat încărcată cu mijloace de traiu. Cânii pentru a’și stâmpera foamea mâncaseră curelele dela hamuri și după aceasta s’au apucat de promisiunile de pe sanie, cari îi reținuseră pănă acum. Trupa ’și-a luat acum drumul spre sinul ales pentru iernare, cânii fură