Telegraful Roman, 1882 (Anul 30, nr. 1-152)

1882-07-24 / nr. 85

Nr. 85. Sib­ii­u, Sâmbătă 24 Iulie (5 August) 1882. Anul XXX. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL Pentru Sibiiu­ pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 er., 3 luni 1 fl. 75 er. Pentru monarh­ie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibîîu, strada Măcelarilor . Corespondențele sânt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 4­. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE Pentru odată 7 ar.. — de done ori 12 or.. — de trei or 16 ar. rândul cu litere garmond — u­ timbru de 30 or. pentru Se­care publicare. Sibiiu 23 Iulie. Cetind cineva o­ samă mare din fiarele maghiare de două­­ flile încoace, trebue de done, de trei ori și de grece ori se se cetească și rescetească, pen­tru ca se se convingă, că oare așa stă tipărit în ele precum a cetit? Și, este trist, dar adevărat că în toate, pe o scară întinsă de tonuri, cetitoriul află aceeași arie vrednică de o causă mai bună, același acord de erup­­țiuni în contra Românilor. Oficioase, neoficioase, din centru și din stânga estremă, toate sunt pline de neadevă­ruri haiducesci și de amenințări de surugii. Causa? O aceasta nu e greu de a spune, toate că potopul de frase, nici de care mai sforăitoare, în de aiurări înferbântate, ausa o miroși, ovegii cât ș i de condeie, cari mân­­gliua coaie de hârtie cu vedenii despre influența­­, căror Ungaria, căror ’or Europa le e prea pot mistui împregiu ăletoria principilor de zile noastre, s’a auglit trigăte de „se tră­­jător valuri s’au înne­­lor, cărui vor se’i re- i privilegiului esclusiv, necăiască trâmbițașii esclusiv, când cineva urli, că în părțile tran­­masă mare de popor drăsnesce se aclameze lui cu sunetele limbei aclamațiunile lor se unduia barem o ch­­ilimetru dela buzele are așa de potențată litură mai intensivă negreală dela foile u se cruțe, când e i focul, vențiune, fabricanții esci, când nu se re­facă ceva și totuși amarul se’l dea afară, găsesc curând și un cal de bă­taie și apoi fie calul cât de de lemn, pe ei aceasta nui genează, ’1 îmbol­desc cu pintenii, de iar așchiile din el și ’l îmblătesc cu ce le cade a mână, până cad ei, călăreții, obosiți și aco­periți de sudoare. Drept cal de bătaie, care trebue să țină spatele în necazul unguresc asupra Românilor, este ales de ast­ă­­dată steagul sau colorile și îndrăs­­neala îu limba română. Din nenoro­cire, pentru mânuitorii condeielor Zi­aristicei maghiare, alegerea este foarte greșită. Pănă a nu intra mai departe în cestiune reproducem spre orienta­rea cetitorilor o telegramă a lui „Hon“, cu intesența care a servit drept motiv la variațiunile oficioase­lor, neoficioaselor, a oposițiunilor de toată sama, în împroșcări asu­pra Românilor. Iată­­ o: „Sântă-Maria 1 August. Vice - com­itele comitatului Hune­doarei și-a procurat ordinațiunea mi­nistrului de interne din. Budapesta, 6 Iulie, 1874. Nr. 18559, cu privire, la folosirea colorilor, insignielor și a stindardelor națiunilor streine, și o a adus în persoană la Hațeg. Ordina­țiunea este edată de contele Szapáry, pe basa ardeiului de lege XXI din 1868, și opreșce purtarea insignielor streine. Ea se publică în mai multe exemplare și se va afișa la locurile publice. Prin această disposiție a scă­zut mândria ultraiștilor dacoromâni. Neadmiterea episcopilor (invitați prin hârtie oficială cu săptămâni mai nainte N. Tr.) la masa de curte de Duminecă, se atribue demonstrațiunei românilor din Hațeg.