Telegraful Roman, 1880 (Anul 28, nr. 1-151)
1880-01-17 / nr. 7
Nr. 7. ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 el., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarchie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Sibiiu, Joi 17 ianuarie 1880. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47, și la espedițiunea de inserțiuni Adolf Steiner la Hamburg (Germania). Corespondențele sünt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Anul XXVIII. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Sibiiu, 16 Ianuarie. „Magyarország“ este un isvor nesecat de descoperiri compromițetoare pentru guvernul actual al Ungariei. Un nume necunoscut pănă acum figurează în șirul acelora, cari cu banii țerii în mod neiertat au făcut treișoare private. Numele acesta este Nagy György, a cărui purtatoriu ca producent de tăbac erarial și ca membru al unei societăți de căi ferate, a avut nenorocirea, a lucra în paguba țerii sale și spre detrimentul numelui celui bun al națiunei sale. Isbiturile ce se dau prin mediul acestor descoperiri sunt în prima linie îndreptate contra guvernului lui Tisza. Este însă cu neputință, ca să nu atingă și să nu vateme prestigiul naționalității din care este luat guvernul, prestigiul naționalității, care a sosut de la începutul erei celei noue constituționale a - și concentra exclusiv toată conducerea vieții publice în mânile sale. Mărturisim că numai cu părere de rău luăm notiță și înregistrăm evenimentele aceste scandaloase din sinul Ungariei. In timpul acesta de transițiune și de reformare a Europei nu poate fi om cu judecată sănătoasă și binevoitoare comuniunei din care facem parte, care se se bucure de asemenea întâmplări. Nu se im tocmai în calcul matematic, ce are să vină mâne poimâne preste Europa, prin urmare și preste noi. Dară atâta poate prevede ori și cine, că mergem spre, ba suntem deja într’un proces, care va ave să facă socoteală cu factori întregi și sănătoși, pe când preste cei putrezi va trece la ordinea lilei. „Magyarország“ de bună samă va fi condusă de intențiunea de a tăia din corpul Ungariei numai ce e putred și a arde ce nu se poate tăia. Este însă întrebarea, că precum ni se înfățișează lucrul, vor mai remâne pentru corpul Ungariei, supus unei operațiuni atât de radicale, atâtea puteri, ca la o isbitură eventuală din afară să poată ține pept cu succes? și dacă nu va pute, oare dărîmăturile nu ne vor copleși, și pe noi cari, deși ținuți sub o vitregă tutelă, dar locuim sub același acoperiș cu dânșii ? Suntem ce e drept, scutiți de orice responsabilitate pentru toate consecvențele relei administrări a administratorilor noștri, nu suntem însă scutiți de relele ulterioare, ce vor urma negreșit din reaua administrațiune. „Ellenőr“ organul dlui Tisza vine și ne mângâie țeara cu amenințarea, că guvernul va se astupa gurile acelor ce au tăbărit cu atâta năvală asupra guvernului și asupra acelor ce au pricinuit guvernului neplăcerile, ce se succed și nu se mai termină. Amenințarea lui „Ellenőr“ o am pricepe înse numai, dacă ar fi adeverată aserțiunea din „Egyertértés“ că dl ministru Tisza este încrezutul curții. „Ellenőr“ prin amenințarea sa, în cazul din urmă, ne ar pune în perspectivă un absolutism, care să pună lăcat pe gura presei, întrucât aceasta nu se va bucura de favorul de a face parte din presa oficioasă a guvernului. Dacă prin măsura aceasta Ungaria se va vindeca de toate durerile de care sufere, și încă la moment, noi simpli muritori din ținuturile coroanei unguresci nu voim să judecăm. Judecata este făcută de mult, nu de noi, ci de istorie, și chiar și de istoria specială și mai proaspetă a Ungariei. De altm întrea ce vorbim noi de amenințare cu absolutism ? Guvernul și cu majoritatea sa din dietă numai în formă se deosebesce de un guvern absolutistic. Ceea ce voiesce guvernul domnului Tisza vedem că voiesce și majoritatea din dietă deși nu și viceversa. Și procesele de presă contra foilor nemaghiare din patrie în înțeles mai strâns încă ne-au adus destul de bine în memorie (acerea ') „Quod licet Jovi.. La toată întâmplarea însă un absolutism în toată forma ar încorona opul, care și-ar da în grabă și rodurile sale. Ce bine, ce frumos ar fi fost pentru țeară, când toți puteau îngriji de soartea și de sorțile ei. Sub controla reciprocă a tuturor factorilor țărei nu se putea încuiba zeal, nu se putea întinde așa departe și nu putea ave în fine urmările, care cu drept cuvânt ne temem că le vor ave. Revista politică. Sibiiu, în 16 ianuarie. Spre a înțelege și mai bine telegrama de la Caransebeș, publicată între „Scirile ultime“ din anul trecut, avem să întregim, că în 1872, când s’a disolvat granița militară bănățană, o parte din fosta graniță s’a transformat în comitatul Severinului. Guvernul și-a așezat acolo organele sale, fără a întreba poporațiunea din comitat. In același timp școalele poporale fură desbrăcate de caracterul lor confesional și transformate în școale comunale, de unde a urmat mai departe, că și administrațiunea școalelor cu toată averea lor a venit în mânile funcționarilor guvernului. Școalele au avut încă din timpul graniței o avere de 500.000 fl. Nu stim, dacă așteptăm deslușiri ulterioare, dacă între fondurile atacate, după cum zice telegrama, sunt a se înțelege și cele ale școalelor confesionale de mai nainte. Generalul Traian Doda, totodată și deputat al comitatului Severinului la dieta Ungariei, încă înainte cu doi ani și la diverse ocasiuni, a atras atențiunea ministrului presidentiol Tisza asupra iregularităților din comitat, și l-a rugat să ia măsuri, ca să se îndrepteze iregularitățile. Ministrul însă a respins generalului Doda laconic: „în seara întreagă guvernul nu are un funcționariu așadarnic de administrațiune cum este Pausz!“ Delegațiunea austriacă a acceptat nemodificat bugetul pentru ministeriul de externe, ministeriul de finanțe și curtea supremă de compturi. Toți oratorii s’au declarat mulțămiți cu politica externă de pănă acum. Bar Hübner, într’un discurs de sensațiune, a supus raporturile politice din Europa întreagă unei disensiuni detașate, arătând că împregiurările din Francia și împregiurările neterminate din Orient sunt două puncte negre. Bar. Hammerle declară, că nu împărtășesce temerile bar. Hübner în privința Franciei, pentru că și acolo se simte foarte tare lipsa de pace. Forma guvernului din Francia nu are nimica de făcut cu întrebarea : resboiu sau pace. Francia prin declarările diverse este linișcită și în relațiunile cele intime dintre Austro Ungaria și Germania nu vede nici o amenințare. In privința incertitudinei din Orient, terenul comun, pe care se poate aduce o soluțiune a afacerilor orientale fără de a se periclita pacea, este aflat în congresul de la Berlin. Acesta conține mijlocul, prin care relațiunile noastre care sunt cele mai bune cu Rusia, se pot feri de orice tulburare; noi n’am căutat în Orient influență precumpănitoare, ci numai o acțiune comună. Posițiunea noastră justificată vrea să promoveze și bunăstarea sfaturilor mici. Asupra proiectului sporirei armatei germane s’au pronunțat și foile oficioase din Berlin. Una dintre oficioase zice între altele: „Dacă situațiunea noastră momentan nu e amenințată, nu poate fi secret pentru nimenea, care prevede cât de puțin, că ținerea și mai departe a stărei pacinice actuale este bazată numai pe presupuneri, a căror certitudine nu dă garanții pe un timp mai îndelungat. Cea mai însemnată garanție ar fi credința Austriei față cu convențiunea făcută. Austria, mai mult decât odată, a pus lumea în uimire prin mărimea ingratitudinei sale, și în imperiu sunt partide multe, cari mai bucuros merg cu Rusia decât cu Germania. Trecerea administrațiunei guvernului în mânile Cehilor Croaților și Slovenilor, după cum stau cel puțin astăzi lucrurile, nu este tocmai cu neputință. De la congresul de la Berlin încoace am perdut amiciția Rusiei primind în schimb o amară manie. Dorul de resburare al Franciei nu doarme sub vălul amăgitoriu. încrederea în ajutoriul Englitezei ar fi lucrul cel mai înșelătoriu, care se poate pe tot rotogolul pământului. Așadar înainte de toate puterea noastră propune să ne asigure pacea.