*) Vice - comitete Bard­ai (Coman) cu braț de fer (vasma­rokkal) vise prin mijloace legale, câștigă respect drepturilor statului constituțio­nal unguresc“. */ Episcopul Lön­hard încă e ro­mân? Red. (După tecst: __ câștigă valoarea respectului față cu drepturile statului unguresc.)“ Lasă că e absurditate a gU ° e vice cornitele și-a procurat ordinațiu­nea ministeriului de interne în privința colorilor etc. ca și când ordinațiunile ministeriale ar fi de vândut într’o pră­­vălia ministerială, de unde subalternii când au lipsă de ele și le procură, între­băm ce au „înalții“ “diplomați,, cu colo­rile? El se sparie de tricolorul transil­van, ca și bibolii de coloarea roșie, fără sa scie de ce se sparie. Românii poate că au cuvânt dacă și-au însușit co­lorile transilvane, pe cari le folosesc fără de a desprețui colorile statului și ale monarh­iei. Este Transilvania o țeară streină supusă cu sabia țerei unguresei, sau este, după înseși cre­­­­dințele politice actuale în valoare, o țeară unită, cu Ungaria ? Și dacă este unită, a perdut ea într’atâta din valoarea ei în­­­cât colorile ei nici la ocasiuni festive se nu poată ave loc lângă cele ofi­ciale? Sa te miri cum de dl Coman Bard­ai sufere colorile austriace în comitatul Hunedoarei după ce și ofi­ciosul „Hon“ recunoașce în colorile țerei unite într’un stat cu Ungaria, de colori străine ! Austria este cu totul alt stat, cu guvernul sĕu propriu, prin urmare e cu mult mai străin. „Diplomații“ unguresei se fac­­ proști și din cât nu sânt și <jde> că ! Românii desfășură steag străin și în­țeleg, când zic străin pe al României. Cu aceasta vor se dovedească că Ro­mânii sânt ultraiști și dacoromaniști și că gravitează în afară. Atunci trebue se zicem că doi sânt prea naivi, și în limba urbană vor sei ce­va se­a­că naiv. Le îm­pu­­tăm noi oare dacă întrebuințează cilor colorile italiane sau sârbesci ? Am pute s- o facem cu același drept, cu care ne fac ei împutări. Și dacă ei au în­­drăsneală de arbora colori străine, pentru ce se nu o facem și noi ? Cetitorii ne vor escala pentru di­gresiunea aceasta „naivă.“ Am trebuit s- o facem ca se facem învederată una din multele absurdități a celor ce se cred cei mai înțelepți de pe fața pă­mântului. Colorile României, ca colori, sânt aceleși precum și ale Transilvaniei și de aceea de câte ori „frații“ au lipsă de denund­ările că suntem daco-ro­maniști sau refugiu la steagul sau tricolorul transilvan. între tricolorul transilvan și cel român este deosebire. Alta este ordi­nea colorilor și alta posițiunea lor, tocma cum este, (ba mai puțin), cu co­lorile Ungariei, ale Italiei și Serbiei cari încă sânt, ca colori, aceleși. Tricolorul statului român dela Dunăre nu lam venit nici odată încă în Transilvania, am venut de atâtea ori și încă chiar și la sosirea Maj. Sale în Sibiiu în 1876, va se Zică după ordinațiunea, pe care a dl Bard­ai și-a „procurat-o“ numai in anul al optulea dela aparițiunea ei, tricolorul transil­van, care pănă aparține Transilvania la coroana Ungariei, nu credem a fi străin. Dacă Budapesta își are colorile ei, dacă fundul regiu are colorile sale, Transilvania se nu aibă pe ale sale? și dacă le au, s’au înstrăinat toate ace­ste de Ungaria? Dar atotscriitorii, „unicii patrioți adeverați“, de altmintrea recrutați din toate naționalitățile Ungariei și numai ulipiii naționalității maghiare, s’au mai scăndulit, că un român a îndrăsnit să vorbească înaintea Archiducelui în limba română și nu în limba statului. Conducătoriul deputațiunei jido­­vesci au vorbit în limba germană, care nu e a statului și de aceasta nu se face nici măcar amintire. Ei bine când Neamțului sau Jidovului e permis a vorbi și înaintea arh­iducelui în limbă neoficială, Românului să nu’i fie permis? Apoi am vrea să stim când este permis Românului să vorbească în limba sa ? „Hon“ et comp. Z’ce că princi­pele de coroană a venit în Transilva­nia se petreacă vre-o câteva șlile și Românii folosesc ocasiunea pentru de­­monstrațiuni politice (?!.) Ei bine, dacă era vorba de vre-o afacere politică și­ ­ id­entific.