“ Ziațele ruseșci, între care anumit „St. Petersb. Viedomosti“, recomandă o alianță intre Rusia și Austro-Ungaria, cari fiind amendoue „staturi slavice“ au aceleși interese. Despre actuala stare de lucruri din Bulgaria cetim următoarele interesante notițe în „Pol. Corr.“ de la 12 ianuarie. Partidul conservator a primit ajutoriu tocmai dintr’o parte, de unde se aștepta mai puțin. Representanții bulgari ai adunărei naționale din Rumelia orientală au adresat anume „o scrisoare frățească“ a partidului Karaveloff, care se zice că nu va remâne fără înrâurire asupra radicalilor. Scrisoarea aceasta, datată de la 3 Ianuarie, are cam următoriul cuprins: Representanții Rumeliei orientale, pătrunși fiind de încredințarea, că starea de astăzi a lucrurilor din principatul Bulgariei e de natură a are urmările cele mai păgubitoare pentru interesele patriei comune, își exprimă cea mai mare părere de zea, pentru că conducătorii partidelor au întrat pe nisce căi, cari nu pot duce la împlinirea dorințelor și aspirațiunilor de toți hrănite. Bulgarii din Rumelia orientală consideră ca singura scăpare pentru principat, gruparea cea mai sinceră pe lângă persoana principelui, îndeplinirea reală a tuturor disposițiunilor constituționale și folosirea rațională și potrivită a instituțiunilor liberale ; dânșii își exprimă prin urmare sperarea, că frații de la mează noapte vor trimite în camera viitoare representanți, cari se fie în stare a renunța la toate considerațiunile de partid, la toate simpatiile și antipatiile personale și la orice vederi subiective, și cari vor fi hotărîți a nu se lăsa să fie conduși decât de marile interese ale patriei Nu trebue să se piardă din vedere impregiorarea — continuă deputații rumefioți mai departe — că drepturile poporului pot fi mai lesne primejduite de către prietinii săi lipsiți de prudență, decât de către dușmanii lui declarați, și că decadența națională și ruina țărei se prepară mai îngrabă de aceia decât de către aceștia. Pentru acest motiv credința și dorința representanților Rumeliei orientale este: ca membrii Scupștinei viitoare să se țină departe de vederile politice extreme, să se desfacă de toate pasiunile și să țină ambunătăți soartea Bulgariei prin moderațiune și prudență. Se scrie din Constantinopole la „Politische Correspondenz“ din Viena că resolverea cestiunei fruntarielor greceșci e încă foarte departe. Savas pașa a dat speranță delegaților greci că Sultanul va da în sfârșit mult așceptata tradă și că d-nii Conduriotis și Brailas, cu toate că li se vor fi sfârșit răbdările, s’au hotărît mai bine să aștepte decât, să ia asupra lor răspunderea unui conflict. Locuitorii greci ai orașului și ai districtului Ianina au adresat representanților puterilor din Constantinopole o petițiune prin care cer anersiunea lor la Grecia. Aceasta petițiune nu exprimă decât dorințele unei părți a populațiunei. Și apoi sunt mai multe cuvinte de a se crede, că cabinetul actual turcesc nu va resolve nici una din cestiunile pe care le a găsit pendente când a venit la putere, și că va lăsa loc altora. Savfet pașa a avut acum de curând o întrevedere cu Sultanul și nimeni nu se va mira, vedându-l în fruntea unui nou cabinet. Trebue să mărturisim că populațiunea fruntarielor Epirului și Tesaliei are puține șanse. Mai mult de doi ani sunt de când ei accept ca soartea să le fie hotărîtă și nimic nu ne face să credem pănă astăzi într’o soluțiune satisfăcătoare. Această întârziere îi ruinează și orice tractat, cât de neperfect fie, ar fi preferat de ei unor asemenea negustorii, în anul trecut s’a vorbit mult de reforme în Rusia. Guvernul rusesc începuse să facă unele încercări de reforme. Jurnalul „Golos“, care se bucură de puternica protecțiune marelui principe clronom, a întimpi-.a