­ urierul T. Balassan:“ ecută după ce s’au pu­­ulte Z­are despre m­­­icoșat al teatrului de la na,­ch nul profesor de Uns­­tefan Emilia­n,*­ a urmărit ublicate în ziare cu atențiune cum și ședințele ce s’au ținut de Consiliul Primăriei capitalei Viena, în cari se propuneau diferite măsuri și mijloace pentru a împedeca pe viitor asemenea catastrofe în teatruri. D. Stefan Emilian crezându-se dator a veni cu concursul d-sale în ajutorul acestor desbateri, a adresat Onorabi­lului Consulat c. r. austro-ungar un memooru cuprinzâtor de mijloacele prac­tice cari ar trebui observate și apreciate la construcțiuni de teatruri noue sau vechi și la alte edificii în cari se adună public numeros, cu rugarea, că dacă d. consul general crede de folositor, se recomande memuarul ace­­l) Transilvan de origine. Red. sta Onor. Primării din Viena ceea ce d. Consul general n’a întârziat a face. Acele mijloace s’au publicat și în „Cu­rierul“ cu Nr. 146 din Decemvre­a anului trecut 1881. Acum cu data din 11 Iuniu 1882 stil nou a primit d. Emilian o adresă a onoratei Primării de Viena sub Nr. 3881 pe care o credem a fi de in­teres dând’o cetitorilor noștri în textul german original și în traducere fidelă. Bat’o: MAGISTRAT der k. k. Reichaupt-und Residenzstadt WIEN G. Z. 3881 XV. Euer Wohlgeboren! Mit Bezug auf Ihr sehr geschätz­tes, dem k. k. österr. ungar. Consulat in lassy überreichtes Memoir, worin Euer Wohlgeboren verschiedene Rath­schläge zur Hintanhaltuug von Feuers­gefahr in Theatern in klarer und über­sichtlicher Weise auseinander setzen beehrt sich der Magistrat Euer Wolli­ge borén für die im Interesse der All­gemeinheit in menschenfreundlicher i Weise gewidmeten, auf Grund der Er­fahrung und Wissenschaft erprobten Rathschläge zur Hintanhaltuug von Feuersgefahr in Theatern den verbin­dlichsten Dank mit dem Bemerken aus­zusprechen, dass bereits sämmtlichen in Ihrem Memoir angeführten Punkten durch die obligatorische Einführung der Holzimprägnirung und Stoffprä­­parirung, so wie durch die Doppelbe­leuchtung entsprochen wurde. Wien am 11 luni 1882. Für den Magistrats-Director Czeschka Rath An Seine des Herrn Stefan Emilian Pro­fessor Wohlgeboren PRIMARIA Capitalei și reședintiei c. r. VIENA No. 3881 XV. Onorate Domnule! Relativ la prea prețiosul D voa­stră memoriu, ce ați presentat Consu­latului c. r. austro-ungar din Iași, în care Onorat D-voastră explicați, în mod clar și perspicau, diferite consi­lii pentru împiedecarea pericolului de incendii în teatre. Primăria își face o onoare, a Ve esprima cea mai obli­gată a sa mu­lță mire pentru că în interesul generalității au­ presentat, în mod filantropic, comisiile probate prin experiență și șolință pentru împiede­carea periculului de incendiu în teatre, adăogând acea observațiune, că t­u­­turor punctelor enumerate în memoriul onorat d-voastră s’a dat deja curs, prin introducerea obli­gatorie a imbibarei (adăpărei) lem­năriei și a preparărei materialelor precum și prin duplicarea eclerajului. Viena în 11 iunie 1882, pentru directorul Primăriei Czesch­ka consilier

Next